Sunteți pe pagina 1din 71

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI

Lector univ. dr. MARIUS AMZULESCU

DREPT PARLAMENTAR

Bucureşti

2007
CUPRINS
CAPITOLUL I. DEFINIłII ŞI PRINCIPII ………………………
1.1. Definirea Dreptului Parlamentar …………………………..
1.2. Izvoarele Dreptului Parlamentar ………………………….
1.3. Principiile Dreptului Parlamentar …………………………
1.3.1. Principiul specializării ………………………………
1.3.2. Principiul majoritatea decide, opoziŃia se exprimă …...
1.3.3. Principiul transparenŃei ……………………………...

CAPITOLUL II. DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUłIONAL


Introducere (aspecte generale) …………………………..
2.1. Principiul bicameralismului ……………………………...
2.1.1. Avantajele bicameralismului faŃă de sistemul parlamentului unicameral
2.1.2. Avantajele bicameralismului funcŃional faŃă de cel integral
2.2. Organizarea internă a Camerelor ………………………….
2.2.1. Plenul Camerei …………………………………….
2.2.2. Biroul Permanent al Camerei………………………………
2.2.3. ComponenŃa Biroului Permanent al Camerei ……………………….
2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi şi a programului de activitate ……………
2.2.5. Comisiile parlamentare …………………………….
2.3. Structura politică a Camerelor - grupurile parlamentare ……
2.4. Alte structuri constituite pe principiul constituŃional al autonomiei parlamentare……………………

CAPITOLUL III. MANDATUL PARLAMENTAR ………………...


3.1. NoŃiunea de mandat parlamentar ……………………….…
3.2. Deosebirile faŃă de mandatul civil …………………………
3.3. Natura juridică a mandatului parlamentar …………………
3.4. Trăsăturile mandatului parlamentar ……………………….
3.5. Tipuri de scrutin
3.5. Dobândirea mandatului parlamentar ………………………
3.6. Durata mandatului parlamentar …………………………...
3.7. Încetarea mandatului ……………………………………..
3.8. SupleanŃii şi vacanŃa circumscripŃiei electorale ……………
3.9. ConŃinutul mandatului parlamentar ……………………….
3.10. ObligaŃiile parlamentarului ……………………………...
3.11. SancŃiuni ………………………………………………...
3.12. ProtecŃia mandatului parlamentar ………………………

CAPITOLUL IV. INTRODUCERE IN DREPTUL PARLAMENTAR


AL PROCEDURII PARLAMENTARE …………..
4.1. Premise constituŃionale …………………………………...
4.1.1. CompetenŃa Parlamentului …………………………..
4.1.2. FuncŃiile Parlamentului ……………………………...
4.1.3. Actele Parlamentului ………………………………...

CAPITOLUL V. PROCEDURA PARLAMENTARĂ ……………


5.1. Introducere …………………………..……………………
5.2. Premisele procedurii parlamentare……………………………………………..
5.2.1. Legislatura………………………………
5.2.2. Sesiunea …………………………………………….
5.2.3. ŞedinŃa ……………………………………………...

CAPITOLUL VI. PROCEDURILE PARLAMENTARE GENERALE


6.1. Sesizarea …………………………..……………………..
6.2. Procedura de pregătire a lucrărilor Camerelor ……………

2
6.2.1. Procedura „ordinii de zi” …………………………..
6.2.2. Examinarea şi avizarea în comisii …………………..
6.3. Procedura dezbaterilor …………………………………….
6.4. Procedura de vot ………………………………………….

CAPITOLUL VII. PROCEDURILE PARLAMENTARE SPECIALE


7.1. Procedura legislativă pentru adoptarea legilor ordinare şi a legilor organice
7.1.1. Conceptul de lege …………………………………..
7.1.2. Procedura de legiferare (faza parlamentară a procedurii legislative)
7.2. Procedura parlamentară de ratificare a tratatelor sau altor acorduri internaŃionale
7.3. Procedura parlamentară de revizuire a ConstituŃiei
7.4. Proceduri de control ……………………………………...
7.4.1. Întrebarea …………………………………………..
7.4.2. Interpelarea …………………………………………
7.4.3. Ancheta parlamentară ………………………………
7.4.3. MoŃiunea simplă
7.4.4. Ancheta parlamentară
7.4.5. Audierea şi dezbaterea unor declaraŃii politice sau rapoarte ale unor autorităŃi
7.4.6. MoŃiunea de cenzură ………………………………..
7.4.7. Admiterea cererii de percheziŃionare, reŃinere sau arestare a parlamentarilor
7.4.8. Suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României …..
7.4.9. Punerea sub acuzare a Preşedintelui României

7.5. Proceduri de numiri ……..………………………………...


7.6. Procedura de validări ……………………………………...
7.7. Procedura depunerii jurământului de către Preşedintele României
7.8. Alte proceduri …………………………………………….

Bibliografie ……………………………………………………...

3
Capitolul I
DEFINIłII ŞI PRINCIPII

1.1. Definirea Dreptului parlamentar

Originea Dreptului parlamentar se consideră că este „Manualul” lui T.Jeferson, elaborat de


acesta ca preşedinte al Senatului SUA, în care a reunit practicile consacrate în activitatea adunării.
După unii autori (prof.I.Deleanu), originile Dreptului parlamentar se regăsesc în regulile ce
configurau activitatea diferitelor adunări reprezentative, începând cu Senatul roman, continuând cu
Parlamentul englez medieval, cu Dieta poloneză, cu Parlamentul francez înainte de RevoluŃia franceză
etc.
În realitate, Dreptul parlamentar este consecinŃa formării Parlamentelor în sensul modern al
termenului, adică atunci când acestea:
au căpătat un rol prioritar în cadrul regimului politic, în dauna monarhiei (ce s-a transformat în
monarhie constituŃională) sau în cadrul regimului republican, devenind sediul suveranităŃii (aşa numita
suveranitate parlamentară, dominantă în secolul XIX în numeroase Ńări);
au impus răspunderea politică faŃa lor a Guvernului
Guvernul (cabinetul) a apărut ca o nouă autoritate în cadrul puterii executive, separată de şeful
statului, iar răspunderea sa politică faŃă de Parlament, indiferent de faptul că este numit exclusiv de
Parlament sau doar de şeful statului, pe baza unei prezumŃii de încredere, a fost decisivă pentru
formarea şi caracterizarea regimului parlamentar;
s-a constituit sistemul reprezentativ şi, în cadrul acestuia, pluralismul politic, Parlamentul
devenind locul de înfruntare şi agregare a intereselor şi reprezentărilor ce îşi dispută întâietatea în
societate, prin intermediul opiniei publice şi a celor care o formează în cadrul mass-media.
EvoluŃia parlamentarismului a fost de la suveranitatea parlamentară la Parlamentul raŃionalizat,
îndeosebi după al doilea război mondial. Unul din aspectele definitorii în acest sens este evoluŃia de la
fetişismul legii, când aceasta era incontrolabilă şi incontestabilă, un ecran opac între Parlament şi
societate, la controlul constituŃionalităŃii legii, când aceasta devine transparentă, controlabilă în ce
priveşte legitimitatea sa constituŃională şi, deci, în mod legitim contestabilă.
Parlamentarismul a evoluat în raport cu regimul politic, în prezent fiind expresia
democraŃiei reprezentative, în cadrul căreia poporul îşi exprimă suveranitatea prin intermediul
aleşilor săi. Este forma cea mai democratică de guvernare, în condiŃiile în care o democraŃie
directă reală şi funcŃională rămâne un deziderat, neputând fi realizată cu adevărat în actualul
stadiu de evoluŃie a societăŃii omeneşti.

Locul Dreptului parlamentar în sistemul de drept românesc


Dreptul constituŃional reglementează locul şi rolul Parlamentului în regimul politic
constituŃional, precum şi relaŃiile sale cu celelalte autorităŃi publice (bicameralismul, caracterul de
autoritate suprem reprezentativă a Parlamentului şi de unică autoritate legiuitoare etc.), pe când
Dreptul parlamentar reglementează activitatea parlamentarilor în cadrul Parlamentului, ca şi
funcŃionarea internă a acestuia, adică modul de executare în Parlament a mandatului parlamentar. De
aceea, dreptul parlamentar este o subramură a dreptului constituŃional, cum sunt şi dreptul electoral sau
justiŃia constituŃională.
Dreptul constituŃional, în cadrul doctrinei profesorului Louis Favorieu privind conŃinutul
acestuia, este format din dreptul constituŃional substanŃial, cuprinzând drepturile şi libertăŃile
fundamentale, esenŃiale în definirea statutului cetăŃeanului şi a relaŃiei sale cu statul, dreptul
constituŃional instituŃional, definind autorităŃile (organele) statului, şi dreptul constituŃional normativ,
privind sistemul juridic.

4
Din acest punct de vedere, dreptul parlamentar este o subramură a dreptului constituŃional
instituŃional şi normativ. FaŃă de dreptul constituŃional substanŃial el constituie numai o garanŃie
instituŃionalizată a respectării de către Parlament a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale.

Structura Dreptului parlamentar


Ca rezultat al specializării sale, Dreptul parlamentar este format din trei componente:
1. Drept parlamentar instituŃional, care se referă la organele de lucru ale Parlamentului –
preşedinte, birou permanent, comisie parlamentară şi altele - şi la organizarea, funcŃionarea,
compoziŃia lor politică şi rolul pe care îl au în funcŃionarea Camerelor.
2. Drept parlamentar al mandatului reprezentativ, care se referă la statutul parlamentarilor
potrivit mandatului lor (dobândire, încetare, drepturi şi obligaŃii, mijloace de protecŃie).
3. Drept parlamentar al procedurilor parlamentare, care cuprinde regulile specifice procesului
de legiferare, de control al executivului şi de realizare a celorlalte competenŃe constituŃionale şi legale
ale Parlamentului.

1.2. Izvoarele Dreptului parlamentar


Izvoarele de drept sunt formele de exprimare a normelor juridice. În Dreptul parlamentar
românesc sunt recunoscute următoarele izvoare de drept: ConstituŃia, legea, regulamentele Camerelor
şi cutuma..

a. ConstituŃia
Este principalul izvor al dreptului parlamentar nu numai pentru că cuprinde regulile de bază în
definirea acestuia, dar şi, îndeosebi, datorită supremaŃiei ConstituŃiei în cadrul sistemului juridic. În
acest sens, ConstituŃia, instituind principiul fundamental al autonomiei parlamentare, reglementează, în
sfera obiectului specific dreptului parlamentar, aspectele esenŃiale privind organizarea şi funcŃionarea
internă a Parlamentului în funcŃie de structura sa bicamerală, mandatul reprezentativ, procedura
parlamentară pentru adoptarea legii în forma aprobată de Camera decizională, controlul executivului,
competenŃa Parlamentului în materie de numiri etc. De asemenea, alte reguli fundamentale ale
procedurii parlamentare reglementate de ConstituŃie privesc învestirea Guvernului, relaŃiile dintre
Parlament şi Guvern (moŃiunea de cenzură, remanierea Guvernului în anumite condiŃii, angajarea
răspunderii Guvernului, delegarea legislativă etc.), informarea Parlamentului, depunerea jurământului
de către Preşedintele României, relaŃiile dintre acesta şi Parlament, suspendarea din funcŃie a
Preşedintelui României, raporturile cu Parlamentul European şi alte autorităŃi ale Uniunii Europene ce
adoptă legislaŃia comunitară etc.

b. Legea
Organică sau ordinară, legea este izvor al dreptului parlamentar numai în cazurile şi în limitele
prevăzute de ConstituŃie. Altminteri, ea ar impieta asupra autonomiei parlamentare. Până în prezent,
prin lege s-au reglementat, mai ales, indemnizaŃia şi alte drepturi care se cuvin parlamentarilor,
competenŃa legală (nu cea prevăzută de ConstituŃie) în materie de numiri sau cu privire la exercitarea
controlului parlamentar asupra unor autorităŃi publice, unele reguli de procedură parlamentară în
prelungirea unor prevederi constituŃionale şi pentru situaŃii specifice, cum ar fi în ce priveşte Curtea
ConstituŃională (alegerea judecătorilor, sesizarea CurŃii de către parlamentari).

c. Regulamentele Camerelor
Constituie izvorul privilegiat al dreptului parlamentar, deoarece obiectul lor este de a reglementa
organizarea şi funcŃionarea internă a fiecărei Camere a Parlamentului, procedurile de urmat în
deliberările lor şi disciplina membrilor. Fiecare Cameră are un regulament propriu, potrivit principiului
autonomiei parlamentare. De asemenea, există şi un regulament al şedinŃelor comune ale celor două

5
Camere.
Regulamentul parlamentar este o „rezoluŃie” sau o varietate de „hotărâre”, el trebuie să fie
în strictă conformitate cu ConstituŃia, fiind adoptat, cu votul majorităŃii absolute a membrilor Camerei,
direct pe temeiul ConstituŃiei. Spre deosebire de lege, regulamentul parlamentar este adoptat de fiecare
Cameră în parte sau de Camerele reunite în şedinŃă comună, în cazul regulamentului şedinŃelor
comune şi nu este supus promulgării, fiind expresia autonomiei parlamentare; el îşi produce efecte faŃă
de Camera respectivă, nefiind opozabil pentru întreaga societate, aşa cum este legea, ca act juridico–
politic al Parlamentului.
În mare măsură, prevederile regulamentare constituie norme pentru concretizarea şi în
prelungirea (dezvoltarea) principiilor şi regulilor constituŃionale. De aceea, ele sunt caracterizate ca
„legea internă a Camerelor” şi sunt supuse controlului constituŃionalităŃii legii, potrivit art. 146 lit b)
din ConstituŃie.
Regulamentele Camerei DeputaŃilor şi Senatului au o structură similară, cuprinzând reguli
prealabile constituirii organelor de lucru ale Camerelor şi privesc detalierea procedurii parlamentare de
adoptare a legii în forma aprobată de Camera decizională, raporturile dintre acestea, norme referitoare
la grupurile parlamentare, regimul desfăşurării lucrărilor, aspectele legate de controlul parlamentar
asupra activităŃii executivului, statutul parlamentarilor şi serviciile Camerelor. Regulamentul şedinŃelor
comune reprezintă exclusiv o reglementare de procedură parlamentară, cuprinzând numai reguli de
desfăşurare a lucrărilor, pentru restul aspectelor completându-se cu prevederile regulamentelor celor
două Camere ale Parlamentului.

d. Cutuma
În anumite limite, cutuma este recunoscută ca izvor de drept pe plan constituŃional. Rezervele
faŃă de cutumă ca izvor de drept constituŃional rezultă din faptul că relaŃiile sociale care privesc puterea
politică în amplitudinea dimensiunilor sale (cucerire, instaurare, exerciŃiu, trăsături), reglementarea
acestora este preferabil a fi făcută prin reguli juridice scrise, clar definite.
În dreptul parlamentar însă, - deşi subramură a dreptului constituŃional - cutuma este mai larg
acceptată, întrucât corespunde dinamicii inerente practicii parlamentare. Pentru ca practica
parlamentară să genereze o cutumă, este necesar ca repetarea ei să fie îndeajuns de consecventă spre a
fi receptată şi a genera reprezentarea că a devenit obligatorie. De aceea, unele precedente ar putea
genera cutume. Cu titlu de exemplu, menŃionăm prezentarea de către Preşedintele României, după
depunerea jurământului, a unui mesaj în faŃa Camerelor reunite în şedinŃă comună, audierea
candidaŃilor la funcŃiile de ambasadori sau consuli ai României de către comisiile pentru politică
externă reunite, constatarea de către birourile reunite ale celor două Camere că nu s-a depus o moŃiune
de cenzură în cazul angajării răspunderii Guvernului, interdicŃia împrumutării parlamentarilor unui
grup parlamentar pentru ca parlamentarii altui partid să poată forma un grup distinct, interdicŃia
reprezentării în Parlament a unui partid ce nu a fost votat la alegeri (cum a fost AlianŃa pentru
România, ca urmare a sciziunii sale din fostul Partid al DemocraŃiei Sociale din România etc.).
Pentru a fi acceptabilă, cutuma nu poate fi contra legem. De aceea, practica boicotului
parlamentar sau a grevei parlamentare nu poate genera cutume.

1.3. Principiile Dreptului parlamentar


 Principiile reprezintă spiritul reglementării. În sensul juridic al termenului, principiile exprimă
soluŃii juridice cu o mare generalitate de aplicabilitate, în pofida diversităŃii cazurilor concrete.
 Premisa principiilor dreptului parlamentar este principiul constituŃional al autonomiei
parlamentare, care este una dintre consecinŃele esenŃiale ale separaŃiei puterii între autorităŃile
publice, în scopul asigurării echilibrului şi colaborării între acestea. În Parlament, separaŃia puterii
se concretizează într-o triplă autonomie: regulamentară, instituŃională şi financiară.
Autonomia regulamentară rezultă din faptul că fiecare Cameră îşi adoptă propriul regulament de
organizare şi funcŃionare, fără posibilitatea unei autorităŃi exterioare Camerei de a avea vreun rol

6
în adoptarea acestor regulamente. BineînŃeles, că regulamentele parlamentare trebuie adoptate cu
respectarea ConstituŃiei, ele fiind supuse controlului realizat de Curtea ConstituŃională, în calitatea
sa de garant al supremaŃiei legii fundamentale. În cazul în care Curtea declară neconstituŃionale
anumite dispoziŃii din regulament, Camera respectivă sau Camerele reunite pentru regulamentul
şedinŃelor comune, sunt obligate să pună de acord prevederile regulamentului cu dispoziŃiile
ConstituŃiei.
Autonomia instituŃională rezultă din faptul că structurile interne ale Camerelor, precizate în art.64 din
ConstituŃie, se constituie exclusiv ca acelea ale lor, iar fiecare Cameră îşi poate constitui şi alte
structuri cum sunt, de exemplu, grupurile de prietenie, delegaŃiile parlamentare la Adunările
Parlamentare europene (OSCE, Consiliul Europei, Pactul Atlanticului de Nord) etc.
Autonomia financiară este dată de faptul că fiecare Cameră îşi aprobă resursele financiare necesare în
cadrul unui buget propriu, parte integrantă a bugetului de stat.
 În literatura de specialitate există diferite opinii privind principiile Dreptului parlamentar, în
funcŃie de subiectivitatea interpretării date de autori. Considerăm că aceste principii sunt
următoarele:

- specializarea dreptului parlamentar;


- majoritatea decide, opoziŃia se exprimă;
- transparenŃa.

1.3.1. Principiul specializării


Dreptul parlamentar este un drept special şi specializat ca urmare a incidenŃei principiului
constituŃional al autonomiei parlamentare. Parlamentul (Camerele acestuia) fiind autonom, nici un alt
principiu, specific altei ramuri sau subramuri de drept, nu-i poate fi aplicabil întrucât i-ar nega, sub
aspect juridic, această autonomie. Faptul că reprezintă o subramură a dreptului constituŃional nu duce
la o altă concluzie, deoarece, în limitele autonomiei sale, regulile dreptului constituŃional îi sunt
aplicabile (ceea ce justifică verificarea de către Curtea ConstituŃională a legitimităŃii sale
constituŃionale) ca şi faŃă de oricare altă ramură, subramură sau instituŃie de drept.
Dreptul parlamentar este aplicabil fiecărei Camere în parte şi Camerelor reunite în şedinŃă
comună. Pe cale de consecinŃă, regulile dintr-o Cameră fiind expresia voinŃei exclusive a
parlamentarilor acelei Camere, nu sunt aplicabile în afara acesteia, adică parlamentarilor celeilalte
Camere sau altor autorităŃi publice. Datorită bazei elective a desemnării lor şi ca o consecinŃă a
principiului specializării, parlamentarii pot să-şi exercite mandatul numai în Camera în care au fost
aleşi, cu excepŃia iniŃiativei legislative parlamentare ce se exercită succesiv în ambele Camere,
începând cu Camera prima sesizată şi sfârşind cu cea decizională, indiferent de calitatea iniŃiatorilor:
deputat sau senatori.
Ca urmare a modificării ConstituŃiei din anul 2003, principiul specializării se defineşte şi prin
specializarea Camerelor Parlamentului în Cameră primă sesizată şi Cameră decizională astfel încât,
prin diferenŃierea atribuŃiilor, să se asigure optimizarea procesului decizional în Parlament, păstrându-
se, în acelaşi timp, egalitatea funcŃională a Camerelor.
Specializarea competenŃei Camerelor presupune şi specializarea şi profesionalizarea
parlamentarilor, ceea ce va obliga partidele politice, care doresc să acceadă în Parlament, să realizeze o
selecŃie mult mai drastică în desemnarea candidaŃilor pentru fotoliile parlamentare, fapt ce va atrage
creşterea calităŃii activităŃii Parlamentului.

1.3.2. Principiul majoritatea decide, opoziŃia se exprimă


Acest principiu este specific unei societăŃi democratice, fiind aplicabil în orice adunare în care se
doreşte adoptarea unei decizii în mod corect, democratic, cu respectarea principiilor universalităŃii şi
egalităŃii votului. Într-o societate totalitară, în care puterea este concentrată în mâinile unui clan

7
conducător, de cele mai multe ori, cea care decide este minoritatea, fiind sprijinită de un sistem
nelegitim, bazat pe forŃa militară.
În Dreptul parlamentar, acest principiu este consecinŃa naturii elective a mandatului reprezentativ
şi a caracterului pluralist al Camerelor Parlamentului.
Majoritatea, întrucât exprimă opŃiunea majoritară a corpului electoral, este legitimată să decidă
asupra măsurilor necesare îndeplinirii programului său politic, fiind cea care a învins în alegeri.
Minoritatea, în egală măsură, reprezintă opŃiunea unui segment semnificativ al corpului electoral,
fiind astfel legitimată să se exprime. Prin însăşi opunerea sa, se asigură latura critică a procesului de
Guvernare. Astfel, luarea unei măsuri numai după cumpănirea tezelor adverse, în general prin
negocieri politice, face posibilă satisfacerea unui spectru mai larg de interese şi valori. De aceea,
binomul majoritate-opoziŃie este fundamental pentru dinamica luptei politice din Parlament, indiferent
de faptul că majoritatea, respectiv opoziŃia sunt alcătuite din unul ori mai multe partide.
În cadrul luptei politice, opoziŃia urmăreşte să câştige viitoarele alegeri şi să ajungă să guverneze.
În acest sens, opoziŃia asigură latura critică a procesului de guvernare atrăgând permanent atenŃia
electoratului cu privire la greşelile guvernanŃilor sau la modul în care aceştia nu şi-au îndeplinit
promisiunile electorale.
OpoziŃia poate adopta o atitudine contrară interesului general, bazată pe negarea totală a
acŃiunilor guvernanŃilor, bazată pe boicot parlamentar, prin părăsirea repetată a lucrărilor, pe
amendamente cu scop dilatoriu, pe încercarea de a introduce pe ordinea de zi a unor proiecte de lege
care nu vizează interesul public şi dezvoltarea Ńării. Aceasta este o opoziŃie neconstructivă, care nu face
altceva decât să critice, fără să se implice, fără să aducă soluŃii concrete pentru rezolvarea problemelor
reale ale societăŃii. În situaŃia în care astfel de forŃe politice ar câştiga alegerile, ar trebui să îşi nege
propriul comportament politic şi să construiască pe ceea ce în mod permanent au negat, deoarece nu
au timpul fizic necesar să abroge tot ceea ce exista până în acel moment şi să adopte o legislaŃie
complet nouă, în acord cu programul său de guvernare.
O opoziŃie constructivă face tot posibilul să asigure interesul general al societăŃii, participă la
toate procedurile într-un mod constructiv, critică guvernarea, dar aduce soluŃii, care pot fi luate în
discuŃie de către majoritate şi care, prin raŃionalitatea lor şi prin faptul că în mod vădit urmăresc binele
public, de multe ori reuşesc a fi impuse. În această situaŃie, majoritatea şi opoziŃia sunt adversari
asociaŃi, influenŃa opoziŃiei regăsindu-se în măsurile adoptate de guvernanŃi prin influenŃa pe care
aceasta o are în dezbaterea şi adoptarea acestor măsuri. Principiul majorităŃii nu numai că nu se opune
acordului politic, ci dimpotrivă, însuşi mecanismul majorităŃii obligă, în anumite situaŃii, la căutarea
unor soluŃii, la realizarea unor compromisuri politice, care să permită o adeziune cât mai largă pentru
adoptarea lor1. Compromisul politic este cheia unei vieŃi politice de succes. În politică, ca şi în mediul
de afaceri, o afacere reuşită este aceea în care fiecare din părŃile implicate câştigă. Dacă numai o parte
ar fi în avantaj, iar ceilalŃi ar fi înşelaŃi în aşteptările lor, acest fapt ar crea tensiuni, frustrări, care nu ar
crea premisele unei viitoare colaborări. Într-un stat pluripartidist, foarte rar o singură forŃă politică
obŃine majoritatea necesară pentru a învesti şi susŃine Guvernul. De aceea, prin negociere şi
compromis politic se realizează coaliŃii preelectorale şi, ulterior, coaliŃii parlamentare capabile să
învestească şi să susŃină guvernele.
Din punct de vedere politic, „legea este politica care a învins”; de aceea, ea reflectă şi este un
produs al relaŃiei dintre majoritate şi opoziŃie. În ultimă analiză, principiul la care ne referim
legitimează guvernarea ca un proces democratic, pe de o parte, şi asigură condiŃiile pentru realizarea
alternanŃei politice, pe de altă parte, fiind totodată esenŃial pentru caracterizarea Parlamentului ca o
putere deliberativă.
În fond, specificul activităŃii unei Camere a Parlamentului, cât şi a acestuia în întregul său este de
a adopta o rezoluŃie colectivă, luată cu majoritate de voturi, după o dezbatere publică, în care opoziŃia
s-a putut exprima. Este scopul principal al conceperii şi aplicării procedurii parlamentare, indiferent de

1
Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar românesc, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, pg. 59

8
obiectul său. A nega dreptul opoziŃiei de a se exprima este sinonim cu negarea pluralismului politic,
care potrivit art. 1 alin. 3 din ConstituŃie, constituie o valoare supremă şi este garantat.
Sub aspect tehnic, conceptul de majoritate este proporŃional cu importanŃa deciziei ce urmează a
fi luată. În procedurile parlamentare, majoritatea poate fi calificată, absolută, simplă sau relativă,
implicând de fiecare dată o adeziune mai mare sau mai restrânsă a spectrului politic. Majoritatea
calificată reprezintă acea majoritate care rezultă expres dintr-un text de lege, fiind cea mai severă
formă de majoritate (ex.: art. 151 din ConstituŃie prevede o majoritate calificată de 2/3 care trebuie
obŃinută în fiecare Cameră pentru revizuirea ConstituŃiei; în cazul în care există divergenŃe ce nu au
putut fi conciliate la mediere, pentru ca aceste texte să fie adoptate, este necesară obŃinerea unei
majorităŃi calificate de 3/4 din numărul total al parlamentarilor celor două Camere reunite).
Majoritatea absolută reprezintă jumătate plus unu din numărul total al parlamentarilor unei Camere,
fiind cerută la adoptarea legilor organice. Majoritatea simplă reprezintă jumătate plus unu din numărul
celor prezenŃi. Aceste tipuri de majorităŃi presupun existenŃa cvorumului, adică a unui număr minim
de parlamentari prezenŃi, pentru ca decizia să poată fi luată în mod legal. Cvorumul variază în funcŃie
de tipul de majoritate. Este firesc la majoritatea calificată ca cvorumul să fie minim majoritatea cerută
pentru luarea deciziei. În ceea ce priveşte adoptarea unei decizii cu majoritate absolută sau simplă,
cvorumul este minim majoritatea absolută.
În afara acestor tipuri de majorităŃi, mai există o altă categorie, care nu necesită îndeplinirea
condiŃiei de cvorum. Este aşa numita majoritate relativă, care reprezintă cel mai mare număr de voturi
obŃinut, regăsindu-se, de exemplu la adoptarea pe articole a unui proiect de lege. Este o modalitate de
vot care optimizează foarte mult procesul decizional. Dacă înainte de 2001, regulamentele
parlamentare prevedeau obligativitatea prezenŃei în sală în mod permanent, inclusiv la dezbaterea pe
articole, a unui cvorum echivalând cu minim majoritatea absolută, ceea ce îngreuna procesul de
adoptare a legilor, după revizuirea acestor regulamente, nu mai este necesară existenŃa cvorumului
decât la votul final, fiind adoptată astfel concepŃia parlamentară modernă existentă în Ńările europene.
Majoritatea guvernamentală este aceea ce a învestit şi susŃine Guvernul, fiind o majoritate
absolută. Răsturnarea ei se face prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură, ca urmare a formării unei
majorităŃi absolute adverse.
Majoritatea nu este rigidă. Ea este influenŃată de problema concretă respectivă. Astfel, uneori,
majoritatea poate fi conjuncturală, întrucât o parte din reprezentanŃii coaliŃiei majoritare să voteze
alături de opoziŃie pentru luarea deciziei respective. Acest lucru este posibil, datorită caracterului
reprezentativ al mandatului parlamentar. Fiecare parlamentar este liber din punct de vedere juridic să
aibă o atitudine politică potrivit conştiinŃei sale. În acest fel se încalcă disciplina de partid, iar
consecinŃele, aşa cum vom arăta pe parcursul acestei lucrări, sunt de ordin politic.
Principiul majoritatea decide, opoziŃia se exprimă presupune un sistem de protecŃie a
minorităŃilor politice. În acest scop, în sistemul nostru constituŃional principalele mijloace de protecŃie
sunt:
organele colective de lucru ale Camerelor se formează în funcŃie de ponderea reprezentativităŃii
grupurilor parlamentare (birou permanent, comisii parlamentare etc.);
liberul acces al tuturor parlamentarilor la toate aspectele procedurii parlamentare;
sesizarea CurŃii ConstituŃionale pentru constatarea neconstituŃionalităŃii unor prevederi ale legii
adoptate, care asigură opoziŃiei posibilitatea continuării disputei sale cu majoritatea pe tărâmul
constituŃionalităŃii legii.

1.3.3. Principiul transparenŃei


TransparenŃa este o consecinŃă a democraŃiei, întrucât influenŃează decisiv participarea grupurilor
sociale la Guvernare. Deci, fiind o caracteristică generală a unui regim politic democratic, în dreptul
parlamentar principiul transparenŃei are un conŃinut specific şi anume:
ca regulă, activitatea Parlamentului are un caracter public; totuşi, principiul transparenŃei nu exclude
ca, în anumite condiŃii, activitatea parlamentară să nu fie publică, cum este, de regulă, în faza

9
pregătitoare a lucrărilor în plen, din comisiile parlamentare, în cadrul negocierilor dintre grupurile
parlamentare, când plenul a decis ca şedinŃa să fie secretă etc.;
faptul că votul deschis reprezintă regula, este o modalitate foarte transparentă de a releva atitudinea
politică a fiecăruia parlamentar cu privire la o decizie politică concretă şi cunoaşterea de către electorat
a acestei atitudini;
transparenŃa nu este un scop în sine, ci un principiu necesar pentru realizarea dialogului social.
TransparenŃa asigură un contact permanent între Parlament şi opinia publică, controlul lor reciproc; de
aceea, ea implică contactul cu mass-media, cu grupurile de presiune, activitatea parlamentarilor în
teritoriu (contactul cu alegătorii), obligaŃia parlamentarilor privind publicarea declaraŃiei de avere şi
actualizarea ei la sfârşitul fiecărui an, evitarea conflictelor de interese etc.
activitatea parlamentară este publicată în Monitorul Oficial al României (actele adoptate sunt publicate
în Monitorul Oficial partea I, iar stenogramele de şedinŃă sunt publicate în Monitorul oficial partea a
II- a);
stenogramele şedinŃelor plenului sunt publicate pe paginile de internet oficiale ale Camerelor, unde
există şi filmarea acestor şedinŃe, care poate fi accesată de orice utilizator de internet;
cu acordul secretarului general al Camerei, orice persoană poate participa la lucrările plenului
Camerei;
prezenŃa mijloacelor mass-media la lucrările Camerelor, precum şi conferinŃele de presă ale grupurilor
parlamentare sunt modalităŃi de aducere la cunoştinŃa opiniei publice a activităŃii parlamentare.

Capitolul II
DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUłIONAL

Introducere (aspecte generale)


Procedura parlamentară, ca şi statutul parlamentarilor sunt indisolubil legate de structura
Parlamentului. Acestea vor fi diferite în funcŃie de tipul de Parlament: unicameral sau bicameral.
Structura Parlamentului rezultă din prevederile art. 61 alin. 2 din ConstituŃie, în care se arată expres că
„Parlamentul este alcătuit din Camera DeputaŃilor şi Senat”.
Un aspect prealabil îl constituie premisa instituŃională de ordin constituŃional pe care o reprezintă
bicameralismul. Detaliile de natură organizatorică şi funcŃională ale fiecărei Camere sunt reglementate
în regulamentele acestora, iar cele privind Camerele reunite în şedinŃă comună, în regulamentul
şedinŃelor comune. Organele de lucru sunt definite de aceste regulamente şi de unele prevederi
constituŃionale ce intră în sfera Dreptului parlamentar.

2.1. Principiul bicameralismului


Bicameralismul a existat în Ńara noastră sub imperiul ConstituŃiilor din 1866, 1923 şi 1938 şi îşi
află rădăcinile în Regulamentele organice – Comisia de la Focşani.
În perioada regimului comunist, a existat o reprezentanŃă naŃională unicamerală numită Marea
Adunare NaŃională, care nu întrunea caracteristicile unui Parlament democratic pentru simplul fapt că

10
îi lipsea opoziŃia, în calitatea acesteia de latură critică a procesului de guvernare.
În statele federale, bicameralismul se justifică prin însăşi structura statului: una din Camere
reprezintă interesele fiecărui stat, iar cealaltă Cameră, corpul electoral al federaŃiei în ansamblul ei.
Într-un stat unitar, cum este România, temeiurile bicameralismului sunt date de necesitatea
evitării concentrării puterii politice în Parlament şi de asigurarea în cadrul procedurii legislative
parlamentare a aprobării legii de către Camera decizională după dezbaterea şi votarea ei de către
Camera de reflecŃie. Între grupurile parlamentare ale aceluiaşi partid din cele două Camere, atât
ale majorităŃii cât şi, mai ales, ale opoziŃiei, pot interveni divergenŃe de opinie, însă prin
dialogul instituit de sistemul bicameral, este favorizat procesul de elaborare a legii, sistemul
bicameral minimizând astfel riscul dominaŃiei majorităŃii.

2.1.1. Avantajele bicameralismului faŃă de sistemul Parlamentului unicameral, chiar într-un


stat unitar, sunt următoarele:
- cele două Camere se vor împiedica reciproc să devină despotice, evitându-se astfel o dictatură
colectivă prin dedublarea grupurilor parlamentare ale majorităŃii şi opoziŃiei2; divizarea în două
Camere a legislativului este o transpunere, la nivel intrafuncŃional, a principiului separaŃiei puterilor în
stat;
- în Parlament se asigură o reprezentare cât mai echilibrată a opiniei publice, adeseori fluctuantă
şi instabilă, oscilând între tendinŃele novatoare ale unei părŃi a electoratului şi cele tradiŃionaliste ale
alteia3
- evitarea practicii multiplei lecturi (cel puŃin 3), la intervale minime, care să le asigure
eficacitatea, care are este specifică Parlamentelor unicamerale, fiind folosită pentru evitarea adoptării
unei legi fără o analiză şi dezbatere suficientă; specifică Parlamentului unicameral. Astfel, se
poate ajunge ca, în cadrul sistemului parlamentar unicameral, întârzierea în adoptarea legii să
fie mult mai mare decât în cadrul sistemului bicameral. De asemenea, evident că, dezbaterea
unui proiect de către parlamentarii fiecărei Camere este o soluŃie mai eficace pentru calitatea
actului normativ, decât lectura succesivă a acestuia în cadrul unei singure Camere;
- creşterea controlului asupra executivului, realizat de fiecare Cameră în parte;
- asigurarea unui cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri de legiuitori diferiŃi.
Procesul de legiferare nu este mai complicat, dar mai profund, deoarece reluarea procedurii cu ocazia
fiecărei lecturi, cum este în sistemul parlamentar unicameral, îngreunează, câteodată artificial,
procedura, evitându-se o simplitate dăunătoare intereselor generale.

2.1.2. Ca urmare a revizuirii ConstituŃiei din anul 2003, Adunarea Constituantă derivată a optat
pentru un sistem bicameral funcŃional, ce prezintă o serie de avantaje faŃă de sistemul anterior al
unui bicameralism integral (egalitar).
Bicameralismul integral, bazat pe o egalitate aproape perfectă între cele două Camere
ale Parlamentului din punctul de vedere al atribuŃiilor acestora era exponentul avantajelor sus
menŃionate faŃă de sistemul unicameral, însă, prezenta şi unele dezavantaje, mai ales de ordin
procedural. Astfel, procedura era eminamente conflictuală, deoarece, Camerele având atribuŃii
decizionale identice, dar fiecare cu personalitatea sa, cele mai multe proiecte de legi erau
adoptate în mod diferit. DivergenŃele apărute urmau să fie soluŃionate de către o comisie
paritară de mediere, formată din 7 deputaŃi şi din 7 senatori, condusă alternativ, de un deputat
şi de un senator. Raportul de mediere era supus dezbaterii şi votului în fiecare dintre Camere,
iar dacă rămâneau texte care nu erau acceptate de una din Camere aşa cum se regăseau în
raportul de mediere, acestea urmau să fie supuse dezbaterii şi aprobării în şedinŃa comună a
celor două Camere ale Parlamentului. În această fază, procedura presupunea un rezultat

2
Tudor Drăganu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, tratat elementar, volumul II, Editura Lumina Lex,
1998, pg. 85
3
ibidem

11
inechitabil. În realitate, conflictul nu era între grupurile politice parlamentare, ci între cele
două Camere, iar cei care câştigau, în majoritatea cazurilor, erau deputaŃi, pentru simplul
motiv că sunt de două ori mai numeroşi decât senatorii.
Bicameralismul integral nu mai corespunde cerinŃelor social – economice şi politice
ale Ńării noastre. Tocmai de aceea, prin Legea de revizuire din 2003, concepŃia asupra
relaŃiilor dintre cele două Camere ale Parlamentului a evoluat de la bicameralismul egalitar la
o altă concepŃie, ce amendează acest caracter, instituind bicameralismul funcŃional.
Cu toate acestea, procedura bicameralismului integral este menŃinută şi în prezent
pentru revizuirea ConstituŃiei, care, în mod firesc, nu poate fi dată în competenŃa decizională a
uneia dintre Camere.
Bicameralismul funcŃional, adoptat în urma revizuirii ConstituŃiei din anul 2003, prezintă o serie
de avantaje faŃă de sistemul anterior al bicameralismului integral:
Camerele au atribuŃii diferenŃiate în sensul că, potrivit noii reglementări, Camerei
DeputaŃilor i s-au conferit atribuŃii de Cameră decizională de drept comun, adică în toate
cazurile în care competenŃa decizională nu aparŃine Senatului, iar Senatul, la rândul său, are
atribuŃii de Cameră decizională în probleme ce Ńin de ratificarea tratatelor şi a altor acorduri
internaŃionale, ca şi pentru măsurile legislative ce rezultă din aplicarea acestora, precum şi în
domeniul unor legi ce privesc exclusiv organizarea şi funcŃionarea statului (art. 75, alin. (1)
din ConstituŃie).
Potrivit acestui sistem, Camera decizională hotărăşte definitiv, indiferent dacă prima
Cameră sesizată a modificat, completat sau a respins proiectul, iar prima Cameră sesizată
îndeplineşte rolul unei Camere de reflecŃie, întrucât decizia sa poate fi definitiv infirmată de
către Camera decizională.
Pe cale de consecinŃă, dacă forma legii adoptate de prima Cameră sesizată, chiar dacă
priveşte nu legea în ansamblul ei, ci doar un articol, aliniat etc., este confirmată de Camera
decizională, legea adoptându-se în aceeaşi formă de cele două Camere ale Parlamentului,
rezultă că este expresia acordului lor de voinŃă, şi invers, dacă de această dată Camera
decizională adoptă o prevedere care nu era în competenŃa sa decizională, ci a primei Camere
sesizate, iar aceasta este de acord cu această prevedere, dispoziŃia respectivă este adoptată.
Deci, în realitate, de fiecare dată există un dialog al Camerelor, dar decizia finală este
întotdeauna a uneia din cele două Camere ale Parlamentului, şi anume Camera decizională.
Astfel, fără a se nega egalitatea Camerelor, se asigură, în acelaşi timp, specializarea lor
funcŃională, îndeosebi în domeniile în care fiecare Cameră îndeplineşte rolul de Cameră
decizională.
Valorificându-se în acest fel la maximum avantajele bicameralismului, se evită
neajunsurile sale, corespunzător cerinŃelor societăŃii moderne de optimizare a procesului
decizional în toate sferele vieŃii sociale.
Este raŃiunea pentru care, prin Legea de revizuire a ConstituŃiei s-a abrogat procedura
medierii în adoptarea legilor ordinare şi a celor organice, ca şi procedura şedinŃei comune a
celor două Camere ale Parlamentului, pentru stingerea divergenŃelor dintre aceste Camere, ce
nu au putut fi conciliate la mediere. Procedura legislativă actuală nu mai este conflictuală, deoarece
prima Cameră sesizată este de reflecŃie, realizând o primă lectură a legii, în timp ce competenŃa
decizională revine celei de a doua Camere.
Procedura specifică bicameralismului funcŃional actual este mult mai accelerată,
Camera prima sesizată fiind obligată să se pronunŃe în termen de 45 de zile, iar pentru legile
de complexitate deosebită, în termen de 60 de zile; dacă aceste termene au fost depăşite, s-a
introdus instituŃia juridică a adoptării tacite, considerându-se că prima Cameră sesizată a fost
de acord cu propunerea legislativă, respectiv proiectul lege, în forma depusă de iniŃiator.

2.2. Organizarea internă a Camerelor

12
Camerele Parlamentului îşi constituie structurile, care, potrivit art. 64 din ConstituŃie, reprezintă
organele de lucru ale acestora, şi anume: biroul permanent, preşedintele Camerei, comisiile
parlamentare permanente; organele de lucru nu se confundă cu aparatul funcŃional, care este alcătuit
din funcŃionari parlamentari.
Birourile permanente şi comisiile parlamentare, permanente sau de avizare, se alcătuiesc în
funcŃie de configuraŃia politică a fiecărei Camere.
Nu trebuie confundate Camerele cu structurile lor interne, care au un rol ajutător, întrucât le revin
unele împuterniciri proprii, fără însă ca ele să poată hotărî în locul Camerelor (plenului). Plenul va
putea astfel decide în cunoştinŃă de cauză, în mod ordonat şi eficient.
Organele de lucru se constituie de către plenul Camerei şi îşi desfăşoară activitatea sub controlul
plenului pe baza mandatului acordat de către acesta, care îl poate oricând modifica sau retrage.
AtribuŃiile organelor de lucru ale Parlamentului sunt prevăzute de regulamente sau reprezintă
însărcinări date de plen, cu excepŃia unor atribuŃii prevăzute de ConstituŃie, ca, de exemplu, dreptul
preşedinŃilor Camerelor de a sesiza Curtea ConstituŃională cu controlul constituŃionalităŃii legii sau a
regulamentelor parlamentare, sau de a fi consultaŃi de Preşedintele României la dizolvarea
Parlamentului, de a participa la depunerea jurământului unor persoane etc.

2.2.1. Plenul Camerei


Lato sensu, Plenul Camerei este alcătuit, după caz, din totalitatea deputaŃilor sau a senatorilor,
confundându-se, în acest caz, cu însăşi Camera. Plenul Camerei este cel care decide întotdeauna,
organele de lucru ale Camerei, cum ar fi comisiile, Biroul permanent, ajutând plenul la luarea deciziei.
Plecând de la realitatea că plenul este organul decizional al Camerei, stricto sensu, plenul Camerei se
confundă cu cvorumul necesar pentru ca decizia să poată fi luată în mod legal. Cu alte cuvinte se
aplică principiul „există cvorum, deci există plen”.
Pentru a se asigura caracterul deliberativ al şedinŃelor Camerelor, mai multe reguli trebuie avute
în vedere:
cvorumul, care reprezintă numărul minim de parlamentari în prezenŃa cărora Camera se poate
întruni şi lucra legal; pentru dezbaterea pe articole a unui proiect de lege sau a unei propuneri
legislative (cvorumul de şedinŃă de lucru), atât la Camera DeputaŃilor, cât şi la Senat, nu este necesară
prezenŃa unui anumit număr de membri; cvorumul trebuie asigurat în cadrul şedinŃelor de vot, când în
sală trebuie să fie prezenŃi minim jumătate plus unu dintre parlamentarii Camerei respective, pentru
adoptarea de legi organice sau ordinare sau pentru adoptarea de moŃiuni, hotărâri etc.; pentru adoptarea
legilor constituŃionale, cvorumul este de minim două treimi din parlamentarii fiecărei Camere;
conducerea lucrărilor de către preşedintele Camerei, ajutat de secretari sau, în lipsa acestuia, de
către un vicepreşedinte (la Senat, vicepreşedintele ce urmează să îndeplinească această însărcinare este
stabilit de plen);
aşezarea parlamentarilor în sala de şedinŃă pe grupuri parlamentare (cutumă) spre a se putea
urmări comportamentul, mai ales la vot, al fiecărui parlamentar;
Ńinerea lucrărilor în hemiciclu, în timpul sesiunii ordinare sau extraordinare potrivit ordinii de zi.

2.2.2. Biroul Permanent al Camerei


 Caracterizare generală:
- este un organ colegial, ales de Cameră, alcătuit din preşedintele Camerei, ajutat de
vicepreşedinŃi, secretari şi chestori;
- prin modul de alegere a membrilor, este un organ reprezentativ al opŃiunilor politice din
Parlament, fiind alcătuit potrivit configuraŃiei politice a Camerei; acest fapt este foarte important,
deoarece din alcătuirea Biroului permanent vor face parte şi reprezentanŃi ai opoziŃiei, în funcŃie de
ponderea grupurilor parlamentare în structura politică a Camerelor;
- durata mandatului membrilor biroului este diferită: preşedintele este ales pe durata unei

13
legislaturi, iar ceilalŃi membri pe durata unei sesiuni ordinare şi a vacanŃei până la următoare sesiune
ordinară.
 Principalele trăsături ale Biroului Permanent:
- activitatea sa este sub controlul Camerei, membrii acestuia putând fi revocaŃi înainte de
expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintă, prin votul majorităŃii
parlamentarilor din Camera respectivă.4. Prin deciziile CurŃii ConstituŃionale sus menŃionate, Curtea
ConstituŃională a declarat neconstituŃională posibilitatea revocării membrilor Biroului permanent la
cererea reprezentanŃilor altor grupuri parlamentare decât celor care i-au propus;
- revocarea poate fi atât cu titlu de sancŃiune disciplinară, pentru neîndeplinirea obligaŃiilor ce le
revin în cadrul Biroului Permanent sau a celor legate de sarcinile proprii, cât şi ca urmare a retragerii
spijinului grupurilor parlamentare care au propus candidatura;
- activitate sa este permanentă, adică şi în perioada dintre sesiuni;
- asigură conducerea lucrărilor Camerei, beneficiind de o competenŃă delegată de regulamentul
Camerei. Astfel, Biroul permanent are următoarele atribuŃii principale:
propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunii parlamentare;
 exercită iniŃiativa regulamentară, fiind garantul autonomiei regulamentare a Camerelor în care
sens supune aprobării plenului regulamentul Camerei, şi, după caz, propunerile de modificare ale
acestuia;
 poate cere întrunirea Parlamentului în sesiune extraordinară (convocarea se face de preşedintele
Camerei); dacă problema pentru care se cere convocarea este de competenŃa decizională a
ambelor Camere, este necesar ca cererea pentru întrunirea Camerelor în sesiune extraordinară să
emane de la ambele Birouri permanente, întrucât un Birou permanent nu poate hotărî pentru
cealaltă Cameră;
 răspunde de pregătirea lucrărilor pentru desfăşurarea procedurii parlamentare în plenul adunării
(întocmeşte proiectul ordinii de zi, primeşte proiectele cu care este sesizată Camera, realizează un
control asupra sesizării în raport cu competenŃa Camerei şi asigură trimiterea către cealaltă Cameră
în cazul în care iniŃiatorul a depus în mod greşit sesizarea, aducându-le la cunoştinŃa plenului;
asigură difuzarea fiecărei sesizări parlamentarilor; sesizează comisiile pentru examinarea acestor
proiecte, soluŃionând şi eventualele conflicte de competenŃă, pozitive sau negative, dintre comisii,
asigură difuzarea către parlamentari a iniŃiativelor legislative, a raportului comisiei sesizate în
fond, a amendamentelor etc.);
 asigură constituirea comisiilor parlamentare şi aprobă regulamentele de funcŃionare ale fiecărei
comisii parlamentare; urmăreşte respectarea de către aceste comisii a regulamentului, dar nu din
punctul de vedere al conŃinutului activităŃii, ci al respectării termenelor procedurale;
 asigură respectarea regimului de protecŃie a mandatului parlamentar, rezultând din regimul
imunităŃilor, incompatibilităŃilor şi indemnizaŃiilor parlamentare; în acest sens, Biroul permanent
supune Camerei propunerea de demitere obligatorie a parlamentarului care desfăşoară o activitatea
incompatibilă cu calitatea de parlamentar, urmând ca decizia să aparŃină Camerei;
 asigură conducerea serviciilor adunării şi aprobă statul de funcŃii şi regulamentul serviciilor
Camerei;
 aprobă regulamentul privind paza, accesul şi serviciul de permanenŃă în sediul Camerei;
 prezintă Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de închidere al exerciŃiului
bugetar;
 organizează relaŃiile Camerei cu Parlamentele altor state şi cu organizaŃiile parlamentare
internaŃionale, stabileşte componenŃa nominală a delegaŃiilor;
 poate îndeplini şi alte atribuŃii stabilite prin lege (stabileşte timpii de antenă pentru alegeri sau
poate organiza consultări politice cu grupurile parlamentare etc.).
În exercitarea împuternicirilor proprii, membrii Biroului permanent nu angajează răspunderea

4
A se vedea Deciziile CurŃii ConstituŃionale nr. 62/01.02.2005, 601/14.11.2005; 602/14.11.2005

14
acestuia, ci propria răspundere.

2.2.3. ComponenŃa Biroului Permanent

Preşedintele Camerei
 Caracterizare generală:
este lider politic, din care cauză e dublat de o altă structură politică, Biroul permanent, al cărui
preşedinte este, de asemenea;
în modelul opus (modelul englez) preşedintele (speaker) nu e lider politic şi are prerogative mult
mai mari, nefiind ajutat de un birou permanent, ci de o structură de funcŃionari parlamentari;
 Principalele trăsături:
este ales de plen, pe durata legislaturii (preşedinte de legislatură);
principalele atribuŃii ale preşedintelui au un caracter neutru din punct de vedere politic,
activitatea acestuia desfăşurându-se potrivit dictonului preşedintele nu are partid când prezidează5.
Dintre aceste atribuŃii, cele mai importante sunt: reprezintă Camera în raporturile cu celelalte autorităŃi
publice, convoacă Camera în sesiuni ordinare sau extraordinare, cu excepŃia Parlamentului nou ales
care este convocat de Preşedintele României, deschide şedinŃa plenului şi asigură verificarea
cvorumului, declară închisă şedinŃa plenului, prezidează lucrările în plen, fiind garantul libertăŃii
tribunei Parlamentului, acordă cuvântul, moderează discuŃiile, sintetizează problemele supuse
dezbaterii, asigură menŃinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului, proclamă
rezultatul votului, reprezintă Camera şi interesele ei, inclusiv pe plan internaŃional, supune spre
aprobare plenului proiectul ordinii de zi şi a programului de activitate, prezidează lucrările Biroului
permanent, conduce organele de ordine interne ale Camerei;
are şi unele atribuŃii de ordin constituŃional sau legal, care au coloratură politică; astfel,
preşedinŃii Camerelor sunt consultaŃi, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, de către
Preşedintele României la dizolvarea Parlamentului, pot sesiza Curtea ConstituŃională în
condiŃiile prevăzute de art.146 lit. a), b) şi c) din ConstituŃie; participă la consultările politice
organizate de Preşedintele României, primesc sau participă la depunerea jurământului unor
persoane etc.;
poate fi revocat de plen, fiind în exerciŃiul unui mandat încredinŃat de acesta, însă numai la
sesizarea grupului parlamentar care l-a propus pentru funcŃia de preşedinte6; Textele propuse
prin proiectele de modificare a Regulamentelor celor două Camere prin care preşedinŃii
acestora ar putea fi revocaŃi la cererea parlamentarilor altor grupuri decât cele care i-au
propus, au fost declarate de Curtea ConstituŃională ca fiind contrare art.24 şi art.64 alin.(5) din
ConstituŃia României, întrucât încalcă dreptul la apărare şi instituie posibilitatea ca în locul
preşedintelui Camerei, ales la propunerea unui grup parlamentar şi revocat cu titlu de
sancŃiune juridică, să fie ales un nou preşedinte din alt grup parlamentar decât cel care l-a
propus, prin încălcarea principiului configuraŃiei politice; de asemenea, revocarea
preşedintelui Senatului prin retragerea sprijinului politic, la cererea altui sau altor grupuri
parlamentare decât grupul parlamentar care a propus alegerea lui, contravine art.64 alin.(5)
din ConstituŃia României deoarece se face cu ignorarea principiului configuraŃiei politice7;

5
J. Gicquel, Droit constitutionnel et institutions politiques, p. 769
6
A se vedea Deciziile CurŃii ConstituŃionale nr. 62/01.02.2005, 601/14.11.2005; 602/14.11.2005
7
Art.30 alin.(1) - "Revocarea din funcŃie a preşedintelui Senatului poate fi propusă la cererea a minimum o
treime din numărul total al senatorilor, în cel puŃin una dintre următoarele împrejurări:
a) încalcă prevederile ConstituŃiei;
b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului ori ale Regulamentului şedinŃelor
comune.

15
în ordine, preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei DeputaŃilor asigură interimatul funcŃiei
de Preşedinte al României, conform art.98 din ConstituŃie;
Preşedintele Senatului, respectiv preşedintele Camerei DeputaŃilor pot fi înlocuiŃi în exercitarea
unor atribuŃii de vicepreşedinŃi (la Senat, înlocuirea, în caz că preşedintele lipseşte, se aprobă de plen)
şi sunt ajutaŃi în îndeplinirea sarcinilor ce le revin de parlamentari având următoarele funcŃii:

VicepreşedinŃii Camerei
îl ajută pe Preşedintele Camerei în realizarea sarcinilor sale;
îndeplinesc sarcini încredinŃate de preşedinte sau de Biroul permanent;
conduc activitatea Biroului Permanent sau a Camerei la solicitarea Preşedintelui Camerei DeputaŃilor
sau cu aprobarea plenului Senatului, după caz.

Chestorii
- verifică modul de gestionare a patrimoniului Camerei, funcŃionarea şi calitatea serviciilor
acesteia şi fac propuneri corespunzătoare Biroului permanent;
- exercită controlul financiar asupra cheltuielilor;
- prezintă Biroului permanent proiectul de buget şi execuŃia bugetară;
- la sfârşitul fiecărei sesiuni, prezintă Camerei un raport cu privire la rezultatele controalelor
efectuate;
- asigură menŃinerea ordinii în şedinŃele plenului.

Secretarii
- întocmesc lista înscrierilor la cuvânt;
- prezintă propunerile, amendamentele şi orice alte comunicări adresate adunării;
- efectuează apelul nominal şi Ńin evidenŃa prezenŃei la lucrări;
- numără voturile;
- Ńin evidenŃa hotărârilor adoptate şi a situaŃiei proiectelor de legi şi propunerilor legislative
înregistrate la Cameră;
- veghează la întocmirea stenogramei şedinŃei şi verifică transmiterea ei spre publicare în
Monitorul Oficial, Partea a II-a;
- îl asistă pe preşedinte la realizarea atribuŃiilor ce îi revin în conducerea lucrărilor plenului şi
îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent.

2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi şi programului de activitate


 Rolul ordinii de zi este de a asigura ordinea dezbaterilor de pe agenda săptămânală a Camerei.
 DiferenŃa dintre Camera DeputaŃilor şi Senat
Comitetul ordinii de zi funcŃionează numai la Camera DeputaŃilor şi este alcătuit din liderii grupurilor
parlamentare sau din locŃiitorii acestora, fiecare cu dreptul de vot al grupului în totalitatea
membrilor Camerei; preşedintele Camerei prezidează, dar fără drept de vot;
Comitetul ordinii de zi aprobă săptămânal ordinea de zi şi programul de activitate la propunerea
Biroului permanent şi aprobă repartiŃia timpilor alocaŃi în cazul şedinŃelor organizate (şedinŃe pe o
durată limitată, cu împărŃirea acesteia prin alocarea unor durate limite fiecărui grup parlamentar).
• la Senat, ordinea de zi şi programul de activitate sunt aprobate de plenul Camerei la propunerea
Biroului permanent lărgit cu participarea preşedinŃilor de comisii şi a celor de la grupurile
parlamentare; repartiŃia timpilor alocaŃi în cazul şedinŃelor organizate se face de către Biroul
permanent lărgit;

(2) Revocarea din funcŃia de preşedinte al Senatului poate fi propusă şi de jumătate plus unu din numărul total al
senatorilor."; Acest articol a fost declarat de Curtea ConstituŃională ca fiind neconstituŃional

16
2.2.5. Comisiile parlamentare
Rolul comisiilor parlamentare este pregătirea tehnică a lucrărilor în plen.

2.2.5.1. Principalele trăsături:


- se constituie dintr-un număr restrâns de senatori sau deputaŃi, după caz, potrivit configuraŃiei
politice a Camerei;
- au o structură organizatorică proprie, iar componenŃa lor este stabilită prin acordul liderilor
grupurilor parlamentare şi se aprobă de plen;
- membrii pot fi revocaŃi de grupul parlamentar care i-a propus (răspundere politică) sau pot fi
consideraŃi demişi de drept în caz de absenŃă nejustificată o durată mai îndelungată.;
- comisiile sunt conduse de birouri formate din un preşedinte, 2 vicepreşedinŃi şi 2 secretari, cu
excepŃia comisiei pentru regulament, care este formată dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi un
secretar, la Camera DeputaŃilor, şi un preşedinte, 1-2 vicepreşedinŃi şi 1-2 secretari, la Senat.

2.
2.5.2. Organele de lucru ale comisiei sunt:
a) Biroul comisiei, care, după caz, stabileşte sau propune:
ordinea de zi a fiecărei şedinŃe;
sarcinile ce revin fiecărui senator în cadrul comisiei;
constituirea de subcomisii, cu votul majorităŃii membrilor comisiei, stabilindu-le componenŃa şi
sarcinile;
alte măsuri ce interesează bunul mers al activităŃilor comisiei.
b) Preşedintele comisiei are următoarele atribuŃii:
- asigură reprezentarea acesteia în raporturile cu Biroul permanent şi cu celelalte comisii;
- conduce şedinŃele comisiei;
- are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la şedinŃele altor comisii care
examinează lucrări ce prezintă importanŃă pentru comisia pe care o conduce îndeosebi, dacă,
potrivit regulamentului, comisia a emis un aviz;
- îndeplineşte alte atribuŃii prevăzute de regulamentul propriu de organizare şi funcŃionare.
c) Vicepreşedintele comisiei îl ajută pe preşedinte, iar, în lipsa sau la cererea preşedintelui,
îndeplineşte atribuŃiile acestuia.
d) Secretarul comisiei are următoarele atribuŃii:
îl ajută pe preşedinte în realizarea atribuŃiilor acestuia;
Ńine evidenta prezenŃei senatorilor sau deputaŃilor la şedinŃele comisiei;
asigură redactarea tuturor actelor comisiei, Ńine evidenŃa amendamentelor depuse în scris,
eliberând o dovadă în acest sens;
numără voturile exprimate în şedinŃele comisiei;
urmăreşte întocmirea proceselor-verbale ale şedinŃelor comisiei;
îndeplineşte orice alte atribuŃii necesare bunului mers al activităŃilor comisiei.
e) Raportorul este preşedintele comisiei sau alt membru desemnat de comisie să întocmească
raportul comisiei; după votarea raportului, el îl prezinte şi îl susŃine la lucrările plenului.

2.2.5.3. Caracteristici generale ale procedurii în comisie


comisiile sunt organe interne de lucru ale Camerelor a căror activitate are caracter pregătitor
pentru a oferi Camerei toate elementele necesare luării deciziei; ele emit în acest scop rapoarte sau
avize;
parlamentarii care fac parte dintr-o anumită comisie permanentă au o afinitate profesională
pentru domeniul de activitate al comisiei respective; astfel, dezbaterile care au loc în aceste comisii nu
au numai un caracter politic, care, fireşte este decisiv, dar au şi un caracter tehnic, fiind realizate între
persoane care au cunoştinŃe legate de domeniul respectiv; comisia poate beneficia de consultanŃă de la

17
cei mai buni specialişti în domeniul respectiv care vor transmite, la cererea comisiei, informaŃii legate
de domeniul concret al proiectului de lege care este analizat;
nu au putere decizională, decizia fiind luată de plen, dar, fiind „laboratoarele de lucru ale
Camerei”, prefigurează clivajul politic şi decizia plenului (de regulă, ceea ce comisia propune va fi
adoptat de plen); de aceea, dacă apare o problemă nouă în cursul dezbaterilor în plen, ea se supune,
pentru adoptarea deciziei, analizei prealabile a comisiei de specialitate;
şedinŃele nu sunt publice, dacă însăşi comisia nu hotărăşte altfel; de asemenea, preşedintele poate
invita, din proprie iniŃiativă sau la solicitarea membrilor comisiei, să participe la lucrările comisiei
persoane din afara ei, dacă interesele analizei efectuate o cer, inclusiv presa; autorii amendamentelor,
ca şi reprezentanŃii comisiilor de avizare au acces la lucrările şedinŃelor, fără drept de vot;
reprezentanŃii Guvernului sunt obligaŃi să se prezinte dacă li se cere aceasta de către comisie; ei pot
participa din proprie iniŃiativă;
toate autorităŃile sunt obligate să pună la dispoziŃia comisiei informaŃiile necesare pentru
desfăşurarea activităŃii acesteia;
comisiile îşi elaborează regulamente proprii care se aprobă de către Biroul permanent şi care
precizează domeniile lor de activitate;
cvorumul pentru desfăşurarea legală a lucrărilor comisiei este majoritatea absolută, iar hotărârile
se iau cu majoritatea membrilor prezenŃi, votul fiind, de regulă, deschis;
comisiile lucrează în paralel cu plenul, dacă în programul de activitate nu se prevede altfel,
precum şi în perioada dintre sesiuni, cu aprobarea Biroului permanent.

2.2.5.4. Tipologia comisiilor


a. Comisiile permanente
Rol: se constituie obligatoriu pe domenii specializate în cadrul cărora desfăşoară o activitate
neîntreruptă pe toată durata legislaturii.
Caracteristici generale:
parlamentarii sunt obligaŃi să facă parte din comisii permanente, fiindu-le interzis să facă parte
din mai mult de o comisie la Camera DeputaŃilor şi de două comisii la Senat; la Camera DeputaŃilor,
preşedintele, vicepreşedinŃii şi parlamentarii care sunt şi membri ai Guvernului nu pot face parte dintr-
o comisie permanentă, în timp ce la Senat, personale care ocupă funcŃiile susmeŃionate pot face parte
dintr-o comisie permanentă;
participarea membrilor comisiei la lucrări este obligatorie.
există unele comisii permanente care sunt comune ambelor Camere, cum sunt comisia
Parlamentului României pentru integrare europeană şi comisia pentru exercitarea controlului
parlamentar asupra activităŃii Serviciului Român de InformaŃii (membrii lor nu pot face parte din alte
comisii).

CompetenŃa comisiilor permanente


Rol: dezbat proiectele de acte normative cu care au fost sesizate de Biroul permanent; dacă nu le
consideră a fi de competenŃa lor, ci, dimpotrivă, consideră că în mod greşit a fost sesizată o altă
comisie, se adresează Biroului permanent, iar împotriva deciziei acestuia, plenului.
AtribuŃii:
− se pronunŃă motivat, în calitate de comisie sesizată în fond, asupra amendamentelor formulate,
prin acceptarea sau respingerea lor, în vederea pregătirii dezbaterii în plenul adunării prin raportul
prezentat; în acelaşi scop se pronunŃă şi asupra amendamentelor sau altor probleme trimise de plen
spre examinare; astfel, ele prefigurează decizia Camerei, asigurându-i fundamentarea;
− în raportul comisiei sesizate în fond se face referire motivată la avizele celorlalte comisii care
au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social, ori al altor
instituŃii sau organisme care, potrivit legii, sunt competente să avizeze un proiect sau o propunere

18
legislativă, precum şi la toate amendamentele din avizele primite, inclusiv cele prevăzute în punctul de
vedere al Guvernului;
− cu acordul Camerei, pot efectua anchete în domeniul lor de activitate.
Exemple de comisii permanente: economică; juridică, de disciplină şi imunităŃi; pentru politică
externă; pentru buget şi finanŃe; pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară; pentru drepturile
omului; pentru cercetarea abuzurilor şi petiŃii; etc.

b. Comisiile temporare
Rol: pentru pregătirea lucrărilor Camerei într-o problemă anume
Caracteristici generale:
• pot fi alese pentru orice domeniu sau pentru orice problemă concretă;
• atunci când sunt înfiinŃate, li se stabilesc nu numai competenŃa, ci şi structura, termenul de
prezentare a raportului, în limita mandatului şi alte aspecte, dacă e cazul;
• există până când şi-au terminat misiunea pentru care au fost înfiinŃate în cadrul mandatului
stabilit (îndeosebi al termenului);
• membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membri ai comisiilor permanente;
• exemple de comisii temporare: de mediere, de anchetă, speciale pentru avizarea sau elaborarea
unui proiect (avantajul este că proiectul nu se mai supune altor comisii).

Comisiile de mediere
− funcŃionează numai pentru concilierea divergenŃelor dintre Camere apărute în procesul de
revizuire a ConstituŃiei, fiind alcătuite din 7 senatori şi 7 deputaŃi (comisie paritară);
− conducerea lucrărilor se realizează prin rotaŃie de către un deputat sau un senator, stabilit de
comisie, iar hotărârile comisiei se iau cu acordul majorităŃii membrilor acesteia; în caz de egalitate la 7
voturi, votul preşedintelui este decisiv;
− activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului ori în cazul în care membrii săi nu
ajung la un acord în termenul stabilit.

Comisiile de anchetă
− au ca scop obŃinerea de informaŃii asupra unui subiect determinat, în orice domeniu de
activitate economico-socială, pentru realizarea controlului parlamentar;
− dacă ancheta se efectuează cu aprobarea plenului de o comisie permanentă, ea poate avea loc
doar în domeniul de activitate al comisiei;
− prezintă concluzii plenului adunării care le-a înfiinŃat;
− mijloacele de investigaŃie sunt, de regulă, audierile; de asemenea, pot fi cercetate documente şi
alte mijloace de probă; se aplică, prin analogie, regulile probatorii din procedura civilă;
− singura limită a unei anchete parlamentare este începerea acŃiunii penale;
− comisia îşi încetează activitatea o dată cu dezbaterea raportului prezentat în plenul Camerei,
indiferent de faptul că aceasta a adoptat sau nu un act în urma acestei dezbateri.

Alte comisii speciale pot avea ca scop avizarea unui proiect de act normativ, în vederea pregătirii
dezbaterilor în plen sau elaborării unei propuneri legislative, efectuării unui studiu pentru
documentarea Parlamentului etc.
− Există unele comisii speciale comune ambelor Camere, cum ar fi Comisia parlamentară
pentru elaborarea Proiectului de hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului
şedinŃelor comune ale Camerei DeputaŃilor şi Senatului.

2.3. Structura politică a Camerelor - grupurile parlamentare

19
 Rol: grupurile parlamentare reprezintă structura organizatorică a Camerei pe bază de afinitate
politică;
 Constituire:
grupurile parlamentare sunt formaŃiuni interne rezultate din reunirea senatorilor sau deputaŃilor
având aceeaşi concepŃie politică sau concepŃii politice înrudite (pe bază de afinitate politică); dacă sunt
alcătuite pe bază partinică, ele reprezintă partidele în Parlament; grupurile parlamentare reprezintă
transpunerea aproximativă a partidelor politice
organizarea grupurilor parlamentare rezultă din următoarele reguli: numărul minim de membri este
de 10 deputaŃi sau 7 senatori de pe listele unui partid; parlamentarii care nu întrunesc numărul necesar
pentru a constitui un grup, precum şi deputaŃii independenŃi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte
sau se pot afilia grupurilor parlamentare constituite; este interzis ca membrii unui grup să fie împrumutaŃi
la asemenea grupuri mixte (cutumă parlamentară);
deputaŃii care reprezintă organizaŃiile cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale, altele decât
minoritatea maghiară, pot constitui un singur grup parlamentar; formarea de grupuri parlamentare ale
unor partide care nu au obŃinut mandate în urma alegerilor este interzisă; un parlamentar nu poate face
parte din mai multe grupuri parlamentare, deoarece nimeni nu poate face parte din mai multe partide;
crearea grupurilor reprezintă o facultate, nu o obligaŃie;
sub aspect exclusiv juridic nu există nici un raport între grup şi partidul politic, întrucât Ńin de
ordini juridice diferite, una politică şi cealaltă constituŃională, rezultând din teoria mandatului
reprezentativ şi nulitatea celui imperativ;
deputaŃii, respectiv senatorii unui partid sau ai unei formaŃiuni politice nu pot alcătui decât un
singur grup parlamentar la Camera DeputaŃilor, respectiv la Senat;
în regulamentul Senatului se interzice trecerea de la un grup parlamentar la altul, iar senatorii
care părăsesc un grup parlamentar nu se pot afilia altui grup parlamentar şi nu pot reprezenta partide
sau formaŃiuni politice care nu au obŃinut mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat la
aceste alegeri; aceleaşi reguli sunt şi la Camera DeputaŃilor, unde au, însă, un caracter cutumiar;
parlamentarii aleşi ca independenŃi sau deveniŃi independenŃi prin părăsirea grupurilor
parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar;
dacă are loc o sciziune se poate forma un nou grup, cu condiŃia întrunirii numărului
minim, ceea ce va atrage în sesiunea următoare modificare compoziŃiei politice a organelor de
lucru (birou permanent, comisii etc.);
- grupul parlamentar se bucură de unele facilităŃi (spaŃiu, telefoane, faxuri, personal de secretariat şi de
specialitate, automobile etc.) care să le asigure logistica necesară îndeplinirii atribuŃiilor.
orice modificare intervenită în componenŃa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinŃă, în
scris, preşedintelui Camerei;
grupurile parlamentare, în funcŃie de mărimea lor, îşi constituie un secretariat tehnic a cărui
structură se stabileşte de Biroul permanent.

Organele de lucru ale grupului parlamentar sunt:


- grupurile parlamentare îşi aleg un lider, unul sau doi vicelideri şi un secretar;
a) Liderul grupului, cu următoarele atribuŃii:
• propune plenului reprezentanŃii grupului în comisia de validare;
• prezintă plenului componenŃa nominală a grupului parlamentar;
• reprezintă grupul în negocierile pentru compunerea Biroului permanent, a comisiilor
permanente şi a altor comisii sau delegaŃii parlamentare;
• propune candidaŃii grupului pentru funcŃiile din Biroul permanent;
• participă la şedinŃele Biroului permanent ori de câte ori este invitat;
• poate cere încheierea dezbaterilor în plen;
• poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor
comisiilor permanente propuşi de grupul pe care îl reprezintă;

20
• informează membrii grupului asupra activităŃilor plenului şi ale comisiilor
parlamentare;
• reprezintă grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea plenului;
• dă mandat unuia dintre vicepreşedinŃi pentru înlocuirea sa.
Viceliderul grupului îl înlocuieşte pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie, în baza
mandatului privind alegerea sa de către membrii grupului;
b) Secretarul grupului Ńine evidenŃa prezenŃei şi asigură redactarea proceselor-verbale.

Caracteristici generale ale grupurilor parlamentare


grupurile parlamentare reprezintă structuri organizatorice restrânse, întrucât nu cuprind decât o
parte din membrii Camerei, precum şi închise, întrucât reuniunile lor nu sunt de regulă publice; ele nu
sunt expresia unui drept de asociere, ci structuri rezultate din baza electivă a Parlamentului;
Rolul grupurilor parlamentare rezultă din următoarele aspecte:
grupurile fac propuneri pentru alegerea preşedintelui Camerei, a membrilor Biroului permanent,
pentru numirea comisiilor parlamentare permanente sau temporare şi a altor structuri, cum sunt
delegaŃiile parlamentare;
propunerile se fac în cadrul numărului de locuri ce revine grupurilor, în raport cu ponderea lor în
Cameră (algoritm);
grupurile pot prezenta amendamente prin intermediul şi în numele membrilor;
liderii grupurilor de la Camera DeputaŃilor participă la lucrările Comitetului ordinii de zi;
grupurile îşi pot desemna un reprezentant care să exprime în plen poziŃia întregului grup (mai
ales la şedinŃele organizate);
liderul grupului poate cere verificarea cvorumului;
grupul poate sesiza Curtea ConstituŃională cu verificarea constituŃionalităŃii regulamentului
Camerei.

2.4. Alte structuri constituite pe principiul constituŃional al autonomiei parlamentare


ÎnfiinŃarea structurilor analizate, menŃionate de art. 64 din ConstituŃie, este obligatorie; Camerele,
însă, pe temeiul autonomiei parlamentare, pot constitui şi alte structuri cum sunt:
delegaŃiile parlamentare, ce se constituie cu respectarea configuraŃiei politice a Camerei; ele
au o structură partizană şi se aprobă de plen, iar mandatul lor se stabileşte la alegere.
grupurile de prietenie cu alte popoare şi state, în constituirea cărora nu intervine, în nici un
fel, apartenenŃa politică; alcătuirea lor reprezintă o opŃiune personală a parlamentarilor.
În alte Parlamente există şi grupuri de presiune, alcătuite nu pe criteriul apartenenŃei politice, ci
în funcŃie de aderenŃa parlamentarilor la o idee, cum ar fi egalitatea sexelor, sau grupuri de studiu,
pentru informarea parlamentarilor asupra unor aspecte de interes deosebit etc.

Capitolul III
MANDATUL PARLAMENTAR

21
3.1. NoŃiunea de mandat parlamentar
Mandatul parlamentar defineşte o demnitate publică obŃinută prin alegerea parlamentarului de
către electorat, în vederea reprezentării acestuia în realizarea competenŃelor Parlamentului, demnitate
din care rezultă că mandatul parlamentar este reprezentativ, în sensul că, deşi ales de un segment al
corpului electoral, alcătuit din alegătorii dintr-o circumscripŃie, fiecare parlamentar reprezintă întreg
corpul electoral (circumscripŃia constituie numai un mod de desemnare practicat datorită dimensiunii
corpului electoral).
ConŃinutul mandatului parlamentar este prestabilit, prin ConstituŃie, lege, regulamentele
parlamentare sau pe cale cutumiară, fiind dedus din exercitarea prerogativelor ce alcătuiesc
competenŃa Parlamentului. Conform teoriei mandatului reprezentativ, parlamentarul primeşte un
mandat colectiv dat de întreaga naŃiune, însă alegătorii nu pot stabili dinainte sarcinile parlamentarului,
el fiind autorizat să de către naŃiune să o reprezinte şi să o exprime8.

3.2. Deosebirile mandatului parlamentar faŃă de mandatul civil


Potrivit art. 1532 din Codul Civil, mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se
obligă, fără plată, de a face ceva pe seama altei persoane de la care a primit însărcinarea.
mandatul civil este de drept privat, cu un conŃinut rezultat din acordul de voinŃă expres sau
prezumat al părŃilor şi cu caracter imperativ, raportat numai la voinŃa mandantului, pe când mandatul
parlamentar este un mandat de drept public, cu un conŃinut prestabilit şi cu caracter reprezentativ al
întreg corpului electoral (popor);
mandatul civil rezultă din acordul de voinŃă expres sau presupus dintre mandant şi mandatar
(cum ar fi în cazul gestiunii de afaceri), pe când mandatul parlamentar este rezultatul alegerilor
parlamentare (baza electivă), care reprezintă un act - condiŃie pentru dobândirea lui (cu un conŃinut
prestabilit, cum este actul alegerii şi condiŃia reprezentativităŃii rezultate din adiŃionarea voturilor
pentru fiecare candidat),
mandatul civil este imperativ, în sensul obligativităŃii împuternicirii mandantului, pe când
mandatul parlamentar este reprezentativ, definind o demnitate publică, al cărei conŃinut este stabilit
prin ConstituŃie, prin regulamentele Parlamentului sau prin lege, ori pe cale cutumiară; de aceea
mandatul civil implică acceptarea de către mandant a actelor mandatarului făcute în virtutea
împuternicirii acordate, pe când cel parlamentar este general şi nu implică ratificarea de către electorat
a actelor îndeplinite;
mandatul civil poate fi şi implicit, pe când mandatul parlamentar este întotdeauna expres,
alegătorii trebuind să voteze pentru o listă sau un candidat, în funcŃie de tipul de scrutin;
mandatul civil este esenŃialmente revocabil, pe când mandatul parlamentar nu poate fi revocat;
mandatul civil implică aducerea la îndeplinire de către mandatar a împuternicirii acordate de
mandant, pe când mandatul parlamentar nu presupune o relaŃie juridică între alegători şi aleşi ori între
partid şi parlamentari, potrivit art. 69 alin. (2) din ConstituŃie, orice mandat imperativ fiind nul.

3.3. Natura juridică a mandatului parlamentar


Aşa cum rezultă din cele arătate:
mandatul parlamentar este o categorie a dreptului public, deoarece ConstituŃia, legea sau
eventual cutuma sunt cele care îi stabilesc conŃinutul şi îi determină limitele;
mandatul parlamentar nu presupune o relaŃie juridică între parlamentar şi alegători, sau partid,
ci doar o relaŃie politică sancŃionată prin aceea că nu va mai fi ales, iar pe parcursul exercitării,
pierderea sprijinului politic, chiar eliminarea din grupul parlamentar etc.; ca demnitate publică
mandatul parlamentar presupune împuternicirea dată de alegători ca parlamentarul să fie în serviciul

8
Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, EdiŃia a IX – a, Editura Lumina Lex,
2001

22
întregului corp electoral (popor) şi nu numai al unei părŃi din aceasta (alegătorii circumscripŃiei
electorale sau ai partidului din care parlamentarul face parte), exercitând astfel un mandat
reprezentativ.

3.4. Trăsăturile mandatului parlamentar


Trăsăturile mandatului reies din natura sa şi anume:
împuternicirea pe care o cuprinde are caracter general;
în exercitarea sa, parlamentarul este independent;
mandatul său este irevocabil;
conferă parlamentarului un regim special de protecŃie.
a) Generalitatea mandatului parlamentar
- o dată ales, parlamentarul devine reprezentantul întregului popor, iar conŃinutul mandatului său
este determinat de interesele acestuia, pe care îl reprezintă, şi nu numai ale celor care l-au votat; în
definirea acestor interese, opŃiunea parlamentarului este liberă, chiar dacă el face parte dintr-un partid
pe care îl reprezintă în Parlament; chiar faŃă de partid opŃiunea sa rezultă exclusiv din propria
convingere;
- mandatul parlamentar exprimă relaŃia parlamentarului cu întregul popor, în serviciul căruia
este, nu numai cu alegătorii circumscripŃiei care l-au votat, deşi aceştia beneficiază de prezenŃa sa în
virtutea obligaŃiei parlamentarului de a Ńine legătura cu alegătorii.
b) IndependenŃa mandatului parlamentar
în exercitarea mandatului, parlamentarul se supune numai ConstituŃiei, legilor şi este Ńinut să adopte
atitudini care, potrivit conştiinŃei sale, servesc binelui public;
independenŃa parlamentarului nu este contrară obligaŃiei depunerii jurământului care se referă tocmai
la îndatorirea de a respecta conŃinutul politic al mandatului;
- libertatea de acŃiune a parlamentarului rezultă din prevederile art. 69 alin. 2 din ConstituŃie, potrivit
căruia „mandatul imperativ este nul”.
c) Irevocabilitatea mandatului parlamentar
mandatul imperativ fiind nul, potrivit art. 69 alin. 2 din ConstituŃie, pe cale de consecinŃă mandatul
parlamentar nu poate fi revocat, fiind reprezentativ; irevocabilitatea este garanŃia independenŃei care, la
rândul său, asigură generalitatea mandatului;
irevocabilitatea nu este afectată de obligaŃia depunerii jurământului datorită conŃinutului acestuia.
d) ProtecŃia mandatului parlamentar este îndeosebi de natură constituŃională şi datorită
importanŃei ei o vom trata separat.

Legătura politică dintre parlamentar şi societate


e) Alte explicaŃii privind trăsăturile mandatului parlamentar
- faptul că mandatul parlamentar are caracter reprezentativ nu înseamnă că, o dată ce alegerea a
avut loc, orice legătură dintre parlamentar şi alegători dispare;
- parlamentarul este supus permanent şi difuz influenŃei opiniei publice, pe care, la rândul său, o
influenŃează; independenŃa mandatului nu înseamnă că parlamentarii se pot dezinteresa de aspiraŃiile
de ansamblu ale poporului, deoarece, altminteri, principiul reprezentării ar fi o simplă ficŃiune;
Parlamentul îşi desfăşoară activitatea sub control electiv, întrucât electoratul, la următoarele alegeri,
poate să nu îl mai aleagă;
pentru evitarea riscului unei rupturi între Parlament şi electorat, un rol important îl au formele de
îmbinare a democraŃiei reprezentative cu democraŃia semi-directă: referendumul (constituŃional sau
consultativ) şi iniŃiativa populară; aceluiaşi scop îi sunt subordonate şi posibilitatea dizolvării
Parlamentului, în caz de criză guvernamentală (art. 89 din ConstituŃie), şi durata mandatului
parlamentar de 4 ani, care temperează tendinŃa parlamentarilor de a se transforma într-o oligarhie

23
politică;
- prin intermediul parlamentarilor, cu excepŃia celor independenŃi, partidele politice sunt
reprezentate în Parlament; este o reprezentativitate care nu e antinomică cu mandatul de parlamentar,
deoarece corespunde conŃinutului său politic; apartenenŃa politică a parlamentarilor are un rol
important în asigurarea legăturii lor cu mediul social datorită rolului partidelor politice de intermediari
între societate şi stat şi de mediatori în confruntarea intereselor şi concepŃiilor specifice diferitelor
grupe sociale;
alegerea parlamentarilor prin vot universal şi direct asigură, prin presiunea perspectivei scrutinului, un
contact permanent între aceştia şi mediul social; astfel, parlamentarul este în serviciul poporului, având
mandat de la corpul electoral, nu de la partid, deşi acesta l-a propus şi susŃinut în alegeri; într-o
societate democratică, promovarea politicii partidului este o chestiune de convingere, onestitate şi
moralitate, trăsături ce nu sunt de conceput fără independenŃa de opinie şi decizie a parlamentarului în
exercitarea mandatului său;
independenŃa parlamentarului constă în aceea că partidul de care aparŃine nu îi poate impune, sub
aspect juridic, cum să voteze, cum să-şi exercite dreptul la cuvânt ori să nu părăsească partidul sau
grupul parlamentar din care face parte; pe plan politic, însă, nerespectarea promisiunilor,
angajamentelor, a disciplinei de partid etc. poate avea consecinŃe care pot marca definitiv cariera de
politician a parlamentarului;
posibilitatea parlamentarilor de a sesiza Curtea ConstituŃională înainte de promulgarea legii, ca şi
pentru controlul constituŃionalităŃii tratatelor şi acordurilor internaŃionale înainte de ratificare, îi
transformă în garanŃi ai respectării ConstituŃiei.

3.5. Sistemele electorale şi influenŃa lor asupra regimurilor politice

Chiar dacă analiza tipurilor de scrutin electoral nu face propriu-zis obiectul Dreptului
parlamentar, ci al subramurii Dreptului constituŃional, numită Drept electoral, considerăm că
este foarte importantă cunoaşterea modalităŃii în care cetăŃenii pot alege sau pot fi aleşi în
funcŃii publice, cu precădere în funcŃia de parlamentar.
Într-un stat democratic, suveranitatea naŃională aparŃine poporului care o exercită, ca
regulă, prin reprezentanŃii săi aleşi în mod democratic sau, ca excepŃie, în mod direct, prin
referendum. Corpul electoral, în calitatea sa de componentă a poporului, ocupă locul cel mai
important, pentru că el cuprinde toŃi cetăŃenii cu drept de vot. Aceştia participă la constituirea
celor mai importante instituŃii ale democraŃiei reprezentative, Parlamentul şi celelalte
autorităŃi reprezentative.

3.5.1. EvoluŃia sistemelor electorale


Este incontestabil faptul că sistemul electoral este, alături de sistemul instituŃional,
unul dintre cei doi piloni principali pe care se clădeşte şi se susŃine sistemul politic.
Configurarea şi funcŃionarea sistemului instituŃional depinde în mod esenŃial de tipul de
scrutin adoptat pentru alegerea reprezentanŃilor în forul legislativ şi a majorităŃii care va
guverna.
Accesul cetăŃenilor la vot şi posibilitatea lor de a fi aleşi în funcŃii publice a fost un
proces anevoios, desfăşurat pe durata a mai multor secole, fiind influenŃat de dezvoltarea
politico – economică şi socială.
Cele dintâi instituŃii democratice sunt atestate încă din antichitate în oraşele state
greceşti sau în Republica romană şi ele constau în adunări (Adunarea războinicilor) în care
poporul desemna şefi şi lua decizii (sistemul democraŃiei directe). În realitate, aceste aşa
numite democraŃii directe erau foarte restrânse din cauza existenŃei foarte multor censuri care
limitau accesul spre forul de decizie. Astfel, adunările erau compuse numai din bărbaŃi, care

24
aveau o vârstă destul de înaintată, aveau o avere considerabilă, se trăgeau din familii
întemeietoare ale oraşului respectiv etc.
Abia în Evul Mediu apare în Europa noŃiunea de reprezentare, o dată cu primele
Parlamente, alcătuite din reprezentanŃi ai diferitelor clase sociale: nobilime, cler, burghezie şi,
în Ńările scandinave, Ńărani liberi. La originea formării acestor Parlamente, din iniŃiativa
monarhilor, a stat adesea necesitatea acceptării noilor taxe, consecinŃe ale dificultăŃilor
financiare generate de războaie. A fost cazul Angliei, unde, în urma înfrângerilor suferite,
Ioan fără de łară a trebuit să accepte în 1215 Magna Charta Libertatum, în care erau
prevăzute libertăŃile feudale tradiŃionale. În 1258, regele se angajează să convoace
Parlamentul de cel puŃin trei ori pe an.
RevoluŃiile engleze din 1642 şi 1688, cea americană din 1774 şi cea franceză din 1789
au fost rezultatul repunerii în drepturi a mediilor intelectuale europene. ProtestanŃii extremişti
(puritanii) au avut un rol important în revoluŃia engleză şi în formarea Statelor Unite. Refuzul
coloniilor americane de a plăti noile taxe impuse de Parlamentul de la Londra, în care acestea
nu aveau reprezentanŃi, a stat la originea războiului de independenŃă împotriva Angliei.
Regele FranŃei, la rândul său, încercând să facă faŃă nobilimii şi clerului, care se opuneau
vehement proiectului de reformă fiscală, a declanşat involuntar procesul revoluŃionar de la
1789.
Consolidarea democraŃiei reprezentative a implicat renunŃarea totală la mandatul
imperativ, moştenit din dreptul privat al Evului Mediu, în favoarea mandatului reprezentativ.
Pentru revoluŃionarii francezi, cetăŃeanul este actorul politic, iar cel ales este reprezentantul
naŃiunii şi nu numai al unei părŃi a acesteia.
Regimurile reprezentative moderne au avut la origine forma oligarhiei, care practica
sistemele cenzitare, restrângând dreptul de vot la un număr mic de cetăŃeni. Mărirea
numărului de alegători prin suprimarea censului a constituit primul pas către democratizarea
acestor regimuri, urmând regula “un om - un vot”. DemocraŃiile reprezentative moderne au
afirmat egalitatea în drepturi politice a tuturor cetăŃenilor, indiferent de avere, educaŃie,
religie, rasă, fiind subînŃeleasă, totuşi, existenŃa unei inegalităŃi de competenŃă. De aici şi acea
tensiune permanentă existentă între afirmarea egalităŃii în drepturi politice şi acel grup de
profesionişti ai politicii – clasa politică – a căror competenŃă este necesară funcŃionării
sistemului.
Cu toate acestea, caracterul oligarhic iniŃial al regimurilor politice democratice nu
trebuie să ne facă să uităm că, de-a lungul istoriei, nici o altă formulă politică nu a reuşit să
combine atât de armonios libertatea de exprimare, controlul poporului asupra puterii politice
şi numărul mic de oameni excluşi de la vot. Aşa se justifică şi celebra afirmaŃie a lui Winston
Churchill: dacă celelalte regimuri politice nu ar exista, atunci democraŃia ar fi cel mai rău
regim posibil9.
Procesul care a dus la sufragiul universal a fost îndelungat şi haotic: iniŃiat la începutul
secolului al XIX-lea, el se termină abia în decursul ultimilor 30 de ani ai secolului XX. O
bună parte a secolului XIX, toate constituŃiile liberale prevedeau principiul alegerii
reprezentanŃilor de către o oligarhie selecŃionată pe bază de avere şi capacităŃi intelectuale.
Sistemul de vot cenzitar, stabilit încă din secolul al XV-lea în Anglia, este instituit în FranŃa
de ConstituŃia din 1791. La origine, doar proprietarii de terenuri deŃineau dreptul de vot,
pentru ca, ulterior, acest drept să se extindă la toŃi deŃinătorii de venituri. De altfel, censul de
avere a fost unul dintre cele mai răspândite censuri electorale, fiind prezent în toate
constituŃiile europene ale secolului XIX. Acesta presupunea ca cetăŃeanul să posede o anumită

9
Hugues Portelli, Les régimes politiques européens. Études comparative. Librairie Générale Française, 1994,
p.69-82.

25
avere pentru ca să poată vota. ConstituŃia României de la 1866, care la acel moment era una
dintre cele mai democratice din lume, instituia împărŃirea electoratului în patru colegii de
electori în funcŃie de avere. Chiar şi cei care făceau parte din colegiul al IV – lea trebuiau să
plătească o dare cât de mică către stat. La acest sens economic se adaugă cel cultural, care, în
multe state, însemna deŃinerea unei diplome, explicarea ConstituŃiei sau, cel puŃin,
cunoaşterea cititului şi scrisului. Acest cens care introducea votul capacitar era un procedeu
care în statele din sudul Statelor Unite ale Americii ducea la îndepărtarea de la vot a
populaŃiei de culoare. Chiar şi în Statele Unite, considerate bastion al democraŃiei, acest cens
a fost abolit abia în 1965.
La aceste restricŃii cenzitare şi de capacitate intelectuală se adăugau cele de vârstă
(dreptul de vot interzis tinerilor sub 25 ani sau sub 30 ani) şi cele de sex (dreptul de vot
interzis femeilor).
Lupta pentru universalitatea sufragiului a început odată cu RevoluŃia franceză:
ConstituŃia de la 1793 o prevede, dar a trebuit aşteptat anul 1848 pentru ca ea să fie consacrată
definitiv în ElveŃia, FranŃa şi Danemarca. În celelalte state universalitatea votului se instituie
către sfârşitul secolului: în Spania în 1869, în Germania în 1871 (la nivel federal), în Grecia în
1877. Belgia o instaurează în 1893, apoi Norvegia în 1897, urmată de Finlanda în 1906,
Austria şi Suedia în 1907, Portugalia în 1911 şi Italia în 1912. În Marea Britanie ea s-a impus
în etape (1832, 1867, 1884), integrând progresiv diferitele clase urbane.
Dreptul de vot va fi recunoscut femeilor cu o jumătate de secol mai târziu: statele
scandinave acordă acest drept după Primul Război Mondial, iar Marea Britanie în 1928.
Statele latine sunt, în schimb, mai lente: Spania republicană în 1931 şi celelalte după al Doilea
Război Mondial: FranŃa în 1944, urmată de Belgia şi Italia, apoi ElveŃia în 1971 şi Portugalia
în 1974, după căderea dictaturii salazariste. În Ńara noastră femeile au dobândit dreptul de vot
în 1940, prin intrarea în vigoare a Legii electorale.
În privinŃa scăderii vârstei pentru accesul la urnele de vot, ea s-a făcut progresiv şi a
variat mult timp de la stat la stat, pentru ca în anii ’70 să se fixeze la 18 ani în Europa.
ConstituŃia română de la 1938 dădea dreptul de vot pentru Adunarea DeputaŃilor cetăŃenilor
de la 30 de ani în sus, în timp ce pentru Senat, vârsta era de la 40 de ani.
Toate aceste reforme au la bază caracterul naŃional al votului, în sensul că acesta este
rezervat doar cetăŃenilor statului. Problema se va pune în termeni noi datorită valurilor de
imigranŃi, generate de război, şi deschiderii frontierelor între Ńările europene. Anumite state au
acordat drept de vot tuturor străinilor la alegerile comunale: Suedia (1975), Norvegia (1982),
Danemarca (1981) şi Olanda (1985), ceea ce a dat naştere la aprinse dispute în restul Ńărilor
europene.
Pe lângă lărgirea bazei electorale, apar şi alte forme de democratizare a votului: unele
au în vedere tehnicile de vot (votul secret este introdus la începutul secolului XX, Marea
Britanie cunoscându-l încă din 1872); altele se referă la categoriile de cetăŃeni cărora le este
interzis dreptul la vot (servitorii domestici fiind printre ultimii care au primit acest drept,
militarii sunt excluşi de la vot până în 1945, iar în prezent, accesul la scrutin le este interzis
persoanelor condamnate pentru crime şi delicte grave, precum şi celor puşi sub interdicŃie).
În sfârşit, democratizarea sufragiului priveşte, în aceeaşi măsură, egalitatea între
alegători (egalitatea între circumscripŃii, în funcŃie de fluctuaŃia populaŃiei - aşa numita
geografie electorală), care a fost iniŃiată în Anglia secolului trecut (prin “Reform Act”, 1832)
şi care mai ridică probleme şi astăzi.
În prezent, în majoritatea democraŃiilor lumii, votul este universal, egal, direct, secret.
Votul este de asemenea liber exprimat, în sensul neobligativităŃii prezenŃei la urne.
Obligativitatea votului, prezentă în câteva state (Austria, Australia, Belgia, ElveŃia,
Liechtenstein, Luxemburg şi Grecia), reprezintă o excepŃie de la caracterul liber exprimat al
votului. Considerăm că introducerea obligativităŃii prezenŃei la urne. cerută în unele medii, nu

26
este oportună, deoarece duce la o denaturare a rezultatelor votului. Cei care vor participa la
vot ca urmare a coerciŃiei vor face în aşa fel încât buletinul de vot să fie anulat, ceea ce nu
duce la o apreciere corectă a intenŃiei lor politice.
Trecerea de la un regim reprezentativ la unul democratic, de la o oligarhie liberală la o
democraŃie de masă, nu putea să rămână fără efecte asupra sistemului electoral.
Atâta vreme cât alegerile rămâneau un privilegiu al unei elite sociale omogene, care îşi
alegea propriii reprezentanŃi, dezbaterile privind mecanismele de vot erau limitate, iar
scrutinul majoritar devenea tot mai necesar.
Dezbaterea privind democratizarea votului a oscilat între două opŃiuni: scrutinul
majoritar, care pune accent pe alegerea guvernanŃilor, şi reprezentarea proporŃională, care
permite – atribuind fiecărui partid un număr de locuri proporŃional cu voturile obŃinute –
realizarea unei cât mai apropiate reprezentări politice a electoratului.

3.5.2. Tipuri de scrutin


Termenul de „scrutin” vine de la latinescul scrutinium, care înseamnă “acŃiune de
studiere, de explorare”. Aşadar, scrutinul defineşte procedeul prin care cetăŃenii cu drept de
vot desemnează organele reprezentative.
Deşi realităŃile şi procedurile sunt extrem de variate de la Ńară la Ńară, se poate totuşi
afirma că există două moduri de scrutin fundamentale, din care se formează, prin combinarea
unor elemente, toate celelalte sisteme electorale. Există deci o mare varietate a sistemelor
electorale reale, şi aceasta pentru simplul motiv că nici un mod de scrutin nu este perfect. Fie
că este vorba despre sistemul proporŃional, fie de cel majoritar, în varianta cu un tur sau în cea
cu două tururi de scrutin, fie chiar de oricare din combinaŃiile cunoscute sub numele de
sisteme mixte, nici unul din acestea nu poate rezista tuturor criticilor. Fiecare, deci, are şi
avantaje şi dezavantaje, evaluarea acestora, în context naŃional, marcând opŃiunea pentru unul
sau altul. Adevărul este că partidele care controlează Parlamentul unei Ńări sunt suverane în
alegerea sistemului electoral. Se poate deci presupune, cu temei, că partidele nu aleg modul de
scrutin independent de avantajele şi dezavantajele care decurg pentru ele din această opŃiune.

A: Scrutinul majoritar
Scrutinul majoritar este sistemul în care sunt aleşi candidaŃii care au obŃinut cel mai
mare număr de voturi. El cunoaşte două modalităŃi: uninominal sau de listă, fiecare cu unul
sau două tururi.

Scrutinul uninominal majoritar


În logica sistemului cenzitar, scrutinul majoritar fusese predominant în secolul al XIX-
lea în toate Ńările europene. Scrutinul majoritar este cel mai vechi mod de scrutin şi, totodată,
cel mai utilizat. Vechimea şi răspândirea acestui mod de scrutin se datorează simplităŃii sale:
un singur loc în dispută, în cadrul unei circumscripŃii electorale mici, între mai mulŃi
competitori individuali, din care cel ce obŃine cele mai multe voturi este învingător. Avantajul
simplităŃii este foarte mare deoarece măreşte gradul de înŃelegere a procesului electoral de
către alegători, posibilitatea de control social al alegerii, iar totul începe, se desfăşoară şi se
termină la nivelul circumscripŃiei electorale. De asemenea, dintre toate modalităŃile de vot,
scrutinul uninominal asigură cea mai strânsă legătură între cel ales şi alegători.
Scrutinul uninominal majoritar cu un singur tur
În cazul scrutinului majoritar într-un singur tur, este considerat ales candidatul sau
candidaŃii care au obŃinut cele mai multe voturi, indiferent de procentaj; se poate spune că
majoritatea relativă este suficientă pentru a fi ales.

27
Acest tip de scrutin funcŃionează foarte eficient în Ńările cu democraŃie bipartidistă de
genul Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii. Pe plan naŃional, scrutinul uninominal
reprezintă una din cele mai eficace modalităŃi de scrutin pentru asigurarea unei majorităŃi
parlamentare stabile. Marile democraŃii anglo-saxone şi, îndeosebi, Anglia şi Statele Unite ale
Americii sunt o dovadă de necontestat. Bipartidismul, ce caracterizează regimul politic al
acestor democraŃii, a generat această modalitate de scrutin care, la rândul său, consolidează
sistemul şi îl apără. Este ceea ce s-a întâmplat în Anglia cu înlăturarea liberalilor în perioada
de coabitare politică dintre aceştia, conservatori şi laburişti sau, mai târziu, a social-
democraŃilor, când au încercat, rupându-se de la laburişti, să irupă în viaŃa politică. De fiecare
dată, scrutinul uninominal, apărând bipartidismul, a asigurat eliminarea celui de-al treilea, în
jocul forŃelor politice care asigură guvernarea Ńării10.
Scrutinul majoritar uninominal cu două tururi. Conform acestei modalităŃi de
votare, candidatul trebuie să obŃină cel puŃin jumătate plus unu din voturile exprimate pentru a
fi ales. În condiŃiile în care nici un candidat nu reuşeşte să culeagă din primul tur majoritatea
absolută a sufragiilor, se procedează la al doilea tur. În acest caz, sunt două feluri de
reglementări electorale: fie este suficientă majoritatea simplă în turul secund, aplicându-se
astfel o formulă clasică, conform căreia în primul tur se alege, pe când în al doilea se elimină,
fie, se procedează la balotaj între primii doi candidaŃi clasaŃi după numărul de voturi obŃinut
în primul tur, câştigătorul având nevoie de majoritatea absolută de sufragii pentru a fi ales.
În Ńările pluripartidiste, cum sunt majoritatea statelor europene, sistemul majoritar
uninominal pentru alegerea parlamentarilor este foarte nefast, deoarece generează frustrare
socială datorită inechităŃii sale. Scrutinul uninominal este eficace pentru asigurarea stabilităŃii
parlamentare, cu toate acŃiunile benefice pentru acŃiunea guvernamentală ce rezultă din
aceasta, întrucât asigură victoria în alegeri a marilor partide, cele mai reprezentative, dar, în
acelaşi timp, profund injust, pentru că nu are cum să asigure reprezentarea în parlament a
tuturor sau majorităŃii tendinŃelor politice caracteristice din societate. În condiŃiile
bipartidismului, aceasta nu are o importanŃă deosebită, deoarece, prin ipoteză, aceste tendinŃe
sunt, în mod esenŃial, bipolarizate. În condiŃiile pluralismului politic actual, însă, există riscul
ca numeroase din aceste tendinŃe, importante în viaŃa socială, să nu fie reprezentate şi, astfel,
ca parlamentul, dintr-o tribună a poporului, să fie doar a unei minorităŃi politice. Modurile de
scrutin ar putea confecŃiona majorităŃi parlamentare, dar nu sisteme partizane care, în esenŃa
lor, nu pot fi decât produsul tendinŃelor şi aspiraŃiilor politice existente în societate. Scrutinul
uninominal, prin faptul că asigură ca partidul având o majoritate relativă a opŃiunilor să deŃină
majoritatea absolută a locurilor, poate genera o stare conflictuală extrem de periculoasă
Dezavantajele acestui tip de scrutin în Ńările pluripartidiste sunt multiple.
CircumscripŃia electorală este mai mică decât unitatea administrativ-teritorială pe baza căreia
este organizat teritoriul statului Astfel, sistemul presupune o „decupare” a teritoriului naŃional
în atâtea circumscripŃii electorale, câte fotolii de parlamentar sunt puse în joc. Aceasta
presupune cheltuieli mai mari şi poate duce la aşa numita geografie electorală, care înseamnă
stabilirea de circumscripŃii electorale inegale ca număr de alegători pentru alegerea aceluiaşi
organ de stat. Decupajul electoral poate crea probleme în funcŃie de repartiŃia teritorială a
electoratului unuia sau alteia dintre forŃele politice antrenate în competiŃia electorală.
În cadrul acestui sistem, personalităŃile au au rol foarte important în detrimentul
partidelor politice şi a curentelor de gândire politică. Aceasta poate duce la un Parlament
foarte eterogen, în care majorităŃile să fie foarte instabile, în care interesele individuale sau de
grup restrâns ale unora dintre parlamentari să ducă la o diminuare a sprijinului politic acordat

10
Mihai Constantinescu, Scrutinul uninominal. Efecte şi semnificaŃii, în “Sisteme electorale contemporane”,
R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 1996, p.23-31

28
Guvernului şi, implicit la o destabilizare guvernamentală, cu efecte politice, economice şi
sociale greu de prevăzut.
Sistemul este inaplicabil într-un stat pluripartidist, deoarece amplifică victoria
partidului învingător (deci, o suprareprezentare) asupra celui aflat pe locul al doilea (deci, o
subreprezentare), precum şi practic înlătură reprezentarea celorlalte partide, iar locurile ce
revin fiecărui partid depind, adesea, nu atât de influenŃa sa reală în societate, cât de
repartizarea geografică a sufragiilor (deci, o deformare demografică a reprezentării). Astfel, în
aceste circumscripŃii electoarale restrânse cel care ia cele mai multe voturi câştigă mandatul.
În practică pot fi foarte mulŃi candidaŃi, iar opŃiunile electoratului să se împartă către fiecare
dintre aceştia. Astfel, la nivelul circumscripŃiei, un candidat care obŃine un scor electoral
foarte redus, dar mai mare decât a fiecăruia dintre contracandidaŃii săi, va câştiga mandatul,
cu toate că procentul obŃinut este mult mai mic decât procentele cumulate ale celorlalŃi
candidaŃi. Acelaşi rezultat este şi pentru reprezentanŃii unui anumit partid politic la nivelul
întregii Ńări. În acest fel, o parte foarte mare din electorat se simte frustrată, neregăsindu-şi
votul în rezultatul alegerilor. DemocraŃia nu este un sistem perfect, însă, comparativ cu
celelalte sisteme politice existente în prezentul sau trecutul omenirii, s-a dovedit a fi cel mai
performant sistem. Unul dintre marile avantaje ale democraŃiei este faptul că elimină pe cât
posibil frustrările sociale ce au la bază inechităŃi provenite din aplicarea unor instituŃii
juridice. Or, acest tip de srutin, majoritar uninominal, produce într-un stat pluriparidist tocmai
frustrările sociale care nu sunt specifice democraŃiei şi, în nici un caz, benefice oricărui tip de
societate.
Sistemul majoritar de listă, care mai este cunoscut şi sub denumirea de sistem
plurinominal, presupune ca alegătorul să aleagă mai mulŃi candidaŃi înscrişi pe o listă.
ConsecinŃele privind circumscripŃiile se materializează în întinderea lor foarte mare, de
regulă identificându-se cu o unitate administrativ-teritorială.
În acest sistem, partidele politice joacă rolul cel mai important, scrutinul fiind mai mult o
opŃiune politică a alegătorilor. Alegătorii îşi exprimă opŃiunile pentru o listă de candidaŃi, care
reprezintă un partid politic, o orientare politică, şi nu pentru o anumită persoană, ca în cazul
scrutinului majoritar uninominal.
În principiu, alegerea prin scrutin plurinominal în sistem majoritar presupune
acceptarea tuturor riscurilor şi inechităŃilor scrutinului uninominal. În plus, acceptarea acestui
mod de scrutin, în condiŃiile multipartidismului românesc, accentuează unele din deficienŃele
scrutinului uninominal, ducând valenŃele acestuia până la disperarea alegătorilor11.
Primul şi cel mai mare dezavantaj îl constituie faptul că, în cazul unui scrutin majoritar
de listă, într-un judeŃ, deşi există două, trei sau mai multe partide, câştigă unul singur: cel care
obŃine cel mai mare număr de voturi. În cazul scrutinului majoritar de listă, indiferent de
numărul partidelor participante în alegeri, există un singur câştigător, care obŃine totalitatea
mandatelor parlamentare ce se cuvin, potrivit legii, judeŃului respectiv sau municipiului
Bucureşti, unităŃi administrativ-teritoriale ce se constituie în circumscripŃii electorale. Ca şi în
cazul scrutinului uninominal, cel care se află în frunte câştigă totul, eliminându-se orice altă
pretenŃie electorală. Pe această cale se creează inechităŃi şi prin susŃinerea parŃială a
autorităŃilor izvorâte din alegeri, ca urmare a faptului că o mare parte din electorat este absent
de la exercitarea dreptului de vot sau pierde prin modul greşit de manifestare a opŃiunii
electorale. InechităŃi şi mai mari decât în cazul scrutinului uninominal intervin atunci când în
campania electorală apar mai multe partide politice, la capătul cursei fiind admis unul singur,
cu toate riscurile ce rezultă din nerecrutarea membrilor celorlalŃi competitori, slujiŃi uneori de
o mare masă de electori.

11
Ioan Vida, Scrutinul majoritar în circumscripŃia cu mai multe mandate, în “Sisteme electorale contemporane”,
R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 1996, p.31-39

29
O situaŃie şi mai injustă se poate întâmpla în cazul scrutinului majoritar într-o
circumscripŃie cu mai multe mandate, dacă se organizează două tururi de scrutin. În asemenea
situaŃii, lista care obŃine majoritatea absolută a voturilor la primul tur de scrutin, câştigă toate
mandatele din circumscripŃia electorală. La cel de-al doilea tur de scrutin, câştigă lista care
obŃine cel mai mare număr de voturi. Aparent, lucrurile nu sunt diferite între cele două
modalităŃi de scrutin. În realitate, dacă la cel de-al doilea tur de scrutin se instituie balotajul
între primele două liste aflate în frunte la primul tur, se elimină din start participarea celorlalte
partide, acestea fiind obligate să se coalizeze cu unul sau altul din cele două partide care
continuă cursa electorală. Această coalizare obligatorie pentru un partid care îşi respectă
statutul şi ideologia devine un obstacol în calea evoluŃiei sale, care îi poate determina sfârşitul
existenŃei politice. O astfel de soluŃie este mult mai drastică decât în situaŃia în care, în al
doilea tur de scrutin, se pot prezenta toate partidele din primul tur. În astfel de situaŃii,
competiŃia este absolut inegală, ştiut fiind că într-o săptămână sau două, electoratul nu-şi
schimbă opŃiunile electorale exprimate la primul tur, ceea ce dezorientează electoratul care a
sprijinit partide politice prezente în primul tur, dar absente în al doilea12.

B: Scrutinul reprezentării proporŃionale


Este sistemul care asigură şi reprezentarea minorităŃii politice în fiecare circumscripŃie,
în raport de voturile obŃinute. Reprezentarea proporŃională este sistemul electoral care permite
exprimarea în Parlament a poporului (corpului social, electoratului) în raport de multitudinea
dimensiunilor şi opŃiunilor sale, cu precădere politice. Ea permite, prin definiŃie, reprezentarea
în Parlament atât a majorităŃii cât şi a minorităŃii, deci a diversităŃii sociale ca stare naturală şi
frecventă13.
Potrivit acestui sistem, mandatele parlamentare se distribuie candidaŃilor proporŃional
cu voturile pentru obŃinute în alegeri. Există, deci, un raport direct proporŃional între fotoliile
parlamentare pe care le ocupă un partid politic şi voturile pe care electoratul i le-a atribuit. În
principiu, ideea de bază a reprezentării proporŃionale este aceea de a asigura fiecărui partid
sau coaliŃie politică o reprezentare corespunzătoare forŃei şi importanŃei sale reale. În acest fel
se tinde spre o justiŃie electorală, dându-se o reprezentare mai apropiată stării opiniei
alegătorilor. Reprezentarea electorală încearcă să realizeze o veritabilă fotografie a
fizionomiei politice a unei Ńări, până în cele mai mici nuanŃe14. Este un sistem care se aplică
foarte bine în statele cu pluripartidism, deoarece generează cele mai puŃine frustrări sociale,
un număr mare de electori regăsindu-şi opŃiunea de vot în rezultatul alegerilor.
Între avantajele reprezentării proporŃionale15, putem aminti:
echitatea, numărul mandatelor obŃinute de partidele politice, potrivit reprezentării
proporŃionale, corespunde forŃei lor electorale;
caracterul programatic, reprezentarea proporŃională este un scrutin al ideilor, al programelor
partidelor şi coaliŃiilor politice şi nu al unor indivizi, cum este în cazul scrutinului majoritar
uninominal; Într-adevăr, atunci când cetăŃeanul votează în sistemul reprezentării
proporŃionale, el acordă votului său un caracter politic, deoarece candidaŃii care se prezintă
sunt grupaŃi după opinii, fiecare având programul său şi, prin urmare, ideea unui program, a
unei opinii politice prezentată electoratului are aceeaşi importanŃă ca şi alegerea unei
persoane16;

12
Ioan Vida, Scrutinul majoritar în circumscripŃia cu mai multe mandate, în “Sisteme electorale contemporane”,
R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 1996, p.31-39
13
Ioan Muraru, Scurtă pledoarie pentru reprezentarea proporŃională, în “Sisteme electorale contemporane”,
R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 1996, p.75-80
14
Pierre Pactet, Institutions politiques. Droit constitutionnel, Paris, Masson, 1994, p.101-108
15
Gheorghe Iancu, Sistemul electoral, R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 1998, p.61-63
16
René Capitant, Démocratie et participation politique, Paris, Bordas, 1972, p.98

30
caracterul cinstit al scrutinului, absenŃa celui de-al doilea tur de scrutin elimină desistările şi
retragerile de la vot, determinate de cauze ilicite;
existenŃa unor “praguri electorale.” care constituie procente minime de voturi ce trebuie
realizate de liste la nivel naŃional şi care asigură astfel intrarea în Parlament a unor forŃe
politce reprezentative pentru întregul corp electoral, ci nu numai pentru anumite interese
regionale;
existenŃa unor cheltuieli mai mici faŃă de cele realizate în sistemul majoritar deoarece
circumscripŃiile electorale sunt la nivelul unor unităŃi administrative mai extinse; în Ńara
noastră sunt la nivel de judeŃe.
Sistemul prezintă şi unele dezavantaje, cum ar fi:
întocmirea listelor electorale de candidaŃi de către partide. În fapt, aceste liste sunt rezultatul
conducerilor partidelor care deŃin astfel cheia alegerilor. Vechimea în partid, disciplina,
ardoarea militantă a candidaŃilor sunt apreciate de conducerea partidului, care poate să îşi
propulseze pe liste pe cei pe care îi apreciază, eliminând eventualele dizidenŃe democratice.
SoluŃia pentru suprimarea acestui dezavantaj este organizarea unor alegeri libere şi corecte în
cadrul partidelor, astfel încât pe listele propuse corpului electoral să existe persoane agreate
de membrii obişnuiŃi ai formaŃiunii politice respective;
ruperea legăturilor dintre aleşi şi alegători. Acest fenomen este evident prin faptul că
alegerile se organizează pe liste electorale şi pe bază de programe politice şi nu în
considerentul prestaŃiei candidatului;
procedura destul de dificilă de calculare a rezultatelor alegerior, care îi găseşte rezolvarea în
folosirea tehnicii de clacul moderne.
Din păcate, în Ńara noastră s- a optat pentru un sistem al reprezentării proporŃionale cu
liste blocate, în care alegătorul votează în considerentul programului politic al unei
formaŃiuni, însă nu poate interveni în nici un fel pentru a-şi susŃine unul dintre candidaŃi, care
pe lista respectivă se află pe o poziŃie greu eligibilă sau, dimăpotrivă să îndepărteze de pe listă
anumite persoane pe care conducerea partidului respectiv le-a desemnat pe o poziŃie potenŃial
eligibilă.
În cadrul sistemelor electorale de listă, există anumite variante ale scrutinului de listă,
care, tehnic, devine mai complicat, pentru că prin intermediul lor se creează posibilitatea
modificării listelor de către alegători. Asemenea variante sunt panaşajul şi votul preferenŃial
(alternativ).
Panaşajul creează posibilitatea alegătorului de a întocmi chiar el lista de candidaŃi,
combinând mai multe asemenea liste. Prin intermediul panaşajului, alegătorii pot modifica
conŃinutul listei aşa cum doresc datorită marii libertăŃi de apreciere pe care o dă această
variantă.
Votul preferenŃial, care mai este denumit şi alternativ, creează posibilitatea
alegătorului de a modifica doar ordinea candidaŃilor pe o listă electorală, fără însă a putea să
combine listele. El combină într-un singur tur de scrutin efectele a două tururi.
Conform acestei variante, fiecare alegător votează pentru un candidat, dar el indică, în
acelaşi timp, şi alŃi candidaŃi care reprezintă, în ordine, preferinŃa sa a doua, a treia, a patra
etc., până la eventuala epuizare a numărului de candidaŃi de pe lista propusă. Dacă prima
preferinŃă obŃine majoritatea cerută de lege, este proclamat ales. În caz contrar, nu se
organizează noi alegeri şi nici nu se foloseşte lista de supleanŃi, ci se elimină candidatul care a
obŃinut cele mai puŃine voturi, numărul acestor voturi adăugându-se celor de dinaintea sa,
proporŃional cu ponderea voturilor deja obŃinute. Dacă nici de această dată nu s-a obŃinut
majoritatea legală, din nou se elimină ultimul candidat, iar voturile sale se adaugă celorlalŃi
mai bine clasaŃi şi aşa mai departe.

C. Sisteme electorale mixte

31
Atât sistemul majoritar, cât şi cel al reprezentării proporŃionale prezintă o serie de
dezavantaje, pe care legislaŃiile şi practica electorală din diverse state au încercat să le evite
prin combinarea avantajelor fiecăruia dintre ele, rezultând astfel aşa numitele sisteme
electorale mixte.
Există trei tendinŃe care grupează aceste tehnici de combinare în trei tipuri de sisteme
mixte, şi anume: cele în care domină sistemul majoritar, cele în care domină reprezentarea
proporŃională şi cele echilibrate.
Vom prezenta ca exemplu de sistem electoral echilibrat, în cadrul căruia se acordă
aceeaşi importanŃă atât sistemului majoritar, cât şi reprezentării proporŃionale, unul dintre cele
mai cunoscute sisteme, şi anume, sistemul german al dublului buletin de vot, numit şi
sistemul reprezentării proporŃionale personalizate. Conform acestui sistem, fiecare alegător
dispune de două buletine. Cu un buletin alegătorul desemnează, prin scrutin majoritar
uninominal cu un tur, într-o circumscripŃie electorală, un deputat în Bundestag. Cu celălalt vot
se pronunŃă pentru un partid (o listă de candidaŃi), prin sistemul reprezentării proporŃionale
(sistemul d’Hondt) în cadrul unui land. Utilizarea celor două buletine se face în două
circumscripŃii diferite, corespunzător celor două tipuri de scrutin. În acest fel, în Bundestag
există două categorii de deputaŃi, unii aleşi în circumscripŃii, iar alŃii pe listele partidelor la
nivel de landuri. Cei aleşi în circumscripŃii formează o jumătate din deputaŃii Bundestag-ului,
iar ceilalŃi, aleşi la nivel de landuri, formează cealaltă jumătate. Dacă, însă, se întâmplă ca
numărul mandatelor obŃinute în circumscripŃiile de scrutin majoritar să fie mai mare decât cel
care a rezultat din aplicarea reprezentării proporŃionale, în acest caz, diferenŃa în plus nu se
pierde, ci, pe baza ei, se suplimentează numărul de mandate din Bundestag. Această regulă
are ca efect faptul că au existat situaŃii în care, după alegeri, Bundestag-ul să aibă un număr
diferit de membri, în perioade diferite.

3.5. Dobândirea mandatului parlamentar


a) Dobândirea mandatului parlamentar prin alegeri
Camera DeputaŃilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat
potrivit sistemului electoral al reprezentării proporŃionale instituit prin legile electorale; de aceea,
parlamentarul dobândeşte mandatul la data la care a fost ales.
b) Dobândirea mandatului parlamentar prin desemnare
Art. 62 alin. 2 din ConstituŃie permite reprezentarea distinctă în Camera DeputaŃilor a
organizaŃiilor cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale care nu au obŃinut nici măcar un mandat
prin scrutin, dar au participat la alegeri pe liste proprii şi au obŃinut un anumit scor electoral, în funcŃie
de norma de reprezentare specifică; este o discriminare pozitivă, în favoarea acestor minorităŃi.
c) Procesul intrării în exerciŃiul mandatului parlamentar
- biroul electoral de circumscripŃie eliberează certificatul doveditor al alegerii în termen de 24 de
ore de la încheierea operaŃiunii de atribuire a mandatelor;
o dată cu eliberarea certificatului, cel ales intră în posesia mandatului său, ceea ce conferă imunitate şi
anumite drepturi patrimoniale, cum ar fi decontarea cheltuielilor de transport dinspre localitatea unde
îşi are domiciliul spre Bucureşti, în vederea începerii exercitării mandatului;
parlamentarul intră, însă, în exerciŃiul mandatului de la data întrunirii legale a Camerei din care face
parte, sub condiŃiile validării şi a depunerii jurământului; totodată, se naşte şi obligaŃia de a da curs
convocării Camerelor de către Preşedintele României, iar încălcarea voită a acestor obligaŃii are
semnificaŃia refuzului de a-şi exercita mandatul;
- Parlamentul nou ales se întruneşte la convocarea Preşedintelui României în cel mult 20 de zile
de la alegeri; de la această dată încetează calitatea de parlamentar a membrilor Parlamentului anterior
şi se declanşează procedura preliminară constituirii organelor de lucru ale noului Parlament; în
perioada preliminară, alesul intră în exerciŃiul mandatului, care însă, prin scopul urmărit, este limitat la

32
problematica validării mandatelor rezultate din alegeri;
o dată cu validarea a cel puŃin două treimi din mandate, potrivit regulamentelor celor două Camere,
acestea sunt legal constituite, întrucât îşi pot exercita în întregime prerogativele (să adopte orice lege,
inclusiv constituŃională, să învestească Guvernul, să-şi aleagă organele de lucru etc.), iar parlamentarii,
după depunerea individuală a jurământului în faŃa plenului Camerei, intră pe deplin în exerciŃiul
mandatului lor (nedepunerea jurământului are ca efect pierderea mandatului);
din cele arătate, rezultă că între momentul eliberării de către birourile electorale de circumscripŃie a
certificatelor doveditoare a câştigării alegerilor şi până la data depunerii jurământului, există, în
parlalel, două corpuri legiuitoare:
primul, care îşi continuă mandatul, dar un mandat limitat din punct de vedere al
competenŃelor;
al doilea, care încă nu şi-a început activitatea.
În acest mod se asigură continuitatea autorităŃii legislative, neexistând nici un moment vid de
putere legislativă.

3.6. Durata mandatului parlamentar


coincide cu aceea a Camerei, de patru ani, deoarece mandatul se exercită individual, dar se realizează
colectiv la nivelul Camerei;
această durată se prelungeşte de drept în următoarele situaŃii:
până la întrunirea noului Parlament, potrivit art. 63 alin. 3 din ConstituŃie, pentru a se asigura
permanenŃa funcŃiei Parlamentului; potrivit art. 63 alin. 4 din ConstituŃie competenŃa
Parlamentului în această perioadă este însă limitată întrucât nu poate adopta, modifica sau abroga
legi organice sau revizui legea fundamentală;
pe durata stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă, până la încetarea acestora.
Durata mandatelor celor două Camere este egală; ea poate fi mai mică de 4 ani în cazul dizolvării
Parlamentului; potrivit art. 89 din ConstituŃie, Preşedintele României, după consultarea
preşedinŃilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, poate să dizolve
Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în
termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puŃin două
solicitări de investitură. ConstituŃia permite o singură dizolvare a Parlamentului într-un an de
zile. Deci, dizolvarea este condiŃionată de existenŃa unei crize guvernamentale, a cărei
soluŃionare reclamă arbitrajul electoratului, dar ea nu poate avea loc în ultimele 6 luni ale
mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu
sau de urgenŃă.

3.7. Încetarea mandatului poate fi:


a) colectivă, ca urmare a încetării mandatului Camerei la expirarea duratei acestuia sau a
dizolvării Parlamentului de către Preşedintele României.
b) individuală, pentru nedepunerea jurământului, deces, demisie, incompatibilitate sau pierderea
drepturilor electorale.

3.8. SupleanŃii şi vacanŃa circumscripŃiei electorale


SupleanŃii sunt candidaŃii înscrişi pe listă care la alegeri nu au obŃinut un loc în Parlament; se pot
deosebi două situaŃii:
- vacanŃa locului de parlamentar, când titularul de pe lista care a câştigat mandatul pierde
această calitate, locul său urmând a fi luat de candidatul imediat următor, cu condiŃia ca acesta să nu-şi
fi schimbat încadrarea politică;
- vacanŃa circumscripŃiei electorale, când dacă nu există supleanŃi, precum şi în cazul încetării

33
mandatului unui candidat independent, se organizează alegeri parŃiale pentru mandatul respectiv, cu
excepŃia ultimelor 12 luni anterioare expirării mandatului Camerei;
mandatul deputatului sau senatorului ocupat prin sistemul supleanŃilor sau al alegerii parŃiale
durează până la expirarea normală a mandatului Camerei din care parlamentarul face parte (cu excepŃia
prelungirii acestui mandat în condiŃiile art. 63 alin. 1 sau a dizolvării Parlamentului în condiŃiile art. 89
din ConstituŃie).

3.9. ConŃinutul mandatului parlamentar reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor pe


care le presupune.
Drepturile parlamentarilor pot fi clasificate în drepturi politice şi drepturi patrimoniale.
 Drepturile politice sunt cele prin exercitarea cărora parlamentarii realizează conŃinutul politic
al mandatului lor şi anume:
a) IniŃiativa parlamentară ce se poate manifesta sub modalitatea dreptului de iniŃiativă
legislativă, prin propuneri legislative sau amendamente, depunerea de moŃiuni sau proiecte, hotărâri
ori prin declaraŃii, dreptul de a participa la iniŃiative colective, cum sunt pentru suspendarea din funcŃie a
Preşedintelui României, moŃiunea de cenzură pentru demiterea Guvernului, sesizarea CurŃii
ConstituŃionale cu privire la neconstituŃionalitatea legii înainte de promulgare sau a tratatelor sau altor
acorduri internaŃionale înainte de adoptarea legii de ratificare, cererea de întrunire a Camerelor în sesiune
extraordinară etc.
b) Libertatea de exprimare, specifică parlamentarilor prin dreptul la cuvânt şi dreptul la vot.
c) Drepturi legate de activitatea de control a executivului prin chestionarea Guvernului sau a
membrilor săi pe calea întrebărilor sau interpelărilor, participarea la iniŃierea de moŃiuni simple sau de
cenzură, anchete, solicitarea de informaŃii; Guvernul este obligat să prezinte informaŃiile şi
documentele cerute de Camere.
d) Drepturi legate de organizarea şi funcŃionarea Camerelor care se referă la dreptul de a alege
şi a fi ales în organele de lucru ale acestora, la dreptul de a se organiza în structuri politice, la dreptul de
a face parte din alte formaŃiuni ad-hoc sau permanente ale Camerei cum sunt grupurile de prietenie cu
alte Ńări sau delegaŃiile parlamentare, dreptul de a demisiona.
Drepturile patrimoniale se referă la consecinŃele patrimoniale ale mandatului reprezentativ;
demnitatea de parlamentar rezultă dintr-un raport de drept public în cadrul căruia drepturile
patrimoniale reprezintă contraprestaŃia serviciului realizat;
fac parte dintre măsurile de protecŃie a mandatului parlamentar, întrucât sunt destinate să asigure
independenŃa patrimonială a parlamentarilor (au apărut ca urmare a generalizării votului universal, ce a
permis accesul în Parlament al unor persoane fără avere, spre deosebire de votul cenzitar, ce asigura
selectarea doar a celor ce plăteau un anumit nivel de impozit reprezentând censul de avere);
sunt consecinŃa faptului că funcŃia de parlamentar, constituind o demnitate publică, ca şi orice altă
demnitate, cum este aceea de ministru, judecător etc., implică plata unei remuneraŃii a serviciului
prestat (indemnizaŃia lunară sau acordarea unor facilităŃi în lipsa cărora serviciul nu s-ar putea presta –
transportul, cazarea, plata cheltuielilor pe plan local, pentru legătura cu alegătorii etc.).
IndemnizaŃiile şi alte drepturi patrimoniale
cuantumul indemnizaŃiei lunare se stabileşte prin lege organică;
indemnizaŃia cuprinde o parte fixă şi una variabilă, legată de participarea la şedinŃe (diurna de
şedinŃă);
indemnizaŃia este de ordine publică, deci nu se poate renunŃa la ea;
alte drepturi pecuniare se referă la decontarea cheltuielilor de transport şi cazare, îndeosebi
pentru parlamentarii din provincie, la suma acordată pentru reprezentativitatea pe plan local, cum este
biroul senatorial etc.

3.10. ObligaŃiile parlamentarului

34
Corelativ drepturilor, parlamentarul are următoarele obligaŃii:
- participarea la lucrările comisiilor şi a plenului;
- încadrarea într-o comisie permanentă;
- respectarea jurământului depus, a procedurii parlamentare şi a regulamentelor;
- declararea averii înainte de validare şi la sfârşitul mandatului;
- evitarea conflictului de interese;
- asigurarea unui contact permanent cu alegătorii din circumscripŃia electorală.

3.11. SancŃiuni
Pentru încălcarea obligaŃilor, sancŃiunile pot fi disciplinare, pecuniare şi politice.
a) SancŃiuni disciplinare
Constituie abateri disciplinare săvârşite de parlamentari următoarele fapte, dacă, potrivit legii, nu
constituie infracŃiuni:
) încălcarea dispoziŃiilor privind îndatoririle parlamentarului prevăzute de ConstituŃie şi de legea
statutului deputatului şi senatorului;
a) încălcarea jurământului de credinŃă;
b) nerespectarea prevederilor Regulamentului Camerei;
c) exercitarea abuzivă a mandatului parlamentar;
e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în
şedinŃele de plen, de comisii sau de birou sau în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului
de parlamentar.
- SancŃiunile disciplinare aplicate de preşedintele Camerei sunt: atenŃionarea, chemarea la
ordine, retragerea cuvântului, avertismentul scris, eliminarea din sală;
- SancŃiunile disciplinare aplicate de Cameră sunt: interzicerea participării la lucrări pentru o
perioadă de timp, excluderea temporară de la un număr de maxim 30 de şedinŃe. Excluderea
temporară are ca efect suspendarea indemnizaŃiei lunare pe timpul excluderii şi a drepturilor ce Ńin de
calitatea de parlamentar, cu excepŃia imunităŃii, interzicerea participării la lucrările Camerei şi ale
comisiilor, ca urmare a interzicerii accesului în incinta Camerei; excluderea se execută de către chestor
şi, în caz de opunere, cu ajutorul forŃei publice puse la dispoziŃia Camerei;
- de regulă, sancŃiunile se aplică gradual, însă în cazul unei fapte mai grave se aplică o sancŃiune
mai gravă.
b) SancŃiuni pecuniare
Constituie sancŃiuni pecuniare următoarele consecinŃe ale unei sancŃiuni disciplinare:
- reducerea indemnizaŃiei, neacordarea diurnei de şedinŃă; ele sunt specifice pentru combaterea
absenteismului;
- sancŃiunea pecuniară complementară a pierderii dreptului de premiere anuală.
c) SancŃiuni politice
Constituie sancŃiuni politice cele aplicate pentru încălcarea de către parlamentari a disciplinei de
partid, fără a implica consecinŃe juridice.
- ele sunt specifice parlamentarilor din structurile de conducere care pot fi revocaŃi fie ca urmare
a unor fapte imputabile, fie a pierderii sprijinului politic;
- sancŃiunea maximă ca urmare a pierderii sprijinului politic al partidului sau a sancŃionării de
către alegători a comportamentului său sau al partidului din care face parte, este aceea că
parlamentarul respectiv nu va mai fi ales.

3.12. ProtecŃia mandatului parlamentar


Categorii de măsuri cu rol de protecŃie:

35
împotriva presiunilor alegătorilor şi ale partidului cu sprijinul căruia a intrat în Parlament, mandatul
parlamentar este apărat de dispoziŃiile art. 69 alin. 2 care interzic mandatul imperativ; interdicŃia
mandatului imperativ este un mijloc de protecŃie a libertăŃii şi independenŃei parlamentarilor; de aceea,
programul politic pe baza căruia parlamentarul a fost ales nu are semnificaŃia unui mandat imperativ;
realizarea programului poate antrena răspunderea politică a parlamentarului faŃă de partidul politic pe
care îl reprezintă, care îl poate exclude sau îi poate retrage sprijinul acordat, cât şi în faŃa electoratului, sub
acest aspect alegerile constituind un mijloc de verificare a modului în care parlamentarii şi-au adus la
îndeplinire mandatul;
- faŃă de presiunile ce ar putea fi exercitate de Guvern sau de grupuri de interese, protecŃia
mandatului este asigurată prin incompatibilităŃi, evitarea conflictului de interese, imunitate parlamentară
şi drepturile patrimoniale la care ne-am referit.
a) IncompatibilităŃile reprezintă interdicŃia unei persoane ce ocupă demnitatea de parlamentar
de a îndeplini o altă funcŃie care, potrivit legii, este incompatibilă cu aceasta. Incompatibilitatea
protejează independenŃa parlamentarului. Ea implică opŃiunea acestuia între mandat şi o altă funcŃie
publică sau privată. Deputatul va demisiona din funcŃiile care sunt incompatibile cu mandatul de
deputat, în termenul legal de la data apariŃiei cazului de incompatibilitate, iar senatorul va demisiona din
funcŃiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termenul prevăzut de lege. După expirarea
acestui termen, parlamentarul care continuă să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat
demisionat din funcŃia de parlamentar. Schimbările intervenite în activitatea parlamentarului pe durata
exercitării mandatului se aduc neîntârziat la cunoştinŃa Biroului permanent.
Categorii de incompatibilităŃi
- incompatibilitatea cu orice altă funcŃie publică de autoritate, cu excepŃia celei de membru al
Guvernului; scopul este evitarea subordonării faŃă de executiv;.
- respectarea bicameralismului duce la interdicŃia de a ocupa în acelaşi timp funcŃia de deputat
şi cea de senator; de altfel, este o cauză de iligibilitate;
alte incompatibilităŃi sunt stabilite prin Legea organică privind statutul deputaŃilor şi senatorilor, cum
sunt, de exemplu, cu funcŃia de primar, consilier local, secretar al Consiliului local etc.
evitarea conflictului de interese are ca scop asigurarea, de asemenea, a independenŃei parlamentarilor;
de aceea, sunt aplicabile asemănător regulile de la incompatbilităŃi.
 Notă: DistincŃia între neeligibilităŃi (iligibilităŃi) şi incompatibilităŃi
- neeligibilităŃile sunt mijloace de protecŃie a corpului electoral, reprezentând cauze care
împiedică o persoană să fie aleasă;
neeligibilităŃile sunt prevăzute în art. 71 alin.1 din ConstituŃie şi au caracter absolut, împiedicând pe
cineva să candideze sau, dacă a obŃinut mandatul, atrag nulitatea acestuia.
Reguli de procedură
- incompatibilităŃile şi conflictul de interese interzic cumulul funcŃiei de parlamentar cu funcŃia
incompatibilă sau în conflict de interese; ele nu atrag nulitatea mandatului, ci doar opŃiunea
parlamentarilor, într-un anumit termen, la epuizarea căruia se prezumă că parlamentarul a renunŃat la
mandatul său.
b) Imunitatea parlamentară este un mijloc de protecŃie a mandatului parlamentar faŃă de
eventualele presiuni sau abuzuri care s-ar comite împotriva persoanei sale; ea are scopul de a garanta
libertatea de exprimare a parlamentarului şi protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare
represive, abuzive sau şicanatorii.
Imunitatea protejează mandatul în sine, având caracter obiectiv şi imperativ; de aceea, ea nu
constituie un drept subiectiv, la care parlamentarul ar putea renunŃa, nici un privilegiu, contrar egalităŃii
cetăŃenilor în faŃa legii fiind consecinŃa unui imperativ al statutului constituŃional al parlamentarului şi
Camerei din care face parte, precum şi al principiului potrivit căruia parlamentarii sunt în serviciul
poporului.
Imunitatea parlamentară cunoaşte două modalităŃi: lipsa răspunderii juridice şi inviolabilitatea.

36
 Lipsa răspunderii juridice
- este pentru voturile şi opiniile exprimate în exerciŃiul mandatului, apărând două drepturi de
bază ale parlamentarului: dreptul de vot şi libertatea cuvântului;
- este absolută, în sensul că nu poate fi ridicată şi se referă la orice fel de răspundere, penală,
contravenŃională sau civilă;
- este perpetuă, apărând pe parlamentar şi după terminarea mandatului;
- este o imunitate de fond, întrucât priveşte actele intrinseci mandatului, cum sunt votul,
amendamentele, luările de cuvânt, întrebările, interpelările, rapoartele şi avizele prezentate din partea
comisiei din care face parte etc.;
- lipsa răspunderii juridice pentru votul sau opiniile exprimate nu exclude răspunderea
disciplinară pentru încălcarea regulamentelor, răspunderea penală sau civilă pentru săvârşirea unor
fapte străine mandatului pe care parlamentarul îl exercită;
- ea nu apără pe parlamentar pentru faptele săvârşite în afara mandatului (articole, manifestaŃii,
declaraŃii la televiziune sau radio etc. sau pentru proferarea de injurii, chiar la tribuna Parlamentului);
- este o imunitate funcŃională, întrucât priveşte exerciŃiul mandatului.

 Inviolabilitatea
se referă numai la interdicŃia arestării, reŃinerii, percheziŃionării parlamentarului fără încuviinŃarea
Camerei din care face parte, după ascultarea lor; urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face
numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, iar competenŃa de judecată
aparŃine tot acestei CurŃi;
este o imunitate de procedură, întrucât poate împiedica actele de procedură susmenŃionate doar pe
durata mandatului; după încetarea acestuia, parlamentarul nu mai este apărat, iar pe perioada imunităŃii
termenul de prescripŃie este suspendat;
se referă exclusiv la răspunderea penală, în limitele discutate anterior nu şi la cea civilă,
contravenŃională sau de altă natură (ca în cazul lipsei de răspundere), precum şi la fapte străine de
exerciŃiul mandatului;
în caz de infracŃiune flagrantă, parlamentarul poate fi reŃinut şi supus percheziŃiei, dar ministrul justiŃiei
va informa de îndată Camera din care acesta face parte, care va decide, prin vot secret, cu majoritate
absolută, cu privire la menŃinerea sau revocarea măsurii;
inviolabilitatea, în limitele menŃionate, are ca scop să împiedice ca un parlamentar să fie privat de
posibilitatea de a-şi exercita funcŃia din cauza urmăririi represive şi arbitrare, inspirate din motive
politice;
inviolabilitatea nu suprimă represiunea, ci întârzie declanşarea procedurii arestării, reŃinerii sau
percheziŃionării parlamentarului;
cererea motivată de reŃinere, arestare sau percheziŃie se adresează preşedintelui Camerei de către
ministrul justiŃiei şi se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi; săvârşirea sau descoperirea ulterioară a
unor noi fapte penale determină introducerea unei noi cereri de reŃinere, arestare sau percheziŃie;
cererea ministrului justiŃiei va fi înaintată comisiei juridice, de disciplină şi de imunităŃi, care va stabili
prin raportul său dacă există motive temeinice pentru aprobarea cererii sau ea este inspirată doar din
motive politice, iar soluŃionarea este de competenŃa plenului Camerei; este, deci, o modalitate de
control al executivului, care este autorul cererii, prin ministrul justiŃiei şi care trebuie să o motiveze şi
să o dovedească;
fiecare Cameră hotărăşte asupra cererii de ridicare a imunităŃii, în modalitatea inviolabilităŃii, după
ascultarea celui în cauză, prin votul secret cu bile al majorităŃii membrilor săi.
ÎncuviinŃând sau respingând cererea, Camerele Parlamentului nu se transformă într-un organ de
jurisdicŃie; de aceea, aprobarea cererii ministrului justiŃiei nu are nici o semnificaŃie în ce priveşte
calificarea juridică a faptei, care este un atribut exclusiv al instanŃei de judecată.

37
În sens larg, tot o măsură de protecŃie este şi competenŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie de a
judeca faptele parlamentarilor după ridicarea imunităŃii.

Capitolul IV
INTRODUCERE ÎN DREPTUL PARLAMENTAR
AL PROCEDURII PARLAMENTARE

4.1. Premise constituŃionale

4.1.1. CompetenŃa Parlamentului este:


 generală, de a delibera asupra problemelor naŃiunii, esenŃială fiind calitatea sa de unic organ
legiuitor;
 specială, îndeosebi în materie de control, numiri etc.
Fiind dată de ConstituŃie, competenŃa Parlamentului nu poate fi nici extinsă şi nici restrânsă
printr-un alt act decât legea constituŃională.

Limitele competenŃei Parlamentului:


supremaŃia ConstituŃiei, care constrânge Parlamentul să nu încalce prevederile acesteia;
principiul separaŃiei puterilor , care implică echilibru şi colaborarea între puterile statului,
împiedicând Parlamentul să se substituie altei autorităŃi (Guvernului, judecătorului,
Preşedintelui României);
partajarea competenŃei, în anumite domenii şi anume.
• cu Guvernul, ce are monopolul iniŃiativei în materie de buget şi ca efect al prezumŃiei
de delegare legislativă ce justifică ordonanŃa de urgenŃă;
• cu Preşedintele României, în ce priveşte tratatele internaŃionale semnate în numele
României, pe care numai preşedintele le poate trimite Parlamentului spre ratificare, instituirea
măsurilor excepŃionale (starea de asediu sau de urgenŃă) sau mobilizarea forŃelor armate, ce pot fi
luate doar de Preşedintele României cu aprobarea prealabilă sau posterioară a Parlamentului,
numirea la propunerea Preşedintelui a directorilor serviciilor speciale;
• cu corpul electoral, în ce priveşte revizuirea ConstituŃiei.

4.1.2. FuncŃiile Parlamentului


a) FuncŃia de legiferare
- există anumite limitări care definesc întinderea legitimităŃii constituŃionale a funcŃiei de
legiferare:
* încălcarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale este sancŃionată cu neconstituŃionalitatea
legii;
* nucleul dur al ConstituŃiei (limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din ConstituŃie);
* respectarea principiului separaŃiei şi echilibrului puterilor (Parlamentul nu se poate substitui
Guvernului sau altor organe publice);
calitatea Parlamentului de unică autoritate legiuitoare nu exclude intervenŃia altor autorităŃi în procesul
de legiferare, cum sunt:
• cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, ce determină o nouă lectură;
• sesizarea pentru neconstituŃionalitate anterioară promulgării admisă printr-o decizie a CurŃii
ConstituŃionale, ce obligă Parlamentul, în cadrul procedurii complementare a reexaminării, să
pună de acord prevederile neconstituŃionale cu dispoziŃiile ConstituŃiei;

38
• sesizarea, admisă de Curta ConstituŃională, anterioară ratificării, cu neconstituŃionalitatea unui
tratat sau acord internaŃional;

b) FuncŃia de control
- se exercită în principal asupra executivului, dar poate privi orice alt domeniu de activitate;
- se realizează prin rapoarte şi programe prezentate Parlamentului, prin întrebări, interpelări sau
anchete parlamentare, prin rezolvarea petiŃiilor adresate Camerelor, prin moŃiuni simple sau de
cenzură;
- deşi necesar şi deplin, controlul parlamentar nu este totuşi nelimitat, exercitându-se în cadrul
general al competenŃei constituŃionale a Parlamentului, deci cu respectarea regimului de separaŃie a
autorităŃilor publice în exercitarea statală a puterii. De aceea, Parlamentul nu se poate substitui
controlului exercitat de diferite autorităŃi ale administraŃiei publice şi nici nu se poate pronunŃa asupra
responsabilităŃii civile, penale, contravenŃionale etc. a unei persoane, adică nu se poate substitui
atribuŃiilor unei instanŃe judecătoreşti.

c) FuncŃia de reprezentare
- a fost esenŃială în configurarea democraŃiei reprezentative şi a regimului parlamentar, îndeosebi
în perioada iniŃială a conflictului dintre Parlament şi monarhie (care astfel a devenit constituŃională);
- asigură agregarea intereselor şi valorilor ce îşi dispută întâietatea în societate în procesul de
adoptare a unei măsuri, indiferent de natura ei exclusiv politică sau şi legislativă etc.;
- în societatea modernă, funcŃia de reprezentare a Parlamentului este concurată de noi centre de
reprezentativitate în dezbaterea unor probleme politice, îndeosebi mass-media (presa scrisă şi, mai
ales, televiziunea şi radioul), Guvernul, Preşedintele României, grupurile de presiune (sindicate,
organizaŃii patronale, biserica, partidele, mai ales extraparlamentare, ONG-uri, fundaŃii etc.);
pentru îndeplinirea funcŃiei de reprezentare, limitată prin însăşi compoziŃia politică a Parlamentului,
important este aportul Consiliului Economic şi Social, ce asigură reprezentativitatea pe criterii
profesionale (nu politice), contactul cu structurile administraŃiei publice, îndeosebi centrale, ca şi cu
grupurile de presiune, în principal la nivelul dezbaterilor şi analizei în comisiile parlamentare, ca şi
asigurarea transparenŃei întregii activităŃi.

d) FuncŃia externă
ratificarea şi denunŃarea tratatelor internaŃionale;
declararea stării de război sau încetarea ostilităŃilor militare;
participarea la structurile parlamentare internaŃionale (ale Consiliului Europei, ale OSCE, ale
Pactului Nord Atlantic).

e) CompetenŃa de numiri
- învestirea Guvernului sau retragerea încrederii acordate acestuia prin moŃiunea de cenzură;
- numirea Avocatului Poporului de către Camerele reunite ale Parlamentului;
- numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor speciale;
- numirea de către fiecare Cameră a trei judecători ai CurŃii ConstituŃionale (din cei 9 ce
alcătuiesc Curtea);
- numirea în condiŃiile legii a unor membrii ai Consiliului Superior al Magistraturii;
- numirea unor membri în Consiliul NaŃional al Audiovizualului;
- propunerea, de către comisiile de specialitate, a membrilor Consiliului ConcurenŃei etc.

f) FuncŃia de organizare internă


- este o consecinŃă a principiului constituŃional al autonomiei parlamentare.

39
- Camerele validează alegerea parlamentarilor şi au o structură politică proprie, alcătuită din
grupurile parlamentare;
-de asemenea, Camerele îşi adoptă regulamente proprii şi îşi aleg organele de lucru pe care pot
să le revoce.

4.1.3. Actele Parlamentului


Definire: reprezintă manifestarea de voinŃă a uneia din Camere sau a Camerelor reunite în
şedinŃă comună rezultată din desfăşurarea procedurii parlamentare şi obiectivată într-un înscris;
deci, în definirea actului, forma determină conŃinutul acestuia;
Categorii: acte juridice şi acte exclusiv politice; ceea ce le uneşte este faptul că aceste categorii
de acte exprimă întotdeauna o opŃiune politică.
acte exclusiv politice prin care Parlamentul îşi exprimă atitudinea cu scopul de a influenŃa o anumită
activitate, cum ar fi: declaraŃia, apelul, mesajul, chemarea, proclamaŃia etc. Actele exclusiv politice
sunt numerus apertus, nefiind definite constituŃional, iar respectarea lor nu poate fi impusă de forŃa
coercitivă a statului; moŃiunea simplă reprezintă singurul act politic definit prin ConstituŃie;
• actele juridice reprezintă manifestări de voinŃă în scopul de a produce efecte juridice; de aceea,
încălcarea lor este sancŃionată juridic prin forŃa coercitivă a statului şi sunt numerus clausus, fiind
prevăzute de către ConstituŃie şi anume: legile, hotărârile şi regulamentele Camerelor; actele
juridice sunt normative, dacă instituie reguli juridice sau individuale (cum ar fi o parte din
hotărâri); moŃiunea de cenzură este un tip de moŃiune care, dacă este adoptată cu respectarea
procedurii constituŃionale, are ca efect juridic demiterea Guvernului.
a) Legea
- reprezintă actul adoptat de Camerele Parlamentului în forma aprobată de Camera
decizională, promulgat de Preşedinte, şi publicat în Monitorul Oficial al României;
- poate fi ordinară, organică şi constituŃională, potrivit art. 73 din ConstituŃie;
- legea constituŃională nu se promulgă, fiind supusă aprobării prin referendum de către corpul
electoral, pe când legea ordinară sau organică sunt supuse promulgării.
b) Hotărârea
- reprezintă actul Camerei sau Camerelor reunite privitor la activitatea acestora, cum ar fi
aprobarea regulamentului parlamentar, validarea mandatelor, alegerea organelor interne ale
Parlamentului, aprobarea cererii de arestare, reŃinere sau percheziŃionare a unui parlamentar de către
Cameră etc.;
- reprezintă un act specific autonomiei regulamentare a Camerelor;
- ca regulă, hotărârea are efecte juridice cu caracter intern; aceste efecte pot fi şi externe, cum ar
fi o hotărâre de aprobare a cererii de arestare, reŃinere sau percheziŃionare a unui parlamentar de către
Cameră, care, chiar dacă priveşte nemijlocit exercitarea în Parlament a mandatului de către deputat sau
senator, după caz, reprezintă şi autorizarea aplicării împotriva parlamentarului a unor măsuri specifice
procedurii penale, ceea ce este un efect extern.
Fiecare Cameră îşi adoptă propriul regulament, iar Camerele reunite adoptă regulamentul
şedinŃelor comune ale Camerelor. Regulamentul este o „rezoluŃie” sau o varietate de hotărâre prin care
se fixează principiile activităŃii parlamentare. Regulamentul parlamentar este un act normativ, fiind
supus obligaŃiei de publicare în Monitorul Oficial, dar sub semnătura preşedintelui Camerei.
Există câteva deosebiri esenŃiale ale regulamentului parlamentar faŃă de lege. Astfel:
- legile organice au un domeniu rezervat (art.73 din ConstituŃie);
- legile sunt rezultatul deciziei succesive a ambelor Camere; pentru adoptarea legilor – indiferent
de natura lor – au loc dezbaterea şi votarea lor separată (inclusiv pe articolele ce fac obiectul unor
amendamente) în fiecare dintre cele două Camere, urmând ca legile, cu excepŃia celor constituŃionale
să fie adoptate în forma aprobată în Camera decizională (chiar dacă nu are loc o dezbatere, prima
Cameră sesizată îşi exprimă voinŃa, în sensul acceptării iniŃiativei legislative, în forma cu care a fost

40
sesizată, prin adoptarea tacită a legii în termenul constituŃional prevăzut în art. 75);
- legile, cu excepŃia celor constituŃionale, supuse aprobării prin referendum, se înaintează
promulgării de către Preşedintele României;
- regulamentele se adoptă de fiecare Cameră în parte cu votul majorităŃii absolute a
parlamentarilor; această majoritate nu transformă regulamentul în lege, ci urmăreşte asigurarea unei
reprezentări cât mai largi a voinŃelor parlamentarilor în adoptarea actului normativ ce concretizează
autonomia regulamentară a Parlamentului;
- regulamentele parlamentare reprezintă „o prelungire a ConstituŃiei” în ce priveşte organizarea
şi funcŃionarea Parlamentului; prin aceste regulamente nu se pot institui reguli pentru persoane din
afara Parlamentului sau de către o Cameră pentru cealaltă.
c) MoŃiunea
- poate fi simplă sau de cenzură;
- moŃiunile reprezintă actele prin care o Cameră sau Camerele reunite îşi exprimă atitudinea într-o
anumită problemă;
- moŃiunea de cenzură adoptată are efecte juridice, în timp ce moŃiunea simplă este exclusiv un act
politic;
- de regulă, nu este obligatoriu ca moŃiunea să se concretizeze într-un înscris, putând rezulta numai
din vot (cum ar fi respingerea unei legi).

Actele interne ale Parlamentului


- nu au fost cuprinse între „Actele Parlamentului” datorită faptului că au caracter intern şi
efectele lor interesează exclusiv procedura parlamentară;
- ele provin de la organele de lucru ale Camerelor;
- exemple: actul de convocare a Camerelor, raportul comisiei sesizate în fond, de mediere, avizul
unei comisii, trimiterea legii adoptate de o Cameră spre dezbatere celeilalte Camere, ordinea de zi etc.

Capitolul V
PROCEDURA PARLAMENTARĂ

5.1. Introducere
ConŃinut: procedura parlamentară cuprinde reguli ce ordonează activitatea Parlamentului în
scopul exercitării competenŃei sale constituŃionale şi legale; ele rezultă din ConstituŃie şi din
regulamentele parlamentare.
Forma: forma scrisă este esenŃială, dar există şi reguli cutumiare sau precedente cu caracter
complementar, care însă devin obligatorii în sens normativ doar după receptarea lor cu titlu de cutumă;
valoarea precedentului este aceea a unei soluŃii ce nu are caracter obligatoriu, similar cu precedentul
judecătoresc.
FuncŃionalitatea: procedura trebuie să asigure participarea opoziŃiei în funcŃionarea Camerelor şi
în structurile organizatorice ale acestora, pentru a se valorifica pluralismul politic.
DiferenŃiere: procedurile parlamentare generale cuprind reguli de aplicaŃie generală şi reguli
speciale (distincŃie exclusiv metodologică); singura distincŃie ştiinŃifică este, însă, aceea dintre regulile
procedurale de natură constituŃională, întrucât de respectarea lor depinde constituŃionalitatea externă a
legii (cum sunt majoritatea necesară adoptării legii, specializarea sesizării etc.), şi celelalte reguli de
procedură, a căror respectare este o problemă exclusiv de competenŃa Parlamentului.

5.2. Premisele procedurii parlamentare


5.2.1. Legislatura
- activitatea parlamentară se dimensionează în timp;

41
- legislatura desemnează durata mandatului colectiv al Parlamentului, implicit al fiecărei
Camere;
- ca regulă, legislatura este de 4 ani, având în vedere explicaŃiile date atunci când s-a tratat durata
mandatului, prorogarea acesteia sau dizolvarea Parlamentului;
- efectele expirării legislaturii: perimă toate lucrările nefinalizate, cu excepŃia proiectelor de lege
sau propunerilor legislative înscrise pe ordinea de zi a unei Camere (art. 63 din ConstituŃie).

5.2.2. Sesiunea
- este perioada în care o adunare parlamentară îşi exercită în deplinătate competenŃa sa
constituŃională sau, sub aspect funcŃional, perioada în care plenul se poate întruni în şedinŃe;
- în afara sesiunii, parlamentarii nu pot adopta acte de competenŃa plenului;
- încheierea sesiunii nu are efecte asupra activităŃii Biroului permanent şi nici, cu aprobarea
acestuia, asupra activităŃii comisiilor parlamentare;
- în dreptul parlamentar sunt două soluŃii, a sesiunii continue, cum a fost în cazul lucrărilor
Adunării Constituante, şi a sesiunii ordinare, cu posibilitatea convocării în afara acesteia a sesiunii
extraordinare, care este sistemul constituŃional actual;
- convocarea în sesiuni ordinare sau extraordinare se face de către preşedinŃii Camerelor, înlăturând-
se astfel orice imixtiune a autorităŃilor executive în funcŃionarea Parlamentului.
Două sunt principiile specifice sesiunii, ca expresie a bicameralismului:
* principiul simultaneităŃii, potrivit căruia nu poate fi convocată în sesiune numai o Cameră şi nu
poate fi dizolvată numai una din Camere, iar alegerile sunt simultane; în ce priveşte exclusiv
convocarea, ca excepŃie, în mod justificat poate fi convocată doar una din Camere, cum ar fi pentru
dezbaterea propriului regulament, alegerea preşedintelui Camerei, locul devenind vacant, dezbaterea
în Camera decizională pentru aprobarea legii adoptate anterior de către Camera prima sesizată etc.;
* principiul continuităŃii, potrivit căruia sesiunea nu poate fi întreruptă sau suspendată;
 Categorii de sesiuni:
a. Sesiunea ordinară
- sunt două sesiuni ordinare pe an: februarie-iunie şi septembrie-decembrie, totalizând una din
cele mai lungi perioade din Europa;
- pe perioada sesiunii ordinare, Parlamentul îşi poate exercita oricare din funcŃiile sale;
- deschiderea sesiunii are două efecte specifice: încetarea mandatului membrilor Biroului
permanent, cu excepŃia preşedintelui, al cărui mandat este pe durata legislaturii, şi alegerea unui nou
birou permanent.
b. Sesiunea extraordinară
- este pentru o ordine de zi determinată, fiind justificată de cerinŃa îndeplinirii unei sarcini
neobişnuite, de un eveniment neprevăzut sau de situaŃiile în care întrunirea în sesiune extraordinară
este de drept (adică nu la cerere); fiind limitată la rezolvarea problemei înscrise pe ordinea de zi,
parlamentarii pot, prin neadoptarea ordinii de zi, să evite Ńinerea sesiunii; deci, în realitate, sesiunea are
loc numai cu acordul lor (prin votarea ordinii de zi); durata sesiunii nu poate depăşi termenul maxim
până la care preşedintele Camerei, potrivit ConstituŃiei, convoacă sesiunea ordinară;
- Camerele se întrunesc în sesiuni extraordinare la cererea Preşedintelui României, a Biroului
permanent sau a cel puŃin o treime din numărul deputaŃilor sau al senatorilor; data este cea
stabilită de preşedintele Camerei prin actul convocării parlamentarilor;
- întrunirea de drept în sesiune extraordinară se face în condiŃiile expres prevăzute de ConstituŃie:
în caz de agresiune armată împotriva Ńării, de instituire a stării de urgenŃă sau de asediu, în ipoteza
depunerii după închiderea sesiunii ordinare a unei ordonanŃe de urgenŃă de către Guvern.

5.2.3. ŞedinŃa
- reprezintă forma de constituire a Camerei în reuniune plenară;

42
- şedinŃele se desfăşoară pe parcursul a patru zile din săptămână, cea de a cincea fiind rezervată
activităŃii în circumscripŃiile electorale;
- şedinŃele sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a cel puŃin 20 de
senatori, respectiv a unui grup parlamentar la Camera DeputaŃilor, se hotărăşte, cu votul majorităŃii
parlamentarilor prezenŃi, ca acestea să fie secrete; la şedinŃele publice ale Camerelor pot asista
diplomaŃi, reprezentanŃi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi alŃi invitaŃi, pe baza acreditării sau
a invitaŃiei semnate de secretarul general al Camerei, în condiŃiile stabilite de Biroul permanent;
cetăŃenii pot asista pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei
interesaŃi, în limita locurilor disponibile şi a spaŃiului destinat publicului.; parlamentarii, ca iniŃiatori ai
propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi a celeilalte Camere, au acces la lucrările parlamentare
ale Camerei din care nu fac parte; membrii Guvernului sau reprezentanŃii acestora sunt obligaŃi să
participe la lucrările Parlamentului atunci când sunt solicitaŃi în acest sens; parlamentarii Camerei sunt
obligaŃi să fie prezenŃi la lucrările Camerei, prezenŃa fiind urmărită de un secretar (parlamentarul care
nu poate lua parte la şedinŃă din motive independente de voinŃa sa va anunŃa biroul permanent,
menŃionând cauzele care îl împiedică să participe deoarece altminteri, poate fi sancŃionat şi pierde
drepturile corespunzătoare din indemnizaŃie).

Capitolul VI
PROCEDURILE PARLAMENTARE GENERALE

Definire: Procedurile parlamentare generale cuprind acele reguli aplicabile indiferent de procedura
specifică problemei ce face obiectul deliberării, precum şi anumite reguli ale procedurii parlamentare
speciale de care depinde constituŃionalitatea externă (formală) a actului adoptat; unele dintre ele au fost
legiferate, îndeosebi în materie de numiri, iar restul sunt prevăzute exhaustiv în regulamentele
parlamentare sau pot fi cutumiare.
Scop: procedura parlamentară valorifică nu numai dimensiunile juridico-statale, ci şi cele
politice ale Parlamentului; astfel, procedura parlamentară înlesneşte dezbaterea liberă şi contradictorie
a problemelor de pe agenda de lucru a Parlamentului, transparenŃa vieŃii parlamentare, permiŃând
receptarea şi cunoaşterea sa, precum şi controlul opiniei publice.
Categorii: principalele proceduri parlamentare generale privesc sesizarea, pregătirea lucrărilor,
procedura dezbaterilor şi procedura de vot.

6.1. Sesizarea
Parlamentul poate acŃiona şi din oficiu, adică din iniŃiativa sa, dar regula este sesizarea; în
fond, procedura este un ansamblu de reguli pentru soluŃionarea sesizării;
sesizarea, asigurând declanşarea unei proceduri, este expresia unui drept sau a unei atribuŃii
căreia îi corespunde obligativitatea punerii în mişcare a competenŃei organului sesizat; ca urmare,
competenŃa Parlamentului fiind constituŃională sau legală, numai actele prin care, potrivit
ConstituŃiei sau legii, se pune în mişcare această competenŃă, constituie o sesizare. De aceea, o
petiŃie sau o cerere, cum a fost cea a minerilor când au pătruns cu forŃa în incinta Camerei
DeputaŃilor, neavând asemenea efect, nu constituie o sesizare.
Există mai multe tipuri de sesizări ale Parlamentului; principalele sunt următoarele:
• sesizări prin care se pune în mişcare competenŃa Parlamentului ca unic organ legiuitor, şi
anume dreptul de iniŃiativă legislativă: proiecte de legi, dacă iniŃiativa este guvernamentală, sau
propuneri de lege, dacă iniŃiativa este parlamentară, provenind de la cel puŃin un deputat sau senator,
ori populară (cel puŃin 100.000 de cetăŃeni cu drept de vot din cel puŃin un sfert din judeŃele Ńării, iar în
fiecare din aceste judeŃe sau în municipiul Bucureşti să fie înregistrate cel puŃin 5.000 de semnături);

43
• sesizarea se adresează diferit în funcŃie de obiectul proiectului de lege sau propunerii
legislative, deoarece, potrivit art. 75 din ConstituŃie, competenŃa Camerelor este diferită; astfel,
sesizarea se adresează mai întâi Camerei prime sesizate, urmând ca ulterior să decidă definitiv cea de a
doua Cameră;
iniŃiativa guvernamentală şi cea populară trebuie să fie conforme Legii de organizare şi
funcŃionare a Guvernului şi, respectiv, Legii privind iniŃiativa populară;
iniŃiativa revizuirii ConstituŃiei se exercită, potrivit art. 150 din legea fundamentală, de
Preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puŃin un sfert din numărul deputaŃilor sau al
senatorilor, precum şi de cel puŃin 500.000 de cetăŃeni cu drept de vot, care trebuie să provină din cel
puŃin jumătate din judeŃele Ńării, iar în fiecare din aceste judeŃe sau în municipiul Bucureşti trebuie să
fie înregistrate cel puŃin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniŃiative;
• sesizări care declanşează procedurile complementare de reexaminare a legii adoptate
(cerere de reexaminare formulată de Preşedintele României sau decizia CurŃii ConstituŃionale de
admitere a sesizării privind neconstituŃionalitatea unei prevederi legale înainte de promulgare sau
de constatare a neconstituŃionalităŃii unei prevederi regulamentare);
• sesizarea pentru săvârşirea unor acte cu caracter solemn (prestarea jurământului de
către Preşedintele României, şedinŃe omagiale etc.);
• sesizarea pentru dezbaterea unor probleme politice ale naŃiunii de competenŃa
Parlamentului, cum sunt mesajele Preşedintelui României sau declaraŃiile politice ale primului-
ministru;
• sesizarea pentru exercitarea de către Parlament a competenŃei sale de numiri, cum este
cererea pentru acordarea votului de încredere în vederea formării Guvernului;
• sesizări prin care se pune în mişcare competenŃa de control a Parlamentului: moŃiunea
de cenzură, rapoartele comisiilor de anchetă, rapoartele Avocatului Poporului, ale CurŃii de
Conturi etc.
sesizările pot fi interne (parlamentari, grupuri, organe de lucru) sau externe (Guvern,
Preşedintele României, cetăŃeni); la cerere (ceea ce este regulă) sau din oficiu (cum ar fi trimiterea
legii spre dezbatere celeilalte Camere);
sesizarea este, de regulă, facultativă, cu unele excepŃii: supunerea spre aprobare de către
Parlament a măsurilor excepŃionale luate de Preşedintele României în baza art. 92, 93 din
ConstituŃie; prezentarea rapoartelor comisiilor de anchetă, supunerea spre dezbatere a rapoartelor
unor autorităŃi publice (Avocatul Poporului, SRI, Curtea de Conturi etc.).
Desesizarea are ca efect încheierea procedurii de soluŃionare a sesizării; de aceea, ea este
ireversibilă.

6.2. Procedura de pregătire a lucrărilor Camerelor


EficienŃa activităŃii parlamentare depinde de pregătirea lucrărilor, spre a evita desfăşurarea lor în
mod dezordonat şi fără o fundamentare prealabilă. Metodele utilizate sunt: programarea dezbaterilor
sub forma ordinii de zi, aprobarea programului de activitate şi analiza prealabilă în cadrul comisiilor
parlamentare.

6.2.1. Procedura „ordinii de zi”


Principiu: Camera este stăpâna ordinii de zi.
Ordinea de zi şi programul de activitate:
- sunt o garanŃie împotriva improvizaŃiei şi surprizei şi, deşi sub aspect juridic
reglementează ordinea dezbaterilor, au un caracter esenŃialmente politic;
- conŃinutul proiectului ordinii de zi şi al programului de activitate este reglementat de
regulamentele Camerelor, precum şi de regulamentul şedinŃelor comune;

44
- ordinea de zi şi programul de activitate ale Senatului se aprobă de plenul Senatului, la
propunerea Biroului permanent lărgit, cu participarea preşedinŃilor de comisii şi a liderilor
grupurilor parlamentare;
- la Camera DeputaŃilor, proiectul ordinii de zi şi al programului de activitate se
întocmesc de Biroul permanent, cu consultarea grupurilor parlamentare, şi se aprobă de Comitetul
ordinii de zi, prezidat de preşedintele Camerei, fără drept de vot, ce aparŃine numai liderilor
grupurilor parlamentare, fiecare cu puterea de vot a grupului în plenul Camerei; la elaborarea şi
aprobarea ordinii de zi este invitat şi reprezentantul Guvernului, pentru a fi consultat;
- proiectul ordinii de zi cuprinde, în succesiunea determinată de importanŃă, proiecte de
lege, propuneri legislative, rapoarte, informări şi alte acte prevăzute de lege pentru a fi dezbătute
de Camere, precum şi, după caz, întrebări, interpelări, declaraŃii sau alte probleme propuse de
Guvern, de Biroul permanent ori de parlamentari;
- la întocmirea şi aprobarea ordinii de zi se asigură prioritate dezbaterii:
ordonanŃelor de urgenŃă ale Guvernului;
proiectelor de legi şi propunerilor legislative în procedură de urgenŃă, celor pentru care Camera
respectivă are rolul de Cameră primă sesizată, precum şi celor referitoare la armonizarea
legislaŃiei naŃionale cu cea a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei;
proiectelor de legi pentru ratificarea tratatelor internaŃionale
rapoartelor întocmite de comisiile de mediere cu privire la soluŃionarea divergenŃelor între Camere în
cadrul procedurii de revizuire a ConstituŃiei;
rapoartelor sau declaraŃiilor primului-ministru cu privire la politica Guvernului;
- proiectul ordinii de zi pentru săptămâna următoare este supus spre aprobare
Senatului şi se adoptă cu votul majorităŃii senatorilor prezenŃi, în ultima zi de activitate în
plen a săptămânii; la Camera DeputaŃilor proiectul se aprobă de Comitetul ordinii de zi
până la sfârşitul fiecărei săptămâni de lucru a Camerei;
- la Camera DeputaŃilor modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se
aprobă, în cazuri excepŃionale, de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului permanent,
iar la Senat, ordinea de zi poate fi modificată, pentru motive bine întemeiate şi urgente, de
către plen, numai la cererea Biroului permanent, a unui grup parlamentar, a unei comisii a
Senatului sau a Guvernului;
- importanŃa politică a ordinii de zi: exprimă politica legislativă a Camerei;
- ordinea de zi este săptămânală, cu excepŃia şedinŃelor comune, când se referă la
problemele pentru care a fost convocată şedinŃa comună;
- pentru sesiunile extraordinare, ordinea de zi se aprobă, la fiecare dintre Camere, de
către plenul acesteia; neaprobarea ordinii de zi de către Cameră împiedică Ńinerea sesiunii
extraordinare;
- înscrierea unui proiect pe ordinea de zi este un act ireversibil, întrucât el nu mai poate
fi retras de iniŃiator la finele legislaturii şi se transmite noului Parlament.

6.2.2. Examinarea şi avizarea în comisii


- în comisii se examinează proiectele de legi, propunerile legislative şi amendamentele,
precum şi alte acte sau probleme cu care comisia este sesizată de Biroul permanent sau de plenul
Camerei;
- comisia permanentă sesizată în fond primeşte şi analizează avizele celorlalte comisii
care examinează proiectul de lege sau propunerea legislativă în termenul stabilit de Biroul
permanent; la şedinŃele comisiei sesizate în fond, alături de membrii acesteia pot participa, fără
drept de vot, şi iniŃiatorii propunerilor legislative sau, în cazul în care comisia consideră necesar,
autorii unor amendamente la proiecte de legi sau propuneri legislative aflate pe ordinea de zi a
comisiei, reprezentanŃii comisiilor sesizate pentru avizare, precum şi alŃi invitaŃi care ar putea ajuta
la înŃelegerea unor probleme de specialitate, în vederea întocmirii de către comisie a raportului;

45
- este o fază prealabilă, pregătitoare, în care se asigură fundamentarea soluŃiilor;
- analiza prealabilă în comisii este un mijloc de protecŃie a plenului împotriva
surprizelor şi improvizaŃiei şi de asigurare a fundamentării soluŃiilor, din care cauză ea
prefigurează decizia plenului sub aspect juridic şi politic (reflectă adevăratul rol al opoziŃiei
parlamentare, deci clivajul politic concret faŃă de problema dezbătută); neajunsul soluŃiei îl
constituie posibila întârziere a lucrărilor (comisia sesizată în fond de la Camera decizională poate
fi groparul unor iniŃiative faŃă de care grupurile parlamentare nu manifestă voinŃa politică de a le
supune dezbaterii plenului);
- procedura de avizare în comisii este diferită, în funcŃie de obiectul dezbaterii şi de
competenŃa constituŃională a Parlamentului; astfel sunt sesizări care nu fac obiectul dezbaterii în
comisie: moŃiunea de cenzură, mesajul Preşedintelui României, declaraŃiile primului-ministru etc.

6.3. Procedura dezbaterilor


dezbaterea şi dreptul la cuvânt sunt de esenŃa parlamentarismului, deoarece în acest fel se
exprimă diversitatea de opinii; dreptul la cuvânt poate fi utilizat într-o manieră obstrucŃionistă, spre
a împiedica sau întârzia luarea unei decizii; de asemenea, este esenŃial ca opoziŃia să se poată
exprima; de aceea, procedura dezbaterilor trebuie să fie contradictorie şi să evite pe cât posibil
practicile obstrucŃioniste;
şedinŃa este deschisă de preşedinte sau, în lipsa sa, de un vicepreşedinte;
parlamentarii iau cuvântul în ordinea înscrierii la cuvânt pe o listă prestabilită dacă
preşedintele nu hotărăşte altfel; sunt exceptaŃi parlamentarii care au dreptul să ia cuvântul, în afara
listei, în probleme ce implică persoana lor, cum ar fi o imputaŃie incorectă sau în chestiuni
procedurale;
cuvântul se acordă de preşedinte şi se rosteşte de la tribuna Camerei, spre a se încuraja
elocinŃa; în practică, luarea de cuvânt este şi din sală, ceea ce încurajează caracterul viu al
dezbaterilor;
de regulă, luarea de cuvânt este limitată la o intervenŃie de cel mult 5 minute;
vorbitorii sunt obligaŃi să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris
la cuvânt, intervenŃie care să asigure contradictorialitatea (o intervenŃie contra şi apoi alta pentru
soluŃia prezentată de iniŃiator);
Camera poate decide sistarea dezbaterilor;
dacă dezbaterea este organizată, cum ar fi, de exemplu, la moŃiunea de cenzură sau la
dezbaterile generale privind un proiect de lege, se exprimă reprezentanŃii grupurilor parlamentare
în durata de timp alocată; organizarea dezbaterilor se aprobă, la Camera DeputaŃilor, de către
Comitetul ordinii de zi;
sunt interzise dialogul între cel de la tribună şi persoanele din sală, proferarea de injurii,
calomnii sau tulburarea dezbaterilor;
de regulă, în plen, dezbaterile sunt publice;
în comisii, dezbaterile nu sunt publice dacă comisia nu decide altfel;
la dezbateri pot participa parlamentarii ce au făcut amendamente, raportorii comisiilor,
membrii Guvernului, diverşi invitaŃi; în comisii pot participa, fără drept de vot, şi diverşi invitaŃi,
cei ce au făcut amendamente etc.;
dezbaterile se caracterizează prin oralitate, fiind interzisă citirea cuvântului rostit, şi prin
contradictorialitate.

6.4. Procedura de vot


Definire: votul reprezintă manifestarea de voinŃă care exprimă acordul sau dezacordul
parlamentarilor unei Camere sau ai Camerelor reunite pentru a lua decizii referitoare la măsuri de
ordin legislativ, politic, procedural, electiv ori de altă natură, ce au făcut obiectul dezbaterii; abŃinerile,

46
absenŃii, ca şi cei prezenŃi care nu votează au semnificaŃia unui vot „contra”, deoarece împiedică
formarea majorităŃii necesare adoptării măsurii supuse votului;
Decizia este expresia voinŃei majoritare, obiectivizată prin însumarea voturilor individuale în
rezultatul votării, după ce minoritatea ce s-a opus adoptării măsurii s-a putut exprima;
Votul este un drept – funcŃie, în serviciul poporului şi nu al parlamentarului care îl exercită; de
aceea, parlamentarii nu pot renunŃa la dreptul de vot şi nu îl pot tranzacŃiona în interes personal.
Caracteristicile votului în Parlament:
- votul este universal în cadrul comunităŃii parlamentarilor, egal, direct, public, cu excepŃia celui
secret, dar nu este liber exprimat, datorită obligaŃiei parlamentarilor de a se prezenta la şedinŃa de vot;
votul constituie punctul culminant al dezbaterii, finalizarea acesteia; în cursul votării nu se
acordă dreptul la cuvânt.
ModalităŃile de vot
a) deschis (public), când se poate şti votul fiecărui parlamentar; modalităŃile sale sunt votul prin
ridicare de mâini sau în picioare, prin apel nominal (fiecare parlamentar este chemat la tribună şi se
pronunŃă „contra” sau „pentru”), prin vot electronic cu listing;
b) secret, cum sunt: votul cu bile - fiecare parlamentar introduce o bilă albă sau neagră în urnă
(bilele introduse în urnele de aceeaşi culoare sunt vot „pentru”, iar cele în urne de culori diferite, vot
„contra”), cu buletine de vot pentru numiri individuale sau votul electronic fără listing;
Reguli procedurale privind exprimarea votului:
- preşedintele votează ultimul;
repetarea votului se poate face pentru vicii de procedură sau vicii în derularea votării sau în caz
de paritate de voturi; dacă şi a doua oară paritatea se menŃine, votul este „contra”; retractarea votului
nu este admisibilă (votul odată exprimat este dobândit).
Cvorumul anterior votării
Camera DeputaŃilor şi Senatul adoptă legi organice sau ordinare, hotărâri, moŃiuni şi alte acte cu
caracter politic, în prezenŃa majorităŃii parlamentarilor Camerei respective; pentru adoptarea de legi
constituŃionale, cvorumul este de minim două treimi din parlamentarii fiecărei Camere; în orice altă
situaŃie, cvorumul a fost desfiinŃat.
în cadrul procedurii legislative, condiŃia cvorumului se aplică numai la votul pentru adoptarea
legii în ansamblul ei, precum şi atunci când, potrivit prevederilor regulamentului, se supune la vot
respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative la propunerea comisiei sesizate în fond,
după dezbaterile generale, deci înainte de dezbaterea pe articole; verificarea întrunirii cvorumului se
poate dispune numai la şedinŃele de vot final imediat înaintea votării, de către preşedinte, din proprie
iniŃiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar; în cazul în care cvorumul nu este întrunit,
şedinŃa se suspendă, iar preşedintele va arăta data când se reiau lucrările; amânarea votării are loc şi
atunci când nu este întrunită cel puŃin majoritatea de două treimi necesară adoptării unei legi
constituŃionale;
preşedintele Camerei amână votarea dacă nu este întrunit cvorumul; în practica parlamentară,
amânarea votului s-a făcut şi în ipoteza în care o măsură, neputând fi luată decât cu o majoritate
calificată, s-a constatat că prezenŃa este inferioară acelei majorităŃi; în această ipoteză, rezultatul
votului ar fi fost cunoscut înainte de a fi exprimat, aşa încât supunerea la vot ar fi fost inutilă; dacă
situaŃia se repetă, votul are loc chiar dacă numărul celor prezenŃi este în continuare inferior celui
necesar pentru adoptarea măsurii;
în stabilirea rezultatului votului, esenŃial este numărul minim de voturi necesar pentru ca decizia
referitoare la măsura ce a făcut obiectul votului să poată fi luată; această majoritate poate fi simplă,
absolută sau calificată; există majorităŃi de conjunctură, în care parlamentarii majorităŃii votează cu
opoziŃia şi invers;
proclamarea rezultatelor votului se face de către preşedinte;
publicarea votului se asigură o dată cu procesul verbal al şedinŃei;

47
votul se exercită numai în sală; astfel, unii parlamentari pot fi excluşi de la vot ca urmare a
aplicării sancŃiunii disciplinare privind interzicerea participării la lucrările Camerei pentru o perioadă
de timp;
votul este personal şi nu se poate delega; de aceea, parlamentarii absenŃi sunt excluşi de la vot,
indiferent de motivul care a stat la baza absenŃei lor (cum ar fi îndeplinirea unei însărcinări date de
Cameră); totuşi, în mod excepŃional, pentru situaŃii strict determinate, s-a permis în domeniul revizuirii
ConstituŃiei, votul prin corespondenŃă.

Capitolul VII
PROCEDURILE PARLAMENTARE SPECIALE

Procedurile parlamentare speciale sunt cele specifice unor domenii de activitate. În cele ce
urmează, ne vom opri asupra principalelor proceduri privind legiferarea, controlul executivului,
numirile etc.

7.1. Procedura legislativă pentru adoptarea legilor ordinare şi a legilor organice


În toată această secŃiune, ne vom referi la procedura de adoptare a legilor ordinare şi a celor
organice, urmând ca procedura referitoare la adoptarea legilor de revizuire a ConstituŃiei să o tratăm
într-o secŃiune distinctă.
Privită în ansamblul său, procedura legislativă cuprinde regulile de la conturarea ideii de lege
până la publicarea ei. Procedura cuprinde trei faze:
 prima fază, prealabilă sesizării Parlamentului, cu caracter administrativ;
 a doua fază, parlamentară;
 a treia fază, promulgarea şi publicarea legii în Monitorul Oficial al României.

7.1.1. Conceptul de lege


În sens material: totalitatea actelor normative care alcătuiesc legislaŃia în ansamblul ei.
În sens formal: actul adoptat cu acest titlu de către Camerele Parlamentului, în forma aprobată de
Camera decizională, promulgat de către Preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial.

7.1.2. Procedura de legiferare (faza parlamentară a procedurii legislative)


Reprezintă totalitatea regulilor pentru pregătirea dezbaterilor, dezbaterea şi votarea unui proiect
de lege sau a unei propuneri legislative în fiecare Cameră sau, ca excepŃie, în Camerele reunite în
şedinŃă comună, în situaŃiile expres prevăzute de ConstituŃie, referitoare la adoptarea bugetului de stat,
a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi la adoptarea legii de revizuire a ConstituŃiei, atunci
când, ca urmare a medierii dintre cele două Camere, mai există divergenŃe.
Procedura legislativă parlamentară cuprinde succesiv:
etapa de pregătire a lucrărilor;
etapa deliberativă.
Prima etapă priveşte în principal: înregistrarea şi difuzarea proiectului parlamentarilor şi comisiilor
parlamentare; analiza în comisii şi înscrierea pe ordinea de zi.
A doua etapă priveşte dezbaterea şi votarea proiectului în plenul Camerei. Întrucât procedura
parlamentară pentru proiectele de lege sau propunerile legislative este aceeaşi, în continuare ne vom
referi doar la proiecte, pentru ambele categorii.
Trăsăturile procedurii de legiferare

48
contradictorialitatea, în cadrul binomului majoritate – opoziŃie;
rolul hotărâtor al grupurilor parlamentare în desfăşurarea procedurii;
caracterul repetitiv al procedurii, nu numai ca efect al bicameralismului, dar şi al faptului că
orice întoarcere a procedurii, cum ar fi în cazul procedurilor complementare de reexaminare a
legii, înseamnă repetarea ei;
oficialitatea în desfăşurarea procedurii, în sensul că procedura parlamentară, o dată
declanşată, se desfăşoară în temeiul obligaŃiilor constituŃionale şi regulamentare ce revin organelor
de lucru ale Parlamentului, cu unele excepŃii, cum ar fi posibilitatea retragerii proiectului,
prezentarea amendamentelor etc.;
drepturile ce se exercită în cadrul procedurii parlamentare – de iniŃiativă legislativă, de vot,
de a cere reexaminarea legii etc. – prin natura lor, privesc un interes public;
caracterul public al procedurii;
structura procedurii în mai multe faze succesive (prealabile la dezbaterea în plen şi faza
deliberării plenului Camerei);
competenŃa decizională diferită a Camerelor;
caracterul imperativ şi de decădere a termenelor în cadrul procedurii parlamentare;
publicitatea şedinŃelor în plen şi lipsa publicităŃii la şedinŃele comisiilor;
caracterul scris al procedurii parlamentare, cu excepŃia dreptului la cuvânt.

A. Etapa pregătitoare
Sesizarea Camerei este diferită în funcŃie de conŃinutul proiectului, cu respectarea articolului 75
din ConstituŃie. În acest sens, sesizarea este diferită după cum:
a)Camera decizională este Senatul, în care caz, proiectele sunt înaintate spre dezbatere şi
adoptare Camerei DeputaŃilor, ca primă Cameră sesizată; ele sunt pentru ratificarea tratatelor sau altor
acorduri internaŃionale şi stabilirea măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau
acorduri, precum şi adoptarea definitivă a legilor organice ce privesc organizarea şi funcŃionarea
statului.
b) Cameră decizională este Camera DeputaŃilor în toate cazurile ce nu fac parte din enumerarea
de la litera a); în această ipoteză, proiectele se înaintează la prima Cameră sesizată care este Senatul.

CompetenŃa celor două Camere ale Parlamentului, în calitate de Camere prime sesizate, este
redată în tabelul următor:

Camera DeputaŃilor Senat


proiectele de legi şi propunerile legislative pentru toate proiectele de legi şi propunerile legislative de
ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaŃionale nivelul legilor ordinare
şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea
acestor tratate sau acorduri
proiectele legilor organice prevăzute în ConstituŃie la:
art.31 Dreptul la informaŃie art. 3 alin. Teritoriul
alin.(5) (2)
art.40 Dreptul de asociere art. 5 alin. CetăŃenia
alin.(3) (1)
art.55 Apărarea Ńării art. 5 alin. Simboluri naŃionale
alin.(2) şi (1)
(3)
art.58 Avocatului Poporului – Numirea şi rolul art. 16 Egalitatea în drepturi
alin.(3) alin. (4)
art. 73 alin. organizarea Guvernului şi a Consiliului art. 44 Dreptul de proprietate privată
(3) Suprem de Apărare a łării alin. (2)
lit e)

49
art. 73 alin. contenciosul administrativ art. 52 Dreptul persoanei vătămate de o
(3) alin. (2) autoritate publică
lit k)
art. 73 alin. organizarea şi funcŃionarea Consiliului art. 55 Apărarea Ńării - incorporarea
(3) Superior al Magistraturii, a instanŃelor alin. (3)
lit l) judecătoreşti, a Ministerului Public şi a
CurŃii de Conturi
art. 73 alin. organizarea generală a învăŃământului art. 73 sistemul electoral, organizarea şi
(3) alin. (3) funcŃionarea AutorităŃii Electorale
lit n) lit a) Permanente
art. 73 alin. organizarea administraŃiei publice art. 73 organizarea, funcŃionarea şi finanŃarea
(3) locale, a teritoriului, precum şi regimul alin. (3) partidelor politice
lit o) general privind autonomia locală lit b)
art.79 Consiliul Legislativ art. 73 organizarea şi desfăşurarea
alin.(2) alin. (3) referendumului
lit d)
art.102 Guvernul – Rolul şi structura art. 73 regimul stării de mobilizare parŃială sau
alin.(3) alin. (3) totală a forŃelor armate şi al stării de
lit f) război
art.105 Guvernul – IncompatibilităŃi art. 73 regimul stării de asediu şi al stării de
alin.(2) alin. (3) urgenŃă
lit g)
art.117 ÎnfiinŃarea de autorităŃi administrative art. 73 infracŃiunile, pedepsele şi regimul
alin.(3) autonome alin. (3) executării acestora
lit h)
art.118 Sistemul de apărare art. 73 acordarea amnistiei sau a graŃierii
alin.(2) şi alin. (3) colective
(3) lit i)
art.120 AdministraŃia publică locală – Principii art. 73 statutul funcŃionarilor publici
alin.(2) de bază alin. (3)
lit j)
art.123 Prefectul art. 73 regimul juridic general al proprietăŃii şi al
alin.(3) alin. (3) moştenirii
lit m)
art.125 Statutul judecătorilor art. 73 regimul general privind raporturile de
alin.(2) alin. (3) muncă, sindicatele, patronatele şi protecŃia
lit p) socială
art.126 InstanŃele judecătoreşti art. 73 statutul minorităŃilor naŃionale din
alin.(4) şi alin. (3) România
(5) lit r)
art.128 Folosirea limbii materne şi a art. 73 regimul general al cultelor
alin.(2) interpretului în justiŃie alin. (3)
lit s)
art. 140 Curtea de Conturi art. 83 Preşedintele României - prelungirea
alin.(1) alin. (3) mandatului
art.142 alin. Curtea ConstituŃională – Structura art. 136 Proprietatea
(5) alin. (3),
(4) si (5)
art. 141 Consiliul Economic şi Social

În toate cazurile arătate în tabelul de mai sus în care Camera DeputaŃilor este Cameră primă
sesizată, Senatul este Cameră decizională, reciproca fiind valabilă.

Aspecte de ordin procedural


• proiectele se înregistrează în ordinea prezentării lor la Biroul permanent al Camerei la care au
fost depuse; ele trebuie să fie însoŃite de o expunere de motive, iar propunerile legislative trebuie
redactate în forma cerută pentru proiectele de legi; Biroul permanent este cel care verifică dacă

50
sesizarea a fost depusă cu respectarea articolului 75 din ConstituŃie şi va trimite celeilalte Camere
proiectul de lege sau propunerea legislativă respectivă în cazul în care această din urmă Cameră era
competentă a-l adopta în primă lectură;
• dacă nu sunt însoŃite de avizul Consiliului Legislativ şi, când este cazul, de cel al Consiliului
Economic şi Social, proiectele de legi sau propunerile legislative, după caz, se trimit acestora, avizul
urmând să fie emis în termenul prevăzut de lege;
• în cazul propunerilor legislative iniŃiate de către cetăŃeni, preşedintele Camerei prime sesizate,
înainte de comunicarea iniŃiativei către parlamentarii Camerei respective, va solicita CurŃii
ConstituŃionale verificarea îndeplinirii condiŃiilor constituŃionale pentru exercitarea iniŃiativei
legislative;
• proiectele de legi se înregistrează numai la Camera competentă a fi prima sesizată, în
conformitate cu art. 75 din ConstituŃie şi nu trebuie să fie lovite de vicii de inadmisibilitate; Biroul
permanent are competenŃa de a constata existenŃa cauzelor de inadmisibilitate şi de a decide dacă
Camera unde a fost depus proiectul este competentă, potrivit art. 75 din ConstituŃie, să-l dezbată în
calitate de Cameră primă sesizată;
• parlamentarii pot sesiza oricare dintre Camerele Parlamentului, în funcŃie de domeniul de
specializare a competenŃei Camerei prima sesizată din care face parte propunerea legislativă
respectivă;
• după înregistrare la Biroul permanent al Camerei, proiectele, avizul Consiliului Legislativ, al
Consiliului Economic şi Social şi a altor instituŃii ori organisme care, potrivit legii, au competenŃa de
avizare, precum şi dacă este cazul, decizia CurŃii ConstituŃionale, punctul de vedere al Guvernului în
situaŃiile prevăzute de ConstituŃie şi alte materiale supuse Camerei spre dezbatere şi aprobare se
distribuie parlamentarilor şi comisiilor parlamentare (comisia sesizată în fond şi cele pentru avizare,
după caz);
• proiectele se înregistrează în ordinea prezentării lor la Biroul permanent;
• proiectele sunt aduse la cunoştinŃă Camerei de către preşedintele acesteia, prin anunŃarea
titlului, a iniŃiatorului, a comisiei sesizate în fond şi celor pentru avizare şi a termenului pentru
depunerea amendamentelor de către parlamentarii Camerei respective, sub sancŃiunea decăderii;
• termenele procedurale ale procesului legislativ curg pe zile lucrătoare, atât în plen, cât şi în
comisii, dacă nu se prevede altfel (de exemplu, termenele de protecŃie a dreptului parlamentarilor de a
sesiza Curtea ConstituŃională sunt pe zile calendaristice sau la Senat, termenele stabilite de Biroul
permanent pentru depunerea raportului de către comisia sesizată în fond nu pot fi mai scurte de 5 zile
calendaristice pentru procedura ordinară şi de 3 zile calendaristice pentru procedura de urgenŃă;
• Biroul permanent rezolvă conflictele de competenŃă care pot să apară între comisii:
conflict pozitiv, în cazul în care două sau mai multe comisii se declară competente, sau
negativ, atunci când o comisie îşi declină competenŃa în favoarea altei comisii, care şi ea
refuză; în cazul când comisia ce a declanşat conflictul nu este de acord cu soluŃia Biroului
permanent, ea se poate adresa plenului, care va decide prin votul majorităŃii parlamentarilor
prezenŃi;
• comisia sesizată în fond este aceea care va întocmi un raport asupra proiectului de lege
sau propunerii legislative cu care a fost sesizată cuprinzând propuneri motivate pentru
admitere fără modificări, respingere sau admitere cu modificări, ca şi motivele neacceptării
unor amendamente ori avize;
• pentru avizarea proiectului pot fi sesizate una sau mai multe comisii; avizul se trimite comisiei
sesizate în fond, ca şi amendamentele parlamentarilor; dacă un amendament sau o propunere legislativă
(iniŃiativă parlamentară sau populară) are implicaŃii bugetare, este obligatoriu să se solicite punctul de
vedere al Guvernului;
• proiectele elaborate de o comisie specială nu se mai supun examinării într-o altă comisie;

51
• raportul comisiei sesizate în fond se transmite Biroului permanent în termenul stabilit de
către acest Birou, care îl va difuza parlamentarilor, Guvernului şi iniŃiatorului; modificarea
termenului poate fi aprobată de către Biroul permanent la cererea motivată a comisiei sesizate în fond;
• în sens strict juridic, această etapă nu constituie o fază decizională, dar are rolul de a pregăti,
fundamenta şi chiar de a prefigura dezbaterile şi rezultatul votului din Cameră;
• procedura în comisie este, în esenŃă, aceeaşi cu cea din plen, dar mai puŃin formalistă;
dezbaterea are caracter viu şi nu există nici o normă cu privire la limitarea numărului de intervenŃii sau
a duratei lor; votul este, de regulă, deschis, prin ridicare de mâini, iar în caz excepŃional, secret;
• principala deosebire dintre procedura în comisie şi procedura din plen este că, de
regulă, în comisie, dezbaterile nu sunt publice, la lucrările ei participă, fără drept de vot,
reprezentanŃii iniŃiatorilor, parlamentari din alte comisii, care au formulat amendamente, spre
a le susŃine, invitaŃii chemaŃi de comisie, cum sunt experŃi sau reprezentanŃi ai autorităŃilor
publice; dacă se cere prezenŃa reprezentanŃilor Guvernului, aceasta este obligatorie; şedinŃele
comisiilor pot fi concomitente cu cele ale plenului; în acest caz, la chemarea preşedintelui ce
prezidează lucrările în plen, parlamentarii sunt obligaŃi să întrerupă şedinŃa comisiei spre a se
prezenta la plenul Camerei;
• termenele pentru depunerea raportului de către comisia sesizată în fond, stabilite de Biroul
permanent, după consultarea preşedintelui comisiei sesizate în fond, în cazul în care Camera
DeputaŃilor este prima Cameră sesizată, nu pot fi, de regulă, mai mici de 7 zile sau mai mari de 15 zile,
iar în cazul în care este Cameră decizională, aceste termene nu pot fi, de regulă, mai mici de 14 zile
sau mai mari de 60 de zile;
• la întocmirea ordinii de zi se va acorda prioritate sesizărilor cu privire la problematica expusă
la secŃiunea 6.2.1. din prezentul curs;
• la oricare dintre cele două Camere, proiectele de legi şi propunerile legislative se înscriu în
proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 5 zile de la primirea de către Biroul permanent a raportului
comisiei sesizate în fond, în cazul în care Camera este prima sesizată;
• diferenŃierea apare în cazul în care Camera este decizională; astfel, proiectele de legi şi
propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 7 zile pentru cele în
care Camera DeputaŃilor este Cameră decizională şi în cel mult 10 zile pentru cele în care Senatul este
Cameră decizională;
• iniŃiatorul proiectului de lege sau a propunerii legislative poate să-şi retragă iniŃiativa,
să o modifice ori să o rectifice până la data înscrierii acesteia pe ordinea de zi;
• Biroul permanent întocmeşte proiectul ordinii de zi, ce se aprobă la Camera DeputaŃilor de
către Comitetul ordinii de zi, iar la Senat de către plen (a se vedea secŃiunea 6.2.1. ce cuprinde
prevederi generale în legătură cu aprobarea ordinii de zi).

Regimul amendamentelor
Definire: constituie o modificare de formă ce poate avea şi semnificaŃia unei modificări de fond
aduse unui text supus deliberării
SemnificaŃia amendamentului.
- este o modalitate de perfecŃionare a legii în cadrul procedurii parlamentare; dacă cele mai multe
şi importante iniŃiative sunt guvernamentale, în ce priveşte amendamentele, situaŃia este inversă,
reechilibrându-se astfel relaŃia dintre Guvern şi Parlament;
- dreptul de a propune amendamente derivă din dreptul de iniŃiativă legislativă şi din dreptul de vot
(dacă parlamentarul este cel ce adoptă legea, este firesc ca el să poată arăta şi cum înŃelege să o aprobe);
de aceea, dreptul de a formula amendamente revine numai celor care participă la procesul legislativ
(parlamentarii individual sau din partea grupului parlamentar şi Guvernul), amendamentul constituind
principala contribuŃie a parlamentarilor la elaborarea legii în Parlament;
- amendamentul este un drept procedural, care este conferit numai de regulamente; de aceea, unii

52
titulari ai dreptului de iniŃiativă legislativă – cetăŃenii, în cadrul iniŃiativei populare, şi Preşedintele
României, în cadrul iniŃiativei constituŃionale – nu se bucură de dreptul de a formula amendamente;
- amendamentele sunt supuse votului, ele fiind, în final, chiar dacă aparŃin opoziŃiei, expresia
activităŃii normative a majorităŃii, fără votul căreia ele nu ar putea fi acceptate;
- opoziŃia poate adopta două poziŃii: obstrucŃionistă, prin amendamente inacceptabile pentru
majoritate, având deci un scop exclusiv dilatoriu sau constructivă, reprezentând o contribuŃie pentru
îmbunătăŃirea reglementării sau care rezultă dintr-o negociere politică prealabilă; pentru evitarea
amendamentelor obstrucŃioniste, regulamentele au instituit un regim specific al amendamentelor.
Trăsături ale disciplinei amendamentelor
sub aspect formal, amendamentul se prezintă în scris, cu excepŃia amendamentelor orale care
privesc probleme de redactare sau de mică însemnătate şi care pot fi prezentate şi direct în şedinŃa
Camerei; membrii comisiilor pot prezenta amendamente orale în cursul şedinŃelor de analiză şi
dezbateri în comisie;
amendamentul se prezintă motivat şi sub semnătura iniŃiatorului, cu precizarea, dacă este cazul, a
grupului parlamentar din care acesta face parte;
amendamentele se supun deliberării organului unde au fost depuse (la comisia sesizată în fond
sau cele orale în plen); data amendamentului este data înregistrării sale la comisie care Ńine o evidenŃă
specială a tuturor amendamentelor primite şi, la cerere, eliberează autorului o dovadă că a primit
amendamentul;
la Camera DeputaŃilor, parlamentarii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a
prezenta amendamente la comisia sesizată în fond, până la împlinirea unui termen de 5 zile înainte de
data stabilită pentru depunerea raportului; la Senat, termenul este de 5 zile pentru procedura ordinară,
respectiv 3 zile pentru procedura de urgenŃă de la difuzarea proiectului;
pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentară, amendamentele se depun la
acea comisie în termen de 5 zile de la anunŃarea în plenul Camerei DeputaŃilor când propunerea
legislativă se comunică Guvernului; comisia este obligată să întocmească în următoarele 5 zile un raport
asupra amendamentelor; numai după împlinirea acestui termen, propunerea legislativă poate fi înscrisă
pe ordinea de zi şi, dacă este cazul, comunicată, în forma sa definitivă, deputaŃilor şi Guvernului; la Senat
nu există o procedură specială;
amendamentele Guvernului se depun numai sub semnătura unui membru al Guvernului;
comisia sesizată în fond sau, după caz, comisia specială se pronunŃă asupra tuturor
amendamentelor înregistrate; numai în cazul în care consideră necesar, comisia respectivă va solicita şi
avizul unei alte comisii;
pentru a se putea pronunŃa, comisia sesizată în fond va transmite Guvernului amendamentele
care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, potrivit art. 111
din ConstituŃie. Amendamentele la care, în termen de 5 zile de la primire, Guvernul nu prezintă un
punct de vedere, se consideră acceptate;
este interzis preşedintelui Camerei să supună dezbaterii sau votului un amendament asupra
căruia comisia nu s-a pronunŃat; pentru amendamentele orale, prezentate în plen, de redactare etc.,
comisia se pronunŃă prin raportor;
amendamentele de fond direct în plen nu sunt permise, cu excepŃia subamendamentelor
(propunere de modificare a unui amendament acceptat), a celor ce privesc modificările intervenite în
urma examinării şi definitivării textului în comisii sau a celor de mică însemnătate sau de redactare (de
corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice); în mod excepŃional, dacă plenul aprobă
prezentarea unui amendament de fond sau dacă acceptă un amendament respins de comisie şi un
subamendament cu consecinŃe importante asupra proiectului, preşedintele întrerupe dezbaterile şi
trimite textul spre reexaminare comisiei sesizate în fond;
când dezbaterea amendamentelor relevă consecinŃe importante asupra proiectului, preşedintele
Camerei poate trimite textele în discuŃie comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de
prezentare a punctului de vedere. În acest caz, prin amendamente, dezbaterea şi votul se specializează

53
în sensul concentrării lor asupra problematicii unui articol.

B. Etapa deliberativă
a) Dezbaterea în plen
- are loc în succesiunea stabilită de ordinea de zi;
- începe cu aducerea la cunoştinŃa parlamentarilor a ordinii de zi şi are loc în şedinŃa Camerei,
potrivit programului de activitate aprobat; poate avea loc în paralel cu şedinŃele comisiilor
parlamentare (la chemarea preşedintelui, şedinŃa în comisii se întrerupe de drept, iar parlamentarii au
obligaŃia să participe la şedinŃa plenului);
- cuprinde trei etape:
• dezbaterea generală;
• dezbaterea pe articole;
• votul final.

a.1. Dezbaterea generală


începe cu prezentarea de către iniŃiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului de
lege sau a propunerii legislative, după caz; la Senat, Guvernul este reprezentat în mod
obligatoriu de un membru al său;
urmează aducerea la cunoştinŃă a raportului comisiei sesizate în fond;
pentru dezbaterea generală, preşedintele Camerei dă cuvântul unui reprezentant al fiecărui grup
parlamentar în ordinea înscrierii;
iniŃiatorul are din nou dreptul la cuvânt înaintea încheierii dezbaterii generale;
în cazul în care în raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului de lege sau
a propunerii legislative, după caz, preşedintele va supune votului plenului această propunere
ce poate fi acceptată cu majoritate simplă, chiar dacă legea are caracter organic; dacă plenul
primei Camere sesizate aprobă raportul comisiei prin care se propunea respingerea iniŃiativei
legislative, aceasta se trimite Camerei decizionale, care întotdeauna este cea de a doua
Cameră, pentru a decide definitiv; dacă, însă, plenul Camerei decizionale aprobă raportul
comisiei sesizate în fond de respingere a proiectului de lege sau a propunerii legislative,
decizia acestuia este definitivă.

a.2. Dezbaterea pe articole


- dezbaterea pe articole se face în ordinea lor din proiectul de lege şi numai a celor la care s-au
formulat amendamente, admise sau respinse în raportul comisiei sesizate în fond; de aceea, dacă nu
există amendamente, după dezbaterile generale se trece direct la vot;
- discutarea articolelor începe cu amendamentele prin care se propune suprimarea unui text,
apoi urmează cele care privesc modificarea sau completarea acestuia; Camera se pronunŃă prin vot
asupra fiecărui amendament;
- în cursul dezbaterilor, parlamentarii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuŃie
amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, dar care
nu figurează în raportul acesteia;
- în cazul când există mai multe amendamente care nu se exclud, ele se supun la vot în ordinea în
care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond; dimpotrivă, dacă
amendamentele se exclud, se începe cu cel nefavorabil pentru iniŃiatori, care dacă este acceptat, exclude
celelalte amendamente, continuându-se astfel până la epuizarea lor, spre a se evita soluŃii contradictorii (de
exemplu, printr-un amendament se propune ca un termen să fie de 5 zile, printr-un alt amendament, de 10
zile, iar printr-un altul de 3 zile);
- în plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond, însă se pot formula
subamendamente (care privesc un amendament adoptat) sau amendamente orale de corelare tehnico-

54
legislativă, gramaticale ori lingvistice;
- fiecare parlamentar îşi poate exprima punctul de vedere personal sau al grupului din care face
parte;
- când dezbaterea amendamentelor relevă consecinŃe importante asupra proiectului de lege sau
propunerii legislative, preşedintele Camerei DeputaŃilor poate suspenda lucrările şi trimite textele în
discuŃie comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. La
Senat, plenul este cel care va decide suspendarea lucrărilor şi trimiterea unor texte pentru a fi repuse în
discuŃia comisiei sesizate în fond. În acest caz, autorii amendamentelor au dreptul să fie ascultaŃi în
cadrul comisiei; acelaşi drept îl au şi reprezentanŃii Guvernului. Comisia sesizată în fond va întocmi un
raport suplimentar;
- în finalul dezbaterilor fiecărui articol, iniŃiatorul poate lua cuvântul;
articolul amendat se supune la vot; majoritatea cerută este cea simplă, indiferent de natura legii
respective.

a.3. Votul final


- se realizează în fiecare Cameră, cu excepŃia legii bugetului, care se adoptă în şedinŃă
comună;
- votul final acoperă cerinŃa constituŃională a majorităŃii necesare în funcŃie de tipul de lege şi
anume: legile organice se adoptă cu majoritate absolută, iar cele ordinare cu majoritate simplă;
- în cursul votării nu se poate acorda cuvântul;
- înainte de votare, preşedintele Camerei poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau
prin numărare de către secretari; parlamentarii care nu îşi exercită dreptul de vot, dar care au fost
prezenŃi în sala de şedinŃă intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului. Dacă în sala de
şedinŃă nu se află majoritatea senatorilor, respectiv deputaŃilor, preşedintele amână votarea până la
întrunirea cvorumului legal;
- votul final priveşte ansamblul reglementării. Camera poate hotărî, la propunerea preşedintelui,
ca votul final să privească părŃi din ansamblul reglementării, în măsura în care fiecare parte constituie
o reglementare unitară; în acest caz este obligatoriu ca toate părŃile astfel separate să fie supuse
succesiv la vot, în aceeaşi şedinŃă, iar partea care nu a fost adoptată se elimină din cuprinsul
reglementării;
- semnificaŃia votului final este expresia atitudinii, îndeosebi politice, a fiecărui parlamentar în
parte faŃă de proiect (deci, în principal, a grupurilor parlamentare);
- votul final poate avea loc la încheierea dezbaterii pe articole sau într-o şedinŃă consacrată
acestui scop (şedinŃă de vot), în ordinea definitivării proiectelor, ca urmare a dezbaterii pe articole; în
cazul în care până la data şedinŃei de vot, stabilită prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a
încheiat, votul final se amână de drept; şedinŃele consacrate exclusiv votului final, prevăzute în ordinea
de zi, se aduc din timp la cunoştinŃa Camerei de către preşedintele acesteia, care va preciza data şi ora
când vor avea loc;
proiectul la care nu s-au făcut amendamente până la data şedinŃei de vot se supune direct
votului final, după prezentarea de către iniŃiator a expunerii de motive şi de către comisia
sesizată în fond a raportului, precum şi după audierea punctelor de vedere ale
reprezentanŃilor grupurilor parlamentare.

a.4. Principiile ordonării procedurii între Camere


ordinea procedurii parlamentare în relaŃiile dintre Camere este univocă şi rigidă, de la Camera
prima sesizată la Camera decizională;
caracterul rigid este accentuat de existenŃa unor termene constituŃionale la împlinirea cărora
intervine prezumŃia absolută de acceptare;
Camera decizională este întotdeauna specializată; aceasta justifică competenŃa ei de a decide
definitiv;

55
prima Cameră sesizată este întotdeauna o Cameră de reflecŃie din care cauză, proiectul de lege
sau propunerea legislativă, după ce au fost adoptate sau respinse de către această Cameră,
este înaintat Camerei decizionale;
dacă Camera decizională respinge proiectul sau propunerea legislativă, această decizie este
definitivă, iar iniŃiativă legislativă respectivă nu va mai putea fi introdusă pe ordinea de zi
în sesiunea în curs;
dacă proiectul, în afara obiectului principal al reglementării cuprinde şi unele prevederi pentru
care decizională este cealaltă Cameră, în considerarea lor şi numai a lor, se trimite
proiectul la Camera competentă să decidă definitiv;
în cazul în care, prevederile adiacente obiectului principal al reglementării s-au stabilit de
Camera decizională, doar ele se trimit la prima Cameră sesizată (de reflecŃie) care, dacă şi
le însuşeşte, soluŃia este definitivă; dacă nu este de acord, se vor retrimite Camerei
decizionale aceste prevederi spre a se pronunŃa definitiv;
Precizare:
Principiile susmenŃionate nu se aplică procedurii parlamentare de revizuire a
ConstituŃiei ce face obiectul unei analize separate.

b) Adoptarea legii de către Camera prima sesizată


Camera prima sesizată (Camera de reflecŃie) este obligată prin art. 75 din ConstituŃie să se pronunŃe
asupra proiectelor în termen de 45 de zile; ca excepŃie, pentru coduri sau legi de complexitate
deosebită termenul este de 60 de zile; în cazul depăşiri acestor termene, se consideră că proiectul
de lege sau propunerea legislativă au fost adoptate (prezumŃia constituŃională absolută a unui acord
tacit rezultând din neorganizarea lucrărilor, în comisii şi plen, astfel încât votul final să aibă loc
fără depăşirea termenului constituŃional);
ConstituŃia nu stabileşte data de la care curge termenul de 45 de zile, respectiv cel de 60 de zile;
regulamentele parlamentare, astfel cum au fost modificate, pentru a fi puse de acord cu Legea de
revizuire a ConstituŃiei, au adoptat soluŃii diferite cu privire la data de la care încep să curgă
termenele susmenŃionate; astfel:
Regulamentul Camerei DeputaŃilor stabileşte că aceste termen curg de la data prezentării proiectului
de lege sau a propunerii legislative în Biroul permanent
Regulamentul Senatului stabileşte că aceste termene curg de la data primirii tuturor avizelor legale (de
la Consiliul Legislativ, Consiliul Economic şi Social, alte avize cerute de lege) pentru propunerile
legislative şi de la data prezentării în Biroul permanent, pentru proiectele de lege;
pentru adoptarea legii de aprobare sau de respingere a unei ordonanŃe de urgenŃă, potrivit art. 115 alin.
4 din ConstituŃie, dacă Camera prima sesizată nu se pronunŃă în termen de 30 de zile de la
depunere la Biroul permanent, proiectul de lege se consideră adoptat şi se trimite spre dezbatere
Camerei decizionale;
proiectele de legi şi propunerile legislative respinse de Camera decizională, nu pot fi readuse în
discuŃia acesteia în cursul aceleiaşi sesiuni.
Adoptarea legii de către cea de a doua Cameră.
cea de a doua Cameră este întotdeauna decizională.
în cadrul dezbaterii, în Camera primă sesizată, s-ar putea ca aceasta să adopte măsuri de competenŃa sa
decizională, cum ar fi de exemplu, stabilirea unei infracŃiuni (ce intră în competenŃa decizională a
Camerei DeputaŃilor) în legea de ratificare a unui tratat internaŃional (ce intră în competenŃa
decizională a Senatului); în acest caz, sunt trei ipoteze posibile:
 dacă în cadrul celei de a doua dezbateri, Camera decizională este de acord cu măsura
adoptată de Camera de reflecŃie, prima sesizată, ea este definitivă, deoarece, deşi ordinea
este inversă faŃă de cea obişnuită, în final s-a respectat competenŃa fiecăreia din cele două
Camere;
 pentru acelaşi motiv, dacă în cadrul celei de a doua dezbateri, Camera decizională nu este

56
de acord cu măsura respectivă sau o modifică, legea se întoarce, dar numai în legătură cu
prevederea în cauză, la Camera ce o adoptase iniŃial, care, în virtutea competenŃei sale
decizionale, va decide definitiv;
 aceeaşi este soluŃia şi în cazul în care Camera decizională, în cadrul celei de a doua
dezbateri, adoptă o măsură de competenŃa decizională a Camerei ce adoptase legea
anterior, situaŃie în care legea se întoarce, tot în ce priveşte prevederea respectivă, la
Camera prima sesizată, care va decide definitiv.

Modul de calcul al termenelor procedurale în cadrul procedurii legislative este reglementat


diferit în regulamentele celor două Camere. Astfel, dacă la Camera DeputaŃilor se aplică regula potrivit
căreia termenele se calculează pe zile calendaristice, la Senat termenele procedurale de legiferare curg
pe zile lucrătoare atât în plen, cât şi în comisii.

d. Trimiterea legii ordinare sau organice spre promulgare şi publicare


Legea adoptată de ambele Camere, în forma aprobată de Camera decizională, este semnată de
preşedinŃii acestora, cu menŃiunea tipului de lege, ordinară sau organică, după care urmează
procedura prealabilă trimiterii spre promulgare, şi anume, legea este depusă spre consultarea
parlamentarilor la secretarii generali ai Camerelor şi se trimite la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie,
Avocatului Poporului şi Guvernului; de la data depunerii, sesizarea de neconstituŃionalitate poate
fi invocată până la promulgare; după împlinirea unui termen de 5 zile, în cazul legilor adoptate în
procedura obişnuită, şi de 2 zile, în cazul celor adoptate în procedură de urgenŃă; după împlinirea
acestor termene, legea se trimite spre promulgare Preşedintelui României; termenele menŃionate
sunt de protecŃie, având ca scop evitarea unei promulgări precipitate, în aşa fel încât să nu se mai
poată invoca o sesizare de neconstituŃionalitate;
după promulgare, legea se trimite spre publicare de către preşedintele Camerei DeputaŃilor;
Camera DeputaŃilor asigură evidenŃa şi păstrarea originalelor tuturor proiectelor de legi adoptate, a
celor promulgate şi a formelor iniŃiale ale acestora, cu care a fost sesizat Parlamentul, şi
numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgării lor, trimiŃându-le spre publicare
în Monitorul Oficial al României, Partea I.

e. Procedura de urgenŃă
Are caracter excepŃional şi reprezintă o procedură accelerată de adoptare a legilor ordinare şi
organice, nefiind aplicabilă legilor constituŃionale; procedura se desfăşoară cu aprobarea Camerei sau
de drept.
Procedura pe baza aprobării Camerei
- la Camera DeputaŃilor, la cererea Guvernului sau la propunerea Biroului permanent, grupurilor
parlamentare ori comisiilor permanente, procedura de urgenŃă se aprobă de Comitetul ordinii de zi, iar
la Senat se analizează de către Biroul permanent şi, dacă este cazul, se supune aprobării plenului;
aprobarea se solicită concomitent cu anunŃarea în plen a proiectului, întrucât ea priveşte şi etapa
prealabilă de pregătire a dezbaterilor, cât şi pe cea a deliberării.
e.1. ConŃinutul procedurii
La Camera DeputaŃilor
• deputaŃii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente, care se depun la
comisia sesizată în fond în maxim 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenŃă; în acelaşi
termen, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic şi Social sau alte autorităŃi care, potrivit legii, au
competenŃe de avizare, vor trimite avizul comisiei sesizate în fond;
• comisia sesizată în fond va întocmi raportul în termen de 3 zile de la sesizare;
• proiectul se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi;

57
• la dezbateri participă reprezentanŃii grupurilor parlamentare, fără a putea depune amendamente
sau subamendamente în plen decât cu privire la chestiuni legate de formă;
• dezbaterea în plen a proiectului nu poate depăşi durata de timp aprobată de Cameră, la propunerea
Biroului comisiei sesizate în fond; în situaŃia în care acest timp s-a epuizat, dezbaterea se încheie,
iar preşedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate
în fond, după care va proceda la votul final al reglementării în ansamblul său.
La Senat
există o procedură similară, deosebirea fiind doar că termenele susmenŃionate se aprobă de Biroul
permanent.

Procedura de urgenŃă se desfăşoară de drept în următoarele situaŃii:


pentru adoptarea proiectelor de lege pentru armonizarea legislaŃiei naŃionale cu cea a Uniunii
Europene şi a Consiliului Europei;
pentru adoptarea legilor privind aprobarea sau respingerea ordonanŃele de urgenŃă;
pentru situaŃia în care Camera prima sesizată a adoptat o prevedere din proiectul de lege care intră în
competenŃa sa decizională, neînsuşită de cealaltă Cameră şi retrimisă pentru o nouă dezbatere
primei Camere sesizate;
pentru situaŃia în care Camera decizională a adoptat, într-un proiect de lege, o prevedere pentru care
competenŃa decizională aparŃine primei Camere sesizate.

e.2. Alte proceduri care au ca efect urgentarea aprobării propunerii


e.2.1. Angajarea răspunderii Guvernului
Este o procedură mixtă, de legiferare şi control, întrucât dacă majoritatea nu e răsturnată prin
adoptarea unei moŃiuni de cenzură, care constituie o procedură de control, proiectul se consideră
aprobat, ceea ce constituie efectul unei proceduri de legiferare; raŃiunea: dacă Guvernul îşi angajează
soarta, parlamentarii trebuie să-şi asume răspunderea fie de a-l demite, fie de a adopta proiectul fără de
care Guvernul consideră că nu nai poate funcŃiona.
ConŃinutul procedurii
poate avea ca obiect un proiect de lege, o declaraŃie publică sau un program;
proiectul de lege se consideră adoptat sau, după caz, declaraŃia politică ori programul aprobate dacă în
3 zile de la angajarea răspunderii nu se depune o moŃiune de cenzură sau aceasta a fost respinsă;
parlamentarii pot amenda prin propuneri de modificare sau de completare proiectul de lege ce
constituie obiectul angajării răspunderii Guvernului, însă, aceste amendamente trebuie să fie
acceptate de către Guvern;
angajarea se face în faŃa Camerelor reunite în şedinŃă comună;
dacă birourile permanente reunite constată că nu s-a depus moŃiunea, legea este adoptată, ori declaraŃia
sau programul acceptate; în cazul legii urmează procedura prealabilă trimiterii la promulgare ( 5
zile în cazul legilor adoptate în procedură obişnuită şi 2 zile în cazul celor adoptate în procedură de
urgenŃă pentru sesizarea de către parlamentari a CurŃii ConstituŃionale) şi apoi trimiterea legii spre
promulgare;
dacă s-a depus moŃiunea de cenzură, se aplică procedura specifică acesteia, iar în cazul în care
Guvernul este demis, proiectul de lege, declaraŃia politică sau programul se consideră respinse.
e.2.2. Dezbaterea legii bugetului direct în şedinŃa celor două Camere reunite, întrucât astfel se
evită repetarea deliberării în fiecare Cameră;
e.2.3. Ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaŃionale, întrucât la aceste convenŃii
internaŃionale nu se pot face amendamente, conŃinutul lor fiind expresia acordului de voinŃă a părŃilor,
ci numai rezerve, dacă tratatele sau acordurile internaŃionale respective permit acest lucru.

58
f) Procedurile complementare
Constau în repetarea, în anumite limite, a procedurii parlamentare încheiate prin adoptarea legii,
ca urmare a reexaminării acesteia la cererea Preşedintelui României sau în urma deciziei CurŃii
ConstituŃionale prin care a fost acceptată o sesizare de neconstituŃionalitate anterioară promulgării legii
de către preşedintele României.
f.1. Reexaminarea legii la cererea Preşedintelui României
- Preşedintele României poate cere, înainte de promulgare, o singură dată, reexaminarea legii
pentru motive de constituŃionalitate, oportunitate, de impact internaŃional etc.;
- discutarea se face începând cu Camera prima sesizată; dacă legea a fost adoptată de
Camerele reunite în şedinŃă comună, cererea se adresează acestora; Parlamentul nu este Ńinut
de un termen în care să ia în discuŃie cererea de reexaminare a Preşedintelui României;
- Camerele pot accepta sau respinge cererea Preşedintelui, ce se dezbate, pe rând, în fiecare
Cameră, iar dacă modifică legea, aceasta se va face cu respectarea regulilor procedurii obişnuite;
- practic, în limitele cererii Preşedintelui, reexaminarea are semnificaŃia unei noi lecturi a legii,
astfel încât, cererea întârziind definitivarea, are semnificaŃia unui vot suspensiv;
- cererea se soluŃionează cu aceeaşi majoritate cu care a fost adoptată legea, fapt pentru care unii
autori nu o consideră ca fiind un veto suspensiv;
după reexaminare, legea retrimisă preşedintelui se promulgă în termen de 10 zile.

f.2. Reexaminarea în urma deciziei CurŃii ConstituŃionale prin care a fost acceptată o sesizare
de neconstituŃionalitate anterioară promulgării legii de către Preşedintele României.
controlul poate fi declanşat la sesizarea a 50 de deputaŃi sau 25 de senatori, a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi
JustiŃie, a Avocatului Poporului, a Guvernului, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere sau la
sesizarea Preşedintelui României; dacă Curtea ConstituŃională va constata că legea sau o
prevedere a ei, ce face obiectul sesizării, sunt neconstituŃionale, legea se trimite spre reexaminare
Camerei prime sesizate, procedura parlamentară urmându-şi cursul obişnuit;
Parlamentul este obligat să pună de acord prevederile neconstituŃionale cu dispoziŃiile
ConstituŃiei, însă nu există un termen în care trebuie adoptată legea declarată
neconstituŃională;
Parlamentul poate să nu mai dezbată legea respectivă, însă, dacă o adoptă, trebuie să o facă cu
respectarea deciziei CurŃii ConstituŃionale.

f.2. Reexaminarea în urma deciziei CurŃii ConstituŃionale prin care a fost acceptată o excepŃie
de neconstituŃionalitate a legii
- de la data publicării în Monitorul Oficial, deciziile CurŃii sunt obligatorii pentru
viitor şi opozabile “erga omnes” (nu doar inter partes litigantes); Prin Legea de
revizuire a ConstituŃiei din 2003 s-a introdus instituŃia suspendării de drept pe o
perioadă de 45 de zile de la data publicării deciziei a dispoziŃiilor declarate ca fiind
neconstituŃionale;
- acest termen creează o obligaŃie pentru legiuitor de a pune de acord prevederea
declarată neconstituŃională cu dispoziŃiile ConstituŃiei; faŃă de terŃi, termenul de 45
de zile nu are nici un efect juridic, deoarece sancŃiunea inaplicabilităŃii intervine de la
data deciziei CurŃii şi nu de la data împlinirii termenului;
- punerea de acord a dispoziŃiilor neconstituŃionale cu legea fundamentală se va face,
în conformitate cu art. 65 alin. 2 lit. k) coroborat cu art. 147 alin. 1, în şedinŃa
comună a Camerelor Parlamentului, la sesizarea unei comisii parlamentare comune;
- în situaŃia în care Parlamentul nu ia în dezbatere prevederile neconstituŃionale până la
împlinirea termenului de 45 de zile, se consideră, că şi-a exprimat tacit voinŃa a
dispoziŃiile respective să nu se mai aplice.

59
7.2. Procedura parlamentară de ratificare a tratatelor sau altor acorduri internaŃionale

a. Categorii de tratate sau de acorduri internaŃionale


tratate sau acorduri internaŃionale semnate, în numele României, de către Preşedintele României;
tratate aprobate de către Guvern, potrivit Legii nr. 590/2003 privind tratatele.

b. ParticularităŃi ale procedurii de ratificare


b.1. Procedura de ratificare a tratatelor prin legi organice sau ordinare se suspendă dacă unul
dintre preşedinŃii celor două Camere, 50 de deputaŃi sau 25 de senatori sesizează Curtea
ConstituŃională printr-o acŃiune directă privind neconstituŃionalitatea unor prevederi ale acestor tratate
sau acorduri internaŃionale.
Dacă Curtea respinge sesizarea, procedura îşi reia cursul de la faza în care se afla la data sesizării.
Dacă, însă, Curtea ConstituŃională admite sesizarea, tratatul nu poate fi ratificat decât cu
îndeplinirea uneia dintre următoarele condiŃii:
- revizuirea ConstituŃiei, după care tratatul să fie supus din nou ratificării,
- renegocierea şi modificarea tratatului, pentru punerea sa de acord cu prevederea
constituŃională încălcată;
- nu se pot formula amendamente la ratificarea sau aprobarea unor documente internaŃionale şi, de
aceea, o soluŃie ar fi formularea unor rezerve, pentru evitarea aplicării dispoziŃiei
neconstituŃionale, desigur, în această din urmă situaŃie, dacă prevederile tratatului
respectiv o permit.
b.2. Pentru aderarea României la NATO şi Uniunea Europeană, tratatele se adoptă în şedinŃa
comună a Camerelor Parlamentului cu o majoritate de două treimi din numărul parlamentarilor, care
este majoritatea necesară şi pentru revizuirea ConstituŃiei; această regulă se aplică şi pentru eventualele
acte ulterioare de modificare a tratatelor constitutive ale celor două organizaŃii internaŃionale
susmenŃionate.
Cele arătate se completează cu cele arătate la punctul 7.1. din prezentul curs.

7.3. Procedura parlamentară de revizuire a ConstituŃiei

SubiecŃii care pot iniŃia revizuirea ConstituŃiei, potrivit art. 150 din ConstituŃie sunt:
Preşedintele României, la propunerea Guvernului;
cel puŃin o pătrime din numărul deputaŃilor sau al senatorilor;
500.000 de cetăŃeni cu drept de vot, care trebuie să provină din cel puŃin jumătate din judeŃele
Ńări, iar în fiecare din aceste judeŃe sau în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate
cel puŃin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniŃiative.

Revizuirea ConstituŃiei din anul 2003 a fost de sorginte parlamentară.


Particularitatea procesului de revizuire a ConstituŃiei din 2003 constă în faptul că, pe baza
acordului politic prealabil şi a unei hotărâri a Camerelor reunite, s-a înfiinŃat o Comisie
specială însărcinată să redacteze propunerea legislativă de revizuire a ConstituŃiei şi să o
prezinte Camerelor Parlamentului, similar Comisiei înfiinŃate, în 1990, de către Adunarea
Constituantă originară, pentru elaborarea ConstituŃiei
Comisia a fost formată din 18 parlamentari ai ambelor Camere, cu drept de vot, şi din câte
un reprezentant, fără drept de vot, din partea instituŃiilor Preşedintelui României, Guvernului
şi Avocatului Poporului.
Propunerea legislativă a parlamentarilor nu poate fi decât colectivă şi distinctă, după
cum sunt senatori sau deputaŃi; deci nu este posibilă o iniŃiativă făcută împreună, condiŃia de
număr urmând a fi stabilită separat, pentru fiecare dintre ei. Propunerea legislativă de
revizuire a ConstituŃiei din anul 2003 a fost iniŃiată de parlamentarii fiecărei Camere, urmând

60
să fie dezbătută, pe temeiul hotărârii susmenŃionate, mai întâi în Camera DeputaŃilor şi apoi în
Senat. Formula adoptată dovedeşte însuşirea propunerii legislative de către un număr suficient
de parlamentari din fiecare Cameră pentru ca iniŃiativa să fie în acord cu procedura de
revizuire prevăzută în ConstituŃie. Ordonarea adoptării iniŃiativei mai întâi în una din Camere
s-a făcut în conformitate cu procedura legislativă parlamentară prevăzută de ConstituŃie, fiind
totodată justificată de necesitatea evitării unor dezbateri paralele care ar fi fost de natură să
creeze contradicŃii şi confuzii.
După ce propunerea legislativă a fost votată în comisie, ea a fost transmisă CurŃii
ConstituŃionale şi Consiliului Legislativ. După pronunŃarea acestor două instituŃii, comisia a
pus de acord textul propunerii legislative de revizuire cu decizia CurŃii, respectiv cu avizul
Consiliului.

Aspecte procedurale:
În cadrul procedurii privind revizuirea ConstituŃiei, Camerele Parlamentului au
atribuŃii identice, neexistând o specializare după competenŃă, cum este în cazul procedurii
legislative obişnuite. Prin urmare, proiectul legii de revizuire (atunci când iniŃiativa aparŃine
Preşedintelui României, la propunerea Guvernului) sau propunerea legislativă a
parlamentarilor – ca în 2003 – sau a cetăŃenilor se depune în oricare dintre Camere, în funcŃie
de opŃiunea subiectului de sezină parlamentarii pot depune iniŃiativa legislativă de revizuire a
ConstituŃiei numai în Camera din care fac parte.
Regulamentele parlamentare nu stabilesc competenŃe în domeniul revizuirii
ConstituŃiei pentru nici una dintre comisiile permanente. De aceea, plenul celor două Camere
reunite va decide cărei dintre comisiile permanente îi revine analizarea în fond a iniŃiativei de
revizuire a ConstituŃiei sau poate decide înfiinŃarea unei comisii speciale care să analizeze
această problemă (în cadrul procedurii de revizuire din 2003, rolul unei asemenea comisii l-a
avut Comisia ce a redactat iniŃial proiectul).
IniŃiativa de revizuire este supusă unui control prealabil, general şi abstract exercitat de
Curtea ConstituŃională înainte de sesizarea Parlamentului (controlul priveşte limitele revizuirii
şi din acest punct de vedere, consecinŃele sale sunt obligatorii, precum se poate referi şi la alte
aspecte care, însă, nu sunt obligatorii nici pentru iniŃiator, nici pentru Parlament).
Aspectele procedurale referitoare la regimul amendamentelor, dezbaterea generală,
dezbaterea pe articole sunt comune cu cele existente în cadrul procedurii legislative obişnuite.
Specificitatea procesului de revizuire a ConstituŃiei constă însă în următoarele
elemente:
- aşa cum am arătat mai sus, pe lângă subiecŃii specifici care pot iniŃia revizuirea
ConstituŃiei, Camerele sunt identice din punctul de vedere al competenŃei neexistând
Cameră de reflecŃie şi Cameră decizională;
- cvorumul de lucru atât la şedinŃele fiecăreia dintre Camere este de două treimi din
numărul parlamentarilor Camerei respective;
- la votul final în Camere, majoritatea necesară pentru ca legea constituŃională să fie
adoptată, este majoritatea calificată de două treimi din numărul parlamentarilor
Camerei respective;
- procedura legislativă în cele două Camere este identică;
- textul adoptat în prima Cameră sesizată se transmite celei de a doua Camere; dacă
proiectul legii sau propunerea legislativă de revizuire a ConstituŃiei sunt adoptate de ambele
Camere, în aceeaşi formă, ele se supun spre ratificare votului popular în cadrul unui
referendum pentru revizuirea ConstituŃiei;
- dacă în urma votului final în cele două Camere, textele sunt diferite, divergenŃele se
vor soluŃiona după următoarea procedură specifică revizuirii ConstituŃiei:
medierea dezacordului prin intermediul unei comisii paritare de mediere;

61
soluŃionarea divergenŃelor neconciliate prin mediere, în cadrul şedinŃei comune a Camerelor
reunite.

Comisia de mediere
* este paritară, fiind formată din 7 deputaŃi şi 7 senatori desemnaŃi de fiecare Cameră, cu
respectarea principiului reflectării configuraŃiei politice;
* după întrunire, comisia îşi alege un birou şi îşi stabileşte regulile de lucru, inclusiv termenul în
care urmează să prezinte raportul;
* lucrările sunt conduse prin rotaŃie de un deputat şi de un senator;
* votul este deschis, în cazul când comisia nu hotărăşte altfel;
* comisia poate adopta una din prevederile textelor în divergenŃă, sau un text comun, cu votul
majorităŃii simple a membrilor; în caz de paritate, votul preşedintelui care conduce şedinŃa în acea zi este
decisiv;
* raportul comisiei se supune spre aprobare Camerelor, atât cu privire la fiecare prevedere în
parte, cu majoritate simplă, cât şi în ansamblul său, cu majoritatea calificată de două treimi din
numărul membrilor fiecărei Camere; dacă ambele Camere aprobă raportul, divergenŃa este stinsă;
* dacă, însă, comisia nu poate să aplaneze divergenŃele, reprezentanŃii Camerelor situându-se pe
poziŃii rigide, sau Camerele ori una din ele nu aprobă, total sau parŃial, raportul comisiei, se
declanşează, din oficiu, procedura de stingere a divergenŃelor în şedinŃa comună a Camerelor;
* activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului, precum şi în cazul în care
comisia nu a ajuns la un acord asupra raportului în termenul stabilit;
în ceea ce priveşte competenŃa comisiei de mediere, pot apărea situaŃii în care adoptarea unor soluŃii să
aibă efecte prin ricoşeu asupra unor texte adoptate în aceeaşi formă de cele două Camere; în acest
caz, competenŃa este implicită, pentru a se evita adoptarea unor reglementări necorelate sau
contradictorii.

Reunirea Camerelor în şedinŃă comună


* în şedinŃa comună se supun dezbaterii numai textele care nu au fost adoptate în aceeaşi formă
de către Camere;
* dacă nici una dintre Camere nu a adoptat textul comisiei de mediere, se supune la vot, mai
întâi, textul adoptat de prima Cameră şi, dacă nu a fost adoptat, cel votat de a doua Cameră;
* nu se pot formula amendamente de şedinŃă: la deliberarea raportului comisiei de mediere cu
privire la soluŃionarea divergenŃelor dintre Camere cu ocazia adoptării unei legi de revizuire a
ConstituŃiei;
* dacă una din Camere a adoptat textul comisiei de mediere, acesta se supune primul la vot şi
numai în cazul în care el nu este adoptat, se supune textul din Camera care nu a votat textul propus de
comisia de mediere;
* în cazul în care nici unul dintre aceste texte nu a întrunit majoritatea calificată necesară de trei
pătrimi din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor, ele se elimină din forma finală a legii.
O altă particularitate a procedurii legii de revizuire a ConstituŃiei constă în faptul că, după
adoptarea ei de către Camere, aceasta nu se poate supune unui control preventiv la Curtea
ConstituŃională.
De asemenea, legea adoptată nu se mai supune promulgării de către Preşedintele României, ci
aprobării prin referendum.
Justificare:
Dacă corpul electoral aprobă legea, aceasta are şi un efect similar promulgării ce
rezultă din confirmarea de către corpul electoral a operei legiuitorului constituant, ceea ce
justifică faptul că ea va fi publicată pe temeiul hotărârii CurŃii ConstituŃionale de constatare a
rezultatului aprobativ al referendumului; din cele arătate, rezultă că spre diferenŃă de procesul
legislativ obişnuit, privind legile ordinare sau organice, când, în condiŃiile prevăzute de

62
ConstituŃie, procesul legislativ se încheie prin promulgarea legii în virtutea unei obligaŃii
constituŃionale a Preşedintelui României şi, ca urmare, prin publicarea ei, în cazul legii de
revizuire a ConstituŃiei, întrucât procesul legislativ se încheie prin referendum, efectul similar
promulgării este numai în cazul referendumului aprobativ, întrucât corpul electoral nu este şi
nu poate fi obligat să aprobe legea de revizuire adoptată de Parlament, pe care, de aceea, o
poate confirma sau infirma în calitatea sa de putere originară (în cazul în care rezultatul nu
este aprobativ, legea adoptată de Parlament este desfiinŃată, întrucât opera reprezentanŃilor
poporului, ce alcătuiesc Parlamentul, a fost infirmată de corpul electoral).

ComparaŃie între procedura legislativă obişnuită


şi procedura de revizuire a ConstituŃiei

Aspecte Procedura legislativă obişnuită Procedura de revizuire a ConstituŃiei


procedurale
SubiecŃii care pot - Guvernul; - Preşedintele României la propunerea
avea iniŃiativa Guvernului;
legislativă - minim un parlamentar; - un sfert din numărul deputaŃilor sau al
senatorilor;

- 100.000 cetăŃeni cu drept de vot din - 500.000 cetăŃeni cu drept de vot din
cel puŃin un sfert din judeŃele Ńării, cel puŃin jumătate din judeŃele Ńării, câte
câte cel puŃin 5.000 din fiecare judeŃ cel puŃin 20.000 din fiecare judeŃ sau
sau din municipiul Bucureşti; din municipiul Bucureşti

- numai Guvernul pentru legile


bugetului de stat şi bugetului
asigurărilor sociale de stat
Aspecte anterioare - obŃinerea avizului Consiliului obŃinerea avizului Consiliului Legislativ;
procedurii Legislativ în toate cazurile;
parlamentare decizia CurŃii ConstituŃionale cu privire la
- decizia CurŃii ConstituŃionale cu iniŃiativele legislativă de revizuire a
privire la iniŃiativele legislative ConstituŃiei, indiferent de autor (Curtea
populare; ConstituŃională se autosesizează şi
realizează un control prealabil, general
şi abstract înainte de sesizarea
- obŃinerea avizului Consiliului Parlamentului cu privire la limitele
Economic şi Social în unele situaŃii; revizuirii şi la alte aspecte).
Camerele - au o competenŃă decizională - sunt identice din punct de vedere al
Parlamentului specializată competenŃei decizionale
Sesizarea - este specializată, în funcŃie de iniŃiativa se depune la oricare dintre
competenŃa Camerelor (iniŃiativa se Camerele Parlamentului atunci când
depune mai întâi la Camera de reflecŃie) aparŃine Preşedintelui României, la
propunerea Guvernului, sau corpului
electoral;
iniŃiativa parlamentară se depune numai la
Camera din care subiecŃii de sezină fac
parte
Procedura legislativă Camerele sunt egale şi specializate Camerele sunt egale; nici una dintre
parlamentară funcŃional; Camere nu este decizională în cazul
Camera prima sesizată este Cameră de existenŃei unor divergenŃe între textele
reflecŃie, iar cea de a doua Cameră votate în cele două Camere
este decizională prima Cameră sesizată nu are un termen în
Camera de reflecŃie trebuie să adopte care să adopte legea de revizuire a
legea în termen de 45 de zile de la ConstituŃiei;
sesizare (pentru coduri sau legi de textul votat în prima Cameră este dezbătut
complexitate deosebită termenul este în cea de a doua Cameră;
de 60 de zile); la Camera decizională
se trimite textul adoptat de prima

63
Cameră în termenele susmenŃionate;
dacă acest termen este depăşit, legea este
consideră adoptată tacit de prima
Cameră şi se trimite la Camera
decizională
Respingerea legii dacă Camera de reflecŃie respinge proiectele de legi sau propunerile
iniŃiativa legislativă, aceasta se legislative adoptate de una din Camere
trimite la cea de a doua Cameră, care se trimit celeilalte Camere a
va decide definitiv; Parlamentului;
dacă Camera decizională respinge dacă aceasta din urmă respinge proiectul de
proiectul de lege cu care a fost legea sau propunerea legislativă, ele se
sesizată, respingerea este definitivă. trimit, pentru o nouă dezbatere,
Camerei care le-a adoptat;
o nouă respingere este definitivă.
SoluŃionarea ca regulă, cea de a doua Cameră sesizată în cazul în care textele votate de cele două
divergenŃelor este decizională; Camere sunt diferite, se declanşează
în cazul în care prima Cameră sesizată procedura de mediere de către o
adoptă o prevedere care intră în comisie paritară formată din 7 deputaŃi
competenŃa sa decizională, şi 7 senatori;
prevederea este definitiv adoptată raportul prin care comisia de mediere a
dacă şi cea de a doua Cameră este de soluŃionat divergenŃele dintre Camere
acord; în caz contrar, numai pentru se supune votului în fiecare dintre
prevederea respectivă, legea se camere;
întoarce la prima Cameră sesizată, dacă comisia de mediere nu a reuşit
care va decide definitiv soluŃionarea tuturor divergenŃelor sau
soluŃia susmenŃionată se aplică în mod dacă una dintre Camere nu a adoptat
corespunzător şi în cazul în care unele dintre soluŃiile propuse de
Camera decizională adoptă o comisia de mediere, textele respective
prevedere pentru care competenŃa se supun dezbaterii Camerelor reunite
decizională aparŃine primei Camere ale Parlamentului, care vor decide astfel
definitiv
Cvorumul şi pentru adoptarea de legi organice sau pentru adoptarea legilor constituŃionale
majoritatea de vot ordinare, cvorumul îl reprezintă cvorumul îl reprezintă minim două
majoritatea absolută a parlamentarilor treimi din parlamentarii fiecărei
fiecărei Camere; Camere, iar pentru soluŃionarea
legile ordinare se adoptă cu o majoritate eventualelor divergenŃe apărute în urma
simplă; procedurii de mediere, cvorumul este de
legile organice se adoptă cu o majoritate trei pătrimi din numărul total al
absolută parlamentarilor celor două Camere
reunite;
majorităŃile pentru adoptarea legilor
constituŃionale sunt identice cu
cvorumul precizat în cazurile
susmenŃionate
Adoptarea definitivă - la momentul obŃinerii majorităŃii cerută - după confirmarea de către corpul electoral
a legii de ConstituŃie, în funcŃie de tipul de lege, prin referendum a soluŃiei legislative de
ca urmare a votului final în Camera revizuire a ConstituŃiei adoptată de
decizională Parlament
Etapa finală a legile organice şi ordinare se supun legilor constituŃionale nu li se aplică
procedurii promulgării de către Preşedintele procedura promulgării de către
legislative României; Preşedintele României, fiind supuse
după promulgare, legile organice şi spre adoptare corpului electoral, în
ordinare se publică în Monitorul calitate de putere originară;
Oficial al României după adoptarea prin referendum, legile
constituŃionale se publică în Monitorul
Oficial al României, iar ulterior se va
publica şi ConstituŃia revizuită
Caracterizare procedura este aceea rezultată din procedura este conformă cu procedura
generală îmbunătăŃirile aduse de Legea de parlamentară de adoptare a ConstituŃiei
revizuire din 2003 din 1991

64
7.4. Proceduri de control
- controlul parlamentar este prin excelenŃă posterior; în sens larg; controlul parlamentar se referă
la toate domeniile de activitate, fiind o consecinŃă a principiului reprezentării;
- tot în sens larg, deliberarea unei legi are semnificaŃia unui control asupra fundamentării
sesizărilor;
sub aspect tehnic, controlul parlamentar se realizează după anumite proceduri prevăzute de
ConstituŃie şi de regulamentele parlamentare, care au efecte diferite, după cum urmează:
efecte politice: întrebarea, interpelarea, moŃiunea simplă, ancheta parlamentară, audierea urmată de
declaraŃii politice şi rapoartele unor autorităŃi;
efecte precumpănitor juridice: moŃiunea de cenzură, admiterea cererii de reŃinere, arestare sau
percheziŃie a parlamentarilor, suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României, punerea sub
acuzare a Preşedintelui României.

A. Proceduri de control care au numai efecte politice

7.4.1. Întrebarea
Constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaŃie este exactă,
dacă Guvernul şi celelalte organe ale administraŃiei publice înŃeleg să comunice Camerei informaŃiile şi
documentele cerute de Cameră sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenŃia de a lua o
hotărâre într-o problemă determinată.
Disciplina procedurii întrebărilor
• prin natura lor, întrebările sunt un mijloc de informare a parlamentarilor, îndeosebi cu
privire la probleme rezultate din activitatea lor în teritoriu, şi care obligă astfel, un membru al
Guvernului sau un organ al administraŃiei publice să se justifice;
• fiecare parlamentar poate adresa întrebări miniştrilor sau altor conducători ai organelor
administraŃiei publice pentru obŃinerea unei informaŃii concrete;
• Preşedintele Camerei are dreptul să nu admită întrebările care:
- privesc probleme de interes personal sau particular;
- urmăresc în exclusivitate obŃinerea unei consultaŃii juridice;
- se referă la procese aflate pe rolul instanŃelor judecătoreşti sau pot afecta soluŃionarea unor cauze
aflate în curs de judecată;
- privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcŃii publice;
• în principiu, ministrul răspunde pe loc;
• durata întrebării şi răspunsului este limitată şi nu este urmată de dezbateri;
• la întrebările orale şi la întrebările scrise, membrii Guvernului nu răspund dacă acela
care a adresat întrebarea nu se află în sala de şedinŃe; în cazuri temeinic justificate, dacă acela care a
adresat întrebarea nu poate fi prezent în sala de şedinŃe în ziua în care se prezintă răspunsul, el poate
cere amânarea răspunsului o singură dată; cererea deputatului de amânare a răspunsului se depune la
secretarul desemnat al Camerei şi se comunică ministrului pentru relaŃia cu Parlamentul; în cazul
când deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent în sală, după constatare, acest fapt se anunŃă
în plen de către preşedintele de şedinŃă, iar ministrul vizat prezintă răspunsul la întrebarea adresată;
• întrebările la care nu s-a răspuns se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a
II-a, la sfârşitul fiecărei sesiuni ordinare;
• obiectul întrebărilor orale se notifică în scris şi se depune la secretarul desemnat al
Camerei, care îl informează pe ministrul pentru relaŃia cu Parlamentul asupra întrebărilor orale la
care membrii Guvernului urmează să răspundă în cursul şedinŃei consacrate acestora;
• întrebarea orală este expusă sumar, într-un interval de timp de cel mult un minut, iar
ministrul competent răspunde la întrebarea ce i-a fost adresată în cel mult 3 minute; autorul întrebării,

65
după audierea răspunsului, poate interveni cu precizări şi cu comentarii, fără a depăşi două minute,
iar ministrul poate exercita dreptul la replică în acelaşi interval de timp fără ca o altă intervenŃie pe
marginea întrebării respective să mai poată avea loc;
• în situaŃia în care membrul Guvernului, căruia îi este adresată întrebarea, nu este
prezent, răspunsul va fi dat în şedinŃa din săptămâna următoare în timpul consacrat întrebărilor
orale; Preşedintele Camerei îl informează pe primul-ministru asupra răspunsurilor amânate;
• parlamentarii care adresează întrebări scrise vor preciza dacă doresc un răspuns în
scris sau oral de la tribuna Camerei;
• întrebările scrise se transmit membrilor Guvernului şi celorlalte autorităŃi publice de
către secretarul desemnat al Camerei, iar răspunsurile la întrebările scrise se transmit în cel mult 15
zile;
• întrebările la care se solicită un răspuns oral de la tribuna Camerei se înscriu pe
ordinea de zi a şedinŃei în succesiunea primirii răspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data
înregistrării acestora; răspunsurile la aceste întrebări se dau în cele 30 de minute care urmează
timpului afectat întrebărilor orale fără a putea depăşi 5 minute; timpul pentru replică este de cel
mult 3 minute;
• nici un deputat nu poate adresa mai mult de două întrebări în aceeaşi şedinŃă.

7.4.2. Interpelarea
Constă într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulŃi deputaŃi,
prin care se solicită explicaŃii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităŃii sale
interne sau externe.
Disciplina interpelării
• interpelarea se face în scris, arătându-se obiectul acesteia, fără nici o dezvoltare, şi
priveşte un aspect politic al activităŃii Guvernului;
• Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaŃi să răspundă la interpelări în cel
mult două săptămâni, iar pentru motive temeinice, Camera poate acorda un nou termen;
• în timpul stabilit, prin ordinea de zi, din şedinŃa consacrată dezbaterii interpelărilor, un
grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare; în cazul în care timpul consacrat
interpelărilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta şi o a doua interpelare; ordinea luării de
cuvânt: mai întâi interpelatorul şi apoi reprezentantul primului-ministru sau ministrul interpelat;
• interpelările primului-ministru se pot face din două în două săptămâni şi trebuie să
vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activităŃii sale interne sau externe;
• fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult două minute, iar
primul ministru sau ministrul interpelat răspunde la interpelare în cel mult 3 minute; autorul
interpelării, după audierea răspunsului, poate interveni cu întrebări suplimentare şi cu comentarii,
fără a depăşi două minute, iar cel interpelat are la dispoziŃie două minute pentru replică, fără nici o
altă intervenŃie;
• Camera poate adopta o moŃiune simplă ca urmare a răspunsului Guvernului la
interpelare spre a-şi exprima poziŃia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.

7.4.3. MoŃiunea simplă


Este un act politic care exprimă poziŃia Camerei într-o anumită problemă de politică internă sau
externă; dacă este iniŃiată de opoziŃie, fundamentarea poziŃiei constă în critica politicii Guvernului; face
parte din procedeele controlului fără sancŃiune, în plină dezvoltare în parlamentarismul modern.
Caracteristicile esenŃiale ale procedurii
• moŃiunea simplă poate fi iniŃiată de 50 deputaŃi sau 1/4 din senatori;
• trebuie motivată, nu poate viza finalităŃi specifice moŃiunii de cenzură; cei ce au

66
semnat-o nu mai pot semna o altă moŃiune privind aceeaşi problemă şi nici nu se pot dezice după
ce a fost înscrisă pe ordinea de zi;
• se depune la preşedintele Camerei, în cursul şedinŃei, se comunică Guvernului, se
aduce la cunoştinŃa Camerei şi se afişează, după care se dezbate în cel mult 6 zile; dacă priveşte
probleme de politică externă, trebuie însoŃită de avizul Comisiei de politică externă, cu consultarea
Ministerului Afacerilor Externe;
• amendamentele nu sunt admisibile;
• după începerea dezbaterii moŃiunii simple, semnatarii nu-şi pot retrage adeziunea la
moŃiune;
• până la încheierea dezbaterii unei moŃiuni simple, semnatarii nu mai pot promova o
altă moŃiune în aceeaşi problemă;
• poate fi adoptată cu votul majorităŃii membrilor Camerei (majoritate absolută);
moŃiunile simple care au obŃinut majoritatea absolută a voturilor sunt obligatorii pentru Guvern,
pentru membrii săi şi pentru celelalte persoane vizate;
• moŃiunile se publică în Monitorul Oficial al României, partea I.

7.4.4. Ancheta parlamentară


Reprezintă investigarea de către parlamentari a unei situaŃii şi informarea Camerei asupra celor
constatate.
Caracteristicile esenŃiale ale procedurii
• se efectuează prin intermediul unei comisii ad-hoc, instituită în acest scop, sau al unei
comisii permanente, abilitate de plen în mod expres, cu precizarea datei când se va prezenta
raportul;
• dacă ancheta se face printr-o comisie ad-hoc, Camera stabileşte obiectul anchetei,
componenŃa Ńinând cont de configurarea politică a Camerei, conducerea comisiei, precum şi data
când trebuie prezentat raportul; dacă ancheta se efectuează printr-o comisie permanentă, Camera
stabileşte doar obiectul şi data prezentării raportului;
• regulile de lucru ale unei comisii de anchetă sunt similare celor privind comisiile
permanente;
• comisia de anchetă nu se poate substitui organelor de justiŃie; orice autoritate este
obligată să răspundă anchetei comisiei;
• de regulă, se fac audieri, aplicându-se prin analogie regulile de procedură privind
citarea martorilor, dar se cercetează şi documente; au fost cazuri când s-au prezentat şi rapoarte
paralele;
• ancheta se finalizează cu un raport; după dezbaterea raportului, misiunea comisiei
încetează, anchetele nefinalizate la finele legislaturii devin caduce;
• Camera poate adopta o moŃiune simplă în care să-şi exprime poziŃia faŃă de obiectul
anchetei.

7.4.5. Audierea şi dezbaterea unor declaraŃii politice sau rapoarte ale unor autorităŃi
(Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apărare a łării, Avocatul Poporului, serviciile de informaŃii,
Consiliul NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii etc.).
Reprezintă proceduri de informare, dar şi de control, întrucât obligă autoritatea să se justifice; fac
parte, ca şi moŃiunea simplă, din sfera controlului fără sancŃiune, în plină dezvoltare în
parlamentarismul modern.
Caracteristici specifice ale procedurii
• procedura implică fie competenŃa fiecărei Camere (regula), fie a Camerelor reunite în
şedinŃă comună (de exemplu: mesajul prezidenŃial, raportul Consiliului Suprem de Apărare a
łării, raportul Avocatului Poporului, rapoartele serviciilor de informaŃii etc.);

67
• cu excepŃia declaraŃiei politice, comisia de specialitate analizează raportul şi prezintă,
după raportul autorităŃii, propriul său raport; după dezbateri, Camera sau Camerele reunite, după
caz, pot adopta o moŃiune simplă exprimând atitudinea faŃă de cele prezentate sau se pot rezuma la
simpla audiere, însoŃită sau nu de dezbateri.

B. Proceduri de control care au efecte precumpănitor juridice

7.4.6. MoŃiunea de cenzură


Este expresia răspunderii politice a Guvernului şi urmăreşte două scopuri conjugate:
angajarea unei dezbateri publice în Camerele reunite în şedinŃa comună asupra politicii de
ansamblu a Guvernului;
demiterea Guvernului.
Caracteristicile esenŃiale ale procedurii
• ca regulă, moŃiunea de cenzură este iniŃiată de opoziŃie, dar poate fi iniŃiată şi de
majoritate atunci când a pierdut încrederea în Guvern şi urmăreşte formarea unui nou Guvern; ea
poate fi iniŃiată de cel puŃin 1/4 din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor;
• parlamentarii care au iniŃiat o moŃiune de cenzură într-o sesiune, care a fost respinsă,
nu o mai pot reitera în aceeaşi sesiune, afară de cazul când Guvernul şi-a angajat răspunderea,
deoarece în această situaŃie moŃiunea este provocată de însuşi Guvernul;
• moŃiunea de cenzură se dezbate şi se supune la vot în şedinŃa comună a Camerelor;
• de la depunerea moŃiunii la Biroul permanent, după un interval de maxim 5 zile,
moŃiunea se prezintă de reprezentantul iniŃiatorilor în plen şi se dezbate în 3 zile (termen fix) de la
această prezentare;
• dezbaterea este precedată de prezentarea moŃiunii de către iniŃiator, urmată de cuvântul
primului-ministru sau al altui reprezentant al său;
• luările de cuvânt sunt, potrivit regulilor şedinŃelor, organizate (în timpul alocat şi într-o
alternanŃă care să asigure contradictorialitatea între susŃinătorii Guvernului şi aceia care au cerut
demiterea lui);
• moŃiunea de cenzură se adoptă cu majoritate absolută şi are drept consecinŃă demiterea
Guvernului.

7.4.7. Admiterea cererii de percheziŃionare, reŃinere sau arestare a parlamentarilor


Reprezintă condiŃia pentru ca un parlamentar să poată fi percheziŃionat, reŃinut, sau arestat.
Caracteristicile esenŃiale ale procedurii
• cererea de percheziŃionare, reŃinere sau arestare a parlamentarilor se face de către
ministrul justiŃiei; este o procedură de control asupra justificărilor prezentate de executiv, supuse
examinării comisiei juridice;
• cererea şi raportul comisiei se dezbat în plen cu prioritate;
• încuviinŃarea percheziŃionării, reŃinerii sau arestării parlamentarilor se face cu votul
majorităŃii absolute a parlamentarilor Camerei;
• competenŃa de judecată a parlamentarilor pentru faptele care nu au legătură cu voturile
sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, iar
urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

7.4.8. Suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României


Este o procedură, prealabilă referendumului, pentru demiterea Preşedintelui în cazul încălcării
grave de către acesta a prevederilor ConstituŃiei.

68
Aspecte esenŃiale ale procedurii
• cererea de suspendare din funcŃie a preşedintelui României poate fi iniŃiată de cel
puŃin o treime din numărul total al parlamentarilor (deputaŃi şi senatori); se aduce la cunoştinŃa
parlamentarilor, după care aceştia constituie o comisie de anchetă;
• după primirea raportului comisiei şi a avizului CurŃii ConstituŃionale (căreia i se trimite
cererea după înregistrare), dezbaterea are loc cu prioritate, cu participarea Preşedintelui, dacă acesta
doreşte;
• cererea se supune votului secret cu bile şi poate fi admisă cu majoritatea absolută a
parlamentarilor, după care în 30 de zile are loc referendumul pentru demiterea Preşedintelui; între
timp, funcŃia Preşedintelui se aduce la îndeplinire de preşedintele interimar (în ordine, preşedintele
Senatului, şi dacă nici acesta nu poate îndeplini funcŃia, cel al Camerei DeputaŃilor).

7.4.9. Punerea sub acuzare a Preşedintelui României

Este o procedură, prealabilă referendumului, pentru demiterea Preşedintelui în cazul săvârşirii


unor fapte de înaltă trădare.
Aspecte esenŃiale ale procedurii
• cererea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României poate fi iniŃiată de
majoritatea deputaŃilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinŃă Preşedintelui României,
pentru a putea da explicaŃii cu privire la faptele ce i se impută;
• cererea se supune votului secret cu bile şi poate fi admisă cu majoritatea calificată a cel
puŃin două treimi din numărul parlamentarilor;
• competenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie;
• de la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii, funcŃia Preşedintelui se aduce
la îndeplinire de preşedintele interimar (în ordine, preşedintele Senatului, şi dacă nici acesta nu
poate îndeplini funcŃia, cel al Camerei DeputaŃilor);
• Preşedintele este demis de drept de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.

7.5. Proceduri de numiri


7.5.1. Cea mai importantă procedură se referă la învestirea Guvernului, care cuprinde patru etape
succesive: desemnarea de către Preşedintele României a candidatului la funcŃia de prim-ministru;
stabilirea de către acesta a listei Guvernului şi a programului de guvernare; solicitarea de către candidat a
votului de învestitură (faza parlamentară); numirea Guvernului de Preşedintele României şi primirea
jurământului de credinŃă.
Caracteristicile fazei parlamentare
• candidatul desemnat de către Preşedinte este obligat ca, în termen de 10 zile de la desemnare,
să ceară Parlamentului acordarea votului de încredere asupra programului şi listei Guvernului;
• competenŃa de deliberare aparŃine Camerelor în şedinŃă comună;
• candidatul la funcŃia de premier înaintează lista cu membrii Guvernului împreună cu
programul de guvernare la birourile permanente reunite ale Camerelor;
• până la şedinŃa de învestire, fiecare candidat la funcŃia de ministru va fi audiat de comisiile de
specialitate ale celor două Camere în şedinŃă comună;
• în urma audierii se prezintă premierului un aviz consultativ motivat;
• se creează astfel posibilitatea înlocuirii pe listă a celor care nu au trecut testul comisiei, pentru
a se evita respingerea de către plen a listei Guvernului în ansamblu (lista este blocată, fiind supusă la
vot în întregime, nu fiecare membru în parte);
• în ziua învestirii, după prezentarea programului şi a listei, iau cuvântul reprezentanŃii

69
grupurilor parlamentare, şedinŃa fiind organizată (fiecare grup poate utiliza doar timpul alocat, iar
ordinea asigură alternanŃa dintre cei ce sprijină Guvernul şi cei ce i se opun);
• apoi se votează prin modalitatea votului secret cu bile;
• învestitura Guvernului este, aşadar, colectivă şi nu individuală.

7.5.2. În legătură cu remanierea Guvernului, dacă prin propunerea de remaniere se


schimbă structura sau compoziŃia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea
revoca sau numi pe noii membri, la propunerea primului-ministru, numai pe baza votului de
încredere acordat de Parlament, în cadrul unei proceduri similare cu cea de învestitură a
Guvernului în ansamblul său .

7.5.3. Alte proceduri de numiri: pentru directorii serviciilor speciale, la propunerea Preşedintelui
României (competenŃă partajată cu Preşedintele României); pentru alegerea a trei judecători ai CurŃii
ConstituŃionale de către Senat şi a trei judecători de către Camera DeputaŃilor; pentru alegerea
consilierilor CurŃii de Conturi; pentru alegerea sau desemnarea, după caz a membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii etc.; în general, alegerea în plen este precedată de o analiză şi propunere a
comisiei permanente de specialitate.

7.6. Procedura de validări


Reprezintă procedura pentru atestarea legală a alegerii parlamentarului.
Caracteristici esenŃiale ale procedurii
• alegerea, după întrunirea Parlamentului nou ales, a unei comisii de validare; la Camera
DeputaŃilor, ea este pe întreaga legislatură, iar la Senat, atribuŃiile sale se exercită de comisia
juridică;
• comisia de validări constituie grupe de lucru ce examinează dosarele alegerilor,
soluŃionează contestaŃiile nerezolvate şi întocmeşte un raport cuprinzând lista parlamentarilor ce se
propune a fi validată şi parlamentarii al căror mandat se propune a fi invalidat; pe parcursul
legislaturii, propune validarea individuală a supleanŃilor dacă întrunesc condiŃiile legii (să nu-şi fi
schimbat opŃiunea politică şi să ocupe pe listă locul imediat următor);
• lista se supune în bloc votului; invalidarea se supune individual; votul este cu majoritatea
relativă (majoritatea parlamentarilor prezenŃi);
• înlocuirea parlamentarului prin supleant presupune validarea acestuia, dar numai
individual, nu în bloc; la Camera DeputaŃilor validarea se face de comisia iniŃială, iar la Senat se
realizează de către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităŃi şi validări.

7.7. Procedura depunerii jurământului de către Preşedintele României


de la data jurământului, preşedintele ales începe să-şi exercite mandatul şi încetează mandatul
preşedintelui anterior.
• Camerele reunite în şedinŃă comună primesc jurământul, după prezentarea hotărârii de
validare a alegerii noului preşedinte de către Curtea ConstituŃională; şedinŃa este prezidată de către
preşedinŃii celor două Camere.
• După jurământ, preşedintele rosteşte un discurs, iar Camerele reunite adoptă o
declaraŃie de constatare a îndeplinirii procedurii.

7.8. Alte proceduri


Sunt instituite pe temeiul autonomiei parlamentare.
Exemplu: pentru aniversarea unor evenimente (ziua naŃională, RevoluŃia română din 1989 etc.);
procedura se stabileşte îndeosebi pe temeiul precedentelor.

70
BIBLIOGRAFIE

0. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Drept parlamentar românesc, Editura Actami,


Bucureşti, 1999
1. Mihai constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan; Revizuirea ConstituŃiei României –
explicaŃii şi comentarii - , Editura Rosetti, Bucureşti, 2003
2. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Studii constituŃionale, vol I, Editura Actami,
Bucureşti, 1995
3. Ioan Deleanu, InstituŃii şi proceduri constituŃionale, vol. II Editura Servo-Sat, Arad, 1998
4. Tudor Drăganu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, Tratat elementar, vol. II, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1998
5. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2001
6. Cristian Ionescu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, vol. II, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1997
7. Maria Năstase Georgescu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, Editura Sylvi,
Bucureşti, 2001
8. Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura Polirom, Iaşi, 1998
9. Ion Predescu, Bianca Predescu, Mandatul parlamentar şi imunitatea parlamentară, Editura
Scrisul românesc, Craiova, 2002
10. Cristian Ionescu, Principii ale democraŃiei constituŃionale, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1997
11. Victor Duculescu, ConstanŃa Călinoiu, Georgeta Duculescu, Tratat de teorie şi practică
parlamentară, vol I şi II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001
12. Cristian Ionescu, Dezvoltarea ConstituŃională a României – Acte şi documente - , Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1998
13. Dan Claudiu Dănişor, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1997
14. Simina Tănăsescu, Ştefan Deaconu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice – Caiet de
seminarii - Editura All Beck, Bucureşti, 2001
15. Mihai Constantinescu, Marius Amzulescu, Drept contencios constituŃional, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003

71