CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

-constituția din 1991 revizuită în 2003 are în compunere 8 titluri dintre care titlul 5 este alocat
Curții Constituționale

-este garantul supremației constituției și unica instanță de jurisdicție din România

-în constituția de la 1923 s-a stabilit că justiția constituțională se realizează prin Înalta Curte
de Casație și Justiție în secțiunile reunite. Până în 1923 nu aveam reglementată noțiunea de
control de constituționalitate.

TITLUL 5 -Curtea constituțională

-judecătorii Curții constituționale sunt în număr de 9 (3 numiți de președinte, 3 numiți de

camera deputaților și 3 numiți de senat)

Nu punem semn de egalitate între Curtea Constituțională și judecătorii săi și puterea

judecătorească. Judecătorii Curții Constituționale pot să nu fie de profesie judecători.

Norma constituționalitate stabilește că mandatul de 9 ani nu poate fi reînnoit.

Din perspectiva dezvoltării constituționale a României s-a stabilit că se realizează controlul de

constituționalitate de către Înalta Curte de Casație și Justriție în secțiile reunite.

Constituția din 1938 reia aceleași dispoziții din constituția din 1923, controlul de
constituționalitate realizat de Înalta Curte de Casație și Justiție.Ulterior constituțiile din 1948
și 1952 nu mai prevăd nimic și a fost exclus controlul de constituționalitate. Controlul de
constituționalitate a fost ulterior consacrat prin constituția de la 1965 unde se stabilea că
verificarea concordanței dintre legile ordinar organice și legea fundamentală se realizează de
către marea adunare națională, prin urmare aveau un control exclusiv politic.

În modelul european, controlul de constituționalitate este realizat de către un

organ/organism independent care nu face parte din nici una din puterile statului.

În ce privește CCR-ul României, acesta trebuie văzut ca pe un organ politico-

jurisdicțional. Organ politico-jurisdicțional=organ idependent care se supune numai
constituției și legii sale de organizare și funcționare . Legea de organizare și funcționare este
legea 47/1992.

Cei 9 judecători ai Curții Constituționale, din 3 în 3 ani, curtea se înnoiește cu o treime

din judecătorii ei. Judecătorii curții pot avea ca sigură funcție cea de cadru didactic în
învățământul superior și nu pot exercita funcții publice sau private și le este garantată
independența și inamovabilitatea.

Atribuțiile Curții Constituționale

-CCR-ul este unica instanță de jurisdicție constituțională

-principala atribuție a Curții Constituționale este aceea de a verifica conformitatea legilor

organice și ordinare cu Constituția

-acest control de constituționalitate comportă 2 coordonate :-control apriori al legilor

(controlul înainte de aplicarea legilor ) care este un control direct

-control aposteori care este

ulterior intrării în vigoare a legii care se realizează pe calea excepției de constituționalitate.

Exceptând situația inițiativelor de revizuire a Constituției,în toate celelalte cazuri

Curtea Constituțională nu se sesizează din oficiu deci Curtea trebuie să fie investită, sesizată.
Sesizarea se face de titularii dreptului: Președintele , unii din Președinții camerelor, Guvernul,
Înalta Curte de Casație și Justiție, Avocatul Poporului, Senatorii și Deputații. Este sesizată
direct în a doua formă, este sesizată de instanțele de judecată. Cererile de se sesizare a Curții
Constituționale care sunt scutite de taxă de timbru trebuiesc motivate, deci curtea nu se
autosesizează exceptând cazul de revizuire a Constituției.

Obiecție de neconstituționalitate sau sesizare de neconstituționalitate.-la control

apriori. Acest control vizează legea care nu a fost promulgată.

Cu excepția de neconstituționalitate

Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau
de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții
dintr-o lege sau ordonanță în vigoare carte are legătură cu soluționarea cauzei în orice față a
litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată de
oricare din părțile unui litigiu, de instanță din oficiu, sau de către procuror în cauzele în care
acesta participă. Nu pot face obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile din lege
sau ordonanță constatate ca fiind neconstituționale prin decizie anterioară a Curții.
 Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia a fost
ridicată excepția de neconstituționalitate printr-o încheiere care va cuprinde punctele de
vedere a părților, opinia instanței și va fi însoțită încheierea de dovezile însoțite de părți. Dacă
excepția a fost invocată din oficiu de către instanță, încheierea trebuie motivată. Odată cu
încheierea de sesizare a Curții, Instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele
părților din proces și elementele de identificare a acestora pentru a putea fi citate.

Instanțele de judecată niciodată nu se vor confunda cu judecătorii constituționali.

Excepția poate fi invocată în orice litigiu.

Condiții de admisibilitate a excepției de constituționalitate:

1) Să fie vorba despre o lege, ordonanță a Guvernului sau dispoziție în vigoare

2) Să aibă legătură cu soluționarea cauzei
3) Să nu fi fost declarată neconstituțională printr-o decizie a CCR-ului

În momentul în care judecătorul constată că sunt îndeplinite condițiile, acesta pronunță

încheierea. Încheierea este o hotărâre judecătorească . Prin acea încheiere se sesizează Curtea
Constituțională.

Pentru situația în care se constată că nu sunt întrunite cerințele, judecătorul printr-o

încheiere motivată respinge cererea. Această încheiere poate fi atacată cu recurs numai la
instanța superioară în termen de 48 de ore de la pronunțare. Judecata recursului se face de
urgență în 3 zile.

Primind încheierea de sesizare Președintele Curții Constituționale desemnează un

judecător raportor și comunică încheierea instanței de judecată către cele două camere ale
Parlamentului către Guvern și Avocatul poporului, dându-le posibilitatea ca aceste instituții să
comunice punctul lor de vedere. O dată desemnat judecătorul raportor acesta e obligat să ia
toate măsurile necesare pentru administrarea probelor la data stabilită pentru judecată.

Curtea poate lua o decizie cu unanimitate sau poate ca decizia să fie luată cu
majoritatea. Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial. De la data
publicării în Monitorul Oficial deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru
viitor.
 Spre deosebire de hotărârile judecătorești care produc efecte inter pates, între părți,
deciziile CCR-ului produc efecte erga omnes, sunt general obligatorii.

Constituționalitatea nu se rezumă la legi și ordonanțe.

În ce privește deciziile, acestea se iau în cazurile de la literele a, b, c, d , e, k. Pt h,

emite aviz iar în celelalte cazuri propune hotărâri.

La fel ca și deciziile, și hotărârile CCR-ului sunt general obligatorii și se publică în

Monitorul Oficial.

Ședințele Curții Constituționale sunt publice cu excepția în care judecătorii decid

caracterul secret al ședinței. În organizarea Curții Constituționale în afara celor 9 judecători,
un rol important îl au magistrații asistenți.

DE CITIT LEGEA 47/1992