KA i AD contra Belgia - Practici sexuale violente Consimmntul victimei Condamnare penal

Practici sexuale violente Consimmntul victimei Condamnare penal CEDO, secia I, hotrrea KA i AD contra Belgia, 17 februarie 2005, 42758/98 i 45558/99 Dac orice persoan poate s revendice dreptul la orice practici sexuale dorete, o limit este cea a victimei acestor practici sexuale. Reclamanii, de profesie magistrat i respectiv medic, au fost condamnai pentru vtmare corporal comis asupra unui ter, cu ocazia unor scene de practici sado-masochiste. Unul dintre reclamani a fost, de asemenea, condamnat pentru instigare la prostituie. Cu ocazia examinrii recursului lor la Curtea de Casaie, n edina public a fost citit pentru prima oar raportul magistratului raportor. Potrivit legii belgiene, prile puteau combate acest raport oral n faa Curii la momentul prezentrii lui, ns n practic se putea obine o amnare pentru a prezenta n scris concluziile cu privire la raportul magistratului raportor. n spe, nici reclamanii, nici avocaii lor nu au fost prezeni la edina de judecat, iar recursul lor a fost respins. Art. 6. Lipsa comunicrii anterioare a raportului magistratului raportor. Ct timp toate prile au putut cunoate raportul n discuie nu exist vreo atingere a principiului egalitii armelor. De asemenea, atta timp ct, legea i practica permite o posibilitate rezonabil de combatere a concluziilor acestui raport, nu exist vreo atingere a principiului contradictorialitii. De aceea, art. 6 nu a fost violat. Art. 7. Curtea a considerat c, dei a existat consimmntul victimei la provocarea tratamentelor pentru care reclamanii au fost condamnai, acetia se putea atepta n mod rezonabil s existe un risc de urmrire penal, ct timp ambii sunt profesioniti n drept i medicin. De aceea, exigena previzibilitii legii pe care o implic principiul legalitii incriminrii a fost respectat, iar art. 7 nu a fost violat. Art. 8. Via privat. Condamnarea pentru vtmare corporal aplicat cu ocazia unor practici sado-masochiste constituie o ingerin n via privat a persoanei, al crei component este libertatea sexual. Prevzut de lege, condamnarea viza protecia drepturilor altuia, a sntii, prevenirea infraciunilor i a ordinii. n ceea ce privete necesitatea condamnrii ntr-o societate democratic, Curtea a subliniat condiiile n care practicile sado-masochiste au intervenit: angajamentul reclamanilor c se vor opri imediat ce victima solicit acest lucru nu a fost respectat; s-au but cantiti mari de alcool astfel c controlul situaiei era inexistent; a existat o escaladare a violenei ntre reclamani i victim. Dac orice persoan poate s revendice dreptul la orice practici sexuale dorete, o limit este cea a victimei acestor practici sexuale. De aceea, condamnarea reclamanilor nu poate fi socotit o msur disproporionat, iar art. 8 nu a fost violat.

Libertatea cstoriei Interdicia unor cstorii Raporturi de familie - B si L versus Marea Britanie
CEDO, secia IV, hotrrea B. i L. versus Marea Britanie, 13 septembrie 2005, 36536/02 Interdicia mariajului ntre socrii i nora ori ginerele lor semnific c reclamanii nu pot face s fie recunoscut social i juridic relaia lor. Reclamanii s-au plns n faa Curii de existena unei legi care i mpiedic s se cstoreasc. B este tatl fostului so al lui L. Dup ce att cstoria lui B, ct i cea a lui L au euat, cei doi s-au mutat mpreun cu copii lui L, care sunt nepoii lui B i care l numesc pe acesta tat. O lege din 1949 interzicea cstoria ntr-o astfel de situai, cu excepia ipotezei n care ambii foti soi ai persoanelor implicate erau decedai. n 1986, legea a fost modificat, n sensul c se puteau crea excepii de la aceast regul, dar numai printr-o lege individual emis de ctre Parlament. Procedura nu urma criterii bine stabilite, ci inea de puterea discreionar a Parlamentului. Pentru o declanarea unei astfel de proceduri nu exista posibilitatea de a se obine sprijin financiar. Art. 12. Limitrile impuse dreptului unui brbat i a unei femei de a se cstori i de a fonda o familie nu trebuie s fie de o severitate att de nalt, nct acest drept s fie atins n substana sa. Interdicia mariajului ntre socrii i nora ori ginerele lor semnific c reclamanii nu pot face s fie recunoscut social i juridic relaia lor. Faptul c mariajul ar putea fi ipotetic ncheiat dac fotii lor soi ar deceda nu suprim atingerea substanei acestui drept. De asemenea, posibilitatea de a sesiza Parlamentul care s emit o lege individual de excepie nu poate avea alt semnificaie, ct timp procedura este excepional i foarte costisitoare, iar corpul legislativ nu are stabilit vreo procedur ori vreun criteriu clar pentru emiterea unei astfel de legi. mpiedicarea cstoriei, chiar dac vizeaz un scop legitim protecia integritii familiei i protecia intereselor i sentimentelor copiilor nu poate mpiedica existena faptic a unei relaii care s aduc atingere acestor interese. Tocmai de aceea, ntr-o situaia analog, Parlamentul a estimat c interdicia nu vizeaz vreun scop util ordinii publice. Curtea estimeaz c incoerena ntre scopurile declarate de ctre statul prt i derogrile de interdicie compromite raionalitatea i logica legii n discuie. De aceea, exist o violare a art. 12.

Poltoratskiy c. Ucraina - Pedeapsa capital. Culoarul morii. Tratament inuman.

CEDO, secia IV, hotrrea Poltoratskiy c. Ucraina, 29 aprilie 2003, 38812/97 Un anumit tratament aplicat unui deinut este agravat de faptul c acesta era condamnat la moarte. Reclamantul a fost condamnat la pedeapsa capital n 1995. Pedeapsa sa a fost confirmat n 1996 i a fost transferat ntr-o zon de ateptare a execuiei din cadrul penitenciarului. n 1997, a intrat n vigoare un moratoriu privind pedeapsa capital, iar n 2000 toate pedepsele cu moartea

au fost comutate n deteniune pe via. Potrivit reclamantului, o reglementare secret aplicabil condamnailor la moarte l-a mpiedicat s beneficieze de dreptul de avea activiti n aer liber, de a avea acces la televizor ori la pres, de a primi pachete cu alimente etc. Pe de alt parte, pn n septembrie 1997, i s-a interzis orice coresponden, iar pn n 1998 nu a putut primi nicio vizit. innd cont de faptul c statul a contestat afirmaiile reclamantului cu privire la condiiile sale de detenie, fosta Comisie European a Drepturilor Omului a ntreprins o anchet la faa locului n 1998. Comisia a estimat c nu se poate afirma, dincolo de orice dubiu rezonabil, c reclamantul ar fi suferit un tratamentele incriminate. Totui, nicio anchet nu a fost deschis de vreo autoritate intern cu privire la aceste aspecte. Comisia a constatat c reclamantul era unicul deinut ntr-o celul cu toalet fr sistem de canalizare, o chiuvet cu ap rece, dou paturi, o mas, un calorifer i o fereastr cu zbrele. Lumina era aprins permanent, iar gardienii observau frecvent deinuii prin vizor. Pn n 1998, deinuii nu putea s se plimbe n curte, iar ferestrele erau n permanen nchise. Cu privire la vizitele familiei, Comisia a observat c aproape toate cererile de vizitare ale prinilor au fost autorizate, ns c vizitele au fost autorizate de abia la 23 luni de la data cererii. n plus, vizitele au avut loc n prezena gardienilor. 1. Art. 3 (Interzicerea torturii). Cu privire la anumite violene suferite de ctre reclamant. Curtea a constatat c nu exist suficiente probe pentru a putea afirma c reclamantul a fost victima unor violene n nchisoare. Totui, Curtea a constatat c investigaiile autoritilor au fost realizate de o manier dilatatorie i superficial i c nu s-a realizat niciun efort concret pentru a descoperi cu adevrat ce s-a petrecut. De aceea, exist o violare a art. 3 sub acest aspect. 2. Cu privire la condiiile de detenie. Curtea are competena de a analiza condiiile de detenie posterioare datei de 11 septembrie 1997, cnd Ucraina a ratificat Convenia. n acest context, Curtea este profund ngrijorat de faptul c pn n mai 1998 reclamantul a fost inut nchis n celul 24 de ore zilnic, fr lumin natural i fr posibilitatea de a intra n contact cu alte persoane. O detenie n astfel de condiii inacceptabile constituie un tratament degradant, care a fost agravat de faptul c, n toat aceast perioad, reclamantul era condamnat la moarte. Chiar dac nu exist intenia de a umili persoana, condiiile de detenie au adus atingere demnitii umane. Este adevrat c situaia s-a ameliorat din mai 1998, ns la acea dat erau deja 30 de luni de cnd reclamantul era deinut n astfel de condiii. De aceea, art. 3 a fost violat. 3. Art. 8 (Dreptul la respectarea vieii private i de familie). Restriciile dreptului de a primi vizite i dreptului la coresponden constituie ingerine n drepturile garantate prin art. 8, fr a fi fost prevzute de lege la acel moment sau, fr ca legea care le prevedea s fi fost publicat ori accesibil n alt form publicului. De aceea, art. 8 a fost violat. 4. Art. 9 (Libertatea de gndire, de contiin i de religie). Faptul c reclamantul nu a putut participa la slujbele religioase sptmnale alturi de ali deinui constituie o ingerin n libertatea sa de a-i manifesta convingerile religioase. Aceast ingerin nu era prevzut de lege, astfel c i art. 9 a fost violat. Curtea a decis identic i prin hotrrea Kuznetsov versus Ucraina

Amihalachioaie contra Moldovei - Libertatea de exprimare a avocatului

(Cererea nr. 60115/00), HOTRRE, STRASBOURG, 20 aprilie 2004 DEFINITIV la 20 iunie 2004 potrivit articolului 44 2 (b) din Convenie In cauza Amihalachioaie c. Moldovei, . PROCEDURA 1. La originea cauzei se afl cererea (nr. 60115/00) depus mpotriva Republicii Moldova prin care un cetean al acestui stat, dl Gheorghe Amihalachioaie (reclamant), s-a adresat Curii la 14 iulie 2000 n conformitate cu articolul 34 al Conveniei pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale (Convenia). 2. Reclamantul este reprezentat de ctre dl A. Tnase, avocat din Chiinu. Guvernul Republicii Moldova (Guvernul) este reprezentat de ctre Agentul su, dl V. Prlog, de la Ministerul Justiiei. 3. n cererea sa, reclamantul pretinde nclcarea dreptului su la libertatea de exprimare garantat de articolul 10 al Conveniei, ca urmare a amendrii sale pentru critica adus unei hotrri a Curii Constituionale cu privire la constituionalitatea legislaiei privind organizarea profesiei de avocat. 4. Cererea a fost iniial repartizat primei seciuni a Curii (articolul 52 1 al Regulamentului Curii). 5. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat compoziia seciunilor sale (articolul 25 1 al Regulamentului Curii). Cauza a fost, astfel, repartizat celei de-a doua seciuni (articolul 52 1). n cadrul respectivei seciuni, n conformitate cu articolul 26 1, a fost constituit camera competent de a examina aceast cerere (articolul 27 1 al Conveniei). 6. Printr-o decizie din 23 aprilie 2002, camera a declarat cererea parial admisibil. 7. Att reclamantul, ct i guvernul au prezentat observaii scrise cu privire la fondul cauzei (articolul 59 1 al Regulamentului Curii). N FAPT
CIRCUMSTANTELE CAUZEI

1. Reclamantul este cetatean al Republicii Moldova nascut in anul 1949 i care locuiete in Chiinau (Moldova). Dumnealui este avocat i preedinte al Uniunii avocatilor din Republica Moldova. 2. n anul 2000, un grup de deputati impreuna cu avocatul parlamentar din Republica Moldova au depus la Curtea Constitutionala sesizarea de a verifica constitutionalitatea Legii nr. 395-XIV cu privire la avocatura. Legea prevedea, printre altele, obligatia tuturor avocatilor care profesau in Republica Moldova sa fie membri ai Uniunii Avocatilor, formata din toti avocatii inscrii in birourile de avocati din intreaga tara. Ei au invocat faptul ca afilierea obligatorie a avocatilor la aceasta uniune era contrara dreptului la libertatea de asociere garantat de Constitutia Republicii Moldova. 3. Dupa ce a obtinut, printre altele, avizul Uniunii Avocatilor, care considera ca legea era conforma Constitutiei, Curtea Constitutionala a pronuntat la 15 februarie 2000 o hotarre prin care a declarat neconstitutionale prevederile legale cu privire la afilierea obligatorie a avocatilor la Uniunea Avocatilor din Republica Moldova. 4. ntr-o convorbire telefonica cu A.M., jurnalist la ziarul aconomuttecoe o6o3penue, reclamantul a criticat hotarrea Curtii Constitutionale. 5. n editia din luna februarie a anului 2000 a ziarului respectiv, A.M. a publicat un articol despre polemica declanata in rndul avocatilor de hotarrea din 15 februarie 2000 a Curtii Constitutionale. Printre altele, jurnalistul s-a referit la convorbirea telefonica pe care a avut-o cu reclamantul in urmatorii termeni:

(...) Dupa ce hotarrea Curtii Constitutionale a fost facuta publica, ziarul 3xoHomagecxoe o6o3peime a adresat cteva intrebari preedintelui Uniunii Avocatilor, dlui Gheorghe Amihalachioaie. Daca comentariile sale sunt pline de emotii, este, fara indoiala, datorita faptului ca ele au fost formulate intr-un astfel de context: Din cauza hotarrii Curtii Constitutionale, se va instala o anarhie completa in organizarea profesiei de avocat, a spus dl Amihalachioaie. Veti vedea ce se va intmpla intr-un an de zile. ncepnd cu aceasta zi, nu mai exista un sistem unic de organizare a profesiei i nici un stat unitar. Noi ne-am obinuit cu acest lucru este mult mai uor de a trai i lucra intr-un haos. Impozitele nu se achita, nu exista un control i, prin urmare, nici etica, nici disciplina i nici responsabilitate. n lumina celor spuse, se pune intrebarea: Curtea Constitutionala, este oare ea constitutionala? n anul 1990, Organizatia Natiunilor Unite a adoptat Principiile de baza cu privire la rolul avocatilor, garantate perfect in dreptul nostru. Peste tot in lume, profesia de avocat este independenta. Numai in Republica Moldova ea este subordonata puterii executive, adica Ministerului Justitiei. Acest lucru reprezinta o incalcare grava a principiilor democratice fundamentale. Curtea Constitutionala nu a luat in consideratie exemplele specifice din jurisprudenta Curtii de la Strasbourg la care s-a facut referire in avizul prezentat de Uniunea Avocatilor. Probabil judecatorii Curtii Constitutionale nu considera Curtea Europeana a Drepturilor Omului o autoritate. Trebuie sa prezum oare faptul ca ei au obtinut mai multa experienta in cinci ani dect judecatorii de la Strasbourg in cincizeci de ani? Cu certitudine, noi vom informa Consiliul Europei ca Republica Moldova nu respecta jurisprudenta i exigentele Curtii Europene a Drepturilor Omului.

n conformitate cu termenii folositi de dl Amihalachioaie, printre juriti, avocatii au fost considerati intotdeauna ca fiind o categorie superioara: Cu toate acestea, chiar i dupa hotarrea Curtii Constitutionale, corpul avocatilor ramne o putere. (...)
1. Printr-o scrisoare din 18 februarie 2000, Preedintele Curtii Constitutionale a informat reclamantul ca cele afirmate de el in ziarul 3xoHommiecxoe o6o3peHHe pot fi considerate ca lipsa de respect fata de Curtea Constitutionala in sensul articolului 82 1 (e) al Codului jurisdictiei constitutionale, i a solicitat reclamantului sa prezinte explicatii scrise cu privire la acest subiect in termen de zece zile.

14. La 28 februarie 2000, reclamantul a prezentat explicatiile solicitate. El a declarat ca a aflat despre publicarea afirmatiilor sale din scrisoarea din 18 februarie 2000 pe care i-a adresat-o Curtea Constitutionala i a confirmat faptul ca a avut o lunga conversatie telefonica cu jurnalistul A.M. la subiectul hotarrii din 15 februarie 2000. Totodata, el a subliniat ca afirmatiile sale au fost denaturate i scoase dintr-un context mult mai larg. El a adaugat ca, daca A.M. i-ar fi prezentat articolul inainte de publicare, el ar fi verificat, in mod riguros, felul in care afirmatiile sale au fost prezentate i si-ar fi asumat intreaga responsabilitate pentru cele afirmate. 15. La 6 martie 2000, Curtea Constitutionala, aplicnd articolele 81 i 82 ale Codului jurisdictiei constitutionale, a adoptat o decizie irevocabila prin care i-a aplicat reclamantului o amenda administrativa in marime de 360 lei moldoveneti (echivalentul a 36 de euro). Curtea Constitutionala a constatat ca, in interviul sus-mentionat, reclamantul a declarat: Din cauza hotarrii Curtii Constitutionale, se va instala o anarhie completa in organizarea profesiei de avocat (...) se pune intrebarea: Curtea Constitutionala, este oare ea constitutionala? (...) judecatorii Curtii Constitutionale nu considera Curtea Europeana a Drepturilor Omului o autoritate. Ea a considerat ca aceste afirmatii demonstrau o lipsa de respect a reclamantului fata de Curtea Constitutionala i hotarrea acesteia. 16. Hotarrea Curtii Constitutionale fiind irevocabila, la 7 iulie 2000, reclamantul a platit suma de 360 lei (echivalentul a 36 de euro) in contul Ministerului Finantelor. DREPTUL INTERN PERTINENT 17. Prevederile relevante ale Codului jurisdictiei constitutionale sunt urmatoarele: Articolul 81 1 Pentru a apara demnitatea judecatorilor Curtii Constitutionale, a participantilor la proces i pentru a asigura conditii de exercitare a jurisdictiei constitutionale, Curtea este in drept sa ia masurile prevazute la articolul 82. Articolul 82 (1) n vederea asigurarii exercitarii jurisdictiei constitutionale, se prevede raspundere administrativa, sub forma de amenda de pna la 25 salarii minime, pentru:

(a) declaratii neconstitutionale, indiferent de modul lor de exprimare; (b) imixtiune in activitatea procedurala a judecatorilor Curtii Constitutionale, incercare de a exercita influenta asupra lor prin metode neprocedurale;
1. neindeplinire nemotivata, in modul i in termenii stabiliti, a cerintelor judecatorilor Curtii, neexecutare a hotarrilor i avizelor Curtii;

(d) incalcare a juramntului judiciar;

1. manifestare a lipsei de respect fata de Curtea Constitutionala prin nesocotirea dispozitiilor date de preedintele edintei, prin incalcare a ordinii in edinta, precum i savrirea altor fapte care denota desconsiderare vadita fata de Curte, de procedura jurisdictiei constitutionale.

(...) 18. Articolul 4 al Legii presei, nr. 243-XIII din 26 octombrie 1994, prevede urmatoarele: Publicatiile periodice (...) publica, potrivit aprecierilor proprii, orice fel de materiale i informatii, tinnd cont de faptul ca exercitiul acestor libertati ce comporta datorii i responsabilitati este supus unor formalitati, conditii, restrngeri i unor sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii i prevenirea crimei, ocrotirea sanatatii, protectia moralei, protectia reputatiei sau apararea drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea unor informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea i impartialitatea puterii judiciare. PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 10 AL ConventieI 19. Reclamantul sustine ca condamnarea sa constituie o ingerinta nejustificata in dreptul sau la libertatea de exprimare. El invoca articolul 10 al Conventiei care prevede urmatoarele: 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie i libertatea de a primi sau de a comunica informatii sau idei fara amestecul autoritatilor publice i fara a tine seama de frontiere. (...) 2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri i responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrngeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, (...) pentru a garanta autoritatea i impartialitatea puterii judecatoreti. A. Argumentele pfirtilor 1. Reclamantul

20. Reclamantul considera ca ingerinta in dreptul sau la libertatea de exprimare nu era nici prevazuta de lege i nici necesara intr-o societate democratica. 21. Mai inti de toate, el declara faptul ca articolul 82 al Codului jurisdictiei constitutionale nu intrunete exigentele cu privire la previzibilitatea legii, deoarece articolul respectiv nu definete cu destula claritate faptele susceptibile de a fi supuse unei sanctiuni administrative. n special, reclamantul se plnge ca din continutul articolului 82 este dificil de a determina daca sunt susceptibile de a fi sanctionate doar faptele comise in timpul unei edinte a Curtii Constitutionale sau toate faptele care exprima o lipsa de consideratie fata de Curte i de procedura sa. 22. Reclamantul declara, de asemenea, ca nu a criticat Curtea Constitutionala sau judecatorii sai in general, dar ca, in contextul unei dezbateri largi cu privire la organizarea profesiei de avocat, el a dezaprobat hotarrea acestei jurisdictii. Prin urmare, el considera ca sanctiunea la care a fost supus nu a fost necesara intr-o societate democratica. 2. Guvernul 23. Guvernul a admis ca a existat o ingerinta in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, dar el considera ca ingerinta incriminata corespunde exigentelor paragrafului 2 al articolului 10 al Conventiei. Guvernul, de asemenea, considera ca articolul 82 al Codului jurisdictiei constitutionale corespunde criteriului de previzibilitate, el fiind interpretat in lumina articolului 81, care prevede ca Curtea Constitutionala poate lua masuri care pot constitui o ingerinta in dreptul la libertatea de exprimare, pentru a proteja demnitatea judectorilor si i a garanta condiii corespunztoare pentru exercitarea justiiei constituionale. Or, innd cont de funcia reclamantului i de experiena sa profesional, Guvernul consider c reclamantul ar fi putut s-i dea seama c autoritatea Curii Constituionale trebuie respectat nu doar in cadrul audierilor, dar i in afara acestora.
1. Guvernul declar c ingerina a fost justificat de necesitatea de a garanta autoritatea i imparialitatea puterii judiciare i c ea a fost necesar intr-o societate democratic, deoarece reclamantul a depit limitele criticii admisibile, afirmaiile sale fiind defimtoare i ofensatoare pentru judectorii Curii Constituionale, precum i pentru insi Curtea Constituional. El subliniaz faptul c in calitatea sa de avocat, reclamantul era obligat s fie rezervat fa de puterea judectoreasc i c, prin urmare, libertatea sa de exprimare era mai restrns.

B. Aprecierea Curii 1. Principii generale

1. Curtea amintete faptul c o lege, in sensul articolului 10 2 al Conveniei, este o norm formulat cu destul precizie pentru a permite unui cetean s decid conduita sa i s prevad, in mod rezonabil, in funcie de circumstanele cauzei, consecinele care ar putea rezulta dintr-un fapt determinat. Totodat, aceste norme nu trebuie s fie previzibile cu certitudine absolut, chiar dac o astfel de certitudine ar fi binevenit, deoarece dreptul trebuie s tie s se adapteze la schimbrile de situaie. De asemenea, multe legi conin, prin natura lucrurilor, formulri mai mult sau mai puin vagi ale cror interpretare i aplicare depind de

practic (The Sunday Times v. the United Kingdom (no. 1), judgment of 26 April 1979, Series A no. 30, p. 31, 49, and Hertel v. Switzerland, judgment of 25 August 1998, Reports of Judgments and Decisions 1998-VI, pp. 2325-26, 35). 2. Gradul de precizie depinde intr-o mare msur de coninutul textului in cauz, de domeniul pe care urmeaz s-l guverneze, precum i de numrul i statutul destinatarilor si (Groppera Radio AG and Others v. Switzerland, judgment of 28 March 1990, Series A no. 173, p. 26, 6). 3. Curtea, de asemenea, reamintete c statutul specific al avocailor ii plaseaz intr-o poziie central in administrarea justiiei, in calitate de intermediari intre justiiabili i instanele de judecat, fapt care explic restriciile de conduit impuse in mod obinuit membrilor baroului (Casado Coca v. Spain, judgment of 24 February 1994, Series A no. 285-A, p. 21, 54). 4. Totui, aa precum Curtea a avut deja ocazia s afirme, libertatea de exprimare se refer, de asemenea, i la avocai, care au dreptul de a se

pronuna in mod public cu privire la funcionarea justiiei, critica creia nu trebuie, ins, s depeasc anumite limite. Mai mult, Articolul 10 al Conveniei protejeaz nu numai esena ideilor i a informaiilor exprimate, dar, de asemenea, i forma pe care acestea o iau. n acest sens, urmeaz s se in cont de echilibrul care trebuie s existe intre diferitele interese implicate, printre care figureaz dreptul publicului de a fi informat asupra aspectelor care se refer la funcionarea puterii judiciare, imperativele unei bune administrri a justiiei i demnitatea profesiei de avocat (Schopfer v. Suisse, hotrre din 20 mai 1998, Recueil 1998-III, p.1053-1054, 33).
1. Chiar dac statele contractante se bucur de o anumit marj de apreciere pentru a decide dac o asemenea necesitate exist, o astfel de marj este dublat de un control european care se refer att la lege, ct i la deciziile care o aplic (Sunday Times v. Royaume-Uni (nr. 2), hotrre din 26 noiembrie 1991, seria A nr. 217, p.28-29, 50) 2. n exerciiul controlului su, Curtea trebuie s analizeze ingerina litigioas in lumina ansamblului cauzei, inclusiv coninutul afirmaiilor reclamantului i contextul in care acestea au fost exprimate, pentru a determina dac ingerina corespunde unei necesiti sociale impetuoase, a fost proporional scopului legitim urmrit i dac motivele invocate de autoritile naionale pentru a o justifica au fost pertinente i suficiente (Sunday Times (nr.2), ibidem.; i Nicula v. Finlande, nr. 31611/96, 44, CEDH 2002-II).

2. Aplicarea principiilor menjionate mai sus n aceasta cauzei

1. Curtea noteaz faptul c reclamantul a fost condamnat pentru c a afirmat intr-un interviu acordat unui ziar c in urma unei hotrri a Curii Constituionale o anarhie total se va instaura in organizarea profesiei de avocat i c, prin urmare, se pune intrebarea dac Curtea Constituional este constituional. Reclamantul a fost, de asemenea, condamnat pentru c a declarat c judectorii Curii Constituionale nu ar considera Curtea European a Drepturilor Omului o autoritate.

Or, o astfel de condamnare poate fi considerat o ingerin in exercitarea de ctre reclamant a dreptului su la respectarea libertii sale de exprimare, aa precum aceasta este garantat de articolul 10 al Conveniei.

1. Curtea constat c ingerina in cauz a fost prevzut de lege in sensul paragrafului al doilea al articolului 10 al Conveniei. n aceast privin, ea relev c controversa dintre pri se refer la interpretarea extensiv sau restrictiv a articolului 82 al Codului jurisdiciei constituionale, care definete faptele susceptibile de sanciuni administrative. 2. Curtea noteaz c textul articolului 82 conine o prevedere general in conformitate cu care sunt pedepsite cu amend faptele care exprim o lips vdit de consideraie fa de Curtea Constituional i de procedura acesteia.

Curtea consider c dei faptele incriminate nu sunt definite sau enumerate cu o precizie absolut de ctre lege, reclamantul putea, in mod rezonabil, s prevad, avnd in vedere profesia sa de jurist i experiena sa profesional in calitate de preedinte al baroului, c afirmaiile sale erau susceptibile s cad sub incidena prevederii citate mai sus din Codul jurisdiciei constituionale.
1. De asemenea, Curtea estimeaz c ingerina litigioas a urmrit un scop legitim, deoarece ea a fost justificat de necesitatea de a garanta autoritatea i imparialitatea puterii judectoreti, in sensul paragrafului al doilea al articolului 10 al Conveniei. Rmne de analizat dac ingerina a fost necesar intr-o societate democratic. 2. Curtea relev c afirmaiile reclamantului s-au referit la o chestiune de interes general i c ele s-au inscris in cadrul unei polemici aprinse declanate printre avocai de o hotrre a Curii Constituionale cu privire la statutul profesiei de avocat i care punea capt organizrii avocailor intr-o structur unic - Uniunea Avocailor din Republica Moldova, al crei preedinte era reclamantul. 3. n acest context, Curtea estimeaz c, chiar dac aceste afirmaii pot fi considerate de natur s denote o anumit lips de respect fa de Curtea Constituional datorit hotrrii sale, ele nu pot fi calificate nici grave i nici injurioase fa de judectorii Curii (a se vedea mutatis mutandis, Skalka v. Pologne, nr.43425/98, 34, 27 mai 2003; Perna v. Italie [GC], nr.48898/99, 47, CEDH 2003-V; Nikula citat mai sus, 48, 52). 4. n afar de aceasta, innd cont de faptul c presa a preluat afirmaiile reclamantului i c acesta a declarat ulterior c o parte din afirmaii au fost denaturate (paragraful 14 de mai sus), Curtea estimeaz c reclamantul nu poate fi considerat responsabil de tot ceea ce figura in interviul publicat.

38. n fine, Curtea subliniaz c dei amenda de 360 de lei (ceea ce constituie echivalentul a 36 euro) impus reclamantului reprezint o sum modest, ea nu este una simbolic i demonstreaz intenia de a pedepsi sever reclamantul, Curtea Constituional aplicnd o amend aproape de maximumul prevzut de lege.
1. Avnd in vedere cele expuse mai sus, Curtea estimeaz c restrngerea libertii de exprimare a reclamantului nu a constituit o necesitate social imperioas i c autoritile naionale n-au prezentat motive pertinente i suficiente pentru a o justifica. Deoarece reclamantul nu a depit limitele criticii permise de articolul 10 al Conveniei, ingerina incriminat nu poate fi considerat ca fiind necesar intr-o societate democratic. 2. Prin urmare, a existat o violare a articolului 10 al Conveniei.

II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENIEI

1. Articolul 41 al Conveniei prevede urmtoarele:

Dac Curtea declar c a avut loc o violare a Conveniei sau Protocoalelor sale i dac dreptul intern al naltelor Pri Contractante nu permite dect o nlturare incomplet a consecinelor acestei violri, Curtea acord prii lezate, dac este cazul, o satisfacie echitabil. A. Prejudiciu 42. Reclamantul a solicitat 100 000 euro cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin condamnarea sa, care i-a adus o atingere grav reputaiei sale de avocat i preedinte al Uniunii Avocailor. 43. Guvernul a considerat suma cerut de reclamant cu titlu de prejudiciu moral ca fiind exagerat. El a mai adugat faptul c, n orice caz, simpla constatare a violrii articolului 10 poate constitui n sine o satisfacie echitabil suficient. 44. Curtea consider c constatarea unei violri constituie n sine o satisfacie echitabil suficient pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de reclamant. B. Costuri si cheltuieli
1. Reclamantul a pretins 2,000 dolari americani (echivalentul a 1 670 euro) care reprezint onorariul avocatului pentru reprezentarea lui la Curte. El face referire la contractul ncheiat cu avocatul su, conform cruia aceast sum urmeaz s fie pltit avocatului dac reclamantul obine ctig de cauz n faa Curii. El subliniaz faptul c ncheierea unor astfel de contracte constituie o practic constant pentru avocaii din Republica Moldova.

46. Guvernul s-a opus acestei pretenii, declarnd c suma solicitat este excesiv i c aceste cheltuieli n-au fost angajate. 47. Nu ine de competena Curii de a se expune asupra acordului cu privire la onorarii. n conformitate cu jurisprudena sa, ea urmeaz s stabileasc dac costurile i cheltuielile au fost necesare, realmente angajate i rezonabile ca mrime (Nilsen et Johnsen v. Norvge [GC], nr.23118/93, 62, CEDH 1999-VIII). n aceast privin, Curtea poate s se bazeze pe elemente precum numrul de ore lucrate de avocat i tariful perceput de acesta pentru o or de lucru (Iatridis v. Grce (satisfacia echitabil) [GC], nr. 31107/96, 55, CEDH 2000-XI). n aceast cauz, reclamantul nu a prezentat nici o justificare n sprijinul preteniilor sale. n consecin, Curtea decide s nu aloce reclamantului nici o sum cu acest titlu.
1. 1. Hotrte cu ase voturi pentru i unul mpotriv c a avut loc o violare a articolului 10 al Conveniei; 2. 2. Hotrte cu cinci voturi pentru i dou mpotriv c constatarea unei violri constituie n sine o satisfacie echitabil suficient pentru prejudiciul moral eventual suferit de reclamant; 3. 3. Respinge cu cinci voturi pentru i dou mpotriv restul preteniilor din cererea de satisfacie echitabil.

Redactat n limba francez i comunicat n scris la 20 aprilie 2004, n conformitate cu articolul 77 2 i 3 al Regulamentului Curii.

Lawrence Early Grefier Adjunct

Jean-Paul Costa Preedinte

n conformitate cu articolul 45 2 al Conveniei i articolul 74 2 al Regulamentului Curii, urmtoarele opinii separate sunt anexate la aceast hotrre:
1. opinia parial concordant i parial disident a dlui Loucaides; 2. opinia parial concordant i parial disident a dnei Thomassen; 3. opinia disident a dlui Pavlovschi.

J.-P.C. T.L.E. OPINIA PARTIAL CONCORDANTA DISIDENTA A JUDECATORULUI LOUCAIDES 5I PARTIAL

Eu impartasesc opinia majoritatii potrivit careia a avut loc o violare a articolului 10 al Conventiei in aceasta cauza, dar eu ajung la aceasta concluzie din motive diferite de cele ale majoritatii. Pe scurt, eu consider ca restrictia prevazuta in prevederile legale pertinente, aplicata reclamantului sub forma unei amenzi administrative, ca urmare a faptului ca intr-un interviu acesta a facut anumite afirmatii cu privire la o hotarare a Curtii Constitutionale, nu a corespuns, in mod direct, unui scop legitim corespunzator, si anume garantarea autoritatii si impartialitatii puterii judecatoresti, si a depasit ceea ce era necesar pentru a atinge acest scop. n consecinta, eu cred ca restrictia legislativa in cauza nu ar putea fi considerata in sine ca vizand un asemenea scop. Conform unui principiu de interpretare a Conventiei ferm stabilit, restrictiile la drepturile si libertatile enumerate in Conventie trebuie sa fie interpretate in mod strict si ingust. Asa precum Comisia a constatat in cauza Sunday Times (seria B, nr.28, p.64, 194), in contextul Conventiei, o interpretare stricta a clauzelor de exceptie semnifica faptul ca nici un alt criteriu decat cele mentionate in insasi clauza de exceptie nu poate justifica o restrictie, oricare ar fi ea, si ca aceste criterii la randul lor trebuie sa fie interpretate astfel incat sensul cuvintelor sa nu fie largit dincolo de continutul lor obisnuit.
n afara de acest principiu de interpretare, doi factori proprii articolului 10 incadreaza natura si semnificatia scopului autorizat pentru analiza uneirestrictii. Este vorba, in primul rand, de conditia conform careia restrictia safie considerata ca fiind necesara intr-o societate democratica si, in aldoilea rand, de conceptul de autoritate a puterii judecatoresti pentruapararea careia poate fi aplicata restrictia.ntrebarea cu privire la faptul daca o lege care limiteaza unul dindrepturile garantate de Conventie vizeaza in realitate un scop legitimtrebuie, in opinia mea, sa fie intotdeauna examinata in conformitate cuexigentele unei societati democratice moderne. Nu este suficient ca o legecare prevede o astfel de restrictie sa invoce unul din obiectivele pentru carerestrictia pertinenta este permisa. Chestiunea de fond trebuie intotdeauna sapresupuna analiza faptului daca restrictia este realmente necesara pentru aatinge acest scop, tinand cont de conditiile actuale de exercitare ademocratiei. Daca

restrictia depaseste ceea ce este necesar pentru scopulurmarit sau daca ea nu face decat sa serveasca acestui scop fie intamplator,fie indirect, ea nu poate fi considerata ca necesara intr-o societatedemocratica, pentru a atinge acest scop, si, prin urmare, trebuie considerat faptul ca ea nu rezulta din clauza de exceptie corespunzatoare. n aceast cauz, partea pertinent a prevederii legale in virtutea creia reclamantul a fost sancionat este urmtoarea:

n vederea asigurrii exercitrii jurisdiciei constituionale, se prevede rspundere administrativ, sub form de amend de pan la 25 salarii minime, pentru: (...) (e) manifestare a lipsei de respect fa de Curtea Constituional prin nesocotirea dispoziiilor date de preedintele edinei, prin inclcare a ordinii in edin, precum i svarirea altor fapte care denot desconsiderare vdit fa de Curte (...). (caracterele italice au fost adugate) Totodat, eu nu vd cum ar putea fi necesar intr-o societate democratic modern, de a sanciona pe cineva care a exprimat o desconsiderare fa de o jurisdicie oricare ar fi ea (spre deosebire de conceptul mai strict de contempt of court (sfidare a instanei de judecat) pentru a garanta autoritatea puterii judiciare. Libertatea de a critica hotrarile instanelor judectoreti i funcionarea puterii judiciare in general constituie in prezent un aspect indispensabil al democraiei, i aceasta cu atat mai mult cu cat o astfel de critic asigur un control adecvat al autoritii judectoreti. Aceast critic ar putea fi, in mod rezonabil, interpretat ca o lips de respect fa de o instan de judecat, deoarece termenul respect este atat de larg, incat orice confruntare sau disput cu un act al puterii judiciare pot fi asimilate cu o simpl critic. n aceast privin, este important s se in cont de exigenele unei societi democratice moderne, unde toate instituiile de stat trebuie s fie responsabile in faa poporului, acesta avand dreptul de a se exprima liber cu privire la chestiuni referitoare la o eventual disfuncie a acestor instituii. ntr-o societate democratic modern, critica acestor instituii, chiar dac ea este echivalent cu o lips de respect, constituie o valoare mult mai important decat protecia prestigiului unei instituii de stat, oricare ar fi ea. n opinia mea, este util de a reaminti ceea ce un eminent judector britanic, Lordul Denning, Master of the Rolls, a spus, in anul 1968, cu referire la un articol care critica dur o hotrare a Curii de Apel1, articolul respectiv fiind calificat drept contempt of court (sfidare a instanei de judecat): Acest articol este desigur critic fa de aceast curte. Deoarece se refer la Curtea de Apel, trebuie s recunoatem c este eronat (...). Permitei-mi s spun de la inceput c noi nu vom utiliza niciodat aceast noiune (cea de contempt of court (sfidare a instanei de judecat)) pentru a apra propria noastr demnitate. Aceast noiune trebuie s se bazeze pe fundamente mult mai sigure. Noi nu o vom folosi pentru a-i face s tac pe cei care ne critic. Noi nu ne temem de critic i nici nu o detestm. De fapt, este vorba de ceva mult mai important, de libertatea lor de exprimare. Fiecare are dreptul in faa Parlamentului sau in afara lui, in pres sau in audiovizual s fac comentarii echitabile, chiar i in mod deschis, cu privire la chestiunile de interes
1

Acest articol coninea pasajul urmtor: Recenta hotrare pronunat de Curtea de Apel constituie un exemplu straniu de orbire care pune stpanire uneori pe cei mai buni judectori.

Legislaia adoptat in anul 1960 i dup aceasta, ulterior, a devenit aproape inaplicabil din cauza hotrarilor irealiste, contradictorii i eronate in cauze importante, pronunate inclusiv de Curtea de Apel. Atunci ce fac ei? i cer oare scuze pentru cheltuielile i problemele cauzate poliiei? Pentru nimic in lume. general. Comentatorii pot vorbi despre tot ceea ce se Intmpl Intr-o instan de judecat. Ei pot spune c noi ne Inelm i c hotrrile noastre sunt eronate, c ele sunt sau nu supuse apelului2. Mai mult dect att, termenul autoritate semnific dreptul de a conduce, puterea de a impune respect (dicionarul le Petit Robert). nc o dat, eu nu vd cum o simpl lips de respect fa de o instan de judecat ar putea diminua autoritatea puterii judiciare de a impune respect fa de hotrrile sale sau alte acte judectoreti. O asemenea autoritate poate fi efectiv, chiar i In cazul lipsei de respect din partea persoanelor asupra crora ea este exercitat sau de ctre orice alt ter parte. n aceste condiii, eu consider c legea In cauz, In msura In care ea interzice, In termeni absolui, faptele care exprim o desconsiderare (lips de respect) fa de Curtea Constituional, pentru a proteja, dup cum afirm guvernul, autoritatea acestei Curi, este In afara cmpului de aplicare a acestui obiectiv i nu va fi considerat ca vizndu-l pe acesta din urm. Anume aceasta ilustreaz clar aplicarea In aceast cauz a acestei legi fa de reclamant. Articolul 41 Eu am votat Impotriva deciziei majoritii de a nu aloca o sum de bani cu titlu de satisfacie echitabil i costuri i cheltuieli reclamantului. Eu sunt de acord cu argumentele prezentate de ctre dna judector Thomassen care explic faptul c reclamantului ar fi trebuit s i se aloce sume de bani cu acest titlu. OPINIA PARTIAL CONCORDANTA DISIDENTA A JUDECATORULUI THOMASSEN 5I PARTIAL

Eu impartaesc opinia majoritatii potrivit careia a avut loc o violare a articolului 10 in aceasta cauza, dar ajung la aceasta concluzie din motive diferite de cele ale majoritatii. Eu nu sunt totui, de acord cu respingerea de catre majoritate a pretentiilor reclamantului in temeiul articolului 41 al Conventiei. Ingerinta in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare se bazeaza pe al doilea paragraf al articolului 10 care permite de a supune exercitarea acestei libertati unor restrictii necesare pentru a garanta autoritatea i impartialitatea puterii judecatoreti. Aceasta justificare este apropiata de notiunea din dreptul englez contempt of court (sfidarea instantei de judecata), care vizeaza protectia autoritatii i independentei instantelor judecatoreti, precum i a drepturilor partilor la procedurile judecatoreti, impotriva oricarei incalcari din partea publicatiilor sau altor astfel de acte (Sunday Times v. Royaume-Uni (nr.1), hotarre din 26 aprilie 1979, seria A nr. 30, p. 34, 55-56).

n aceasta cauza, articolele 81 i 82 din Codul jurisdictiei constitutionale confera Curtii Constitutionale competente de a examina, interoga i lua masuri din proprie initiativa i in nume propriu pentru a apara demnitatea judecatorilor Curtii Constitutionale, a participantilor la proces i pentru a asigura conditii de exercitare a jurisdictiei constitutionale (a se vedea paragraful 17 al hotarrii). Orice temei prezentat pentru a justifica acordarea unei autoritati att de largi unei instante de judecata trebuie examinat indeaproape tinndu-se cont de importanta dreptului la libertatea de exprimare. Aceasta inseamna, in opinia mea, ca, in principiu, o instanta de judecata nu trebuie sa foloseasca aceasta autoritate, dect daca ea ii exercita responsabilitatile sale de garantare a echitatii unei proceduri pendinte, ceea ce constituie unica justificare a sanctiunilor pentru fapte de sfidare a instantei de judecata. Nu s-ar putea spune, in mod rezonabil, ca Curtea Constitutionala si-a exercitat imputernicirile sale pentru a garanta echitatea unei proceduri pendinte. De fapt, ea a demarat procedura impotriva reclamantului, l-a interogat, apoi i-a aplicat o amenda dupa pronuntarea hotarrii sale. Masurile sale nu au vizat comportamentul reclamantului, in calitate de avocat in cursul procedurii, dar atitudinea pe care el a avut-o in calitate de parte, comentnd hotarrea irevocabila a Curtii Constitutionale. Curtea Constitutionala a facut uz de autoritatea sa, nu in scopul prevazut de a garanta echitatea procedurii in curs dar, pentru a limita dreptul democratic al reclamantului de a dezbate in mod public hotarrea pronuntata de aceasta Curte. Mai mult, in masura in care folosirea acestei autoritati a presupus i aplicarea unei amenzi reclamantului, un astfel de fapt implica probleme care se refera la dreptul reclamantului ca invinuirea penala impotriva sa sa fie examinata de un tribunal independent i impartial (Kyprianou v. Chypre, nr.73797/01, hotarre din 27 ianuarie 2004). n opinia mea, articolul 10 2 nu ar putea justifica o astfel de ingerinta in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare. Drept urmare, contrar majoritatii, eu nu consider ca masurile luate i motivele invocate de catre Curtea Constitutionala (paragraful 15 din hotarre) au urmarit scopul garantarii autoritatii i impartialitatii puterii judiciare. Chiar daca presupunem ca restrictiile dreptului reclamantului ar fi fost impuse de o instanta de judecata impartiala, in cadrul unei proceduri independente, i ca ele ar fi avut drept scop garantarea autoritatii i impartialitatii puterii judiciare, sanctiunea aplicata reclamantului nu ar putut fi considerata ca fiind necesara intr-o societate democratica. n aceasta privinta, eu subscriu opiniei majoritatii, insa eu a fi ajuns la o concluzie identica cu cea a majoritatii daca amenda ar fi avut un caracter simbolic (a se vedea paragraful 38 al hotarrii). Dupa cum s-a pronuntat i judecatorul Loucaides in opinia sa separata, eu cred ca libertatea de a critica hotarrile judecatoreti i functionarea puterii judecatoreti constituie un element indispensabil al democratiei. Aceasta cauza demonstreaza importanta pe care o are libertatea de a critica. Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionala o lege care prevedea obligatia avocatilor din Republica Moldova de a se afilia Uniunii Avocatilor din Republica Moldova. O astfel de obligatie este admisa in sistemele juridice ale multor state europene, unde ea este considerata ca fiind necesara pentru a proteja independenta profesiei de avocat. Importanta pe

care o are aceasta independenta este exprimata in Recomandarea Rec(2000)21 Comitetului de Minitri al Consiliului Europei in urmatorii termeni: 1) Avocatii ar trebui sa fie autorizati i incurajati sa creeze i sa devina membri ai asociatiilor profesionale locale, nationale i internationale care, fie luate aparte sau mai multe, sunt imputernicite sa amelioreze deontologia i sa garanteze independenta i interesele avocatilor. 2) Barourile sau alte asociatii profesionale de avocati ar trebui sa fie institutii autonome i independente de autoritati i de public. Preambulul la recomandarea respectiva subliniaza ca importanta pentru avocati de a se organiza in cadrul unor organizatii independente rezulta din faptul ca ar fi de dorit sa se supravegheze ca responsabilitatile avocatilor sa fie exercitate in mod adecvat i contient, in special, din necesitatea pentru avocati de a gasi un echilibru adecvat intre indatoririle lor fata de instantele judecatoreti i cele fata de clienti. Nu poate fi negat faptul ca critica formulata de catre reclamant cu privire la hotarrea Curtii Constitutionale se referea la o chestiune de interes general i nu ar fi trebuit reprimata de catre organele de stat intr-o societate democratica. Chiar daca presupunem ca afirmatiile reclamantului ar fi putut fi interpretate ca o lipsa de respect fata de Curtea Constitutionala (paragraful 36 din hotdrre), interesul general in aceastd cauzd de a autoriza o dezbatere publicd cu privire la independenta avocatilor implicd interesul judecdtorilor Curtii Constitutionale de a se apdra de critici similare celor exprimate de reclamant in interviul acordat, critici care in realitate au fost concise i nu au constituit un atac personal la adresa acestor judecdtori (ca exemplu opus a se vedea, cauzele Barford v. Danemark, hotdrre din 22 februarie 1989, seria A nr.149, i Perna v. Italie [GC], nr.48898/99, CEDH 2003-V). Iatd de ce, chiar dacd am presupune cd ingerinta ar fi urmdrit un scop legitim, ea nu ar fi putut fi consideratd, in opinia mea, ca fiind necesard. Continund rationamentul meu, eu nu impdrtdesc opinia majoritdtii potrivit cdreia constatarea unei violdri constituie in sine o satisfactie echitabild suficientd pentru prejudiciul moral suferit de reclamant. Este rezonabil din partea reclamantului sd sustind faptul cd condamnarea sa a afectat grav reputatia sa de avocat i de preedinte al Uniunii Avocatilor, care a pledat pentru dreptul la apdrare in general. Prin urmare, ar fi fost justificat dacd i s-ar fi acordat o reparatie echitabild (a se vedea, de exemplu, Nikula v. Finlande, nr. 31611/96, CEDH 2002-II). Eu, de asemenea, nu pot sd cad de acord cu decizia de a nu rambursa reclamantului costurile i cheltuielile, pentru care reclamantul a pretins 2 000 dolari americani. Cu toate cd el nu a fost reprezentat in fata Curtii, el insui fiind avocat, el a trebuit sd dedice ore de lucru pentru cererea sa pe care a depus-o la Curte. Mai mult, reclamantul a sustinut faptul, in mod logic, in opinia mea, cd a avut anumite cheltuieli de ordin administrativ, precum cheltuieli de secretariat, xerocopiere i alte cheltuieli diverse. Pretentiile sale la acest capitol nu-mi par exagerate, dar chiar dacd acestea ar fi fost exagerate, nu a existat nici un motiv pentru a nu-i acorda nici o compensatie cu acest titlu (Foley v. Royaume-Uni, nr.39197/98, 22 octombrie 2002). Respingnd pretentiile reclamantului, solicitate in virtutea articolului 41, Curtea, in opinia mea, nu a acordat o importantd suficientd gravitdtii ingerintei care a constituit o incdlcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, garantat de articolul 10 al Conventiei. OPINIA DISIDENT A JUDECTORULUI PAVLOVSCHI

n aceast cauz, majoritatea camerei a constatat violarea drepturilor reclamantului garantate de articolul 10 al Conveniei. Spre marele meu regret, eu nu pot s subscriu la aceast concluzie. Eu nu pun la indoial existena unei ingerine in aceast cauz. Problema se refer, in opinia mea, la justificarea acestei ingerine in virtutea articolului 10 2 al Conveniei. Prin urmare, trebuie de examinat dac msura litigioas a fost prevzut de lege, a urmrit un scop legitim i a fost necesar intr-o societate democratic in sensul prevederilor respective (Lingens v. Autriche, hotrre din 8 iulie 1986, seria A nr. 103, pp. 24-25, 34-37). I. Prevazuta de lege Cu privire la semnificaia noiunii prevzut de lege, Curtea, in hotrrea sa Sunday Times v. Royaume-Uni (nr. 1) (hotrre din 26 aprilie 1979, seria A nr. 30, p. 31 49) a declarat urmtoarele: Potrivit Curii, urmtoarele dou condiii se numr printre cele care rezult din noiunea prevzute de lege. Mai inti de toate, legea trebuie s fie suficient de accesibil: ceteanul trebuie s poat dispune de indicii cu privire la normele juridice aplicabile intr-o anumit cauz. n al doilea rnd, nu poate fi considerat lege dect o norm enunat cu destul precizie, astfel inct s permit ceteanului s decid comportamentul su, iar in caz de necesitate, s beneficieze de consultan din partea persoanelor competente, s poat s prevad, in mod rezonabil, in funcie de circumstanele cauzei, consecinele care pot s rezulte dintr-un fapt determinat. Consecinele respective nu trebuie s fie previzibile cu certitudine absolut. De altfel, certitudinea, dei este foarte binevenit, este insoit deseori de o rigiditate excesiv; or, dreptul trebuie s se adapteze la schimbrile de situaie. De asemenea, multe legi conin, prin natura lucrurilor, formulri mai mult sau mai puin vagi, ale cror interpretare i aplicare este pus in sarcina practicii. (caracterele italice au fost adugate de mine) Aplicnd principiile sus-menionate in aceast cauz, trebuie notate urmtoarele: Accesibilitatea general a Codului jurisdiciei constituionale nu este o problem. Acest text este publicat in Monitorul Oficial, unde sunt publicate sistematic textele normative, la fel acest cod poate fi gsit pe diverse site-uri de Internet, de exemplu, pe cel al Curii Constituionale pe site-ul care conine texte normative etc. n ceea ce privete calitatea legii, eu consider c textul acestei legi este suficient de precis, dat fiind faptul c el a fost elaborat inndu-se cont de toate elementele cerute de tehnicile legislative. S examinm, in cele ce urmeaz, prevederile pertinente ale Codului jurisdiciei constituionale: Articolul Asigurarea exercitrii jurisdiciei constituionale 81

1. Pentru a apra demnitatea judectorilor Curii Constituionale, a participanilor la proces i pentru a asigura condiii de exercitare a jurisdiciei constituionale, Curtea este in drept s ia msurile prevzute la articolul 82. Articolul Rspunderea pentru nclcarea procedurii jurisdiciei constituionale 82

(1) n vederea asigurrii exercitrii jurisdiciei constituionale, se prevede rspundere administrativ, sub form de amend de pn la 25 salarii minime, pentru: (a) declaraii neconstituionale, indiferent de modul lor de exprimare; (b) imixtiune la activitatea procedural a judectorilor Curii Constituionale, incercare de a exercita influen asupra lor prin metode neprocedurale;
1. neindeplinire nemotivat, in modul i in termenii stabilii, a cerinelor judectorilor Curii, neexecutare a hotrrilor i avizelor Curii;

(d) inclcare a jurmntului judiciar;

1. manifestare a lipsei de respect fa de Curtea Constituional prin nesocotirea dispoziiilor date de preedintele edinei, prin inclcare a ordinii in edin, precum i svrirea altor fapte care denot desconsiderare vdit fa de Curte, de procedura jurisdiciei constituionale. 2. Msurile de asigurare a unor condiii normale pentru exercitarea jurisdiciei constituionale se intreprind prin decizie a preedintelui edinei, care se consemneaz in procesul-verbal al edinei sau se anexeaz la el. 3. Amenda se pltete in decursul a 15 zile de la data intiinrii persoanei amendate despre aplicarea ei. Dac persoana refuz s plteasc amenda ori nu o pltete in termen, decizia Curii Constituionale se execut in condiiile legii, in temeiul extrasului din procesul-verbal al edinei sau al deciziei preedintelui edinei.

Astfel, concluziile mele sunt urmtoarele:

1. Aceast lege definete clar o necesitate social imperioas de a proteja demnitatea judectorilor Curii Constituionale i de a asigura condiiile corespunztoare pentru exercitarea funciilor lor. 2. Legea enumer faptele pe care legislatorul le consider ilegale, in special cele care denot o desconsiderare vdit fa de Curte i de procedura jurisdiciei constituionale. 3. Legea prevede msurile aplicabile celor care o incalc, i anume o amend administrativ maxim de 25 salarii minime.

Aceste elemente m duc la concluzia c prevederile Codului jurisdiciei constituionale permit cetenilor, aa precum, de altfel, s-a subliniat in hotrrea Sunday Times (nr.1) menionat mai sus, (...) s poat s prevad, in mod rezonabil, in dependen de circumstanele cauzei, consecinele care pot s rezulte dintr-un fapt determinat, deoarece legea descrie faptele i consecinele negative care pot rezulta din acestea.

Prin urmare, eu consider c prevederile legale ale Codului jurisdiciei constituionale sunt de o calitate suficient pentru a conchide c reclamantul era in msur s prevad, in mod rezonabil, in dependen de circumstanele cauzei riscurile care pot surveni din manifestarea unei desconsiderri vdite fa de Curtea Constituional i procedura jurisdiciei constituionale. n concluzie, ingerina a fost prevzut de lege in aceast cauz.
1. II. Scopul legitim urmarit

Nici reclamantul i nici guvernul nu contest faptul c amenda aplicat a urmrit scopul legitim de a apra autoritatea, independena i imparialitatea puterii judectoreti. III. Necesara ntr-o societate democratic Diverse jurisdicii internaionale au confirmat, de nenumrate ori, c o putere judiciar independent i imparial este un instrument indispensabil oricrui stat democratic. Acesta este un element esenial al unui sistem politic bazat pe preeminena dreptului. Este clar c toate statele sunt nu numai autorizate, dar i obligate s intreprind toate msurile necesare pentru a apra demnitatea judectorilor i autoritatea instanelor judectoreti. Mai mult, statele trebuie s supravegheze ca reprezentanii puterii judiciare s poat s-i exercite funciile lor fr a fi expui unor presiuni ilegale, in special, presiunilor psihologice, i s poat s-i bazeze hotrrile lor pe mijloace de drept pertinente, i nu pe o justificare viciat de ameninri, insulte, afirmaii defimtoare, calomnie sau alte forme de influen ilegal. Inviolabilitatea judectoreasc, care este o garanie a independenei judectorilor, nu este un privilegiu, dar o condiie necesar pentru exercitarea obiectiv i imparial a funciilor lor profesionale. Judectorii, fiind chemai s se pronune in ultim instan asupra unor chestiuni cu privire la viaa, libertile, drepturile, obligaiile i bunurile cetenilor, trebuie s inspire incredere justiiabililor, care trebuie convini c funcia judiciar este exercitat in deplin independen. Meninerea i sporirea increderii publice in puterea judiciar sunt recunoscute ca fiind o necesitate public care rspunde interesului general al societii. n Principiile fundamentale cu privire la independena magistraturii, Adunarea General a Organizaiei Naiunilor Unite a declarat urmtoarele: Independena magistraturii este garantat de ctre stat i prevzut de Constituie i legislaia naional. Ea impune tuturor instituiilor guvernamentale, precum i altor instituii, s respecte independena magistraturii. (...) Magistraii judec cauzele prezentate lor spre examinare, in mod imparial, conform faptelor i legii, fr restricii i fr a fi supui unor influene, presiuni, ameninri sau ingerine necorespunztoare, directe sau indirecte, din partea oricrei persoane, indiferent de motiv. Aceeai chestiune constituie obiectul Recomandrii R(94)12 a Comitetului de Minitri al Consiliului Europei pentru statele membre cu privire la independena, eficacitatea i rolul judectorilor (adoptat la 13 octombrie 1994, in cadrul celei de-a 518-a reuniuni a Delegailor Minitrilor), care prevede urmtoarele:

Independena judectorilor trebuie s fie garantat conform prevederilor Conveniei i principiilor constituionale, de exemplu prin introducerea unor prevederi speciale in acest sens in Constituii i alte texte legislative sau prin incorporarea prevederilor prezentei recomandri in dreptul intern. (...) Judectorii trebuie s pronune hotrrile lor in deplin independen i s poat s-i exercite funciile fr restricii i fr a fi supui unor influene, presiuni, ameninri sau ingerine necorespunztoare, directe sau indirecte din partea oricrei persoane, indiferent de motiv. Legea trebuie s prevad sanciuni impotriva persoanelor care influeneaz prin astfel de modaliti judectorii. Judectorii trebuie s fie absolut liberi s se pronune asupra cauzelor prezentate lor spre examinare, in mod imparial, in conformitate cu intima lor convingere i propria interpretare a faptelor, precum i conform normelor legale in vigoare. (...) Judectorii trebuie s dispun de imputerniciri suficiente i s fie in msur s le exercite pentru a-i indeplini funciile, a-i apra autoritatea, precum i demnitatea instanei judectoreti (...). Ansamblul acestor prevederi arat, in mod incontestabil, c protecia demnitii instanelor judectoreti i a judectorilor impotriva influenei necorespunztoare i aprarea independenei puterii judiciare sunt absolut necesare intr-o societate democratic. Unicul mijloc de care dispune statul pentru a-i indeplini obligaiile sale este de a sanciona inclcrile acestor principii. Aceasta este inevitabil calea aleas de legislatorul moldovenesc, care interzice, prin aplicarea pedepsei cu amenda, faptele care denot o desconsiderare vdit fa de Curtea Constituional i procedura jurisdiciei constituionale. n aceast cauz, reclamantul a formulat trei observaii, criticnd hotrrea Curii Constituionale.
1. n opinia reclamantului, aceast hotrre ar fi avut drept consecin instaurarea unui haos total in organizarea profesiei de avocat. Conform acestuia, nu va mai exista o organizare profesional unic i nici un stat unitar. Impozitele nu vor fi achitate. Nu va mai exista nici un control i, in consecin, nici etic, disciplin i responsabilitate. 2. Reclamantul a pus la indoial chiar i constituionalitatea Curii Constituionale. 3. El a acuzat Curtea Constituional c nu are nici un respect fa de Curtea European a Drepturilor Omului i jurisprudena sa.

Conform Recomandrii Rec(2000)21 a Comitetului de Minitri ai Statelor Membre cu privire la libertatea exercitrii profesiei de avocat(adoptatd la 25 octombrie 2000 in cadrul reuniunii a 727a a Delegatilor Miniktrilor), avocatii trebuie sd respecte autoritatea judecdtoreascd ki sd-ki exercite functiile lor in fata instantelor de judecatd in conformitate cu legislatia ki alte prevederi legale nationale (...). Aceeaki idee a fost expusd in hotdrrea Schopfer v. Suisse (20 mai 1998, Recueil des arrts et dcisions 1998-III, p. 1052-1053, 29): Curtea reamintekte cd statutul specific al avocatilor ii situeazd intr-o pozitie centrald in administrarea justitiei, ca intermediari intre justitiabili ki instantele judecdtorekti, ceea ce explicd restrictiile de conduitd impuse in mod normal membrilor baroului. Printre altele, Curtea a declarat deja cd instantele de judecatd, care sunt garanti ai justitiei ki ale cdror misiune este fundamentald intr-un stat de drept, au nevoie de increderea publicului (De

Haes et Gijsels v. Belgique, hotdrre din 24 februarie 1997, Recueil 1997-I, p. 233-234, 37). Avnd in vedere rolul cheie al avocatilor, de la ei se akteaptd sd contribuie la buna functionare a justitiei ki, astfel, la increderea publicului in aceasta. n aceastd cauzd, la fel ca ki in cauza Schopfer, reclamantul nu a criticat motivativul hotdrrii Curtii Constitutionale, dar a fdcut afirmatii defdimdtoare la adresa judecdtorilor acestei jurisdictii, precum ki la adresa insdki a Curtii Constitutionale, cea mai inaltd autoritate judiciard din stat. n opinia mea, afirmatiile defdimdtoare ale reclamantului nu aratd nici un respect pentru autoritatea judiciard, aka precum o cere Recomandarea Rec(2000)21 mentionatd mai sus a Comitetului de Miniktri, nici intentia de a contribui la buna functionare a justitiei ki, astfel, la increderea publicului in aceasta, conform hotdrrii Schopfer. Chiar ki o analizd superficiald a afirmatiilor reclamantului aratd cd, in interviul sdu, el a cdutat sd compenseze lipsa de argumente juridice, incercnd sd zdruncine increderea publicului in cea mai inaltd autoritate judecdtoreascd ki s-o discrediteze, fdcnd aluzii, pe de o parte, la ignoranta juridicd a membrilor Curtii Constitutionale, care, in opinia reclamantului, nu respectd Curtea Europeand a Drepturilor Omului ki jurisprudenta ei, iar pe de altd parte, la atitudinea neglijentd fatd de obligatiile lor profesionale, provocnd, astfel, haos ki anarhie in stat ki, mai mult, distrugnd unitatea statului. mi este greu sd cred cd intentia autorilor Conventiei pentru Apdrarea Drepturilor Omului ki a Libertdtilor Fundamentale a fost de a proteja la nivel international, prin prevederile articolului 10, persoanele care zdruncind increderea publicului in puterea judiciard, discrediteazd cea mai inaltd autoritate judiciard a statului ki fac afirmatii defdimdtoare la adresa membrilor Curtii Constitutionale. De asemenea, eu nu am nici un dubiu cd reclamantul, prin comportamentul sdu, a comis fapte ce denotd o desconsiderare vdditd fatd de Curtea Constitutionald ki procedura jurisdictiei constitutionale, ki, prin urmare, este supus rdspunderii administrative in conformitate cu Codul jurisdiciei constituionale. Un asemenea comportament nu ar trebui, prin definiie, protejat de articolul 10 al Conveniei. Proporionalitatea ingerinei cu scopul legitim urmrit nainte de a analiza Intrebarea cu privire la proporionalitatea sanciunii aplicate reclamantului, eu consider util, pentru a evita orice neInelegere, de a prezenta cteva precizri referitoare la noiunea de salariu minim lunar (In continuare, salariu minim). Spre deosebire de multe state europene, unde salariul minim reflect suma necesar pentru subzisten, In Republica Moldova un salariu minim reprezint o unitate care servete la calcularea salariului de baz al funcionarilor de stat i la calcularea amenzilor. Noiunea de salariu minim a fost introdus prin Legea nr. 1432-XIV din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire i reexaminare a salariului minim. Aceast lege stabilete salariul

minim de 18 lei (MDL) (circa 1,125 euro) i prevede In articolul 7 c aceast sum se va aplica pentru calcularea amenzilor, pn la adoptarea noilor coduri - penal, de procedur penal, de procedur civil i cu privire la contraveniile administrative. Regulile cu privire la metoda de calculare a salariilor achitate din bugetul de stat prevd, pentru calcularea acestor salarii, aplicarea coeficienilor speciali de Inmulire care sunt determinai In dependen de postul persoanei i salariul minim. La salariul de baz se adaug diverse suplimente prevzute de lege. La 1 aprilie 2001, guvernul moldovenesc a stabilit salariul minim pentru funcionarii de stat de 100 MDL. Totui, suma utilizat la calcularea amenzilor a rmas neschimbat (18 lei). n ceea ce privete proporionalitatea, In opinia mea, trebuie de menionat urmtoarele: Analiza proporionalitii necesit punerea In echilibru a imperativelor scopurilor enumerate In articolul 10 2 al Conveniei cu imperativele iniierii unei dezbateri libere a problemelor de interes public (a se vedea, mutatis mutandis, Lingens, citat mai sus, p. 26, 42). Pentru a stabili un echilibru just Intre acestea, Curtea nu trebuie s uite c este important s supravegheze ca frica de sanciuni penale sau alte sanciuni s nu descurajeze cetenii s se pronune asupra problemelor de interes public (Barfod v. Danemark, hotrre din 22 februarie 1989, seria A nr. 149, p.12, 29). Astfel, dup cum am menionat, Codul jurisdiciei constituionale reglementeaz aprarea demnitii judectorilor Curii Constituionale i asigur condiii corespunztoare pentru exercitarea funciilor lor, Inclcarea acestor prevederi fiind sancionat cu amend maxim de 25 salarii minime, adic 450 lei sau circa 28,1 euro. Reclamantului i s-a aplicat o amend mai uoar, in valoare de 360 lei. Ne putem intreba dac aceast amend este prea mare. Din punct de vedere teoretic, aceast intrebare poate fi analizat sub diferite aspecte:
1. sub aspectul dreptului administrativ moldovenesc in general; 2. sub aspectul prevederilor legale cu privire la responsabilitatea pentru faptele care denot o desconsiderare fa de Curtea Constituional; sau 3. sub aspectul situaiei financiare a reclamantului.

Eu voi analiza pe scurt proporionalitatea sanciunii impuse reclamantului in conformitate cu aceste trei aspecte. Codul cu privire la contraveniile administrative prevede diverse tipuri de sanciuni, inclusiv arestul administrativ i amenda. n ceea ce privete amenda, articolul 26 al Codului prevede, in principiu, c pentru diverse tipuri de contravenii, cetenii sunt pasibili de amenzi maxime de 50 de salarii minime, iar pentru funcionari de stat de 300 de salarii minime. n anumite cazuri, amenda se poate ridica la 3 000 de salarii minime. Preedintelui baroului, fiind funcionar, in virtutea dreptului intern, in anumite cazuri, i se poate aplica o amend intre 300 i 3 000 de salarii minime, in dependen de natura contraveniei. Dat fiind acest fapt, eu consider c sanciunea impus in aceast cauz a fost simbolic sau, cel puin, nu a fost excesiv.

Cu privire la prevederile legale generale, sanciunile impuse pentru comiterea faptelor care denot lips de respect (desconsiderare) fa de instanele de judecat sunt stabilite de articolul 200/7 al Codului cu privire la contraveniile administrative, care prevede o amend maxim de 25 de salarii minime sau arest administrativ de maximum 15 zile. n conformitate cu Codul jurisdiciei constituionale, autorii unor fapte similare comise impotriva Curii Constituionale sunt pasibili numai de pedeapsa cu amend. Astfel, dac noi comparm sanciunile prevzute de prevederile legale generale cu sanciunea impus in aceast cauz, atunci aceasta nu ar putea fi considerat o pedeaps de natur s descurajeze reclamantul. Avnd in vedere principiul individualizrii pedepselor, modul cel mai adecvat de a stabili dac sanciunea aplicat reclamantului a fost proporional este de a compara suma amenzii impuse cu veniturile reclamantului. Astfel, ar fi posibil de apreciat dac sanciunea a putut descuraja reclamantul. n opinia mea, aceast intrebare este crucial, avnd in vedere urmtorul exemplu: o amend de 360 lei aplicat unei persoane care ctig aproximativ 300 lei lunar este o pedeaps relativ grea, dar pentru o persoan care are un venit lunar de 3 000 lei, este o sanciune uoar. Din aceste motive, eu a fi dorit s dispun de informaii suplimentare cu privire la veniturile reclamantului. Deoarece camera nu dispune de asemenea informaii, eu nu pot dect s compar amenda aplicat in aceast cauz cu standardul mediu de via in Republica Moldova, adic 1 000 lei moldoveneti lunar. Este puin probabil ca veniturile preedintelui baroului s fie mai mici. De asemenea, dac comparm suma amenzii aplicate reclamantului cu venitul mediu lunar, observm c ea este de dou ori i jumtate mai mic. Aceste elemente demonstreaz c amenda impus n aceast cauz nu a fost excesiv i c ea poate fi considerat proporional. Indiferent de punctul de vedere adoptat, ajungem la concluzia c guvernul prt, sancionnd reclamantul pentru desconsiderare fa de Curtea Constituional, nu a depit limitele proporionalitii. n concluzie, innd cont de cele menionate mai sus, eu nu constat nici o nclcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 10 al Conveniei

Leyla Sahin contra Turcia - Portul vlului islamic Manifestarea credinei religioase
CEDO, secia IV, hotrrea Leyla Sahin versus Turcia, 29 iunie 2004, 44774/98 n situaia particular a Turciei care lupt constant pentru a asigura laicitatea statului i egalitatea n drepturi ntre brbai i femei, interdicia portului vemintelor tradiionale musulmane poate constitui o msur necesar pentru a asigura aceste scopuri legitime. n 1998, rectorul universitii din Istanbul a emis o circular potrivit creia nu era permis studenilor s poate voalul islamic n interiorul universitii. Reclamanta era student la facultatea de medicin i obinuia s poarte vemntul islamic tradiional. Din aceast cauz nu a

fost primit la unele examene i cursuri. Ea a introdus o aciune n anularea circularei respective, ns aceasta a fost respins ntruct s-a considerat c rectorul avea dreptul s stabileasc regulile vestimentare pentru a asigura ordinea. Art. 9 (Libertatea de gndire, de contiin i de religie). Libertatea de manifestare a religiei. Curtea a admis c interdicia portului voalului islamic constituie o ingerin n libertatea de manifestare a religiei de ctre reclamant. n raport de legalitatea msurii, Curtea a constatat c interdicia exista de la momentul a admisrii acesteia n universitate, n urma mai multor decizii ale instanelor de judecat i a mai multor reglementri fiind impus acest fapt. n consecin, msura era prevzut de o lege accesibil i previzibil. n raport de necesitatea msurii, Curtea a subliniat faptul c, n situaia particular a Turciei care lupt constant pentru a asigura laicitatea statului i egalitatea n drepturi ntre brbai i femei, interdicia portului vemintelor tradiionale musulmane poate constitui o msur necesar pentru a asigura aceste scopuri legitime. n consecin, Curtea a considerat c autoritile nu i-au depit marja de apreciere, iar art. 9 nu a fost violat, msura fiind necesar ntr-o societate democratic. De asemenea, Curtea a constatat c nici o problem distinct nu se pune cu privire la respectarea art. 8, 10 i 14.

Pichon si Sajous contra Franta - Farmacist Refuz de a vinde prezervative Motive religioase
Farmacist. Refuz de a vinde prezervative. Motive religioase. CEDO, secia III, decizia Pichon i Sajous versus Frana, 4 octombrie 2001, 49853/99 Nimnui nu i se poate recunoate dreptul de a impune altora concepiile lor religioase. Reclamanii, farmaciti, au refuzat trei femei care doreau s cumpere produse contraceptive prescrise de ctre medicul acestora. Reclamanii au fost condamnai pentru contravenia de refuz de a vinde produse prescrise de medic. Instana a considerat c motivele de ordin religios sau etic nu pot justifica refuzul reclamanilor, iar instana de apel a confirmat aceast soluie. Art. 9. Libertatea religioas. Vnzarea de medicamente contraceptive este legal i se realizeaz doar pe baza unei prescripii medicale, fiind, potrivit legii interne, obligatorie pentru farmaciti. n aceste condiii, Curtea a considerat c reclamanilor nu li se poate recunoate dreptul de a impune altora concepiile lor religioase pentru a justifica refuzul de vinde astfel de produse. Curtea a considerat c acest refuz nu constituie o manifestare a credinei religioase, care putea avea loc n multiple manier n afara sferei profesionale a reclamanilor. De aceea, plngerea este vdit nefondat.

Martins Casimiro i Cerveira Ferreira contra Luxemburg Manifestare religioas Participare n timpul orelor de coal Sanciuni
Manifestare religioas. Participare n timpul orelor de coal. Sanciuni.

CEDO, secia II, decizia Martins Casimiro i Cerveira Ferreira versus Luxemburg, 27 aprilie 1999, 44888/98 Scutirea general de anumite ore de clas nu poate fi impus statelor pentru a favoriza manifestarea religiei. Reclamanii i fiul lor sunt membrii ai Bisericii adventiste de ziua a aptea, care impune un repaus absolut smbta. Reclamanii au introdus o cerere prin care au solicitat ca fiul lor s fie dispensat de obligaia de a urma cursurile colare smbta. Organele competente au respins cererea, dar reclamanii au refuzat s l mai duc pe copil la coal smbta. Pentru acest motiv, copilul a fost trimis n judecat n faa tribunalului pentru copii, care a suspendat judecarea cauzei pentru a permite reclamanilor s mai formuleze o nou cerere de dispens. i aceast cerere a fost respins, iar reclamanii au atacat refuzul n instan. Instana sesizat a respins recursul lor, considernd c o dispens general pentru ziua de smbta nu poate fi acordat, ci doar excepii pentru anumite zile determinate, n care exist srbtori religioase sau alte evenimente de acest gen. Instana a considerat c acordarea unei dispense generale ar conduce la dezorganizarea complet a programului colar al copilului. Hotrrea a fost confirmat n cile de atac. Art. 9. Libertatea religioas reprezint una dintre bazele unei societi democratice i este, n dimensiunea sa religioas, unul dintre elemente vitale care contribuie la formarea identitii unei persoane i a concepiilor acesteia asupra vieii. Curtea admite c, dac libertatea religioas ine de forul interior al unei persoane, ea implic, de asemenea, posibilitatea de manifestare exterioar a religiei. n spe, refuzul de acordare a dispensei, poate fi considerat ca fiind o restricie n dreptul reclamanilor de a-i manifesta religia. Autoritile statului prt au considerat c anumite dispense ar putea fi acordate, punctual, pentru celebrarea anumitor rituri religioase, ns nu poate avea un caracter general ntruct astfel ar aduce atingere dreptului la instrucie colar, protejat de art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenie, i a crui importan ntr-o societate democratic nu poate fi contestat. Or, dispensa solicitat avea ca i obiect sustragerea copilului de la ritmul normal de colaritate, smbta fiind o zi de coal obinuit. Instana intern a susinut c o astfel de dispens aduce atingere, n egal msur, drepturilor celorlali elevi, innd cont de dezorganizarea sistemului colar pe care o astfel de msur ar fi susceptibil s o angajeze. Curtea admite o astfel de observaie i subliniaz c, atunci cnd se confrunt dreptul prinilor la libertate religioas cu dreptul copilului la educaie colar, dreptul acestuia din urm primeaz. n aceste condiii, Curtea a considerat c refuzul acordrii unei dispense generale se justific de necesitatea protejrii drepturilor i libertilor altora, anume dreptul la instrucie colar.

Martorii lui Iehova c. Romania

Decizie2 privind cererile nr. 63.108/00, 62.595/00, 63.117/00, 63.118/00, 63.119/00, 63.121/00, 63.122/00, 63.816/00, 63.827/00, 63.829/00, 63.830/00, 63.837/00, 63.854/00, 63.857/00 i 70.551/01,

formulate de organizaia religioas "Martorii lui lehova - Romnia" i alii mpotriva Romniei

SECIA A III-A Curtea European a Drepturilor Omului (Secia a lll-a), statund la data de 11 iulie 2006 n cadrul unei camere formate din: domnii B. M. Zupancic, preedinte, C. Brsan, V. Zagrebelsky, doamna A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thor Bjorgvinsson, doamna I. Ziemele, judectori, i din domnul V. Berger, grefier de secie avnd n vedere cererile mai sus menionate, introduse la data de 5 octombrie 2000 (nr. 63.108/00), 3 octombrie 2000 (nr. 62.595/00), 2 noiembrie 2000 (nr. 63.117/00, 63.118/00. 63.119/00, 63.121/00 i 63.122/00), 5 decembrie 2000 (nr. 63.816/00, 63.827/00, 63.829/00, 63.830/00, 63.837/00, 63.584/00 i 63.857/00) i 11 iunie 2001 (nr. 70.551/01), lund n considerare decizia Curii de a se prevala de art. 29 3 din Convenie i de a analiza mpreun admisibilitatea i fondul cauzelor, innd cont de declaraiile oficiale de acceptare a unei soluionri amiabile a cauzelor, dup ce a deliberat, pronun urmtoarea decizie:

N FAPT

Organizaia religioas "Martorii lui iehova - Romnia" (Martorii lui lehova) este o asociaie cultual cu sediul n Bucureti. http://www.jurisprudentacedo.com Ceilali 14 reclamani suni ceteni romni: Robert Fazakas s-a nscut la data de 21 martie 1976 i locuiete n municipiul Trgu Mure; lacov Porav s-a nscut la data de 4 noiembrie 1977 i locuiete n comuna Rciu, judeul Mure; Mozes Csego s-a nscut la data de 30 iulie 1975 i locuiete n comuna Cristeti, judeul Mure; Arpad Szep s-a nscut la data de 18 noiembrie 1971 i locuiete n comuna Cristeti, judeul Mure; Mihaly Marton s-a nscut la data de 6 iunie 1972 i locuiete n comuna Crciuneti, judeul Mure; Teodor Crinior Dumbrav s-a nscut la data de 19 octombrie 1971 i locuiete n comuna Cristeti, judeul Mure; Marius-Sebastian Gzdac s-a nscut la data de 9 aprilie 1977 i locuiete n municipiul Cluj-Napoca, judeul Cluj; Alexandru Mircea s-a nscut la data de 18 mai 1971 i locuiete n municipiul Cluj-Napoca, judeul Cluj; Dnu Brian s-a nscut la data de 1 septembrie 1969 i locuiete n municipiul Cluj-Napoca, judeul Cluj; Dumitru-Dan Laslou s-a nscut la data de 23 ianuarie 1S73 i locuiete n municipiul Cluj-Napoca, judeul Cluj; Cosrnln Blnean s-a nscut la data de 2 decembrie 1978 i locuiete n municipiul Cluj-Napoca, judeul Cluj; Csaba ianos Czink s-a nscut la data de 14 mai 1976 i locuiete n municipiul Cluj-Napoca, judeul Cluj; loan-Teodor Demian s-a nscut la data de 29 martie 1966 i locuiete n municipiul Cluj-Napoca, judeul Cluj,

i Victor Daniel Clicinschi s-a nscut la data de 21 decembrie 1972 i locuiete n comuna Havrna, judeul Botoani. Reclamanii sunt reprezentai n faa Curii de doamna A. Dgli, avocat din Bucureti, i domnii P. Goni i M. Trizac, avocai din Paris. Guvernul romn (Guvernul) este reprezentat prin agentul su, doamna B. Ramacanu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. A. Circumstanele cauzei Faptele cauzei, aa cum au fost ele expuse de ctre pri, pot fi rezumate dup cum urmeaz: 1. Organizaia religioas "Martorii lui lehova" nfiinat n Statele Unite ale Americii acum aproape 120 de ani, organizaia religioas "Martorii lui lehova" este prezent n Romnia de la nceputul secolului al XX-lea. n general, membrii ei i-au putut exercita n mod liber cultul pe teritoriul romnesc pn la instaurarea regimului comunist. La data de 8 august 1949, printr-o decizie a ministrului justiiei al Republicii Populare Romne, cultul Martorii lui lehova a fost interzis, iar organizaia a fost radiat ain registrul persoanelor juridice al Tribunalului Ilfov. Dup cderea regimului comunist, din decembrie 1989, reclamanta a fost nregistrat prin hotrrea nr. 1.166 din 9 aprilie 1990 a Judectoriei Sectorului 1 Bucureti, n temeiul Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaii i Fundaii). Articolul 7 din statutul su i precizeaz obiectul astfel: "a) mrturisirea n comun i rspndirea nvturilor biblice i a credinei cretine, care const n proclamarea numelui lui lehova Dumnezeu i a msurilor sale piine de iubire n folosul omenirii prin intermediul Regatului su ceresc ncredinat lui Isus Cristos. Acestea se efectueaz prin intermediul Congregaiilor Cretine, nfiinate i organizate n Romnia, n conformitate cu legile canonice ale Organizaiei, sub ndrumarea i supravegherea Corpului de Guvernare al Organizaiei Mondiale a Martorilor lui iehova, i cu prezentul Statut; b) desfurarea unor aciuni de binefacere i de caritate, precum i trimiterea de ajutoare umanitare." Pe teritoriul romnesc, ministeriatul cretin al organizaiei este efectuat prin intermediul congregaiilor cretine, organizaia reclamant funcionnd ca un organ de coordonare i de control. n 1991, n Romnia funcionau 228 de congregaii ale cultului Martorii lui iehova.

Martorii lui lehova constituie la ora actual un grup cretin important, Iar organizaia reprezint interesele religioase a 552 de congregaii. De exemplu, la data de 19 aprilie 2000, 82.761 de membri i asociai s-au reunit n casele lor de cult cu ocazia srbtoririi Patelui. a) Recunoaterea reclamantei ca un cult Reclamanta a funcionat fr ingerine din partea statului pn la data de 25 martie 1997. La aceast dat, Secretariatul de Stat pentru Culte (Secretariatul de stat) le-a trimis tuturor autoritilor locale o list cu toate "cultele recunoscute" de stat. Cultul Martorii lui iehova nu figura pe aceast list. Pe baza acestei liste, diferitele autoriti locale sau centrale s-au angajat pe calea negrii drepturilor lor prin raportare ia alte culte. Reclamanta se plnge de adoptarea de ctre autoriti a urmtoarelor msuri, care au mpiedicat libera exercitare a cultului lor: a) La data de 8 aprilie 1997, Consiliul Local al Municipiului Tulcea a informat-o pe reclamant c, potrivit Adresei din 25 martie 1997 a Secretariatului de stat, cultul Martorii lui lehova nu era recunoscut de stat i c, prin urmare, autorizaia de construire a unei case de cult eliberat organizaiei reclamante la data de 3 iulie 1995 a fost anulat. b) La data de 17 aprilie 1997, Direcia General a Finanelor Publice i a Controlului de Stat din Sibiu a informat-o pe reclamant c, avnd n vedere Adresa din 25 martie 1997, ea nu putea beneficia de o scutire pentru plata impozitului pe cldiri pentru casele de cult.
y y 1.Prin Adresa din 5 decembrie 1997, trimis reclamantei, Secretariatul de stat i-a exprimat prerea c Martorii lui lehova nu era un cult religios, ci o asociaie religioas, i, n consecin, a considerat c ea nu putea beneficia de prevederile Legii nr. 27/1994 privind scutirea de impozitele i taxele locale.

d) La data de 15 iunie 1998, Consiliul Municipal al Oraului Cetariu, judeul Bihor, a informat-o pe reclamant c statul romn nu recunotea religia Martorilor lui lehova. Or, numai cultele recunoscute puteau s aib cimitire pentru credincioii lor. La data de 28 martie 1998, avnd n vedere atitudinea anumitor autoriti care i-au refuzat statutul de cult, organizaia reclamant i-a modificat statutul, introducnd n primul su articol urmtoarele texte: "b) Organizaia religioas Martorii lui lehova este un cult religios cretin. c) Organizaia religioas a Martorilor lui lehova este denumirea oficial a cultului religios Martorii lui lehova." Prin ncheierea de edin definitiv din 9 aprilie 1998, Judectoria Sectorului 1 Bucureti a aprobat aceste modificri. Prin Hotrrea din 21 ianuarie 1999, aceeai instan a rectificat erorile materiale ce s-au strecurat n Hotrrea din 9 aprilie 1998.

La data de 26 august 1993, Secretariatul de stat a informat-o pe reclamant c nu-i recunotea noul statut modificat, deoarece nu i-a dat acordul n acest sens. La data de 24 septembrie 1998, reclamanta a cerut Secretariatului de stat s anuleze actul din 26 august 1998 i s-i recunoasc statutul modificat. La data de 21 octombrie 1998, Secretariatul de stat a respins cererea. La data de 10 octombrie 1998, reclamanta a scris Guvernului pentru a se plnge de atitudinea Secretariatului de stat. n urma acestei scrisori, s-a decis demararea unei anchete de ctre Departamentul de contrai ai Guvernului. n Nota de control din 29 ianuarie 1999, aprobat de primul-ministru, acest departament a propus: "4.1. Secretariatul de Stat pentru Culte va analiza i va dispune msurile care se impun pentru includerea Organizaiei Religioase Martorii lui lehova n lista religiilor i cultelor recunoscute n Romnia, cu acordarea tuturor drepturilor prevzute de lege i implicit cu respectarea de ctre Organizaia Religioas Martorii lui lehova a obligaiilor prevzute n actele normative n vigoare. 4.2. Secretariatul de Stat pentru Culte i va revizui punctul de vedere actual, n sensul respectrii hotrrilor dispuse de Judectoria Sectorului 1 Bucureti, n Dosarul nr. 1.174/PJ/1990, prin Sentina civil nr. 1.166/09.04.1990 i ncheierea din edina public din 09.04.1998, implicit a art. 1 punctele b i c din noul statut." i. Procedura n contencios administrativ ntemeiat pe Legea nr. 29/1990 pentru recunoaterea statutului reclamantei La data de 25 noiembrie 1998, reclamanta a introdus o aciune ntemeiat pe Legea contenciosului administrativ i a solicitat anularea actelor din 26 august i 21 octombrie 1998. De asemenea, a solicitat ca Secretariatul de stat s fie obligat s emit un act administrativ care s recunoasc statutul su modificat. La data de 4 martie 1999, Curtea de Apel Bucureti, ca urmare a unei excepii invocate de Secretariatul de stat, a anulat Hotrrea de modificare a statutului reclamantei din 9 aprilie 1998 pronunat de Judectoria Sectorului 1 Bucureti i, pe fond, a respins cererea reclamantei. Curtea de Apel Bucureti a reamintit c, n Hotrrea sa din 7 octombrie 1996, Curtea Suprem de Justiie statuase c o asociaie dobndete personalitate juridic prin decizia tribunalului judeean. De asemenea, ea a mai artat c recunoaterea cultelor religioase este reglementat de Decretul nr. 177/1948 i c Judectoria Sectorului 1 Bucureti, atunci cnd a pronunat cele dou hotrri mai sus menionate, nu solicitase avizul ministerului de resort, aa cum impunea Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaii i Fundaii). Reclamanta a declarat recurs mpotriva acestei hotrri, invocnd caracterul definitiv al hotrrilor n cauz i neconstituionalitatea Decretului nr. 177/1948. Prin Hotrrea definitiv din 7 martie 2000, Curtea Suprem de Justiie a admis cererea reclamantei. Dup ce a constatat c Decretul nr. 177/1948 privind regimul general al cultelor nu a fost abrogat, ea a considerat c acesta coninea restricii ale libertii de religie incompatibile cu

articolul 29 din Constituia din 1991, adoptat dup cderea regimului comunist, i, prin urmare, a concluzionat c nu putea soluiona litigiul n lumina acestui decret. Subliniind faptul c cultul Martorii Sui lehova i ncepuse activitatea religioas n Romnia cu mai mult de 80 de ani nainte, c acesta fusese interzis de regimul comunist n 1948, dar c i reluase activitatea n baza Hotrrii din 9 aprilie 1990 a Judectoriei Sectorului 1 Bucureti, prin care obinuse personalitate juridic n temeiul Legii nr. 21 din 1924 pentru persoanele juridice (Asociaii i Fundaii), c Ministerul Culturii i dduse acordul pentru nregistrarea sa, c modificrile statutului efectuate n 1998 fuseser publicate n Registrul persoanelor juridice i c Secretariatul de Stat pentru Culte fusese informat despre acest lucru, Curtea a considerat c refuzul Secretariatului de stat de a recunoate statutul modificat al reclamantei contravenea libertii de religie garantate de art. 29 din Constituia Romniei i de tratatele internaionale. Prin hotrrile definitive clin 15 februarie i 28 martie 2000, pronunate de Curtea Suprem de Justiie, reclamanta a obinut anularea altor acte administrative ale autoritilor locale i centrale emise pe baza listei ntocmite de Secretariatul de stat. Aceste hotrri i-au recunoscut implicit reclamantei calitatea de cult religios. La data de 24 octombrie 2002, Ministerul Culturii i Cultelor, care a nlocuit Secretariatul de Stat pentru Culte, a adoptat un ordin prin care se arta c statutul organizaiei reclamante era supus Ordonanei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaii i fundaii, care a nlocuit Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaii i Fundaii). ii. Procedura n contencios administrativ ntemeiat pe Legea nr. 29/1990 pentru recunoaterea nregistrrii organizaiei reclamante n temeiul Legii nr. 21/1924 La data de 5 noiembrie 2002, reclamanta a solicitat ministerului s anuleze ordinul din 24 octombrie 2002, considernd c Ordonana Guvernului nr. 26/2000 nu-i era aplicabil, innd seama de faptul c primul su articol excludea cultele religioase din domeniul de aplicare al ordonanei. La data de 13 noiembrie 2002, ministerul a refuzat s anuleze ordinul. La data de 5 decembrie 2002, reclamanta a introdus la Guvern un recurs ierarhic mpotriva refuzului ministerului. La data de 12 decembrie 2002, n lipsa rspunsului Guvernului, reclamanta a chemat n judecat Ministerul Culturii i Cultelor. Prin hotrrea rmas definitiv din 26 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureti a anulat ordinul litigios i a obligat ministerul s recunoasc statutul modificat al reclamantei conform Deciziei rmase definitiv a Curii Supreme de Justiie, pronunat la data de 7 martie 2000. La data de 22 mai 2003, ministrul culturii i cultelor a emis Ordinul nr. 2.657/2003 privind recunoaterea Statutului de organizare i funcionare al Organizaiei Religioase "Martorii lui lehova", care prevedea: "Art. 1. - Ministerul Culturii i Cultelor (...) recunoate Statutul de organizare i funcionare al Organizaiei Religioase Martorii lui lehova, nregistrat potrivit Sentinei civile nr. 1.166 din 9 aprilie 1990 a Judectoriei Sectorului 1 Bucureti, modificat prin ncheierea de edin din data

de 9 aprilie 1998, rectificat prin ncheierea din data de 21 ianuarie 1999 (...) al Judectoriei Sectorului 1 din Bucureti. Art. 2. - (1) n baza statutului, Organizaia Religioas Martorii lui lehova este un cult religios cretin. (2) Organizaia Religioas Martorii lui lehova este denumirea oficial a cultului religios Martorii lui lehova. Art. 3. - Cultul religios cretin Organizaia Religioas Martorii lui lehova are toate drepturile i obligaiile prevzute de lege pentru cultele religioase recunoscute de statul romn. Art. 4. - (1) n termen de 15 zile de la data intrrii n vigoare, Ministerul Culturii i Cultelor va comunica prezentul ordin ctre toate autoritile administraiei publice centrale, prefecturi i consilii judeene, iar la cerere, i altor autoriti i persoane interesate. (2) Ministerul Culturii i Cultelor se va asigura ca toate actele pe care le emite sau ie avizeaz, potrivit legii, referitoare la cultele religioase recunoscute de statul romn, s cuprind cultul religios Organizaia Religioas Martorii iui iehova. Art. 5. - Prezentul ordin intr n vigoare la data emiterii i se public ulterior n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I. Art. 6. - La data intrrii n vigoare a prezentului ordin sunt revocate orice alte acte administrative contrare emise de fostul Secretariat de Stat pentru Culte sau de Ministerul Culturii i Cultelor." Ordinul a fost publicat n Monitorul Oficial al Romniei la data de 13 iunie 2003. b) Serviciul militar i minitrii ordinai ai cultului Martorii lui lehova La data de 12 aprilie 2000, reclamanta a solicitat Secretariatului de stat s confirme n scris c minitrii si ordinai, n calitate de membri ai unui cult religios recunoscut de lege, erau scutii de obligaia de a ndeplini orice serviciu militar, conform art. 6 lit. c) din Legea nr. 46/1996 privind pregtirea populaiei pentru aprare. Prin Adresa din 19 aprilie 2000, Secretariatul de stat a informat-o pe reclamant c personalul su ordinat beneficia, ca oricare cetean romn obiector de contiin, de prevederile art. 4 din Legea nr. 46/1996, care le oferea posibilitatea de a ndeplini un serviciu utilitar alternativ. Prin Decizia definitiv din 14 iunie 2000 a Curii Militare de Apei, ceilali 14 reclamani, minitri ordinai ai cultului Martorii lui lehova, au fost condamnai n temeiul art. 348 din Codul penal pentru c s-au sustras de la serviciul utilitar alternativ. Ei au fost condamnai la nchisoare cu suspendare (a se vedea, mai jos "Ceilali reclamani"). Dup spusele reclamantei, refuzul minitrilor ordinai de a ndeplini serviciul utilitar alternativ le poate atrage o nou condamnare.

Mai mult, toi minitrii ordinai cu vrste de pn la 35 de ani vor fi n aceeai situaie, deoarece obligaia serviciului militar exist pn la aceast vrst. Prin adresele din 27 septembrie i 9 octombrie 2000, Comitetul Helsinki Romnia i-a cerut ministrului aprrii s ia msurile corespunztoare pentru a executa Hotrrea definitiv din 7 martie 2000, pronunat de Curtea Suprem de Justiie, i s-i scuteasc pe minitrii ordinai ai Martorilor lui lehova de serviciul militar. La data de 23 octombrie 2000, ministrul aprrii a rspuns c minitrii ordinai ai Martorilor lui lehova erau obligai s ndeplineasc serviciul utilitar alternativ. La o dat neprecizat, procurorul general al Romniei a formulat un recurs n interesul legii n faa Curii Supreme de Justiie. El a invocat diferite hotrri pronunate de Curtea Militar de Apel, dintre care unele i-au achitat pe minitrii ordinai ai Martorilor lui lehova acuzai de neprezentare la ncorporare n temeiul art. 354 din Codul penal, iar altele au pronunat hotrri de condamnare. Dup o scurt descriere a hotrrilor mai sus menionate, procurorul general a subliniat c Martorii lui lehova reprezint o asociaie religioas i nu un cult religios i c, prin urmare, ei nu puteau beneficia de prevederile art. 6 iit. c) din Legea nr. 46/1996, care scutete minitrii cultelor recunoscute de serviciul militar i de serviciul utilitar alternativ. Drept care, el a conchis n memoriul su c minitrii ordinai ai Martorilor lui lehova care refuzau s ndeplineasc serviciul utilitar alternativ ar fi trebuit condamnai pentru neprezentare la ncorporare. Termenul la Curtea Suprem de Justiie a fost fixat pentru data de 15 octombrie 2001. nainte de nceperea edinei, reprezentanii reclamantei au fost invitai s prseasc sala. Apoi, judectorii au deliberat timp de mai multe ore cu uile nchise. n hotrrea sa din aceeai zi, Curtea Suprem de Justiie a admis recursul n interesul legii i a statuat c hotrrile de achitare erau corecte, deoarece refuzul de a ndeplini serviciul utilitar alternativ nu intra n domeniul de aplicare al infraciunii de neprezentare la ncorporare, reglementat de art. 354 din Codul penal, care nu se aplica dect n cazul refuzului de a ndeplini serviciul militar ntr-o baz militar. Ea nu s-a pronunat asupra afirmaiei procurorului general, conform creia organizaia reclamant este o asociaie religioas i nu un cult religios. ntr-un comunicat fcut public la data de 6 octombrie 2000, Amnesty International a fcut o analiz a prevederilor Legii nr. 46/1996 privind pregtirea populaiei pentru aprare, n ceea ce privete obligaia de ndeplinire a serviciului utilitar alternativ. Ea a fcut mai nti referire la Recomandarea nr. R8 (87) a Comitetului de Minitri ai Consiliului Europei i la Rezoluia nr. A3-0025/92 a Parlamentului European, conform crora serviciul utilitar alternativ, a crui durat trebuie s rmn rezonabil, nu trebuia s aib un caracter punitiv. Ea a conchis c serviciul utilitar alternativ prevzut de Legea nr. 46/1996 avea un caracter punitiv deoarece durata sa era de 24 de luni, n timp ce serviciul militar obinuit nu dura dect 12 luni. c) Aplicarea prevederilor legale referitoare la scutirea de impozitele i taxele locale a cultului Martorii lui lehova

La data de 30 ianuarie 2002, Guvernul a adoptat Ordonana nr. 36/2002 privind impozitele i taxele locale, care stipula n anexele nr. 2 i 5 c terenurile i casele de cult ce aparineau cultelor religioase recunoscute nu sunt impozabile. Prin Hotrrea nr. 1.278 din 13 noiembrie 2002. Guvernul a adoptat normele metodologice de aplicare a ordonanei mai sus menionate. Anexa nr. 2 la aceast hotrre enumera cultele religioase recunoscute n Romnia. Reclamanta nu figura pe aceast list. Reclamanta le-a solicitat autoritilor locale n mai multe rnduri s o scuteasc de plata impozitului pe cldiri pentru casele de cult i pe terenurile ce i aparineau. Prin mai multe adrese datnd din luna mai 2003, mai multe autoriti locale au refuzat s acorde o asemenea scutire, pe motivul c organizaia reclamant nu putea beneficia de ea deoarece nu figura pe lista cultelor religioase oficial recunoscute, ntocmit la data adoptrii normelor metodologice de aplicare a Ordonanei Guvernului nr. 36/2002. Prin Adresa din 20 mai 2003, reclamanta a solicitat Guvernului introducerea sa n lista cultelor religioase oficial recunoscute n Romnia i nlocuirea titlului "culte religioase oficial recunoscute n Romnia" cu cel de "culte nregistrate i care funcioneaz legal n Romnia". n aceeai adres, reclamanta se plngea de nclcarea drepturilor sale din cauza refuzului Primriei din Acari, judeul Mure, de a-i elibera o autorizaie de construire a unei case de cult, pe motivul c organizaia reclamant nu figura pe lista cultelor religioase oficial recunoscute n Romnia. De asemenea, ea s-a plns c omisiunea de a o introduce pe lista cultelor oficiale o priva. ntr-un mod discriminatoriu fa de celelalte religii, de dreptul de a-i exercita credina: imposibilitatea de a acorda asisten religioas n spitale, penitenciare, aziluri i orfelinate, imposibilitatea de a avea cimitire confesionale, de a beneficia de scutirea de taxe notariale la dobndirea de drepturi reale, obligarea personalului su ordinat s ndeplineasc serviciul militar sau imposibilitatea de a invita misionari strini s locuiasc n Romnia pe perioade lungi. Guvernul nu a rspuns la aceast adres. La 6 februarie i 21 mai 2003, Guvernul a modificat normeie metodologice de aplicare a Ordonanei Guvernului nr. 36 din 30 ianuarie 2002 privind impozitele i taxele locale, definind noiunea de "cas de cult". ncepnd din luna iunie 2003, practica autoritilor locale variaz: anumite autoriti au refuzat scutirea reclamantei de plata impozitului pentru casele de cult i terenuri, pe motivul c Ordinul ministrului culturii i cultelor nr. 2.657/2003, prin care reclamanta era recunoscut ca fiind un cult, nu putea modifica Hotrrea Guvernului nr. 1.278/2002 ce cuprindea lista cultelor religioase recunoscute, n timp ce altele i-au acordat aceast scutire, ns ncepnd cu data intrrii n vigoare a ordinului mai sus amintit. La data de 17 iulie 2003, reclamanta a chemat n judecat Guvernul n faa Curii de Apel Bucureti, pentru a fi obligat s adopte un act administrativ care s o includ pe lista cultelor religioase oficial recunoscute de lege.

La data de 16 septembrie 2003, Guvernul a solicitat respingerea aciunii, argumentnd c autoritile locale aveau obligaia legal de a respecta Ordinul ministrului culturii i cultelor nr. 2.657 din 22 mai 2003 i c reclamanta nu era inclus n lista respectiv deoarece ordinul mai sus menionat fusese adoptat dup intrarea n vigoare a Hotrrii din 25 martie 1997 ce cuprindea lista cultelor recunoscute. Prin Hotrrea definitiv din 28 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureti a admis preteniile reclamantei i a obligat Guvernul s adopte un act administrativ de introducere a acesteia pe lista cultelor religioase oficial recunoscute n Romnia. La data de 22 decembrie 2003, Parlamentul a adoptat Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. La data de 22 ianuarie 2004, Guvernul a adoptat normele metodologice de aplicare a acestui cod. Aceste norme metodologice, publicate n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, includeau reclamanta n lista cultelor religioase recunoscute n Romnia. d) Martorii iui lehova i asistena religioas n penitenciare

Reclamanta subliniaz c a ntmpinat dificulti la acordarea

asistenei religioase mai multor deinui din rndul Martorilor lui lehova. Astfel, n 2000, un ministru ordinat al reclamantei i-a solicitat directorului nchisorii din Bistria permisiunea de a acorda asisten religioas mai multor deinui Martori ai lui lehova. La data de 4 februarie 2000, directorul penitenciarului i-a comunicat refuzul su, invocnd faptul c deinuii respectivi nu-i declaraser apartenena la organizaia religioas "Martorii lui lehova" n momentul ncarcerrii lor i c, n orice caz, Martorii lui lehova nu constituiau un cult religios recunoscut de lege. e) Publicarea de ctre Inspectoratul brouri despre sectele religioase Judeean de Poliie Neam a unei

La o dat neprecizat, Inspectoratul Judeean de Poliie Neam a publicat o brour intitulat "Sectele religioase ntre... mit i adevr". n introducere, broura sublinia caracterul antidemocratic al sectelor n felul urmtor: "Depind cadrul de confesiuni religioase, multe din aceste secte, prin preceptele i practicile folosite, se situeaz n postura de exponente ale unor cercuri antidemocratice, antiprogresiste, slujind interese ce nu au nimic cu sensul moral pe care l proclam." Broura include reclamanta n capitolul "Asociaii religioase nregistrate cu avizul Secretariatului de Stat pentru Culte, dar care, prin doctrin i practici, pot produce tulburri n viaa religioas i social". Reclamanta este descris n felul urmtor:

"Dei avizat prin activitatea ei i unele precepte, aceast asociaie ncalc legile rii. Astfel, sunt defimate autoritile de stat pe care le consider incapabile s rezolve problemele sociale actuale, pentru care numai Martorii lui lehova au soluii potrivite; instig la nerespectarea legilor statului ndemnnd adepii s nu participe la vot, s refuze asistena medical, tineretul s refuze satisfacerea stagiului militar i s nu urmeze cursuri universitare; denigreaz Biserica Ortodox Romn, despre care se spune c este depit i srac, n declin i lipsit de sprijinul autoritilor." 2. Ceilali reclamani Reclamanii persoane fizice sunt minitri ordinai ai cultului Martorii lui lehova. n 1999, reclamanii au primit ordin de ncorporare. Avnd n vedere convingerile lor religioase, ei au optat ntr-o prim etap pentru ndeplinirea serviciului utilitar alternativ, ns ulterior au cerut s fie scutii de obligaia de a ndeplini acest serviciu civil, ca oricare ministru ordinat al unui cult recunoscut, conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 46/1996 privind pregtirea populaiei pentru aprare. n cursui anului 1999 a fost pornit urmrirea penal mpotriva reclamanilor pentru refuzul lor de a se prezenta la ncorporare, infraciune incriminat de art. 354 alin. 2 din Codul penal. Prin decizii distincte pronunate la data de 14 iunie 2000, Curtea Militar de Apel, cu sediul n Bucureti, i-a condamnat pe reclamani, prin decizii definitive distincte, pronunate n recurs, la pedepse de un an i 6 luni de nchisoare cu suspendare. n urma deciziei din 15 octombrie 2001, pronunat de Curtea Suprem de Justiie n cadrul unui recurs n interesul legii, considernd c refuzul de a ndeplini serviciul utilitar alternativ nu intra sub incidena legii penale, procurorul general a formulat recursuri n anulare mpotriva deciziilor de condamnare a reclamanilor. n concluziile lor scrise, n faa Curii Supreme de Justiie, reclamanii au cerut s fie achitai, artnd c erau minitri ordinai ai cultului religios Martorii lui lehova i c, prin urmare, beneficiau de prevederile art. 6 din Legea nr. 46/1996 privind pregtirea populaiei pentru aprare, care scutea de orice serviciu militar sau alternativ minitrii ordinai ai cultelor religioase. Ei i-au cerut acestei curi s constate i faptul c aceast condamnare a lor ncalc art. 9 i 14 din Convenia european a drepturilor omului. n plus, ei s-au plns c au fost judecai de o instan militar, dei erau civili. Ei au solicitat daune morale pentru aceste fapte i daune materiale reprezentnd cheltuielile de judecat pe care le pltiser la instanele anterioare. Prin decizii pronunate n 2002 i 2003, Curtea Suprem de Justiie a pronunat achitarea reclamanilor, considernd c refuzul lor de a ndeplini serviciu! utilitar alternativ nu intra sub incidena dispoziiilor din Codul penal care pedepsesc neprezentarea la ncorporare. Ea nu s-a pronunat asupra celorlalte cereri ale reclamanilor. n 2003 i 2004, invocnd articolul 13 din Convenie i art. 504-506 din Codui de procedur penai, reclamanii i-au reiterat cererile pentru daunele morale i materiale. Soluia acestor cauze nu a fost comunicat Curii.

B. Dreptul i practica intern pertinente 1. "ARTICOLUL 29 Libertatea contiinei (1) Libertatea gndirii i a opiniilor, precum i libertatea credinelor religioase nu pot fi ngrdite sub nicio form. Nimeni nu poate fi constrns s adopte o opinie ori s adere la o credin religioas, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea contiinei este garantat; ea trebuie s se manifeste n spirit de toleran i de respect reciproc. (3) Cultele religioase sunt libere i se organizeaz potrivit statutelor proprii, n condiiile legii. (4) n relaiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau aciuni de nvrjbire religioas. (5) Cultele religioase sunt autonome fa de stat i se bucur de sprijinul acestuia, inclusiv prin nlesnirea asistenei religioase n armat, n spitale, n penitenciare, n azile i n orfelinate. (6) Prinii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaia copiilor minori a cror rspundere ie revine." 2. Legea Fundaii) ARTICOLUL 3 "Asociaiile i aezmintele fr scop lucrativ sau patrimonial nu pot dobndi personalitatea juridic dect pe temeiul unei decizii motivate a tribunalului civil n circumscripia cruia s-au constituit. Aceast decizie nu se poate da dect ia cererea celor interesai: a) Dup ce s-a cerut avizul ministerului n competena cruia cade scopul asociaiei sau aezmntului; b) Dup ce s-au ascultat concluziile Ministerului Public i s-a constatat c statutele sau actele constitutive, compunerea organelor de direcie i administraie i celelalte condiii nu contravin la dispoziiile legii de fa. Prile interesate, ministerul competent i reprezentantul ministerului public au dreptul de apel potrivit art. 90." nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaii i Constituia

3. Decretul religioase ARTICOLUL 13

nr.

177/1943

pentru

regimul

general

al

cultelor

"Cultele religioase, pentru a putea s se organizeze i s funcioneze, vor trebui s fie recunoscute prin decret a!lPrezidiului Marii Adunrii Naionale, dat la propunerea Guvernului, n urma recomandrii ministrului cultelor n cazuri bine motivate se va putea retrage recunoaterea n acelai mod." ARTICOLUL 14 "n vederea recunoaterii, fiecare cult religios va nainta, prin Ministerul Cultelor, spre examinare i aprobare, statutul su de organizare i funcionare, cuprinznd sistemul de organizare, conducere i administrare, nsoit de mrturisirea de credin respectiv." ARTICOLUL 16 "Organizarea de partide politice pe baz confesional este interzis." ARTICOLUL 17 "Prile componente ale cultelor religioase recunoscute, precum comuniti, parohii, uniti, grupe, vor trebui s fie nscrise ntr-un registru special al primriei respective, cu artarea nominal a organelor de conducere i control i cu indicarea numeric a membrilor care fac parte din ele." ARTICOLUL 18 "Asociaiile civile i fundaiuniie care urmresc, n total sau n parte, scopuri religioase trebuie, pentru a fi recunoscute ca persoane juridice, s aib ncuviinarea Guvernului, prin Ministerul Cultelor, fiind supuse ntru totul obligaiunilor ce decurg din legi cu privire la caracterul lor religios." ARTICOLUL 19 "inscripiuniie i semnele simbolice, precum i sigiliile sau tampilele artnd denumirea cultului, vor trebui s aib n prealabil aprobarea Ministerului Cultelor." ARTICOLUL 20 "efii cultelor, ierarhii i n general ntregul personal din serviciul cultelor trebuie s fie ceteni romni, bucurndu-se de deplintatea exerciiului drepturilor civile i politice." ARTICOLUL 21

"efii cultelor precum i mitropoliii, arhiepiscopii, episcopii, superintendenii, administratoriiapostolici, vicarii-administrativi i alii, avnd funciuni asemntoare, alei sau numii n conformitate cu statutele de organizare ale cultelor respective, nu vor fi recunoscui In funciune dect n baza aprobrii Prezidiului Marii Adunri Naionale, dat prin decret, la propunerea Guvernului, n urma recomandrii ministrului cultelor. nainte de intrarea n funciune, toi acetia vor depune jurmntul de credin n faa ministrului cultelor. Formula de jurmnt este urmtoarea: "Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om i ca cetean, jur de a fi credincios poporului i de a apra Republica Popular Romn mpotriva dumanilor din afar i dinuntru; jur c voiu respecta i voiu face s se respecte de ctre subalternii mei legile Republicii Populare Romne; jur c nu voiu ngdui subalternilor mei s ntreprind i s ia parte i nici eu nu voiu ntreprinde i nu voiu lua parte la nicio aciune de natur a aduce atingere ordinii publice i integritii Republicii Populare Romne. Aa s-mi ajute Dumnezeu!" Aceast formul de jurmnt este obligatorie i pentru conductorii asociaiilor civile cu caracter religios prevzute la art. 18. Ceilali membri ai clerului aparinnd diferitelor culte, ct i preedinii sau conductorii comunitilor locale, vor depune, nainte de intrarea lor n funciune, n faa efilor lor ierarhici jurmntul de credin dup formula urmtoare: "Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om i ca cetean, jur de a fi credincios poporului i de apra Republica Popular Romn mpotriva dumanilor din afar i dinuntru; jur a respecta legile Republicii Populare Romne i de a pstra secretul n serviciul ornduit de Stat. Aa s-mi ajute Dumnezeu"! Ceilali funcionari din serviciul cultelor religioase vor depune n faa autoritilor competente de Stat jurmntul de credin prevzut de art. 8 din Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului romn n Republica Popular Romn." 4. Legea nr. ARTICOLUL 4 46/1996 privind pregtirea populaiei pentru aprare

"Cetenii care, din motive religioase, refuz s ndeplineasc serviciul militar sub arme execut serviciul utilitar alternativ, conform prezentei legi. Moaul de executare a serviciului utilitar alternativ se stabilete prin hotrre a Guvernului." ARTICOLUL 6 "Nu ndeplinesc serviciul militar: (...) c) personalul hirotonit sau ordinat care aparine cultelor religioase recunoscute de lege." 5. Hotrrea Guvernului serviciului utilitar alternativ ARTICOLUL 1 nr. 618/1997 privind modul de executare a

"(1) Serviciul utilitar alternativ este o form a ndeplinirii serviciului militar i se execut de ctre cetenii api pentru serviciul militar, care, din motive religioase, refuz s ndeplineasc serviciul militar sub arme. (2) Durata serviciului utilitar alternativ este de 24 de luni pentru militarii n termen i de 12 luni pentru militarii cu termen redus." 6. Ordonana fundaii ARTICOLUL 1 "(1) Persoanele fizice i persoanele juridice care urmresc desfurarea unor activiti n interes general sau n interesul unor colectiviti locale ori, dup caz, n interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaii ori fundaii n condiiile prezentei ordonane. (...) (3) Partidele politice, sindicatele i cultele religioase nu intr sub incidena prezentei ordonane." ARTICOLUL 78 "Prezenta ordonan intr n vigoare n termen de 3 luni de la data publicrii n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I." 7. Ordonana Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele i taxele locale Aceasta prevede c nu sunt supuse impozitului construciile care, prin destinaia lor, sunt case de cult ce aparin cultelor religioase recunoscute de lege i nici prile lor componente, cu excepia ncperilor cu destinaie economic. n plus, nu sunt supuse impozitului terenurile ce aparin cultelor religioase recunoscute de lege. 8. Hotrrea Guvernului nr. 1.278/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele i taxele locale Aceasta ntocmete lista cultelor religioase oficial recunoscute n Romnia. Organizaia reclamant nu figureaz pe aceast list. 9. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicate n Monitorul Oficial al Romniei. Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004 Acestea ntocmesc lista "cultelor religioase oficial recunoscute n Romnia", list n care se afl numele organizaiei reclamante. CAPETE DE CERERE A. Capetele de cerere ale organizaiei "Martorii lui lehova" Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaii i

1. Invocnd art. 6 1 din Convenie, organizaia reclamant formuleaz mai multe capete de cerere. a) n primul rnd, ea afirm c dreptul su de acces la instan a fost nclcat prin neexecutarea efectiv a Deciziei din 7 martie 2000 a Curii Supreme de Justiie. b) De asemenea, ea se plnge de modalitatea n care s-a desfurat examinarea recursului n interesul legii, introdus de procurorul general n faa Curii Supreme de Justiie. Ea pretinde c lipsa citrii sale n timpul dezbaterilor, caracterul secret al edinei de judecat i evacuarea reprezentanilor si i a avocatului su din sala de dezbateri au mpiedicat-o s se apere n mod adecvat. Mai mult, ea se plnge c, n Hotrrea sa din 15 octombrie 2.001, Curtea Suprem de Justiie nu s-a pronunat asupra unuia dintre motivele invocate de procurorul general, i anume calitatea de cult religios a reclamantei. c) Reclamanta susine c Decizia din 15 octombrie 2001 a Curii Supreme de Justiie este contrar deciziilor aceleiai curi din 15 februarie, 7 i 28 martie 2000, n sensul c n timp ce deciziile din 2000 confirmau calitatea de cult religios a reclamantei, Decizia din 15 octombrie 2001 a stabilit contrariul. O asemenea jurispruden contradictorie ar putea deschide calea unui alt recurs n interesul legii i ar contraveni, prin aceasta, principiului securitii raporturilor juridice. 2. Reclamanta pretinde c refuzul Secretariatului de Stat pentru Culte de a o nscrie pe lista cultelor religioase oficial recunoscute constituie o nclcare a art. 9 din Convenie, deoarece, n urma acestui refuz, ea a fcut obiectul hruirii din partea autoritilor de stat, iar membrii si nu i-au putut exercita religia n mod liber. Ea consider c cerina de a fi "un cult religios recunoscut de lege" pentru a beneficia de anumite drepturi, cerin impus de Secretariatul de Stat pentru Culte i autoritile publice locale i centrale, nu este o restricie "prevzut de lege" n sensul alin. 2 al art. 9. Mai mult, ea consider c msurile urmtoare reprezint restricii asupra dreptului su la libertatea de religie, care nu sunt "necesare ntr-o societate democratic": refuzurile autoritilor de a-i elibera autorizaia de construire pentru casele de cult, urmrirea penal ndreptat mpotriva minitrilor ordinai pentru refuzul lor de a ndeplini serviciul naional militar sau utilitar alternativ, piedicile din calea concesiunii terenurilor pentru construirea caselor de cult i a cimitirelor, a asistenei religioase n penitenciare, refuzul scutirii de plata impozitelor i taxelor locale, a taxelor notariale datorate la dobndirea drepturilor reale. 3. Reclamanta pretinde c refuzul autoritilor de stat de a-i acorda statutul de cult religios oficial recunoscut i publicarea brourii Inspectoratului Judeean de Poliie Neam, care o prezenta ca pe o sect periculoas, constituie un tratament discriminatoriu contrar art. 14, coroborat cu art. 6, 9 i 13 din Convenie. 4. n sfrit, invocnd art. 13, coroborat cu art. 9 i 6 din Convenie, reclamanta se plnge de faptul c nu a dispus de un recurs eficient mpotriva nclcrilor drepturilor sale la libertate de religie i la acces la instan, menionate mai sus. B. Capetele de cerere ale celorlali reclamani

http://www.jurisprudentacedo.com 1. invocnd art. 6 din Convenie, reclamanii se plng de lipsa de independen a instanelor care i-au condamnat, i anume tribunalul militar teritorial i Curtea Militar de Apei. Ei arat c judectorii acestor instane sunt ofieri activi ai Ministerului Aprrii, obligai s respecte regulamentul de disciplin militar bazat pe principiul subordonrii ierarhice. Mai mult, ei se plng de faptul c urmrirea penal ndreptat mpotriva lor a fost nceput la iniiativa centrului militar judeean, care se afl sub autoritatea Ministerului Aprrii, i c trimiterea lor n judecat a fost hotrt de un procuror militar, ofier activ al Ministerului Aprrii. Reclamanii se plng de faptul c nu au fost audiai de instana de apel care i-a condamnat. 2. Ei pretind c refuzul de a executa serviciul utilitar alternativ nu constituie o infraciune n dreptul intern i c, prin urmare, condamnarea lor pentru aceste fapte este contrar art. 7 din Convenie. Mai mult, ei consider c prevederile art. 354 alin. 2 din Codul penal nu pot avea calitatea de "lege", din lips de previzibilitate, ceea ce reiese din interpretrile diferite pe care instanele interne le-au dat acestui articol. Sprijinindu-se pe jurisprudena Curii din cauzele Amuur mpotriva Franei (Hotrrea din 25 iunie 1996, Culegere de hotrri i decizii, 1996-III, p. 846, 36) i Dalban mpotriva Romniei (Hotrrea din 28 septembrie 1999, Culegere, 1999-VI, p. 263-264, 44), reclamanii consider c achitarea nu le anuleaz calitatea de victime, deoarece autoritile naionale nu au recunoscut, explicit sau n substan, i nici nu au reparat nclcrile Conveniei. 3. Invocnd art. 9 din Convenie, reclamanii se plng c, din cauza condamnrii lor penale, dreptul lor de a-i exercita liber religia a fost nclcat. n mod special, refuzul instanelor de a recunoate Martorii lui lehova ca fiind un cult religios i-ar priva de dreptui lor de a fi scutii de serviciul militar sau utilitar alternativ, ceea ce ar constitui o ingerin n dreptul lor la libertatea de religie, care nu ndeplinete criteriile definite n alin. 2 al art. 9 din Convenie. 4. Invocnd art. 14 din Convenie, coroborat cu art. 9, ei pretind c au fcut obiectul unei discriminri nejustificate fa de oficianii celorlalte culte religioase, care sunt scutii de orice serviciu militar sau utilitar alternativ. 5. Invocnd art. 13 din Convenie, reclamanii pretind c dreptul intern nu le ofer niciun remediu n ceea ce privete nclcrile art. 9 din Convenie, luate separat i mpreun cu art. 14.

N DREPT

Curtea consider c este necesar s conexeze cererile n aplicarea art. 42 1 din Regulamentul Curii.

Ea observ c, la data de 8 decembrie 2005, prile s~au ntinit la Strasbourg, n prezena domnului V. Berger, grefier de secie, i a doamnei C. Kaufman, referent la gref, pentru negocieri n vederea ajungerii la o soluionare pe cale amiabil a cauzelor. Guvernul a fost reprezentat prin agentul su, doamna B. Ramacanu, n timp ce reclamanii au fost reprezentai prin doamna A. Dgli, avocat din Bucureti, prin domnii P. Goni i M. Trizac, avocai din Paris, i prin domnii D. Drgoi, M. Ispas, F. Manoliu i D. Oul, membri ai organizaiei reclamante. La 15 i 17 martie 2006, agentul Guvernului i, respectiv, consilierii reclamanilor au semnat urmtoarea declaraie, pe care au trimis-o Curii: "Guvernul Romniei (Guvernul) i reclamanii, ale cror date complete sunt menionate n anex, au ajuns la urmtoarea soluie pe cale amiabil pe baza respectrii drepturilor omului, aa cum sunt ele definite n Convenie, n vederea ncheierii procedurii n faa Curii. Cererea nr. 63.108/00 Guvernul confirm faptul c Organizaia religioas a Martorilor lui lehova a fost recunoscut oficial de la data de 9 aprilie 1990. Mai mult, acesta ia cunotin despre diferitele hotrri judectoreti interne care confirm faptul c, ncepnd cu data de 9 aprilie 1990, cnd i s-a acordat personalitate juridic, Organizaia Martorilor iui lehova a fost recunoscut ca religie i, prin urmare, se bucur de toate drepturile i obligaiile conferite ele lege pentru religiile recunoscute de Guvern. Guvernul se oblig s asigure c asistena religioas din penitenciare sau centrele de detenie este acordat fr discriminare, n special n ceea ce privete accesul minitrilor ordinai, inclusiv cei ce aparin Martorilor lui lehova, n penitenciare sau centrele de detenie, precum i posibilitatea de participare la toate activitile sau programele religioase ce ar putea avea loc ace Io. Guvernul i va plti organizaiei reclamante, ex gratia, o sum total de 12.000 EUR. Plata se va face cnd Guvernul va fi primit decizia Curii de scoatere de pe rol a cererii. Decizia CEDO prin care se constat prezenta soluionare pe cale amiabil i scoaterea cererii de pe rol va fi publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I. Toate autoritile guvernamentale implicate (inclusiv ministerele i prefecturile) vor fi informate n mod direct despre coninutul deciziei Curii. Organizaia reclamant declar c nu mai are alte pretenii mpotriva Romniei pe baza faptelor din cererea de fa. Ea declar c aceasta constituie o soluionare definitiv a cauzei. Aceste angajamente vor fi implementate n termen de 6 luni de la data deciziei Curii Europene a Drepturilor Omului de scoatere de pe rol. Celelalte cereri

Guvernul admite c sancionarea iniial a reclamanilor individuali, n calitatea lor de minitri ordinai, pentru c nu au ndeplinit serviciul militar se poate s fi reprezentat o nclcare a drepturilor stipulate n Convenie. Guvernul se oblig s plteasc, conform legii, sumele acordate de instanele interne cu titlu de daune morale i materiale i s retrag toate apelurile formulate pn ia aceast dat sau orice apeluri ce ar putea fi formulate ulterior mpotriva hotrrilor instanelor interne ce acordau aceste daune. Decizia CEDO prin care se constat prezenta soluionare pe cale amiabil i scoaterea cererilor de pe rol va fi publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, conform legii. Toate autoritile guvernamentale implicate (inclusiv ministerele i prefecturile) vor fi informate n mod direct despre coninutul deciziei Curii. Reclamanii declar c nu mai au alte pretenii mpotriva Romniei pe baza faptelor din cererile de fa. Ei declar c aceasta constituie o soluionare definitiv a cauzelor. Aceste angajamente vor fi implementate n termen de 6 luni de la data deciziei Curii Europene a Drepturilor Omului de scoatere de pe rol." Curtea ia act de soluionarea pe cale amiabil la care au ajuns prile. Ea consider c aceasta se inspir din respectarea drepturilor omuiui, aa cum sunt ele recunoscute de Convenie i de protocoalele sale, i nu vede, n plus, niciun motiv de ordine public pentru a justifica continuarea analizei cererii (art. 37 1 in fine din Convenie). Prin urmare, aplicarea art. 29 3 din Convenie trebuie ncetat, iar cauzele trebuie scoase de pe rol.

Pentru aceste motive, CURTE A, n unanimitate hotrte s conexeze cererile; hotrte s scoat cererile de pe rol.

Bosctjan M. Zupancic, preedinte Vincent Berger, grefier

Mitropolia Basarabiei i Exarhatul Plaiurilor i alii c. Moldova

Organizare religioas. Refuz de nregistrare.

CEDO, secia I, hotrrea Mitropolia Basarabiei i Exarhatul Plaiurilor i alii c. Moldova, 13 decembrie 2001, 45701/99 Refuzul nejustificat al statului de nregistra o form de organizare religioas este contrar art. 9. Prima reclamant este o biseric ortodox aflat sub conducerea patriarhiei de la Bucureti. Ceilali reclamani sunt membri fondatori ai bisericii creat n septembrie 1992. n octombrie 1992, n conformitate cu legea cultelor, reclamanta a cerut recunoaterea oficial, ns nu a primit niciun rspuns. n februarie 1993, guvernul a recunoscut o alt biseric, subordonat patriarhiei de la Moscova, Biserica Mitropolitan a Moldovei. n martie 1997, o instan a obligat guvernul s recunoasc biserica reclamant, ns dup cteva luni, instana suprem a casat hotrrea pe motiv c aciunea judectoreasc era tardiv i, oricum, recunoaterea reclamantei constituia o intruziune n afacerile interne ale celeilalte biserici, n cadrul creia i puteau manifesta religia i credincioii reclamantei. n urma acestui refuz de recunoatere, mai muli membrii ai bisericii reclamante au fost supui unor acte de violen i intimidare fr ca autoritile s le sancioneze. Art. 9. Libertatea religioas. Refuzul guvernului de a recunoate biserica reclamant constituie o ingerin n dreptul acesteia i al celorlali la libertate religioas. Fr a se pronuna categoric cu privire la problema de a ti dac legea cultelor rspunde exigenelor de previzibilitate i precizie, Curtea pleac de premisa c aceast ingerin a fost prevzut de lege. De asemenea, Curtea a considerat c statele dispun de puterea de a controla activitatea asociailor, astfel nct se poate afirma c ingerina viza un scop legitim, anume protecia ordinii i a securitii publice. n raport de aprarea legalitii i a principiilor constituionale invocate de ctre statul prt, Curtea a observat c legea constituional intern garanteaz libertatea religioas i prevede un principiu al autonomiei cultelor fa de stat. Curtea a considerat c obligaia statului de neutralitate i imparialitate este incompatibil cu orice form de putere de apreciere asupra legimitii credinelor religioase, iar aceast obligaie impune statului s asigure tolerana ntre grupuri religiose opuse. n spe, considernd c biserica reclamant nu reprezint un cult nou i lsnd recunoaterea sa la dispoziia autoritii ecleziastice recunoscute, statul i-a nclcat obligaia de imparialitate i neutralitate. De aceea, Curtea a considerat c argumentele statului privind protejarea principiilor constituionale trebuie respinse. n raport la pretinsul pericol pentru integritatea teritorial a statului, Curtea a constatat c, prin statutul su, biserica reclamant se definete ca fiind o biseric autonom local, ce acioneaz pe teritoriul moldav, cu respectarea legislaiei acestui stat. Niciun element al cauzei nu permite s se trag concluzia c reclamanta ar desfura alte activiti dect cele descrise n statutul su. n plus, n absena oricrui element de prob nu se poate afirma c reclamanta ar fi implicat n activiti politice ce militeaz pentru reunirea Moldovei cu Romnia. Astfel, n raport de eventualitatea ca, odat recunoscut, reclamanta s constituie un risc pentru securitatea i integritatea teritorial, Curtea a considerat c aceasta este o simpl ipotez care nu poate justifica refuzul recunoaterii. Cu privire la necesitatea de a asigura aprarea pcii sociale i a raporturilor ntre credincioi, avansate de ctre stat, Curtea a constatat c tocmai refuzul de recunoatere a condus la anumite incidente. n raport de proporionalitatea ingerinei, Curtea a constatat c, potrivit legii interne, doar cultele recunoscute pot practica. Fr o astfel de recunoatere prin decizie a guvernului, biserica reclamant nu se poate organiza sau funciona. Privat de personalitate juridic, ea nu poate sta

n justiie pentru a-i proteja patrimoniul, indispensabil exerciiului cultului, iar membrii si nu se pot reuni pentru activiti religioase fr a nclca legea intern. n plus, reclamanii nu s-au putut apra de actele de intimidare la care au fost supui, iar statul nu i-a protejat pe motiv c doar activitile legale pot beneficia de protecia legii. Astfel, se poate observa c refuzul de recunoatere a bisericii reclamante are astfel de consecine asupra libertii religioase a reclamanilor nct nu poate fi considerat proporional cu scopul vizat i nici necesar ntr-o societate democratic. De aceea, art. 9 a fost violat

Laskey Jaggard i Brown contra Marea Britanie Masochism Publicitatea actelor sexuale Consecine
Masochism Publicitatea actelor sexuale Consecine CEDO, Camera, hotrrea Laskey, Jaggard i Brown contra Marea Britanie, 19 februarie 1997, 21627/93, 21826/93 i 21974/93 Nu orice practic sexual comis n privat ine de prevederile art. 8. Art. 8. Viaa privat. Curtea a considerat c nu orice practic sexual comis n privat ine de prevederile art. 8. n spe, reclamanii au realizat mai multe acte sado-masochiste consimite i nu exist niciun dubiu c tendinele i comportamentele sexuale in de viaa intim a persoanei. Totui, un numr considerabil de persoane au luat cunotin de acte, pe calea unei reele ce implica recrutarea de noi membrii i schimbul de casete video coninnd nregistrarea actelor sexuale. Astfel, Curtea nu a fost convins de faptul c actele sexuale comise de reclamanii mai sunt n sfera lor privat, dat fiind c au ajuns la cunotina unui numr mare i nedeterminat de persoane, putnd fi astfel catalogate i ca acte publice, ce nu mai sunt protejate prin dispoziiile art. 8

Buscemi contra Italiei - Imparialitate Prezena judectorului n pres

Imparialitate Prezena judectorului n pres CEDO, secia II, hotrrea Buscemi c. Italia, 16 septembrie 1999, 29569/95 Exigena de imparialitate impus autoritilor judiciare implic obligaia acestora de a pstra o ct mai mare discreie cu privire la cauzele care sunt pe rolul instanelor, chiar n prezena unor provocri provenite de la prile litigiului. Reclamantul a avut un copil mpreun cu concubina sa. n urma separrii prinilor, fetia a fost ncredinat mamei sale. Ulterior, copilul a fost dus de ctre mama sa la reclamant, iar acesta a cerut instanei s i ncredineze legal copilul. La 5 mai 1994, o instan a decis s interneze copilul ntr-o instituie pentru minori i s i acorde mamei sale un drept de vizit sptmnal, iar tatlui un drept de vizit lunar. Instana a mai desemnat doi experi care s stabileasc cruia

dintre prini trebuie ncredinat copilul. Iniial raportul a constatat c niciunul dintre prini nu este n msur s asigure echilibrul necesar creterii unui copil, ns ulterior acesta a fost ncredinat mamei sale, reclamantul avnd un drept la vizit. n pres a izbucnit o polemic, n cursul judecrii diverselor aciuni, ntre reclamant i preedintele instanei pentru minori cu privire la rolul social al acestei instane. Art. 6. Imparialitatea instanei. Curtea amintete c exigena de imparialitate impus autoritilor judiciare implic obligaia acestora de a pstra o ct mai mare discreie cu privire la cauzele care sunt pe rolul instanelor, chiar n prezena unor provocri provenite de la prile litigiului. n consecin, n spe, declaraiile polemice ale preedintelui instanei cu privire la reclamant i la cauza acestuia reprezint motive obiective care pot sta la baza unor dubii privind parialitatea instanei. De aceea, art. 6 a fost violat. Art. 8. Via de familie. n astfel de afaceri, elementul esenial este acela de a ti dac interesele tuturor prilor au fost luate n considerare ntr-o msur suficient. Curtea a observat c reclamantul a jucat un rol suficient de activ n cadrul procedurii care a condus la o ingerin n viaa sa de familie. Criticile formulate de ctre reclamant la adresa modalitii de realizare a expertizei au fost luate n calcul, iar un expert desemnat de ctre reclamant a participat la realizarea acesteia. De aceea, art. 8 nu a fost violat sub acest aspect.

Kaya c. Romania
CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI SECTIA a III-a

HOTARAREA din 12 octombrie 2006 In Cauza Kaya impotriva Romaniei, (Cererea nr. 33.970/05)

In Cauza Kaya impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), reunita intr-o camera compusa din: domnii J. Hedigan, presedinte, C. Birsan, V. Zagrebelski, doamna A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thor Bjorgvinsson, doamna I. Ziemele, judecatori, si domnul V. Berger, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 21 septembrie 2006, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data: PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla cererea (nr. 33.970/05) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean turc, domnul Saban Kaya (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 15 septembrie 2005

in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). 2. Reclamantul este reprezentat de domnul avocat A. Irmies, din Cluj-Napoca. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, doamna B. Ramascanu, de la Ministerul Afacerilor Externe. 3. In 26 octombrie 2005, presedintele Sectiei a III-a a decis sa comunice cererea Guvernului roman si celui turc. Intemeindu-se pe dispozitiile art. 29 3 din Conventie, presedintele Sectiei a III-a a decis ca admisibilitatea si temeinicia cauzei vor fi examinate impreuna. IN FAPT I. Circumstantele spetei 4. Reclamantul, cetatean turc de origine kurda, s-a nascut in 1969 si locuieste in prezent in Turcia. 5. Conform afirmatiilor reclamantului, necontestate de Guvern, la data faptelor el locuia in Romania de mai mult de 5 ani. In 2003, reclamantul s-a casatorit cu A.-I.P., cetateana romanca. O copie a certificatului de casatorie a fost depusa la dosar. 6. Printr-o ordonanta din 15 aprilie 2005, procurorul P.C. de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti l-a declarat pe reclamant "indezirabil" si i-a interzis sederea pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de 15 ani, pe motiv ca existau "informatii suficiente si serioase conform carora el desfasura activitati de natura sa puna in pericol securitatea nationala". Ultimul paragraf al ordonantei mentiona ca ea trebuia sa fie comunicata reclamantului si pusa in executare de Autoritatea pentru straini, in virtutea art. 81 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania. 7. Conform documentelor depuse la dosar de catre reclamant, la 19 aprilie 2005 Ministerul de Interne a informat Serviciul Roman de Informatii, Ministerul Afacerilor Externe si politia de frontiera ca reclamantului i se interzisese sederea. 8. Printr-o scrisoare din 18 aprilie 2005, Ministerul de Interne a solicitat Autoritatii pentru straini sa indeplineasca formalitatile necesare in vederea transferarii reclamantului la centrul special pentru straini "Tudor Gociu". Cu aceasta ocazie, Ministerul de Interne a informat Autoritatea pentru straini ca reclamantul detinea un permis de sedere valabil pana la data de 8 iunie 2005. 9. La 18 aprilie 2005, reclamantul a fost arestat de catre agenti de la politia de frontiera si de la Autoritatea pentru straini. Cu aceasta ocazie a fost intocmit un proces-verbal de catre 3 agenti de la politia de frontiera. In aceeasi zi, reclamantul a fost condus de catre agentii de politie in fata Autoritatii pentru straini din Bucuresti. A doua zi, reclamantul a fost expulzat in Turcia. 10. La 19 aprilie 2005, avocatul reclamantului a sesizat Curtea de Apel Bucuresti cu o contestatie administrativa impotriva Ordonantei Parchetului din 15 aprilie 2005. El a cerut, de asemenea, suspendarea executarii masurii. Avocatul reclamantului a evidentiat faptul ca reclamantul locuia de mult timp in Romania, ca era casatorit cu o cetateana romanca si ca nu savarsise nicio infractiune impotriva securitatii statului. 11. Audierea in fata Curtii de Apel Bucuresti a avut loc la 20 aprilie 2005. Printr-o sentinta din aceeasi zi, Curtea de Apel a respins contestatia, cu urmatoarea motivare: "Curtea, din analiza ansamblului probator administrat la dosarul cauzei, precum si a sustinerilor si apararilor formulate, constata: In sensul dispozitiei art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002,

Declararea ca indezirabil constituie o masura administrativa de autoritate, dispusa impotriva unui strain care a desfasurat, desfasoara sau exista indicii temeinice ca intentioneaza sa desfasoare activitati de natura sa puna in pericol siguranta nationala sau ordinea publicaO. Masura dispusa de procurorul desemnat de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti s-a luat la solicitarea Serviciului Roman de Informatii, adresata cu nr. 001382622 din 15 aprilie 2005, care a constatat ca fata de dispozitiile art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 sunt suficiente indicii temeinice ca reclamantul desfasoara activitati de natura sa puna in pericol securitatea nationala, fapt pentru care s-au facut aplicabile dispozitiile art. 83 alin. (3) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, modificata si completata prin Legea nr. 482/2004. Fata de dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, comunicarea datelor si informatiilor care constituie motive ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala se poate face numai in conditiile stabilite si catre destinatarii expres prevazuti de actele normative care reglementeaza regimul activitatilor referitoare la siguranta nationala si protejarea informatiilor clasificate, astfel ca acestea nu pot fi, sub nicio forma, aduse la cunostinta strainului declarat indezirabil. Se mai constata de catre instanta ca punerea in executare a ordonantei atacate s-a realizat sub incidenta prevederilor art. 93 alin. (1) si (4) si ale art. 83 alin. (41) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, modificata si completata prin Legea nr. 482/2004, privind introducerea si scoaterea din centrul de cazare Tudor GociuO (...), indepartarea de pe teritoriul Romaniei fiind realizata la data de 19 aprilie 2005. Avand in vedere cele expuse si data fiind gravitatea abaterilor savarsite, de natura a pune in pericol siguranta nationala (...), Curtea urmeaza a respinge actiunea formulata de reclamantul Kaya Saban ca nefondata." In temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, aceasta hotarare este irevocabila. II. Dreptul si practica interne pertinente A. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 din 12 decembrie 2002 privind regimul strainilor in Romania (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002) 12. Dispozitiile aplicabile sunt urmatoarele: Articolul 81 "(1) Aducerea la cunostinta strainului a dispozitiei de parasire a teritoriului Romaniei se realizeaza de catre Autoritatea pentru straini ori de formatiunile sale teritoriale. (2) Dispozitia de parasire a teritoriului se redacteaza in doua exemplare, in limba romana si intr-o limba de circulatie internationala. (3) Atunci cand strainul este prezent, un exemplar al dispozitiei de parasire a teritoriului se inmaneaza acestuia, sub semnatura (...) (4) Daca strainul nu este prezent, comunicarea se realizeaza astfel: a) prin posta, cu confirmare de primire, la adresa la care strainul a declarat ca locuieste; b) prin afisare la sediul Autoritatii pentru straini si al formatiunii teritoriale, in cazul in care nu se cunoaste adresa la care locuieste strainul." Articolul 83 "(1) Declararea ca indezirabil constituie o masura administrativa de autoritate, dispusa impotriva

unui strain care a desfasurat, desfasoara ori exista indicii temeinice ca intentioneaza sa desfasoare activitati de natura sa puna in pericol siguranta nationala sau ordinea publica.

(2) Masura prevazuta la alin. (1) se dispune de catre procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, la propunerea Autoritatii pentru straini sau a altor institutii cu competente in domeniul ordinii publice si sigurantei nationale care detin date sau indicii temeinice in sensul celor prevazute la alin. (1). (3) Procurorul se pronunta, prin ordonanta motivata, in termen de 5 zile de la primirea propunerii formulate in conditiile alin. (2) si, in cazul aprobarii acesteia, transmite ordonanta de declarare ca indezirabil la Autoritatea pentru straini pentru a fi pusa in executare. Atunci cand declararea strainului ca indezirabil se intemeiaza pe ratiuni de siguranta nationala, in continutul ordonantei nu vor fi mentionate motivele care stau la baza acestei decizii. (4) Dreptul de sedere al strainului inceteaza de drept de la data emiterii ordonantei de declarare ca indezirabil. (5) Perioada pentru care un strain poate fi declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani (...)." Articolul 84 "(1) Ordonanta de declarare ca indezirabil se aduce la cunostinta strainului de catre Autoritatea pentru straini, in conditiile prevazute la art. 81. (2) Comunicarea datelor si informatiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala se poate face numai in conditiile stabilite si catre destinatarii in mod expres prevazuti de actele normative care reglementeaza regimul activitatilor referitoare la siguranta nationala si protejarea informatiilor clasificate. Asemenea date si informatii nu pot fi, sub nicio forma, direct sau indirect, aduse la cunostinta strainului declarat indezirabil." Articolul 85 "(1) Ordonanta de declarare ca indezirabil poate fi atacata de strainul impotriva caruia a fost dispusa, in termen de 5 zile lucratoare de la data comunicarii, la Curtea de Apel Bucuresti. Sentinta instantei este definitiva si irevocabila. (2) Exercitarea caii de atac prevazute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a ordonantei (...)." Articolul 93 Luarea in custodie publica a strainilor "(1) Luarea in custodie publica este o masura de restrangere a libertatii de miscare dispusa de magistrat impotriva strainului care nu a putut fi returnat in termenul prevazut de prezenta ordonanta de urgenta, precum si impotriva strainului care a fost declarat indezirabil sau cu privire la care instanta a dispus expulzarea. (4) Luarea in custodie publica a strainilor declarati indezirabili se dispune de catre procurorul care a dispus masura declararii ca indezirabil, prin ordonanta prevazuta la art. 83 alin. (3). (6) Perioada maxima de luare in custodie publica a strainilor impotriva carora s-a dispus masura returnarii nu poate depasi 6 luni.

(7) Strainii impotriva carora s-a dispus masura returnarii pot depune plangere impotriva masurii luarii in custodie publica, dispusa de procuror in conditiile prevazute la alin. (2), la Curtea de Apel Bucuresti, care este obligata sa o rezolve in termen de 5 zile de la data primirii. Introducerea plangerii nu suspenda executarea masurii luarii in custodie publica." B. Decizia nr. 342 din 16 septembrie 2003 a Curtii Constitutionale 13. Intr-o cauza similara celei a reclamantului, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra compatibilitatii art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 cu principiile constitutionale de nediscriminare, cele ale dreptului de acces la un tribunal si ale dreptului la un proces echitabil. Exceptia de neconstitutionalitate fusese ridicata de un strain in cadrul contestarii ordonantei parchetului prin care fusese declarat indezirabil pe motiv ca "existau informatii suficiente si serioase potrivit carora el desfasura activitati de natura sa puna in pericol securitatea nationala". 14. Curtea Constitutionala a considerat ca articolul precitat era conform Constitutiei si Conventiei, pentru urmatoarele motive: "In cauza de fata situatia strainilor declarati indezirabili in scopul apararii sigurantei nationale si protejarii informatiilor clasificate este diferita de cea a celorlalti cetateni straini, ceea ce poate determina legiuitorul sa stabileasca drepturi diferite pentru aceste doua categorii de cetateni straini, fara ca prin aceasta sa se incalce principiul egalitatii. Diferenta reala, care rezulta din cele doua situatii, justifica existenta unor reguli distincte. Totodata Curtea constata ca interdictia stabilita de legiuitor pentru cetatenii straini declarati indezirabili, de a nu li se aduce la cunostinta datele si informatiile pe baza carora s-a luat o astfel de decizie, este in concordanta cu dispozitiile constitutionale ale art. 31 alin. (3), potrivit carora Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze [...] siguranta nationalaO. Dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 nu incalca principiul accesului liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, deoarece, conform art. 85 alin. (1), impotriva masurii dispuse de procuror de declarare ca indezirabil este deschisa calea actiunii in justitie. Curtea nu poate retine nici incalcarea prevederilor art. 123 alin. (2) din Constitutie referitor la independenta judecatorilor, deoarece acestia trebuie sa respecte legea care da prioritate intereselor privind siguranta nationala a Romaniei. Instanta urmeaza sa solutioneze contestatia in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 cu privire la regimul strainilor in Romania, verificand legalitatea si temeinicia ordonantei in conditiile si in limitele acesteia. Referitor la prevederile cuprinse in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (art. 6 1), precum si la cele ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului (art. 9 si 10), invocate in motivarea exceptiei, Curtea retine ca textul legal criticat nu opreste partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza intr-o societate democratica procesul echitabil. De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat (prin Hotararea din 5 octombrie 2000, pronuntata in Cauza Maaouia impotriva Frantei) ca deciziile privind intrarea, sederea si expulzarea strainilor nu privesc drepturile si obligatiile civile ale reclamantului si nici acuzatii de natura penala, in sensul art. 6 1 din ConventieO." IN DREPT

I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 5 1 lit. f) din Conventie 15. Reclamantul invoca nelegalitatea detentiei care a precedat expulzarea sa, cu incalcarea art. 5 1 lit. f) din Conventie, care prevede urmatoarele: "Art. 5.1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: (...) f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare." 16. Curtea reaminteste ca art. 5 1 cuprinde lista completa a circumstantelor in care indivizii pot fi privati in mod legal de libertatea lor, luand in considerare faptul ca aceste circumstante implica o interpretare restrictiva, fiind vorba despre exceptii de la o garantie fundamentala a libertatii individuale (Quinn impotriva Frantei, Hotararea din 22 martie 1995, seria A, nr. 311, p. 17, 42). 17. In speta, nimeni nu contesta faptul ca reclamantul a fost detinut in asteptarea unei expulzari in sensul art. 5 1 lit. f). Aceasta dispozitie impune doar ca "o procedura de expulzare (sa fie) in curs"; nu este necesar sa se verifice daca decizia initiala de expulzare se justifica sau nu in raport cu legislatia interna sau cu Conventia. Din acest punct de vedere, art. 5 1 lit. f) nu prevede aceeasi protectie ca art. 5 1 lit. c) (Chahal impotriva Marii Britanii, Hotararea din 15 noiembrie 1996, pp. 1862-3, 112). 18. Revine totusi Curtii responsabilitatea de a verifica daca detentia reclamantului a fost "legala" in raport cu aceasta dispozitie, tinand in special cont de garantiile pe care le ofera sistemul intern. In privinta "legalitatii" unei detentii, tinand cont de "caile legale", Conventia trimite in principal la obligatia de respectare a normelor de fond, precum si a celor de procedura din legislatia nationala, dar ea impune in plus conformitatea oricarei privari de libertate cu scopul art. 5: protectia individului contra arbitrariului (Dougoz impotriva Greciei, nr. 40.907/98, 54, CEDO 2001-II). 19. Din acest punct de vedere, Curtea aminteste ca, impunand ca orice privare de libertate sa fie efectuata "conform cailor legale", art. 5 1 prevede in primul rand ca orice arestare sau detentie sa aiba o baza legala in dreptul intern. Totusi, aceste prevederi nu se limiteaza la a trimite la dreptul intern; ele vizeaza, de asemenea, calitatea legii; aceasta trebuie sa fie compatibila cu preeminenta dreptului, notiune inerenta ansamblului articolelor Conventiei. Aceasta calitate implica faptul ca o lege nationala care autorizeaza o privare de libertate trebuie sa fie suficient de accesibila si precisa pentru a se evita orice pericol de arbitrariu (Amuur impotriva Frantei, Hotararea din 25 iunie 1996, Culegere de hotarari si decizii 1996-III, p. 850, 50). 20. Curtea observa ca, in speta, plasarea reclamantului in centrul special avea o baza in dreptul intern: art. 93 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, potrivit caruia o persoana poate fi luata in custodie publica, in asteptarea expulzarii sale, daca a fost declarata indezirabila sau daca ea a facut obiectul unei proceduri de expulzare. Art. 93 prevede, de asemenea, durata si modalitatile detentiei. Or, in ceea ce priveste detentia reclamantului intre 18 si 19 aprilie 2005, Curtea releva ca baza legala a acestei privari de libertate este Ordonanta din 15 aprilie 2005 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, care se intemeiaza pe Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, citata mai sus. 21. Curtea reaminteste ca rolul sau nu este acela de a examina in abstracto legislatia si practica interne aplicabile in aceasta cauza, ci acela de a aprecia daca modul in care ele au afectat reclamantul incalca prevederile Conventiei [a se vedea, mutatis mutandis, Padovani impotriva Italiei, Hotararea din 26

februarie 1993, seria A, nr. 257-B, p. 20, 24, si Bellerin Lagares impotriva Spaniei (decizie), nr. 31.548/02, 4 noiembrie 2003]. Or, detentia, in speta, nu a durat decat o zi, un interval de timp pe care Curtea nu il considera nerezonabil. In plus, conform art. 93 citat mai sus, reclamantul avea posibilitatea contestarii masurii luarii sale in custodie publica. 22. In lumina criteriilor degajate din jurisprudenta si tinand cont de ansamblul circumstantelor spetei, Curtea apreciaza ca durata detentiei, de numai o zi, este rezonabila. Prin urmare, aceasta parte a cererii este in mod evident nefondata, in sensul art. 35 3 din Conventie, si trebuie respinsa in conformitate cu art. 35 4. II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 1 din Conventie 23. Reclamantul invoca o incalcare a dreptului sau la un proces echitabil cu ocazia procedurii care s-a derulat in fata Curtii de Apel Bucuresti, care s-a finalizat prin Hotararea din 20 aprilie 2005. 24. Curtea aminteste ca deciziile referitoare la indepartarea strainilor, cum a fost cazul in speta cu privire la Hotararea din 20 aprilie 2005 a Curtii de Apel Bucuresti, nu implica contestarea drepturilor si obligatiilor cu caracter civil si nici nu se refera la temeinicia unei acuzatii in materie penala, in sensul art. 6 1 din Conventie [Maaouia impotriva Frantei (MC), nr. 39.652/98, 40, CEDO 2000-X]. Astfel, Curtea apreciaza ca aceasta parte a cererii este incompatibila ratione materiae cu dispozitiile Conventiei si trebuie respinsa in conformitate cu art. 35 3 si 4 din Conventie. III. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 16 din Conventie si a art. 4 din Protocolul nr. 4 25. Fara a-si sustine afirmatiile, reclamantul invoca o violare a art. 16 din Conventie si a art. 4 din Protocolul nr. 4. 26. Curtea observa ca aceste capete de cerere nu sunt sustinute. Prin urmare, ele sunt in mod evident nefondate si trebuie respinse in conformitate cu art. 35 3 si 4 din Conventie. IV. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 8 din Conventie 27. Reclamantul invoca faptul ca masura de expulzare, precum si interdictia de sedere pe o durata de 15 ani pronuntate impotriva sa aduc atingere dreptului sau la viata privata si de familie, garantat de art. 8 din Conventie, astfel redactat: "Art. 8.1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora." A. Asupra admisibilitatii 28. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat, in sensul art. 35 3 din Conventie. Ea releva ca, de altfel, acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Este necesar deci sa fie declarat admisibil. B. Pe fond

1. Cu privire la existenta unei ingerinte 29. Guvernul nu contesta existenta unei vieti private si familiale a reclamantului in Romania inainte de expulzarea lui, dar sustine ca aceasta masura, precum si interdictia de sedere nu au constituit o ingerinta in viata sa privata si familiala. In aceasta privinta, arata ca reclamantul nu avea drept de sedere permanenta in Romania, ci locuia pe baza unei vize valabile pana la 8 iunie 2005, care putea fi reinnoita. Mai mult, subliniaza ca sotia reclamantului putea sa mearga in Turcia pentru a continua viata familiala, dupa expulzare. Guvernul sustine ca reclamantul, care se gasea in Romania de numai 5 ani, nu si-a petrecut "cea mai mare parte a existentei" sale pe teritoriul acestei tari. In sfarsit, considera ca nu a existat nicio ingerinta in viata sa privata si familiala. 30. Reclamantul contesta sustinerile Guvernului. El afirma ca sotiei sale i-a fost imposibil sa se mute in Turcia, tinand cont de religia sa. El contesta accesibilitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, precum si scopul masurii de expulzare, luata in conformitate cu ordonanta mentionata. In final, el invoca absenta oricarei probe care ar putea indica periculozitatea sa pentru siguranta nationala. 31. Curtea constata ca realitatea unei vieti private si familiale a reclamantului in Romania anterior expulzarii sale nu este contestata. 32. Intr-o cauza similara, Curtea a retinut ca integrarea reclamantului in societatea romaneasca si caracterul efectiv al vietii sale de familie erau incontestabile si ca interdictia de a se afla pe teritoriul romanesc a pus capat acelei integrari si a generat o perturbare radicala a vietii sale private si familiale (Lupsa impotriva Romaniei, nr. 10.337/04, 24-27, 8 iunie 2006). 33. In speta, reclamantul a intrat in Romania in anul 2000, unde a locuit de atunci in mod regulat si si-a intemeiat o familie cu o cetateana romanca. 34. Astfel, Curtea considera ca a existat o ingerinta in viata sa privata si familiala. 2. Cu privire la justificarea ingerintei 35. O astfel de ingerinta incalca Conventia, daca nu respecta exigentele 2 al art. 8. Astfel, trebuie analizat daca ea era "prevazuta de lege", daca avea la baza unul sau mai multe scopuri legitime in raport cu paragraful mentionat si daca era "necesara intr-o societate democratica". 36. Guvernul invoca faptul ca masura litigioasa este in conformitate cu criteriile 2 al art. 8. El evidentiaza faptul ca masura era prevazuta de lege, mai exact de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, si ca se indeplineste astfel conditia accesibilitatii. In ceea ce priveste conditia previzibilitatii, Guvernul apreciaza ca este, de asemenea, indeplinita, din moment ce art. 83 din ordonanta mai sus mentionata prevede ca interdictia de a se afla pe teritoriul romanesc nu poate fi impusa decat in cazuri strict enumerate, atunci cand se cunoaste ca un strain desfasoara, a desfasurat ori exista indicii temeinice ca intentioneaza sa desfasoare activitati de natura sa puna in pericol siguranta nationala sau ordinea publica. 37. Guvernul afirma ca masura litigioasa urmarea un scop legitim, si anume apararea securitatii nationale, ca era necesara intr-o societate democratica, astfel ca se justifica printr-o nevoie sociala imperioasa si ca era proportionala cu scopul legitim urmarit. Pentru a concluziona cu privire la proportionalitatea ingerintei, Guvernul subliniaza ca trebuie sa se tina cont, pe de o parte, de gravitatea faptelor de care reclamantul era suspectat si, pe de alta parte, si de faptul ca partenera sa era libera sa il viziteze si eventual sa se mute in Turcia. 38. In Cauza Lupsa impotriva Romaniei mentionata anterior, Curtea a statuat ca art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 - text legal care a stat la baza expulzarii si a interdictiei de sedere

a reclamantului - indeplineste criteriul accesibilitatii, dar ridica probleme din punctul de vedere al previzibilitatii. 39. In speta, ca si in Cauza Lupsa impotriva Romaniei, mai sus mentionata, printr-o ordonanta a parchetului reclamantul a fost declarat indezirabil pe teritoriul romanesc, i s-a interzis sederea pentru o perioada de 15 ani si a fost expulzat pe motiv ca Serviciul Roman de Informatii avea "informatii suficiente si serioase conform carora el desfasura activitati de natura sa puna in pericol securitatea nationala". 40. Curtea constata ca nu a fost initiata urmarirea penala impotriva reclamantului pe motiv ca ar fi participat la comiterea vreunei infractiuni in Romania sau in alta tara. Exceptand motivul general mai sus mentionat, autoritatile nu au furnizat reclamantului nicio alta precizare. 41. Curtea aminteste ca orice persoana impotriva careia se ia o masura care are la baza motive de securitate nationala trebuie sa beneficieze de garantii impotriva arbitrariului. In special, persoana trebuie sa aiba posibilitatea de a declansa un control al masurii litigioase din partea unui organ independent si impartial, competent sa se pronunte cu privire la toate problemele de fapt si de drept relevante, in vederea stabilirii legalitatii masurii si a sanctionarii unui eventual abuz din partea autoritatilor. In fata unui astfel de organ de control persoana in cauza trebuie sa beneficieze de o procedura contradictorie pentru a-si putea prezenta punctul de vedere si a combate argumentele autoritatilor (Al-Nashif impotriva Bulgariei, nr. 50.963/99, 123 si 124, 20 iunie 2002). 42. La fel ca in Cauza Lupsa impotriva Romaniei mentionata anterior (41), Curtea de Apel Bucuresti s-a marginit la un examen pur formal al ordonantei parchetului. In plus, nicio precizare referitoare la faptele de care era acuzat reclamantul nu a fost furnizata curtii de apel, astfel incat aceasta nu a mers dincolo de afirmatiile parchetului pentru a verifica daca reclamantul prezenta intr-adevar un pericol pentru securitatea nationala sau pentru ordinea publica. 43. Datorita faptului ca reclamantul nu a beneficiat nici in fata autoritatilor administrative, nici in fata curtii de apel de un grad minim de protectie impotriva arbitrariului autoritatilor, Curtea a concluzionat ca atingerea adusa vietii sale private nu era prevazuta de "o lege" care sa raspunda cerintelor Conventiei (a se vedea, mutatis mutandis, Al-Nashif impotriva Bulgariei, citata anterior, 128). 44. In lumina celor de mai sus, Curtea apreciaza ca nu mai este necesara examinarea plangerii reclamantului pentru a stabili daca atingerea a urmarit un "scop legitim" si daca a fost "necesara intr-o societate democratica". 45. In consecinta, a existat o incalcare a art. 8 din Conventie. V. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 7 46. Reclamantul a denuntat o atingere adusa garantiilor procedurale in cazul expulzarii. El a invocat art. 1 din Protocolul nr. 7, care prevede urmatoarele: "1. Un strain care isi are resedinta in mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decat in temeiul executarii unei hotarari luate conform legii si el trebuie sa poata: a) sa prezinte motivele care pledeaza impotriva expulzarii sale; b) sa ceara examinarea cazului sau; si c) sa ceara sa fie reprezentat in acest scop in fata autoritatilor competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de catre aceasta autoritate.

2. Un strain poate fi expulzat inainte de exercitarea drepturilor enumerate in paragraful 1 a), b) si c) al acestui articol, atunci cand expulzarea este necesara in interesul ordinii publice sau se intemeiaza pe motive de securitate nationala." A. Cu privire la admisibilitate 47. Curtea constata ca plangerea nu este in mod evident nefondata in conformitate cu art. 35 3 din Conventie. Ea subliniaza, pe de alta parte, ca aceasta nu este lovita de niciun alt motiv de inadmisibilitate, fapt pentru care hotaraste sa o declare admisibila. B. Pe fond 48. Guvernul nu contesta aplicabilitatea in cauza a art. 1 din Protocolul nr. 7 si admite ca reclamantul a fost expulzat inainte de a beneficia de garantiile prevazute de acest articol. Cu toate acestea, Guvernul considera ca motive de securitate nationala reclama masuri urgente. Astfel, apreciaza ca expulzarea reclamantului a fost justificata conform 2 al art. 1. 49. Guvernul sustine, de asemenea, ca reclamantul, desi a fost expulzat, a beneficiat de aceste garantii procedurale in fata unei jurisdictii. Astfel, evidentiaza faptul ca reclamantul a fost reprezentat de un avocat care a putut expune in fata curtii considerentele care sustineau neexpulzarea sa (a se vedea, mutatis mutandis, Mezghiche impotriva Frantei, nr. 33.438/96, Decizia Comisiei din 9 aprilie 1997). 50. Reclamantul afirma ca nu a fost niciodata informat asupra motivelor expulzarii sale si reitereaza imposibilitatea avocatului sau de a-i asigura apararea in lipsa oricaror dovezi impotriva sa. 51. Curtea aminteste ca in caz de expulzare, dincolo de protectia care le este oferita in special de art. 3 si 8, coroborate cu art. 13 din Conventie, strainii beneficiaza de garantii specifice prevazute de art. 1 din Protocolul nr. 7 (a se vedea, mutatis mutandis, Al-Nashif impotriva Bulgariei, citata anterior, 132). 52. Pe de alta parte Curtea releva faptul ca garantiile mai sus mentionate nu se aplica decat strainului aflat legal pe teritoriul unui stat care a ratificat acest protocol [Sejdovic si Sulejmanovic impotriva Italiei (decizie), nr. 57.575/00, 14 martie 2002, si Sulejmanovic si Sultanovic impotriva Italiei (decizie), nr. 57.574/00, 14 martie 2002]. 53. In speta, Curtea constata ca nu se contesta faptul ca reclamantul locuia legal pe teritoriul romanesc in momentul expulzarii sale. Astfel, desi a fost expulzat de urgenta din motive de securitate nationala, fapt permis de 1 al art. 1, el avea dreptul de a se prevala, dupa expluzarea sa, de garantiile prevazute de 1 (a se vedea raportul explicativ care insoteste Protocolul nr. 7). 54. Curtea releva faptul ca prima garantie acordata persoanelor vizate de acest articol prevede ca acestea nu pot fi expulzate decat "in executarea unei decizii luate in conformitate cu legea". 55. Cuvantul "lege" se refera la legea nationala, trimiterea la aceasta vizand, conform ansamblului dispozitiilor Conventiei, nu numai existenta unei baze in dreptul intern, ci si calitatea legii: impune accesibilitatea si previzibilitatea acesteia, precum si o anumita protectie impotriva atingerilor arbitrare ale drepturilor garantate de Conventie, venind din partea puterii publice. 56. Curtea reitereaza constatarea pe care a facut-o cu ocazia examinarii capatului de cerere privind art. 8 din Conventie, si anume ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, care a reprezentat baza legala a expulzarii reclamantului, nu i-a oferit acestuia garantii minime impotriva arbitrariului autoritatilor. 57. In consecinta, desi expulzarea reclamantului a avut loc in executarea unei decizii luate in conformitate cu legea, a existat o violare a art. 1 din Protocolul nr. 7, din moment ce legea nu

corespunde cererilor Conventiei. 58. In orice caz, Curtea apreciaza ca autoritatile interne au incalcat garantiile de care reclamantul trebuia sa beneficieze in virtutea 1 lit. a) si b) al acestui articol. 59. In aceasta privinta, Curtea constata, pe de o parte, ca autoritatile nu au furnizat reclamantului nici cel mai mic indiciu privind faptele de care este acuzat si, pe de alta parte, ca parchetul nu i-a comunicat ordonanta luata impotriva sa decat in ziua singurei audieri in fata curtii de apel. Pe de alta parte, Curtea observa ca curtea de apel a respins orice cerere de amanare, impiedicandu-l astfel pe avocatul reclamantului sa studieze ordonanta mai sus mentionata si sa depuna la dosar documente in sprijinul contestatiei indreptate impotriva sa. 60. Amintind ca orice dispozitie a Conventiei sau a protocoalelor sale trebuie interpretata astfel incat sa garanteze drepturi concrete si efective, iar nu teoretice si iluzorii, Curtea considera, avand in vedere controlul pur formal realizat de curtea de apel in aceasta cauza, ca reclamantul nu a putut, cu adevarat, sa obtina examinarea cauzei sale din perspectiva motivelor care sustineau neexpulzarea sa. 61. A existat deci o violare a art. 1 din Protocolul nr. 7.

http://jurisprudentacedo.com

VI. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie 62. Conform art. 41 din Conventie, "Daca Curtea declara ca a existat o incalcare a Conventiei si a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila." A. Prejudiciu 63. Reclamantul solicita 500.000 EUR, reprezentand despagubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin expulzarea sa. 64. Guvernul contesta aceste pretentii, apreciind ca sunt exorbitante si nejustificate. In plus, sustine ca nu exista nicio legatura directa intre incalcarile invocate si prejudiciul pretins. Guvernul face trimitere la Cauza Beldjoudi impotriva Frantei (Hotararea din 26 martie 1992, seria A, nr. 234-A, 86), in care Curtea a apreciat ca simpla constatare a incalcarii constituie o reparatie suficienta in aceasta privinta. Guvernul aminteste si de cauzele Al-Nashif impotriva Bulgariei, mai sus citata (148), Slivenko impotriva Letoniei [(MC), nr. 48.321/99, 167, CEDO 2003-X] si Mokrani impotriva Frantei (nr. 52.206/99, 43, 15 iulie 2003), in care Curtea a acordat, cu titlu de daune morale, o suma mai mica decat cea solicitata de reclamant. 65. Curtea apreciaza ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral incontestabil din cauza incalcarilor constatate. Avand in vedere ansamblul elementelor de care dispune si statuand in echitate, dupa cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea hotaraste sa acorde reclamantului 10.000 EUR cu acest titlu. B. Cheltuieli de judecata 66. Reclamantul nu solicita restituirea cheltuielilor de judecata. 67. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine restituirea cheltuielilor de judecata decat in conditiile in care le-a cerut. Astfel ca, in cauza, Curtea nu acorda reclamantului nicio suma cu acest titlu. C. Dobanzi 68. Curtea hotaraste sa aplice majorarile de intarziere echivalente cu rata dobanzii pentru

facilitatea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor adauga 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, C U R T E A, IN UNANIMITATE:

1. declara cererea admisibila cu privire la capetele de cerere intemeiate pe art. 8 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 7 si inadmisibila pentru rest; 2. declara ca a existat o incalcare a art. 8 din Conventie; 3. hotaraste ca a existat o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 7; 4. hotaraste: a) ca statul parat trebuie sa ii plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data la care hotararea a devenit definitiva conform art. 44 2 din Conventie, 10.000 EUR (zece mii de euro) cu titlu de daune morale, plus orice suma care poate fi datorata cu titlu de impozit, convertibila in lei romanesti noi la nivelul ratei de schimb aplicabile la data platii; b) ca, incepand de la data expirarii termenului amintit pana la momentul efectuarii platii, suma va fi majorata cu o dobanda simpla, a carei rata este egala cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana in aceasta perioada, la care se vor adauga 3 puncte procentuale; 5. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru rest. Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 12 octombrie 2006, in conformitate cu art. 77 alin. 2 si 3 din Regulamentul Curtii. http://jurisprudentacedo.com John Hedigan, Vincent Berger, presedinte grefier

Lupsa c. Romania
HOTRREA1 n Cauza Lupa mpotriva Romniei CURTEA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI SECIA A TREIA

Strasbourg (Cererea nr. 10.337/04)

Aceast hotrre va rmne definitiv n situaiile precizate n art. -i-4 2 din Convenie. Ea poate fi supus unor modificri de form, n Cauza Lupa mpotriva Romniei. Curtea European a Drepturilor Omului (Secia a treia), statund n cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupancic, preedinte, J. Hedigan, L. Caflisch, C. Brsan, doamna A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thor Bjorgvinsson, judectori, i din domnul V. Berger, grefier de secie, dup ce a deliberat n camera de consiliu ia data de 18 mai 2006, a pronunat urmtoarea hotrre, adoptat la aceast dat: PROCEDURA 1. La originea cauzei se afl o cerere (nr. 10.337/04) ndreptat mpotriva Romniei, prin care un cetean srbo-muntenegrean, domnul Dorjel Lupa (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 19 ianuarie 2004, n temeiul art. 34 din Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale (Convenia). 2. Reclamantul este reprezentat prin doamnele E. lordache i D. Dragomir, avocate din Bucureti. Guvernul romn (Guvernul) a fost reprezentat de agentul su, doamna R. Rizoiu, apoi de doamna B. Ramacanu, de la Ministerul Afacerilor Externe. 3. La data de 18 februarie 2005, preedintele Seciei a treia a hotrt s comunice cererea Guvernului. Invocnd prevederile art. 41 dir Regulamentul Curii i art. 29 3 din Convenie, preedintele a hotrt c? cererea s fie analizat cu prioritate i ca admisibilitatea i temeinicia cauzei s fie analizate n acelai timp. N FAPT I. Circumstanele cauzei 5. n cursul anului 1989, reclamantul, cetean iugoslav, a intrat i s-a stabilit n Romnia. A locuit aici 14 ani i n 1993 a nfiinat o societate comercial a crei activitate principal era prjirea i comercializarea cafelei. De asemenea, a nvat limba romn i a trit marital cu o cetean romn ncepnd din anul 1994. 6. La data de 2 octombrie 2002, partenera de via a reclamantului, aflat in vizita n Iugoslavia, a nscut un copil. Cteva zile mai trziu, reclamantul, partenera sa i nou-nscutul s-au intors in ROmania 7. La data de 6 august 2003, reclamantul, care se afla i strintate, a intrat n Romnia, fr vreo opoziie din partea poliiei de frontier. Cu toate acestea, a doua zi, agenii poliiei de frontier sau prezentat la domiciliul su i l-au nsoit pn la grani. 8. Prin aciunea introdus la data de 12 august 2003 n faa Curtii de Apel Bucureti mpotriva Autoritii pentru strini i Parchetului de p lng Curtea de Apel Bucureti, avocata reclamantului a contestat msura de nsoire pn la grani.

9. Aceasta a afirmat c reclamantului nu i s-a prezentat niciun act care s-l declare pe acesta indezirabil pe teritoriul romnesc. Ea a mai adugat c reclamantul tria din anul 1989 n Romnia, c participarea sa la revolta anticomunist din 1989 i-a adus o medalie, c nfiinase o societate comercial, c se ngrijea de familia sa i c nu atentase in niciun fel la sigurana statului. 10. Singurul termen de judecat n faa Curii de Apel Bucureti avut loc la data de 18 august 2003. Reprezentanta Autoritii pentru strai i-a nmnat avocatei reclamantului copia unei ordonane a Parchetului de pe lng Curtea de Apel Bucureti, emis la data de 28 mai 2003, prin care, la cererea Serviciului Romn de Informaii i n baza Ordonanei de urgen a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strinilor n Romnia, reclamantul fusese declarat "persoan indezirabil" i i s-a interzis ederea n Romnia pentru o perioad de 10 ani, pe motiv c existau "indicii temeinice", conform crora el desfura activiti de natur s puna n pericol sigurana naional". Ultimul paragraf al ordonanei Parchetului meniona c aceasta trebuie comunicat reclamantului i pus in executare de ctre Autoritatea pentru strini, n temeiul art. 81 din Ordonana de urgen a Guvernului nr. 194/2002. 11. Conform documentelor depuse la dosarul cauzei de ctre reprezentanta Autoritii pentru strini, Ministerul de Interne informase ia data de 2 i 11 iunie 2003 Serviciul Romn de Informaii, Ministerul Afacerilor Externe i poliia de frontier despre faptul c reclamantului i se Interzisese ederea n ar. 12. Avocata reclamantului a cerut o amnare pentru a-i comunica reclamantului copia ordonanei Parchetului i pentru a-i preciza aciunea. 13. Dei reprezentanta Parchetului a susinut aceast cerere avnd n vedere c nu se dovedise faptul c a fost respectat obligaia de comunicare ctre reclamant a ordonanei Parchetului, curtea de apel a hotrt s continue analizarea cauzei. Considernd c probele administrate deja n dosar sunt suficiente, ea a respins i noua cerere de amnare a avocatei reclamantului n vederea administrrii probelor necesare n dovedirea aciunii sale. 14. Pe fond, curtea de apel a respins aciunea, motivndu-i decizia astfel: "Curtea, analiznd actele dosarului i susinerile formulate, urmeaz s resping ca nentemeiat contestaia mpotriva msurii de declarare ca indezirabil, dispus prin ordonana Parchetului de pe lng Curtea de Apel Bucureti i privind msura returnrii, reinnd c, n raport de prevederile art. 83 i 84 alin. (2) din Ordonana de urgen a Guvernului nr. 194/2002, msura dispus este temeinic i legal, n raport de condiiile prevzute de normele n materie. Fa de motivarea actului administrativ contestat, se reine c aceasta ntrunete condiiile de fond i form cerute de norma special, autorizarea prezenei unui strin pe teritoriul statului fiind atributul acestui stat, exercitat prin autoritile competente, n limitele normelor n materie i cu respectarea proporionaliti: restrngerii unor drepturi fundamentale proporional cu

situaia pe care a determinat-o, pe cale de consecin i msura returnrii fiind corect dispus. Se susine c msura dispus prin Ordonana Parchetului de pe lng Curtea de Apel Bucureti din 28.05.2003 a fost comunicat Ministerului Afacerilor Externe i Serviciului Romn de informaii la data de 11.06.2003, iar Inspectoratului General al Poliiei de Frontier la data de 2.06.2003, iar la pct. 3 din dispozitivul ordonanei de declarare ca indezirabil s-a menionat c acesta se aduce la cunotina strinului i se pune n executare de ctre Autoritatea pentru strini, n condiiile art. 81 din Ordonana de urgen a Guvernului nr. 194/2002, n preambulul actului fiind menionate datele privind paaportul strinului, ca i reedina acestuia. Prin urmare, Curtea urmeaz s resping ca nentemeiat contestaia reclamantului, formulat mpotriva ordonanei Parchetului de pe lng Curtea de Apel Bucureti, pe toate capetele de cerere." 15. n temeiul art. 85 alin. (1) din Ordonana de urgen Guvernului nr. 194/2002, aceast hotrre a rmas definitiv. 16. Ulterior, n cursul anilor 2003 i 2004, partenera de via reclamantului, care nu vorbete limba srb, i fiul lor, care are dubla cetenie romn i srbo-muntenegrean, s-au deplasat n Serbia-Muntenegru de mai multe ori, n sejururi ce au durat de la cteva zile pna la cteva luni. II. Dreptul i practica intern pertinente A. Ordonana de urgen a Guvernului nr. 194/2002 privind regimi strinilor n Romnia, publicat n Monitorul Oficial al Romniei. Partea nr. 955 din data de 27 decembrie 2002 ARTICOLUL 81 http://www.jurisprudentacedo.com "(1) Aducerea la cunotina strinului a dispoziiei de prsire teritoriului Romniei se realizeaz de ctre Autoritatea pentru strini ori de formaiunile sale teritoriale. (2) Dispoziia de prsire a teritoriului se redacteaz n dou exemplare, n limba romn l ntr-o limb de circulaie internaional. (3) Atunci cnd strinul este prezent, un exemplar a! dispoziiei d prsire a teritoriului se nmneaz acestuia, sub semntur (...). (4) Dac strinul nu este prezent, comunicarea se realizeaz astfel: a) prin pot, cu confirmare de primire, la adresa la care strinul a declarat c locuiete; b) prin afiare ia sediul Autoritii pentru strini i al formaiun teritoriale, n cazul n care nu se cunoate adresa la care locuiete strinul." ARTICOLUL 83 "(1) Declararea ca indezirabil constituie o msur administrativ de autoritate, dispus mpotriva unui strin care a desfurat, desfoar o exist indicii temeinice c intenioneaz s desfoare activiti de natura s pun n pericol sigurana naional sau ordinea public. (2) Msura prevzut la alin. (1) se dispune de ctre procurori anume desemnat de la Parchetul de pe lng Curtea de Apei Bucureti, la propunerea Autoritii pentru strini sau a altor instituii

cu competene n domeniul ordinii publice i siguranei naionale care dein date sau indicii temeinice n sensul celor prevzute la alin. (1). (3) Procurorul se pronun, prin ordonan motivat, n termen de 5 zile de la primirea propunerii formulate n condiiile alin. (2) i, n czul aprobrii acesteia, transmite ordonana de declarare ca indezirabil la Autoritatea pentru strini pentru a fi pus n executare. Atunci cnd declararea strinului ca indezirabil se ntemeiaz pe raiuni de siguran naional, n coninutul ordonanei nu vor fi menionate motivele care stau la baza acestei decizii. (4) Dreptul de edere al strinului nceteaz de drept de ia data emiterii ordonanei de declarare ca indezirabil. (5) Perioada pentru care un strin poate fi declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani (...)." ARTICOLUL 84 "(1) Ordonana de declarare ca indezirabil se aduce la cunotin strinului de ctre Autoritatea pentru strini, n condiiile prevzute la art. 81. (2) Comunicarea datelor i informaiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru raiuni de siguran naional se poate face numai n condiiile stabilite i ctre destinatarii n mod expres prevzui de actele normative care reglementeaz regimul activitilor referitoare la sigurana naional i protejarea informaiilor clasificate. Asemenea date i informaii nu pot fi, sub nicio form, direct sau indirect, aduse la cunotina strinului declarat indezirabil." ARTICOLUL 85 "(1) Ordonana de declarare ca indezirabil poate fi atacat de strinul mpotriva cruia a fost dispus, n termen de 5 zile lucrtoare de la data comunicrii, fa Curtea de Apel Bucureti. Sentina instanei este definitiv i irevocabil. (2) Exercitarea cii de atac prevzute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a ordonanei de declarare ca indezirabil a strinului (...)." B. Decizia Curii Constituionale nr. 342 din 16 septembrie 2003 17.ntr-o cauz similar cu cea a reclamantului, Curtea Constituional s-a pronunat asupra compatibilitii art. 84 alin. (2) din Ordonana de urgen a Guvernului nr. 194/2002 cu principiile constituionale de nediscriminare, cu dreptul de acces la justiie i cu dreptul la un proces echitabil. Excepia de neconstituionalitate a fost ridicat de ctre un strin n cadrul contestaiei ordonanei Parchetului prin care a fost declarat indezirabil pe motivul c "existau indicii temeinice conform crora el desfura activiti de natur s pun n pericol sigurana naional". 18. Curtea Constituional a apreciat c articolul citat mai sus respect Constituia i Convenia, din urmtoarele considerente:

n cauza de fa situaia strinilor declarai indezirabili n scopul aprrii siguranei naionale i protejrii informaiilor clasificate este diferit de cea a celorlali ceteni strini, ceea ce poate determina legiuitorul s stabileasc drepturi diferite pentru aceste dou categorii de ceteni strini, fr ca prin

aceasta s se ncalce principiul egalitii. Diferena real, care rezult din cele dou situaii, justific existena unor reguli distincte.

Totodat Curtea constat c interdicia stabilit de legiuitor pentru cetenii strini declarai indezirabili, de a nu li se aduce la cunotin datele i informaiile pe baza crora s-a luat o astfel de decizie, este n concordan cu dispoziiile constituionale ale art. 31 alin. (3), potrivit crora "Dreptul la informaie nu trebuie s prejudicieze (...) sigurana naional". Dispoziiile art. 84 alin. (2) din Ordonana de urgen a Guvernului nr. 194/2002 nu ncalc principiul accesului liber la justiie, consacrat de art. 21 din Constituie, deoarece, conform art. 85 alin. (1), mpotriva msurii dispuse de procuror de declarare ca indezirabil este deschis calea aciunii n justiie. Curtea nu poate reine nici nclcarea prevederilor art. 123 alin. (2) din Constituie referitor la independena judectorilor, deoarece acetia trebuie s respecte legea care d prioritate intereselor privind sigurana naional a Romniei. Instana urmeaz s soluioneze contestaia n conformitate cu prevederile Ordonanei de urgen a Guvernului nr. 194/2002 cu privire la regimul strinilor n Romnia, verificnd legalitatea i temeinicia ordonanei n condiiile i n limitele acesteia. Referitor la prevederile cuprinse n Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale (art. 6 pct. 1), precum i la cele ale Declaraiei Universale a Drepturilor Omului (art. 9 i 10), invocate n motivarea excepiei, Curtea reine c textul legal criticat nu oprete prile interesate de a apela la instanele judectoreti, de a fi aprate i de a se prevala de toate garaniile procesuale care condiioneaz ntr-o societate democratic procesul echitabil. De altfel, Curtea European a Drepturilor Omului a statuat (prin Hotrrea din 5 octombrie 2000, pronunat n Cauza Maaouia mpotriva Franei) c "deciziiie privind intrarea, ederea i expulzarea strinilor nu privesc drepturile i obligaiile civile ale reclamantului i nici acuzaii de natur penal, n sensul art. 6 pct. 1 din Convenie. n consecin, art. 6 pct. 1 nu este aplicabil cauzei". N DREPT http://www.jurisprudentacedo.com 1. Asupra pretinsei nclcri a art. 6 din Convenie 19. Reclamantul pretinde c msura de expulzare, precum i interdicia de edere dispuse mpotriva sa i ncalc dreptul la respectarea vieii private i de familie, garantat prin art. 8 din Convenie, care prevede urmtoarele: "1. Orice persoan are dreptul la respectarea vieii sale private i de familie, a domiciliului su i a corespondenei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autoriti publice n exercitarea acestui drept dect n msura n care acest amestec este prevzut de lege i dac constituie o msur care, ntr-o societate democratic, este necesar pentru securitatea naional, sigurana public, bunstarea economic a rii, aprarea ordinii i prevenirii faptelor penale, protejarea sntii sau a moralei, ori protejarea drepturilor i libertilor altora."

A. Asupra admisibilitii 20. Curtea constat c acest capt de cerere nu este n mod vdit nentemeiat n sensul art. 35 paragraful 3 din Convenie. Ea relev, de asemenea, c acest capt de cerere nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Aadar, el trebuie declarat admisibil. B. Pe fond 1. Asupra existenei unei ingerine 21. Guvernul nu contest existena unei viei private i de familie a reclamantului n Romnia naintea expulzrii sale, ns susine c aceast msur, precum i interdicia de edere nu au constituit o ingerin n viaa sa privat i de familie. n acest sens, el arat c reclamantul nu avea un drept de edere permanent n Romnia, ci edea aici n baza unei vize de afaceri prelungite periodic. Mai mult, el subliniaz c dup expulzarea reclamantului partenera sa i copilul lor s-au deplasat de mai multe ori n Serbia fr a ntmpina probleme speciale i c au stat acolo mai multe luni. Prin urmare, Guvernul consider c viaa de familie a reclamantului nu a fost ntrerupt. 22. Reclamantul arat c din anul 1989 i pn n anul 2003 viaa sa privat, de familie i profesional s-a desfurat n Romnia. El adaug c, n ciuda vizitelor partenerei sale i ale copilului lor, viaa lor privat i de familie a fost afectat iremediabil prin msura de expulzare. 23. De asemenea, el neag posibilitatea ca partenera sa i copilul lor s se stabileasc n SerbiaMuntenegru, deoarece aceasta nu vorbete limba srb, ceea ce ngreuneaz foarte mult adaptarea cultural i social n aceast ar. Mai mult, ei afirm c n urma expulzrii sale, societatea comercial pe care o nfiinase n Romnia, prin care acetia se ntreineau, a fost nevoit s-i nceteze activitatea i c, de atunci ncoace, ei nu au mai dispus de resurse suficiente pentru a-i asigura un nivel de via decent n Serbia-Muntenegru. 24. Curtea observ n primul rnd c realitatea unei viei private i de familie a reclamantului n Romnia naintea expulzrii sale nu a fost contestat. 26. Curtea reamintete apoi faptul c Convenia nu garanteaz, ca atare, niciun drept pentru un strin de a intra sau locui pe teritoriul unei anumite ri. Totui, expulzarea unei persoane dintr-o ar n care locuiesc rudele sale apropiate poate constitui o ingerin n dreptul la respectarea vieii de famiiie, aa cum este el protejat de art. 8 1 din Convenie (Cauza Boultif mpotriva Elveiei, nr. 54273/00, 39, CEDO 2001 -IX). ^ 26. n cauza de fa, Curtea relev faptul c reclamantul, ajuns n Romnia n 1989, a locuit aici n mod iegai, a nvat limba romn, a nfiinat o societate comercial i i-a ntemeiat o familie cu o cetean romn. Din aceast uniune a rezultat un copil cu dubl cetenie, romn i srbo-muntenegrean. 27. Integrarea reclamantului n societatea romneasc i caracterul efectiv al vieii sale de familie fiind incontestabile, Curtea consider c expulzarea sa i interdicia de a mira pe teritoriul romn au pus capt arRtef^ sa p ii vat i de familie, jge care vizitele regulate ale partenerei sale i ale copilului lor nu au putut-o remedia. Drept care, Curtea consider c a avut ioc o ingerin n viaa privat i de famiiie a reclamantuui. 2. Asupra justificrii ingerinei 28. Aceast ingerin ncalc Convenia dac nu respect cerinele paragrafului 2 al art. 8.

Aadar, trebuie analizat dac ea era "prevzut de lege", dac urmrea unul sau mai multe scopuri legitime, n sensul paragrafului respectiv, i dac era "necesar ntr-o societate democratic". 29. Guvernul susine c msura litigioas respecta criteriile paragrafului 2 al art. 8. El arat c aceast msur era prevzut de lege, i anume de Ordonana de urgen a Guvernului nr. 194/2002, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, i c respecta, prin urmare, condiia de accesibilitate. n ceea ce privete criteriul de previzibilitate, Guvernul consider c a fost i el respectat, din moment ce art. 83 din ordonana mai sus menionat prevedea c interdicia teritorial nu poate fi dispus dect n cazurile strict enumerate, i anume dac un strin a desfurat, desfoar sau are intenia de a desfura activiti de natur s pun n pericol sigurana naional sau ordinea public. 30. n fine, Guvernul afirm c msura litigioas urmrea un scop legitim, i anume aprarea siguranei naionale, c aceasta era necesar ntr-o societate democratic din moment ce se justifica printr-o necesitate social imperioas i c era proporional cu scopul legitim urmrit. Pentru a conchide asupra proporionaiitii ingerinei, Guvernul subliniaz c trebuie luate n calcul, pe de o parte, gravitatea faptelor de care era bnuit reclamantul i, pe de alt parte, faptul c partenera sa i copilul lor sunt liberi s-l viziteze i, eventual, s se stabileasc n SerbiaMuntenegru. 31. Reclamantul arat c Guvernul nu i-a comunicat niciodat faptele ce i se reproau i c nicio alt procedur penal nu a fost nceput mpotriva sa, nici n Romnia i nici n SerbiaMuntenegru. Prin urmare, ei consider c msura a crei victim a fost era complet arbitrar. 32. Curtea reamintete c, n conformitate cu jurisprudena sa constant, sintagma "prevzut de lege" nseamn n primul rnd c msura incriminat trebuie s aib o baz n dreptul intern, ns se refer i la calitatea legii respective: ea impune ca aceasta s fie accesibil persoanelor n cauz i s aib o formulare destul de exact pentru a permite reclamanilor, care apeleaz, la nevoie, la consilieri, s prevad, ntr-o msur rezonabil n circumstanele cauzei, consecinele ce ar putea rezulta dintr-un anumit act. 33. Desigur, n contextul special al msurilor legate de sigurana naional, cerina de previzibilitate nu ar putea fi aceeai ca n multe alte domenii (Cauza Leander mpotriva Suediei, Hotrrea din 26 martie 1987, seria A nr. 116, p. 23, 51). 34. Totui, dreptul intern trebuie s ofere protecie mpotriva atingerilor arbitrare ale puterii publice asupra drepturilor garantate prin Convenie. Atunci cnd este vorba de chestiuni legate de drepturile fundamentale, dac puterea de apreciere acordat executivului nu ar cunoate limite, legea ar putea s ncalce preeminena dreptului, unul dintre principiile fundamentale ale unei societi democratice consacrate prin Convenie (Cauza Malone mpotriva Regatului Unit, Hotrrea din 2 august 1984, seria A nr. 82, p. 33, 68). ntr-adevr, existena unor garanii adecvate i suficiente mpotriva abuzurilor, garanii printre care se numr mai ales cea a procedurilor de control eficient exercitat de ctre puterea judiciar, este cu att mai necesar cu ct, sub pretextul aprrii democraiei, asemenea msuri risc s o submineze, chiar s o distrug (vezi, mutatis mutandis, Cauza Rotaru mpotriva Romniei [GC], nr. 28.341/95, 55, 59, CEDO 2000-V). 35. n cauz, Curtea constat c art. 83 din Ordonana de urgen a Guvernului nr. 194/2002 reprezint textul legal ce a constituit fundamentul expulzrii i interdiciei ederii reclamantului. Ea conchide, aadar, c msura litigioas avea o baz n dreptul intern.

36. n ceea ce privete accesibilitatea, Curtea observ c ordonana citat mai sus a fost publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002. Prin urmare, Curtea consider c acest text respecta criteriul accesibilitii. 37. n ceea ce privete previzibilitatea, Curtea reamintete c nivelul de precizie al legislaiei interne depinde ntr-o mare msur de domeniul pe care se presupune c l reglementeaz. Or, ameninrile la adresa siguranei naionale difer n timp i ca natur, ceea ce le face greu identificabile dinainte (Cauza Al-Nashif mpotriva Bulgariei, nr. 50.963/99, 121, 20 iunie 2002). 38. Totui, nicio persoan care face obiectul unei msuri bazate pe aceste motive de siguran naional nu trebuie lipsit de garanii mpotriva arbitrariului. n specia!, ea trebuie s aib posibilitatea de a cere controlul msurii litigioase de ctre un organ independent i imparial, abilitat s analizeze toate chestiunile de fapt i de drept pertinente pentru a putea statua asupra legalitii msurii i a sanciona un eventual abuz al autoritilor. n faa acestui organ de control, persoana respectiv trebuie s beneficieze de o procedur contradictorie pentru a-i putea prezenta punctul de vedere i a respinge argumentele autoritilor (Cauza Al-Nashif, citat mai sus, 123 i 124). 39. n cauz, Curtea observ c, printr-o ordonan a Parchetului, reclamantul a fost declarat indezirabil pe teritoriul romn, i s-a interzis ederea pentru o perioad de 10 ani i a fost expulzat pe motiv c Serviciul Romn de Informaii deinea "indicii temeinice c desfoar activiti de natur s pun n pericol sigurana naional". 40. Or, Curtea constat c mpotriva reclamantului nu s-a declanat nicio urmrire penal pentru faptul c a participat la comiterea vreunei infraciuni n Romnia sau ntr-o alt ar. n afar de motivul general menionat mai sus, autoritile nu i-au oferit reclamantului nicio alt precizare. n plus, Curtea observ c, nclcnd dreptul intern, ordonana prin care reclamantul a fost declarat indezirabil nu i-a fost comunicat dect dup expulzarea sa. 41. Curtea acord importan faptului c instana, Curtea de Apel Bucureti, s-a limitat la o analiz pur formal a ordonanei Parchetului. n acest sens, ea observ c Parchetul nu i-a furnizat curii de apel nicio precizare referitoare la faptele reproate reclamantului i c aceasta nu a mers dincolo de afirmaiile Parchetului pentru a verifica dac reclamantul reprezenta ntradevr un pericol pentru sigurana naional sau pentru ordinea public. 42. Avnd n vedere c reclamantul nu s-a bucurat nici n faa autoritilor administrative i nici n faa curii de apel de nivelul minim de protecie mpotriva arbitrariului autoritilor, Curtea conchide c ingerina n viaa sa privat i de familie nu era prevzut de o "lege" care s respecte cerinele Conveniei (vezi, mutatis mutandis, Cauza Al-Nashif, citat mai sus, 128). 43. Avnd n vedere aceast constatare, Curtea apreciaz c nu mai are rost s continue analiza acestui capt de cerere al reclamantului pentru a cerceta dac ingerina viza "un scop legitim" i era "necesar ntr-o societate democratic". 44. Prin urmare, a avut loc nclcarea art. 8 din Convenie. II. Asupra pretinsei nclcri a art. 1 din Protocolul nr. 7 45. Reclamantul invoc nclcarea garaniilor procedurale n caz de expulzare. El invoc art. 1 din Protocolul nr. 7, care prevede urmtoarele: "1. Un strin care i are reedina n mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat dect n temeiul executrii unei hotrri luate conform legii i el trebuie s poat: a) s prezinte motivele care pledeaz mpotriva expulzrii sale; b) s cear examinarea cazului su; i

c) s cear s fie reprezentat n acest scop n faa autoritilor competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de ctre aceast autoritate. 2. Un strin poate fi expulzat nainte de exercitarea drepturilor enumerate n paragraful 1a), b) i c) al acestui articol, atunci cnd expulzarea este necesar n interesul ordinii publice sau se ntemeiaz pe motive de securitate naional." A. Asupra admisibilitii 46. Curtea constat c acest capt de cerere nu este n mod vdit nentemeiat n sensul art. 35 3 din Convenie. Mai mult, Curtea relev c acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibiiitate. Aadar, el trebuie declarat admisibil. B. Pe fond 47. Guvernul nu contest aplicabilitatea n cauz a art. 1 din Protocolul nr. 7 i admite c reclamantul a fost expulzat nainte de a beneficia de garaniile prevzute de acest articol. 48. Totui, el consider c motive de siguran naional au impus luarea unor msuri urgente. Drept care, apreciaz c expulzarea reclamantului era justificat n sensul paragrafului 2 ai art. 1. 49. Guvernul mai susine c reclamantul, dei a fost expulzat, a beneficiat de aceste garanii procedurale n faa unei instane judiciare. n acest sens, el arat c reclamantul a fost reprezentat de avocata sa, care a putut arta n faa curii de apel motivele ce militau mpotriva expulzrii reclamantului (vezi, mutatis mutandis, Cauza Mezghiche mpotriva Franei nr. 33438/96, decizia Comisiei din 9 aprilie 1997). 50. Reclamantul reitereaz faptul c nu a fosi niciodat informat despre motivele ce au determinat expulzarea sa. Prin urmare, el apreciaz c avocata sa s-a aflat n imposibilitatea de ai asigura aprarea n faa curii de apel. El adaug c ordonana Parchetului nu i-a fost comunicat avocatei sale dect la data de 18 august 2003, n timpul unicului termen n faa curii de apel care, pe deasupra, a respins orice cereri de amnare formulate de avocata sa. 51. nc de la nceput, Curtea subliniaz c n caz de expulzare, pe lng protecia ce Si se ofer n special prin art. 3 i 8 coroborate cu art. 13 din Convenie, strinii beneficiaz de garaniile specifice prevzute de art. 1 din Protocolul nr. 7 (vezi, mutatis mutandis, Cauza Al-Nashif, citat mai sus, 132). 52,. Mai mult, Curtea relev faptul c garaniile mai sus menionate nu se aplic dect strinilor ce locuiesc n mod legal pe teritoriul unui stat care a ratificat acest Protocol (cauzele Sejdovic i Suiejmanovic mpotriva Italiei [dec] nr. 57575/00, 14 martie 2002, i Suiejmanovic i Sultanovic mpotriva Italiei [dec] nr. 57574/00, 14 martie 2002). 53. n spe, Curtea observ c nu s-a contestat faptul c reclamantul locuia legal pe teritoriul romnesc n momentui expulzrii sale. Drept care, dei a fost expulzat de urgen din motive de siguran naional, caz autorizat de paragraful 2 al art. 1, el avea dreptul s invoce, dup expulzarea sa, garaniile enunate la paragraful 1 (vezi raportul explicativ ce nsoete Protocolul nr. 7). 54. Curtea subliniaz c prima garanie acordat persoanelor vizate de acest articol prevede c acestea nu pot fi expulzate dect "n temeiul executrii unei hotrri luate conform legii". 55. Cuvntul "lege" desemnnd legea naional, trimiterea la aceasta se refer, dup exemplul tuturor prevederilor Conveniei, nu numai la existena unei baze n dreptul intern, ci i la calitatea legii: el impune accesibilitatea i previzibilitatea acesteia, precum i o anumit protecie

mpotriva atingerilor arbitrare ale puterii publice asupra drepturilor garantate prin Convenie (paragraful 34 de mai sus). 56. Curtea reitereaz constatarea fcut n analizarea captului de cerere ntemeiat pe art. 8 din Convenie, i anume c Ordonana de urgen a Guvernului nr. 194/2002, care a constituit baza legal pentru expulzarea reclamantului, nu i-a oferit garanii minime mpotriva arbitrariului autoritilor. 57. Prin urmare, dei expulzarea reclamantului a avut loc n executarea unei hotrri luate conform legii, a avut loc nclcarea art. 1 din Protocolul nr. 7, din moment ce aceast lege nu rspunde cerinelor Conveniei. 58. n orice caz, Curtea apreciaz c autoritile interne au nclcat i garaniile de care ar fi trebuit s se bucure reclamantul n virtutea paragrafului 1a) i b) al acestui articol. 59. n acest sens, Curtea observ, pe de o parte, c autoritile nu i-au oferit reclamantului nici cel mai mic indiciu referitor la faptele ce i se reproau i, pe de alt parte, c Parchetul nu i-a comunicat ordonana dat mpotriva sa dect n ziua unicului termen avut n faa curii de apel. Mai mult, Curtea noteaz c instana, curtea de apel, a respins orice cerere de amnare, mpiedicnd-o astfel pe avocata reclamantului s studieze ordonana mai sus menionat i s depun la dosar probe n sprijinul contestaiei ndreptate mpotriva sa. 60. Reamintind c orice prevedere a Conveniei sau a protocoalelor sale trebuie s se interpreteze astfel nct s garanteze drepturi concrete i efective, nu teoretice i iluzorii, Curtea consider, n lumina controlului pur formal efectuat de curtea de apel n cauz, c reclamantul nu a putut cere n mod adecvat examinarea cazului su prin prisma argumentelor ce militau mpotriva expulzrii sale. 61. Aadar, a avut loc nclcarea art. 1 din Protocolul nr. 7. III. Asupra pretinsei nclcri a art. 6 1 din Convenie 62. Invocnd art. 6 1 i art. 13 din Convenie, reclamantul se plnge i de inechitatea procedurii n faa Curii de Apel Bucureti i de lipsa unei ci de atac mpotriva Hotrrii din 18 august 2003 a acestei instane. 63. Curtea reamintete c hotrrile referitoare la expulzarea strinilor, cum ar fi sentina mai sus menionat n cauz, nu reprezint o contestaie asupra drepturilor sau obligaiilor cu caracter civil i nici nu au legtur cu temeinicia unei acuzaii n materie penal, n sensul art. 6 1 din Convenie (Cauza Maaouia mpotriva Franei [GC] nr. 39652/98, 40, CEDO 2000-X). 64. n ceea ce privete captul de cerere ntemeiat pe art. 13 din Convenie, Curtea reamintete c nicio prevedere a Conveniei nu acord dreptul la mai multe grade de jurisdicie n alte proceduri dect cele penale. 65. Prin urmare, Curtea apreciaz c aceast parte a cererii este incompatibil ratione materiae cu prevederile Conveniei i trebuie respins conform art. 35 3 i 4 din Convenie. IV. Asupra aplicrii art. 41 din Convenie 66. Conform prevederilor art. 41 din Convenie: "Dac Curtea declar c a avut loc o nclcare a Conveniei sau a protocoalelor sale i dac dreptul intern al naltei pri contractante nu permite dect o nlturare incomplet a consecinelor acestei nclcri, Curtea acord prii lezate, dac este cazul, o reparaie echitabil."

A. Prejudiciu 67. Invocnd concluziile unei expertize contabile, reclamantul solicit cu titlu de prejudiciu material suma de 171.000 EUR pentru pierderile economice suferite de societatea sa comercial de la expulzarea sa. 68. De asemenea, el solicit 100 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral suportat din cauza expulzrii sale. 69. Guvernul contest aceste pretenii, pe care le consider excesive Mai mult, el susine c nu exist nicio legtur direct ntre pretinsele nclcri i aa-zisele prejudicii materiale i morale pretinse. 70. Curtea relev nc de la nceput c nu poate specula asupra evoluiei economice pe care ar fi putut-o avea societatea comercial nfiinat de reclamant dac acesta nu ar fi fost expulzat. Totui, ea apreciaz c expulzarea reclamantului a perturbat n mod obiectiv administrarea societii sale, perturbri ale cror consecine nu pot fi evaluate cu exactitate. 71. Mai mult, Curtea apreciaz c reclamantul a suferit un prejudiciu moral incontestabil din cauza nclcrilor constatate. 72. innd cont de toate elementele ce se afl n posesia sa i statund n echitate, conform art. 41 din Convenie, Curtea hotrte s acorde reclamantului 15.000 EUR, pentru toate prejudiciile suferite. B. Cheltuieli de judecat 73. Reclamantul solicit rambursarea onorariilor avocaiale, precum i a diferitelor cheltuieli efectuate pentru a-i prezenta cererea n faa Curii. Cu titlu justificativ, el prezint o not de onorariu n valoare de 6.500 EUR, ntocmit pe numele avocatei sale. 74. Guvernul contest suma solicitat, pe care o consider excesiv. Mai mult, el arat c avocata reclamantului nu a precizat nici numrul de ore consacrate prezentrii cererii n faa Curii i nici tariful orar practicat. 75. Conform jurisprudenei Curii, un reclamant nu poate obine rambursarea cheltuielilor de judecat dect n msura n care li s-au stabilit realitatea, necesitatea i caracterul rezonabil. 76. n cauz, Curtea apreciaz c suma total solicitat de reclamant cu titlu de onorarii avocaiale este excesiv. 77. innd cont de elementele aflate n posesia sa, precum i de jurisprudena sa n materie, Curtea, statund n echitate, conform art. 41 din Convenie, consider rezonabil s acorde reclamantului suma de 3.000 EUR, pentru toate cheltuielile de judecat. C. Dobnzi moratorii 78. Curtea consider potrivit ca rata dobnzii moratorii s se bazeze pe rata dobnzii facilitii de pre marginal a Bncii Centrale Europene, majorat cu 3 puncte procentuale. http://www.jurisprudentacedo.com PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, N UNANIMITATE: 1. declar cererea admisibil n ceea ce privete capetele de cerere ntemeiate pe art. 8 din Convenie i pe art. 1 din Protocolul nr. 7 i inadmisibil n rest; 2. hotrte c a avut loc nclcarea art. 8 din Convenie; 3. hotrte c a avut loc nclcarea art. 1 din Protocolul nr. 7;

4. hotrte: a) ca statul prt s-i plteasc reclamantului, n termen de 3 luni de la data rmnerii definitive a hotrrii, conform art. 44 2 din Convenie, 15.000 EUR (cincisprezece mii euro) cu titlu de prejudiciu material i moral i 3.000 EUR (trei mii euro) drept cheltuieli de judecat, plus orice sum ce ar putea fi datorat cu titlu de impozit; b) ca, ncepnd de la expirarea termenului menionat mai sus i pn la efectuarea plii, aceste sume s se majoreze cu o dobnd simpl avnd o rat egal cu cea a facilitii de pre marginal a Bncii Centrale Europene, valabil n aceast perioad, majorat cu 3 puncte procentuale; 5. respinge cererea de satisfacie echitabil pentru surplus, ntocmit n limba francez, apoi comunicat n scris ia data de 8 iunie 2006, n aplicarea art. 77 2 i 3 din Regulamentul Curii. Bostjan M. Zupancic, preedinte Vincent Berger, grefier

Lustig-Prean i Beckett contra Marea Britanie Homosexuali militari activi Revocare din serviciu
Homosexuali militari activi. Revocare din serviciu. CEDO, secia III, hotrrea Lustig-Prean i Beckett c. Marea Britanie, 27 septembrie 1999, 31417/96 i 32377/96 Revocarea din serviciu a unor militari pe simplul motiv c sunt homosexuali nu este admisibil. Reclamanii sunt homosexuali i fceau parte din rndul forelor militare britanice, la un moment la care ministerul aprrii avea o politic de excludere a homosexualilor dintre cadrele militare. Reclamanii au fost obiect al unor anchete cu privire la homosexualitatea lor, pe care au recunoscut-o, apoi au fost revocai din armat pe acest motiv. Art. 8. Via privat. Curtea a considerat c anchetarea preferinelor sexuale ale reclamanilor i, mai apoi, revocarea lor din armat constituie ingerine extrem de grave n dreptul lor la via privat. Guvernul a considerat c existau motive serioase pentru a considera c prezena unor persoane homosexuale ntre militari avea efecte importante asupra moralului trupelor i asupra eficacitii operaionale a armatei, bazndu-se pe un raport publicat n 1996. Curtea a constatat ns c acest raport vizeaz doar atitudinea negativ a militarilor heterosexuali la adresa celor homosexuali, fr ca raportul s fac vreo referin la capacitile militare ale acestora din urm. Curtea nu poate considera o astfel de prejudecat privind homosexualitatea drept o justificare a ingerinei n viaa privat a reclamanilor. Curtea admite c prezena unor militari homosexuali prezint anumite dificulti legate de atmosfera ostil creat de ceilali militari, ns a considerat c acestea pot fi evitate prin impunerea unui cod disciplinar strict. De aceea, Curtea a considerat c ingerina n viaa lor privat nu poate fi justificat, iar art. 8 a fost violat

Chapman contra Marea Britanie - Comunitate nomada tigani Amplasarea pe domeniul public
Comunitate nomad. Amplasarea caravanelor pe domeniul public. Obligaiile autoritilor. CEDO, Marea Camer, hotrrea Chapman contra Marea Britanie, 18 ianuarie 2001, 27238/95 Art. 8 nu implic pentru statele membre obligaia de a pune la dispoziia comunitii rome un numr adecvat de locuri convenabile pentru caravanele lor, ct timp art. 8 nu impune obligaia de a furniza oricrei persoane un domiciliu. Reclamanta este membr a unei familii de igani care, n 1985, a cumprat un teren pentru a-i instala caravana, fr a avea permis de urbanism prealabil. Familiei i s-a refuzat permisul de a-i aeza caravana sau permisul de a construi un bungalov, pe motiv c terenul n discuie se afla pe centura verde a oraului. Absena n regiune a unui loc special pentru iganii nomazi a fost recunoscut n cursul procedurii judiciare ce a urmat, motiv pentru care s-a acordat un termen mai lung pentru executarea obligaiei de a prsi terenul. Reclamanta a fost amendat pentru refuzul de a prsi terenul n discuie, unde locuiete n continuare. Art. 8. Viaa privat i de familie. Curtea a considerat c viaa n caravan face parte integrant din identitatea igneasc a reclamanilor iar msurile de urbanism care le-au fost impuse constituie o ingerin n dreptul lor la via privat i de familie. Aceast ingerin a fost prevzut de lege i viza un scop legitim, anume protejarea drepturilor i libertilor altuia, prin protecia acordat mediului. n raport de necesitatea msurilor luate pentru atingerea cestui scop legitim, Curtea a considerat c autoritile trebuie s beneficieze de o marj de apreciere larg n acest domeniu, ntruct sunt mai bine plasate pentru a lua decizii n materie de amenajare urbanistic. n spe, Curtea a considerat c inspectorii britanici au avut motive serioase s nu autorizeze plasarea unei locuine pe centura verde a oraului, din raiuni de protecie a mediului. n plus, Curtea a constatat c iganii sunt liberi s i instaleze caravanele n anumite locuri care au permis n acest sens. n ciuda numrului insuficient de astfel de locuri special amenajate, Curtea nu a fost convins de faptul c nu existau i alte soluii pentru reclamani dect s continue s ocupe un teren fr a avea permis n acest sens. Curtea a considerat c art. 8 nu implic pentru statele membre obligaia de a pune la dispoziia comunitii rome un numr adecvat de locuri convenabile pentru caravanele lor, ct timp art. 8 nu impune obligaia de a furniza oricrei persoane un domiciliu. De aceea, art. 8 nu a fost violat.

GMB si KM contra Elvetia - Interdicia copilului de a purta numele de fat al mamei

Numele copilului. Interdicia de a purta numele de fat al mamei. CEDO, secia II, decizia G. M. B. i K. M. versus Elveia, 27 septembrie 2001, 36797/97

Dat fiind faptul c numele unei persoane este un mijloc de identificare personal i familial, acesta ine de exercitarea dreptului su la via privat i de familie. Reclamanii s-au cstorit n 1989 i au avut o fiic n 1995. Prinii au dorit ca fiica lor s poarte numele mamei, ns serviciile de stare civil a refuzat, pe motiv c aceasta trebuie s poarte numele comun al soilor, n spe, cel al tatlui. Instanele sesizate au respins cererea reclamanilor considernd c acetia au ales n mod liber s poarte drept nume comun numele soului, dei ar fi putut s aleag i numele soiei, astfel nct este firesc ca fiica lor s poarte acelai nume. Art. 8. Via privat. Dat fiind faptul c numele unei persoane este un mijloc de identificare personal i familial, acesta ine de exercitarea dreptului su la via privat i de familie. Pe de alt parte, statul i societatea are un interes evident de a reglementa uzul numelui, ntruct utilizarea acestuia vizeaz i numeroase aspecte de drept public, legate de dreptul unei persoane de a intra n contact cu alte persoane i instituii. Refuzul autoritilor elveiene de a permite reclamanilor s dea un nume de familie anume pentru copilul lor nu constituie neaprat o ingerin n dreptul lor la via privat, ci trebuie privit mai degrab ca legat de obligaiile pozitive ale statului. n acest domeniu, innd cont de diversele soluii care au fost adoptate de statele membre, Curtea admite statelor o marj de apreciere destul de extins. Din acest punct de vedere, Curtea a constatat c reclamanii nu au demonstrat existena niciunui inconvenient pentru fiica lor rezultat din obligaia de a-i da acesteia numele de familie comun, pe care cei doi soi i lau ales de comun acord. Curtea a considerat c este n interesul pstrrii unitii familiei utilizarea acestui nume comun i este n interesul societii n ansamblul su de a proteja coerena unui ansamblu de reguli de dreptul familiei care pun n prim plan binele copilului. n consecin, innd cont de flexibilitatea dreptului elveian cu privire la alegerea numelui comun al unui cuplu cstorit i a lipsei vreunui inconvenient semnificativ rezultat din refuzul statului de a permite utilizarea numelui de fat al mamei, Curtea a considerat c statul nu i-a nclcat obligaiile ce i revin n virtutea art. 8 din Convenie.

Valainas contra Lituaniei - Detentie Umilire inerenta Conditii

Detenie. Umilire inerent. Condiii. CEDO, secia III, hotrrea Valainas versus Lituania, 24 iulie 2001, 44558/98 Msurile privative de libertate sunt, n mod firesc, acompaniate de astfel de suferine i forme de umilire. Reclamantul a fost condamnat la nou ani de nchisoare pentru mai multe infraciuni, fiind eliberat n anul 2000 n urma unui decret de graiere individual. Reclamantul susine c, n penitenciar, condiiile de detenie erau inumane, n special n ceea ce privete instalaiile sanitare. De asemenea, reclamantul se plnge de percheziia corporal la care a fost supus n 7 mai 1998 n urma vizitei unui dintre prinii su. Reclamantul susine c a fost umilit fiind obligat s se

dezbrace n prezena mai multor gardieni, care i-au examinat organele sexuale i pachetul cu mncare pe care l primise. Art. 3. Curtea amintete faptul c, potrivit jurisprudenei sale constante, pentru a cdea sub incidena art. 3, un tratament anume trebuie s aib un minim de gravitate i c suferina i umilirea trebuie s mearg dincolo de ceea ce implic n mod necesar un tratament sau o pedeaps legitim. Din acest punct de vedere, Curtea a considerat c msurile privative de libertate sunt, n mod firesc, acompaniate de astfel de suferine i forme de umilire. Art. 3 din Convenie impune statelor ca orice deinut s fie tratat n condiii compatibile cu respectul datorat demnitii umane, iar condiiile de detenie nu trebuie s l supun pe acesta la o stare psihic care s exced nivelul inevitabil de suferine inerente deteniei. Din acest punct de vedere, simplul fapt c instalaiile sanitare din penitenciar nu erau n cea mai bun stare nu este suficient pentru ca consecinele unui astfel de tratament s depeasc minimul de gravitate impus. n raport de percheziia corporal din 7 mai 1998, Curtea a considerat c astfel de percheziii pot fi uneori necesare pentru asigurarea securitii stabilimentului penitenciar i pentru protejarea ordinii, n msura n care sunt realizate de o manier civilizat. Din acest punct de vedere, faptul c percheziia a fost realizat n public, fr nicio justificare, denot o lips de respect pentru reclamant i demnitatea acestuia. De acea, Curtea a considerat c acest act constituie un tratament degradant, iar art. 3 a fost violat sub acest aspect.

Escoubet contra Belgia - Retinerea permisului de conducere

Retinerea permisului de conducere Aplicabilitatea art. 6. CEDO, Marea Camer, hotrrea Escoubet versus Belgia, 28 octombrie 1999, 26780/95 Retragerea permisului de conducere nu este o sanciune penal. Reclamantul a fost implicat ntr-un accident de circulaie. Informat de ctre agenii de poliie aflai la faa locului, un procuror a dispus retragerea imediat a permisului de conducere al reclamantului. Motivul era alcoolemia prezumat a fi superioar limitei de 0.8 la mie stabilit prin lege. Peste 5 zile, reclamantului i s-a restituit permisul. Acesta s-a plns n faa Curii de faptul c retragerea imediat a permisului de conducere era o msur care, n dreptul belgian, nu putea face obiect al unui control judiciar. Art. 6. Domeniul de aplicabilitate. Curtea trebuie, mai nti, s verifice n ce msura art. 6 este aplicabil litigiul pe care l-a avut reclamantul. Curtea trebuie astfel s verifice dac reclamantul a fost subiect al unei acuzaii n materie penal. Pentru a determina acest lucru este necesar apelul la trei criterii: calificarea msurii n litigiu n dreptul intern, natura acesteia, natura i gradul de severitate al sanciunii. Cu privire la calificarea faptei n dreptul intern, aceast msura nu are, potrivit instanei supreme belgiene, caracter penal, ntruct are o natur preventiv care are drept scop de a mpiedica conducerea unei maini, pentru un timp determinat, de ctre conductorii auto periculoi. Totui, calificarea din dreptul intern nu este determinant n raport de Convenie,

innd cont de sensul autonom i material care trebuie acordat noiunii de acuzaie n materie penal. Cu privire la natura msurii, Curtea a constatat c pentru a se dispune retragerea permisului, legea intern nu presupune niciun examen sau stabilire a culpabilitii, iar aplicarea sa este complet independent de orice procedur penal. Retragerea permisului constituie o msur de pruden al crei caracter urgent justific aplicarea sa imediat i din care nu rzbate nicio intenie de a pedepsi. Msura de retragere a permisului se distinge de anularea permisului, pronunat n urma unei proceduri penale. Cu privire la gradul de severitate al sanciunii, trebuie amintit c msura este limitat n timp, ntruct nu poate depi 15 zile. Impactul acestei msuri nu este, prin intensitate i durat, att de important pentru a califica msura ca fiind una penal. n spe, Curtea a constatat c retragerea permisului nu a cauzat niciun prejudiciu notabil reclamantului, ntruct acesta i-a recuperat permisul ase zile mai trziu. innd cont de toate aceste motive, Curtea a constatat c art. 6 nu este aplicabil n spe, astfel nct ea nu are competena material de a judeca plngerea.