UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA DREPT
CENTRUL SIBIU

PROTECTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Prof. Univ. Dr. Bianca Gutan

SPETE

STUDENT: COMANICIU L. R. DAVID LUCIAN

Drept ID, anul II, Sesiunea septembrie 2013/2014 SIBIU

Comaniciu L.R. David Lucian Page 1 of 14

SPETA NR. 1

Domnul F.G., resortisant al statului Alumnia si membru al minoritatii fagane din acest stat,
nascut în anul 1960, se casatoreste în 1990 si are mai multi copii. Locuieste în localitatea Wirtz din
acelasi stat În anul 1996, sufera un accident de masina, în urma caruia ramâne cu grave leziuni ale
creierului. În acelasi an, timp de 4 luni, se interneaza de bunavoie într-un spital psihiatric pentru un
tratament. În luna mai 1998, dl. G. este internat timp de 4 saptamâni într-un spital de psihiatrie la
ordinul primarului din localitatea Wirtz, cu titlu de masura de urgenta. În luna iunie, la cererea sotiei
sale, instanta de judecata elibereaza o autorizatie provizorie de internare pentru sase luni. Autorizatia
este reînnoita în fiecare an, la initiativa sotiei lui G., apoi la initiativa procurorului.
Înainte de luarea acestor decizii, dl. G. nu a fost avertizat asupra procedurii care îl privea si care
era în curs de desfasurare. De asemenea, nu a avut posibilitatea ca, personal sau prin intermediar, sa îsi
sustina cauza în fata instantei sau sa conteste rapoartele medicale care au stat la baza hotarârilor
judecatoresti respective.
În timpul internarii, dl. G a facut obiectul unor cercetari efectuate de dr. Xux, privind existenta
unei gene a alcoolismului în rândul membrilor minoritatii fagane. Pentru aceasta, în mai multe rânduri,
nu întotdeauna cu consimtamântul sau exprimat, i s-au luat probe ADN (unghii, fire de par etc.).
Dl. G a cerut de trei ori sa fie pus în libertate, afirmând ca este în deplinatatea facultatilor mintale si ca
nu constituie un pericol pentru cei din jur. De asemenea, a contestat legalitatea cercetarilor la care a
fost supus. Cererile sale de punere în libertate au fost respinse.
În 2000, dl. G. a pierdut, prin hotarâre judecatoreasca, si capacitatea de a-si administra
patrimoniul. Bunurile sale au fost încredintate spre gestiune unui curator numit de tribunal. Dl. G. a
contestat si aceasta hotarâre, fara nici un rezultat. Hotarârea instantei supreme a statului Alumnia a fost
pronuntata la data de 2 martie 2002.
În 2001, dr. Xux publica o carte despre cercetarile sale, în care este publicatasi fotografia dlui G., fara a
se fi obtinut consimtamântul acestuia sau al familiei sale.
La 2 august 2002, dl. G. sesizeaza, prin avocat, Curtea Europeana a Drepturilor Omului privind
încalcarea de catre statul Alumnia a mai multor drepturi prevazute de CEDO.

Întrebari si cerinte:

1. Care sunt articolele din Conventia Europeana a Drepturilor Omului pe care si-ar putea
întemeia dl. G. cererea adresata Curtii?
Raspuns:
Dl F.G. si-ar putea întemeia cererea adresata Curtii pe incalcarea urmatoarele articole din
Conventia Europeana a Drepturilor Omului:
- Art. 5 paragraful 1 al Conventiei – care garanteaza dreptul la libertate şi la siguranţă.
Aspectul criticat de reclamant in temeiul acestui articol ar putea fi faptul ca privarea sa de
libertate a fost abuziva si arbitrara, pentru faptul ca nu a primit permisiunea de a fi audiat de instanta si
nu a fost informat cu privire la deciziile prin care i s-a prelungit internarea de mai multe ori. In acest
sens
- Art. 5 paragraful 4 al Conventiei – care statuteaza ca “Orice persoană lipsită de libertatea sa prin
arestare sau detenţie are dreptul să introducă recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze
într-un termen scurt asupra legalităţii detenţiei sale şi să dispună eliberarea sa dacă detenţia este
ilegală.” In opinia reclamantului, statul Alumnia l-a fost lipsit de dreptul de a-si prezenta cazul si de a
contesta probele medicale si sociale invocate ca suport al detentiei sale.

Comaniciu L.R. David Lucian Page 2 of 14

 Legislatia statului Alumnia contravine art. 5 paragraful 4, intrucat acorda judecatorului puteri
discretionare. Tot in sustinere acesta invoca si faptul ca a fost lipsit chiar si de asistenta juridica.
- Art. 6 paragraful 1 al Conventiei potrivit caruia “Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei
sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi
imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu
caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa”.
Fata de prevederile acestei norme reclamantul a sustinut ca - in masura in care internerea l-a
privat automat de dreptul de a-si administra proprietatile, s-a luat o decizie privind drepturile si
obligatiile sale civile fara garantiile proceduralestabilite in articolul 6 paragraful 1 din Conventie

2. A îndeplinit dl. G. conditiile de admisibilitate a cererilor sale? Argumentati pe fiecare capat de

cerere pe care îl prezentati la pct. 1.
Raspuns:
Cu privire la reclamatia de incalcare a Art. 5 paragraful 4 al Conventiei
Scopul urmarit de art. 5 paragraful 1 din Conventie, si anume cel inserat in prima parte a normei, fiind
acela de - respectarea cailor legale – reflecta importanta vitala a dreptului fundamental, pentru ca, intr-
o societate democratica in care se respecta principiul suprematiei legii nici o privare de libertate nu
poate fi privita ca legala.si in consecinta reclamanul a fost victim unei incalcari a art. 5 paragraful 1 din
Conventie.
Cu privire la reclamatia de incalcare a Art. 5 paragraful 4 al Conventiei Diversele decizii
prin care s-a autorizat internarea reclamantului au fost emise de organe care fie nu aveau caracteristicile
unei instante de judecata fie nu au furnizat garantiile procedurilor judiciare cerute de art. 5 paragraful 4
din Conventie
De altfel, reclamantul nu a beneficiat de de accesul la instanta ori de garantiile procedurilor
judiciare nici atunci cand i-au fost examinate cererile de externare, prin urmare dl. F.G. a fost victima
unei incalcari a art. 5 paragraful 4.
Cu privire la reclamatia de incalcare a Art. 6 paragraful 1 al Conventiei - oricare ar fi
motivul pentru care o persoana cu tulburari mintale este privata de dreptul de a-si administra
proprietatile, garantiile stabilite de art. 6 paragraful 1 trebuiesc respectate chiar daca, tulburarile
mintale legitimeaza anumite limitari ale exercitiului dreptului de a aparea I fata unei instante, ele nu
legitimeaza si absenta totala a acestui drept, asa cum este el consacrat de art. 6 paragraful 1. Prin
urmare s-a incalcat art. 6 paragraful 1

3. Cumati argumenta pe fond, daca ati fi avocatul dlui. G.?

Raspuns:
In ce priveste reclamatia de incalcare a Art. 5 paragraful 1 al Conventiei:
Curtea trebuie sa verifice corectitudinea si legalitatea internarii sale din perspectiva art. 5
paragraful 1 litera (e).
Legalitatea presupune in primul rand conformitatea cu legislatia nationala si conform art. 18,
conformitatea cu scopul restrictiilor premise de art. 5 paragraful 1 litera (e), atat in ceea ce priveste
decizia cat si executarea masurilor privative de libertate (cazul Engel s.a.)
Reclamantul mai poate sa sublinieze faptul ca nu trebuie sa existe nici un element arbitrar
pentru ca nimeni nu poate fi internet ca “alienet” in absenta unor probe de natura medicala care sa
ateste ca starea mintala justifica internarea obligatorie. In afara de cazurile de urgenta, persoana
respectiva nu ar trebui privata de libertate decat daca s-a demostrat in mod convingator ca sufera de
tulburari mintale. In fata autoritatilor nationale competente o tulbutrare mintala se dovedeste cu o
expertiza medicala obiectiva.

Comaniciu L.R. David Lucian Page 3 of 14

 Mai mult natura sau gravitatea tulburarii mintale trebuie sa justifice internarea obligatorie. In
plus, valabilitatea continuarii internarii depinde de persistenta unei astfel de stari.
Scopul urmarit de art. 5 paragraful 1 din Conventie, si anume cel inserat in prima parte a
normei, fiind acela de - respectarea cailor legale – reflecta importanta vitala a dreptului fundamental,
pentru ca, intr-o societate democratica in care se respecta principiul suprematiei legii nici o privare de
libertate nu poate fi privita ca legala.
In ce priveste reclamatia de incalcare a Art. 5 paragraful 4 al Conventiei:
Procedura judiciara la care face referire art. 5 paragraful 4 nu trebuie sa fie insotita intotdeauna
de garantii identice celor prescrise in art. 6 paragraful 1 pentru litigiile civile ori penale. Cu toate
acestea este esential ca persoana vizata sa aiba acces la o instanta de judecata si posibilitatea de a fi
audiata in persoana daca este cazul sau prin reprezentare. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite
persoana respectiva nu beneficiaza de garantiile procedurale fundamentale in materia privarii de
libertate.
Tulburarile mintale pot conduce la restrangerea sau modificarea unui astfel de drept nar nu pot
justifica atingerea esentei dreptului chiar daca garantiile procedural special pot fi necesare pentru
apararea intereselor persoanelor care, din cauza tulburarilor mintale nu sunt pe deplin capabile sa
actioneze in nume propriu.
Trebuie subliniat faptul ca, in cauza reclamantul nu a fost implicat, in persoana sau prin
reprezentant, in procedura judiciara care a condus la emiterea deciziilor de internare. El nu a fost tinut
la current cu procedura judiciara si cu rezultatele acesteia si nici audiat de instanta, nu a avut
posibilitatea de a-si pleda cauza. Sub acest aspect fundamental, garantiile cerute de art. 5 paragraful 4
al Conventiei au lipsit atat din punct de vedere legal, cat si in practica. Procedura urmata de instantele
de judecata in examinarea cererilor de internare nu i-au asigurat reclamantului - dreptul de a introduce
recurs in fata instantei – in sensul art. 5 parag. 4 si in consecinta procedura de judecata nu este
conforma cu cerintele art. 5 parag.4 din Conventie.
In ce priveste reclamatia de incalcare a Art. 6 paragraful 1 al Conventiei
Capacitatea unei persoane de a-si administra personal proprietatile implica exercitiul unor
drepturi private si astfel afecteaza drepturile si obligatiile civile in sensul art. 6 parag. 1 (cauza Konig
(1978)). Reclamantul si-a pirdut capacitatea de administrare a proprietatilor in momentul internarii sale
intr-un spital de psihiatrie. Fata de internarea de urgent decisa initial de primar este clar ca nu a avut loc
nici un fel de audiere in fata unei instante de judecata, asa cum cere art. 6 din Conventie. Internarile
ulterioare au fost intr-adevar autorizate de catre instantele de judecata, insa asa cum am mai aratat
anumite aspect procedurale si asupra faptului ca nici de drept, nici in practica reclamantul nu a avut
ocazia de a fi audiat, in persoana ori prin reprezentant. In plus, aceste procedure s-au ocupat exclusive
de privarea sa de libertate, in consecinta, procedurile respective nu au inclus audieri corecte privind
capacitatea sa civila, in sensul art. 6 paragraful 1.

Comaniciu L.R. David Lucian Page 4 of 14

SPETA NR. 2

Dnul C. Borozov este editorul si redactorul-sef al unui ziar din Molozest, capitala statului
Vivandia. În statul Vivandia, majoritatea populatiei este de religie finisana. În aceasta publicatie apare
un articol al unui ziarist, angajat al ziarului, în care, dupa ce sunt mentionate pericolul integrismului
religios finisan si un act terorist sângeros savârsi de membri ai acestei religii, sunt criticate autoritatile
statului pentru violarea drepturilor omului, pentru situatia politica generalasi sunt chemati muncitorii si
studentii la o greva generalasi la o rezistenta generala în strada.
Printr-o hotarâre judecatoreasca adoptata prin procedura de urgenta, respectivul numar al
ziarului este confiscat. De asemenea, dl. Borozov, în calitate de editor si redactor-sef, este condamnat
penal de o curte de siguranta a statului, înfiintata ad-hoc, pentru incitare la urasi ostilitate, la închisoare
si amenda penala.
În închisoare, Borozov este tinut într-o celula izolata, unde nu are nici un fel de contact cu
ceilalti detinuti, nici acces la presa sau la alte materiale informative, pe motiv ca prezinta un pericol
crescut. De asemenea, bolnav de o maladie oculara, i se întârzie cu 2 saptamâni acordarea tratamentului
zilnic necesar, dupa terminarea dozei pe care o avea la el în momentul intrarii în închisoare. Acest fapt
duce la agravarea maladiei si la pierderea partiala a vederii unui ochi.

Întrebari:

1. Care sunt articolele din Conventia Europeana a Drepturilor Omului pe care si-ar putea
întemeia dl. Borozov cererea adresata Curtii?
Raspuns:
Orice persoană particulară poate invoca protecţia convenţiei împotriva unui stat parte atunci
când pretinsa încălcare a avut loc în cadrul jurisdicţiei statului respectiv, în conformitate cu art. 1 din
convenţie (Van der Tang împotriva Spaniei, pct. 53).
Victima nu are obligaţia de a preciza articolul din convenţie care a fost încălcat (Guzzardi
împotriva Italiei, pct. 61).
Avand in vedere faptul ca din continutul spetei nu reiese in mod expres daca statul Vivandia are
calitatea de stat - parte la Conventie (art. 32 al Conventiei), pe de o parte, iar pe de alta parte nu reiese
nici daca dnul C. Borozov este cetatean al acestui stat Vivandia sau se afla sub jurisdictia acestui stat
(art. 34 al Conventiei) - ca reclamant putand figura doar un particular care se pretinde victima a unei
violari provenind de la un stat parte (art. 34 al Conventiei), iar ca parat numai un stat – parte la
Conventie (art. 32 al Conventiei)).
In speta,
- numai daca sunt indeplinite conditiile de competenta prevazute de art. 32 al Conventiei, si anume
statul Vivandia are calitatea de stat - parte la Conventie (parat), pe de o parte, iar pe de alta parte
- numai daca dnul C. Borozov este cetatean al acestui stat Vivandia sau se afla sub jurisdictia acestui
stat conform art. 34 al Conventiei (reclamant) –
Dnul C. Borozov si-ar putea întemeia cererea adresata Curtii pe urmatoarele articole din
Conventia Europeana a Drepturilor Omului:
- Art. 3 din Conventia europeana prin care se interzice tortura si alte tratamente sau pedepse
inumane sau degradante.
In prezenta speta reclamantul a suferit un handicap prin agravarea maladiei si pierderea partiala a
vederii unui ochi, deoarece desi situatia particulara a acestuia, respectiv fragilitatea sanatatii sale,
impuneau o grija sporita a autoritatilor, lipsa de diligenta a acestora pentru asigurarea ingrijirilor

Comaniciu L.R. David Lucian Page 5 of 14

medicale necesare, prin intarzierea acordarii tratamentului zilnic necesar, contribuie la constatarea
incalcarii art. 3 din Conventie – (Pantea c. Romaniei (2003));
In acelasi sens, potrivit Curtii izolarea totala a detinutului “poate distruge personalitatea si
constituie o forma de tratament inumancare nu se poate justifica prin cerinte de securitate sau prin
orice alt motiv”, fiind considerate contrara art.3 (Lorse s.a. c. Olandei (2003), Krocher si Moller c.
Elvetiei – (1982))
- Art. 5 paragraful 4 si 5 din Conventia europeana;
Din enuntul spetei nu reiese daca reclamantul a fost lasat sau nu sa-si exercite dreptul de a
introduce un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra
legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala, in consecinta presupunand
ca reclamantul a fost impiedicat sa deschida procedura recursului fiind detinut si izolat consideram ca in
speta sunt aplicabile dispozitiile art. 5 parag. 4 din Conventia europeana.
Articolul 5 din Conventia europeana, art.9 din Pact. si art. 6 din Carta reglementeaza dreptul la
libertate si la siguranta persoanei in scopul prevenirii lipsirii arbitrare de libertate a unei persoane de
catre autoritati, precum si al limitarii duratei privarii de libertate.
Potrivit art. 5 parag. 5 din Conventia europeana, orice persoana victima a unei arestari sau
detentii in conditii contrare dispozitiilor art. 5
România a fost declarată responsabilă de violarea acestui articol în cauza Pantea. În aceeaşi
cauză, Curtea a constatat şi violarea, de către statul român, a art. 5 parag.5 privind dreptul la
despăgubiri.
- Art. 6 paragraful 1, 2 si 3 lit. b) si c) din Conventia europeana, potrivit caruia garantiile procesului
echitabil se aplica oricarei persoane fizice sau juridice.
Reclamantul poate invoca art. 6 („dreptul la un proces echitabil”), denunţând in acest fel
inechitatea procedurii întrucât Curtea de Siguranţa a Statului care l-a judecat si condamnat, a fost
înfiinţata ad-hoc, pe fondul evenimentelor, neîndeplinind astfel condiţiile de independenta si de
imparţialitate si totodata ignorand prezumtia de nevinovatie. Reclamantului i-a fost violat dreptul de a
dispune de timpul si facilitatile necesare apararii prevazut de art.6, parag. 3 lit. b), prin judecata
efectuata de un tribunal infiintat ad – hoc pentru ca Curtea a statutat ca orice restrangere a acestui drept
trebuie sa fie justificata de un scop legitim de interes public ( Cauza Krocher si Moller c. Elvetiei
(1982)).
In virtutea art. 6 parag. 3 lit c) reclamantul a fost lipsit si de dreptul de a se apara in mod eficient
deoarece nu a dispus de toate facilitatile necesare pentru a-si organiza apararea, in speta nu se precizeaza
daca reclamanul a avut sau nu aparator ales sau din oficiu, sau daca s-a reprezentat singur insa
cunoastem faptul ca acesta era tinut in detentie intr-o celula izolata, singur si nu avea acces la materiale
informative . Curtea europeană a arătat că „acces la un tribunal” presupune garantarea atât a accesului în
drept, cât şi în fapt.
- Art. 10 din Conventia europeana;
Consider ca reclamantul poate sustine ca, condamnarea sa penala si confiscarea respectivului
numar al ziarului au lezat dreptul sau la libertatea de expresie, constituie „ingerinţă din partea
autorităţilor publice”, ca urmare au fost incalcate prevederile art. 10 al Conventiei europene.
Articolul 10 parag. 1 stipulează că libertatea de expresie include libertatea de opinie, precum şi libertatea
de informre. Libertatea de opinie este protejată în strânsă legătură şi cu libertatea de gândire şi conştiinţă
(art.9). Cauza de referinţă în materia libertăţii de a primi şi de a difuza informaţii este Sunday Times
c/ Regatului Unit (1979). În hotărârea sa, Curtea europeană a arătat că nu este protejat doar un drept de a
exprima opinii şi transmite informaţii, ci şi un drept independent al publicului de a primi aceste
informaţii. Informaţiile care pot face obiectul acestei libertăţi pot proveni din toate domeniile – politic,
economic, artistic, comercial. “Libertatea de a primi şi comunica informaţii implică interzicerea
oricărui sistem de cenzură, chiar dacă libertatea de exprimare în general şi libertatea presei în special nu
pot exista fără anumite limite prevăzute de lege.”
Comaniciu L.R. David Lucian Page 6 of 14
 Prin articolul respectiv s-a adus la cunostinta opiniei publice actul terorist sangeros al celor de
religie finisana si au fost criticate autoritatile statului pentru incalcarea drepturilor omului.

- Art. 17 din Conventia europeana – interzicerea abuzului de drept;

Un alt articol pe care si-ar putea intemeia reclamantul actiunea este art. 17 din Conventia
europeana care prevede ca “nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca
implicand, pentru un stat, un grup, sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau de
a indeplinii un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta
Conventie” Acest articol este in legtura cu art. 6, sus-mentionat, din Conventia europeana, intrucat
abuzul de drept s-a savarsit de catre autoritatile statului Vivandia prin judecarea si condamnarea
reclamantului, fara a fi respectate normele legale, prin confiscarea respectivului numar al ziarului, acest
din urma fapt ducand la incalcarea art. 10 din Conventie, respectiv la incalcarea libertatii de exprimare,
lucru inacceptabil intr-o societate democratica ceea ce il indreptateste pe reclamant sa adreseze Curtii
plangerea prin care li se incalca drepturi si libertati fundamentale.
Alte aspecte de clarificat in solutionarea acestei spete:
Calitatea procesuala reprezinta indeplinirea cumulativa a cerintelor de capacitate si interes.
Asa cum am mai aratat din continutul spetei nu reiese in mod expres daca statul Vivandia are
calitatea de stat - parte la Conventie (art. 32 al Conventiei), pe de o parte, iar pe de alta parte nu reiese
nici daca dnul C. Borozov este cetatean al acestui stat Vivandia sau se afla sub jurisdictia acestui stat
(art. 34 al Conventiei) (ca reclamant putand figura doar un particular - victima a unei violari provenind
de la un stat parte (art. 34 al Conventiei), iar ca parat numai un stat – parte la Conventie (art. 32 al
Conventiei)).
In acest sens sublinem faptul ca subiectele cu drept de sesizare a Curtii Europene a Drepturilor Omului
cu cerere individuala sunt: orice persoana fizica, ONG sau grup de particulari care se pretinde victima a
unei violari provenind de la un stat parte.
Competenta generala a Curtii Europene enuntata in art. 32 al Conventiei acopera “ toate
problemele privind interpretarea si aplicarea Conventiei si a protocoalelor sale, care ii sunt supuse in
conditiile prevazute de art. 33, 34, 46 si 47”.
Asadar, ratione materiae, Curtea este competenta a solutiona litigiile care ii sunt supuse privind
fapte concrete prin care se pretinde violarea unuia dintre drepturile prevazute in Conventie.
Competenta ratione personae vizeaza, pentru cauzele individuale, acele litigii in care ca
reclamant figureaza o “persoana aflata sub jurisdictia unui stat parte”, iar ca parat, statul parte
respective.
Competenta ratione temporis, Curtea judeca doar acele litigii impotriva unor state care au
ratificat Conventia pana la data introducerii cererii, pentru fapte ce au avut loc dupa data acestei
ratificari de catre statul parat.
Competenta ratione loci, Curtea este competenta a controla sub aspectul conformitatii cu
Conventia doar acele fapte petrcute pe teritoriile state-parti, adica “ sub jurisdictia” acestora (art. 1 al
Conventiei).
De asemenea subliniem ca pentru a fi analizata pe fond de catre Curte, cererea individuala trebuie sa
indeplineasca conditiile de admisibilitate – imperative – prevazute de art. 35 al Conventiei.
Ori din enuntul spetei lipsesc informatiile in functie de care sa putem analiza indeplinirea conditiilor
de admisibilitate a unei cereri individuale introduse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului
prevazute de dispozitiile art. 35 parag. 1. al Conventiei conform carora “ Curtea nu poate fi sesizata
decat dupa epuizarea cailor de recurs interne (…) si intr-un termen de 6 luni, incepand cu data
deciziei interne definitive(…)”.

Comaniciu L.R. David Lucian Page 7 of 14

2. Cum ati argumenta pe fond, daca ati fi avocatul dlui. Borozov?
Raspuns:
Desigur ca argumentarea mea, ca aparator al dlui Borozov ar fi formulata in favoarea acestuia prin
explicarea in mod disciplinat a tuturor motivelor redate in raport de temeiurile de drept invocate.
- Prin dispozitiile Art. 3 din Conventia EDO se interzice tortura si alte tratamente sau pedepse
inumane sau degradante.
In prezenta speta trebuie retinuta violarea drepturilor fundamentale prin faptul ca situatia
particulara a reclamantului, respectiv fragilitatea sanatatii sale, impuneau o grija sporita a autoritatilor,
iar lipsa de diligenta a acestora pentru asigurarea ingrijirilor necesare contribuie la constatarea incalcarii
art. 3 din Conventie.
Reclamantul, in timpul detentiei, a suferit un handicap prin agravarea maladiei si pierderea
partiala a vederii unui ochi, situatia particulara a acestuia, respectiv fragilitatea sanatatii sale, impuneau
o grija sporita a autoritatilor, iar lipsa de diligenta a acestora pentru asigurarea ingrijirilor medicale
necesare, prin intarzierea acordarii tratamentului zilnic necesar, contribuie la constatarea incalcarii art. 3
din Conventie – (Pantea c. Romaniei (2003), )
Conditiile de detentie trebuie sa fie adaptate starii de sanatate sau varstei persoanei detinute.
Lipsa unei ingrijiri medicale adecvate si, in general, detentia unei persoane bolnave in conditii
inadecvate constituie, conform jurisprudentei si doctrinei in domeniu, un tratament contrar art. 3 din
Conventia europeana.
In acelasi sens, in cauza Pantea c. Romaniei (2003), Curtea a constatat violarea art.3 de catre
statul roman si a subliniat obligatia pozitiva autoritatilor de a proteja integritatea fizica si psihica a
persoanei, obligatie ce are o rezonanta speciala in cazul persoanelor detinute.
Potrivit Curtii izolarea totala a detinutului “poate distruge personalitatea si constituie o forma de
tratament inumancare nu se poate justifica prin cerinte de securitate sau prin orice alt motiv”, fiind
considerata contrara art.3 (Lorse s.a. c. Olandei (2003), Krocher si Moller c. Elvetiei – (1982))
Izolarea reclamantului detinut constituie tratament inuman daca indeplineste cateva conditii
stabilite de Comisie si anume: detentia separata de ceilalti detinuti, absenta oricarui contact cu alti
detinuti, interdictia de a consulta presa sau de a avea acces la radio/televiziune. Daca astfel de masuri nu
pot fi justificate prin motive de securitate ci au ca scop provocarea de suferinte reclamantului constituie
tratament inuman, contrar art.3 (Krocher si Moller c. Elvetiei – (1982))
Ocrotirea drepturilor procesuale ale persoanei in cadrul procesului penal implica, printre altele,
interzicerea torturii, a tratamentelor inumane si degradante in conformitate cu Conventia europeana si
art. 4 din Carta. Curtea Europeana a statuat, intr-o jurisprudenta constanta, ca dreptul prevazut de art. 3
din Conventia europeana reprezinta una dintre valorile fundamentale ale societitii democratice.
Aplicarea sa nu poate fi ingradita, chiar si in conditiile luptei impotriva terorismului si a crimei
organizate, ceea ce il deosebeste de majoritatea prevederilor Conventiei europene si ale Protocoalelor
aditionale nr. I si 4. Articolul 15 parag. 2 nu permite derogarea de la interzicerea torturii, a tratamentelor
inumane si degradante nici chiar in caz de stare de urgenta.
- Potrivit art. 5 parag. 4 din Conventia europeana, persoanele arestate sau detinute au dreptul
la examinarea de catre o instanta a legalitalii masurii privative de libertate, prin raportare la cerintele de
procedura si de fond necesare pentru a se dispune o asemenea masura atat din perspectiva dreptului
intem, cat si prin raportare la prevederile Conventiei europene.
Din enuntul spetei deducem faptul ca reclamantul, fiind detinut si izolat, nu a fost lasat sa-si
exercite dreptul de a introduce un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen
scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala, in consecinta,
presupunand ca reclamantul a fost impiedicat sa deschida procedura recursului consideram deci ca in
speta sunt aplicabile dispozitiile art. 5 parag. 4 si implicit cele ale parag. 5 din Conventia europeana.

Comaniciu L.R. David Lucian Page 8 of 14

 Articolul 5 din Conventia europeana, art.9 din Pact. si art. 6 din Carta reglementeaza dreptul la
libertate si la siguranta persoanei in scopul prevenirii lipsirii arbitrare de libertate a unei persoane de
catre autoritati, precum si al limitarii duratei privarii de libertate.
Astfel, prevederile art. 5 parag.4 trebuie citite nu ca drept,,de a introduce un recurs" (le droit
d'introduire un recours) astfel cum au fost traduse in dreptul roman prin raportare la varianta in limba
franceza a Conventiei europene, ci ca drept de a deschide o procedura (right to take proceedings) prin
care sa se evalueze legalitatea privarii de libertate, astfel cum rezulta din varianta in limba engleza a
aceleiasi conventii.
Curtea Europeana a aratat ca un control judiciar rapid al legalitalii arestarii constituie pentru
persoana care face obiectul masurii in cauza o garantie importanta impotriva relelor tratamente.
In privinta persoanelor private de libertate pe temeiul prevazut de art. 5 parag. 1 lit. c) din
Conventia europeana, procedura prevazuta de art. 5 parag. 3, ce stipuleaza obligatia de a fi aduse de
indata in fata autoritatii judiciare competente, se aplica in mod concomitent. Cand procedura se
finalizeaza cu pronuntarea unei hotarari prin carea se dispune sau se confirma privarea de libertate a unei
persoane, controlul judiciar al legalitatii cerut de art. 5 parag. 4 este incorporat in aceasta hotarare.
Cu toate acestea, garantia reglementata in art. 5 parag. 4 este de natura diferita si intervine in
completarea celei prevazute de art. 5 parag. 3. Astfel, in timp ce art. 5 parag. 4 reglementeaza
posibilitatea persoanei private de libertate de a cere unui tribunal verificarea legalitatii detentiei si
obligatia tribunalului de a se pronunta intr-un termen scurt de la data formularii cererii, art. 5 parag, 3
prevede o obligatie automata a autoritatilor statului de a aduce o persoana privata de libertate de indata
in fata judecatorului sau a unui alt magistrat imputenicit prin lege sa exercite atributii judiciare, in
vederea evitarii dispunerii unei masuri arbitrare sau nejustificate.
Dreptul la despagubiri prevazut de dispozitiile art.5 parag. 5 este un drept implicit care se
cuvine acordat reclamantului din moment ce s-a dovedit faptul ca acesta este victima unei arestari si
detentii contrare art. 5 si in consecinta solicitam admiterea si a acestui petit.
- Solicitam si constatarea violarii drepturilor fundamentale garantate de dispozitiile Art. 6 paragraful 1,
2 si 3 lit. b) si c) din Conventia europeana, denunţând astfel inechitatea procedurii întrucât - Curtea de
Siguranţa a Statului - care l-a judecat si condamnat, a fost înfiinţata ad-hoc, pe fondul evenimentelor,
neîndeplinind astfel condiţiile de independenta si mai ales cea de imparţialitate si totodata ignorand
prezumtia de nevinovatie.
Independenţa tribunalului presupune ca acesta să nu fie supus unor ordine sau instrucţiuni din
partea unei instanţe sau autorităţi superioare, precum şi lipsa oricăror constrângeri, presiuni sau influenţe
exterioare, ceea ce in contextul evenimentelor petrecute era imposibil. Independenţa şi imparţialitatea
tribunalului se află într-o strânsă legătură. Astfel, un tribunal care nu este independent fa ţă de executiv
nu va îndeplini nici condiţia imparţialităţii.
De asemenea apreciem ca, condiţia de imparţialitate este neîndeplinita deoarece aceasta implica
lipsa oricărei prejudecăţi sau interes al judecătorului în cauza pe care este chemat să o soluţioneze.
Presiunea evenimentelor implica şi tendinţa judecătorului de a trage la răspundere intr-o maniera mai
aspra pe reclamant găsit vinovat de toate cele întâmplate cu ignorarea efectiva a prezumtiei de
nevinovatie a reclamantului. Astfel in cauza Barbera, Messegue si Jabardo c. Spaniei (1988), Curtea a
aratat ca “prezumtia de nevinovatie presupune, intre altele, ca membrii tribunalului sa nu aiba nici o
idee preconceputa ca inculpatul a savarsit infractiunea de care este acuzat”. Aceasta obligatie o au, pe
langa instantele judecatoresti, orice reprezentanti ai autoritatilor publice, precum si persoanele private,
mai ales jurnalistii.
Dreptul la un proces echitabil, reglementat in art. 6 din Conventia europeana ca garantie
procedurala a drepturilor si libertalilor persoanei in fata instantelor de judecata, constituie una dintre
premisele asigurarii principiului preeminentei dreptului intr-o societate democratica. Dezvoltarile
jurisprudentiale au facut ca dreptul la un proces echitabil sa fie privit atat ca o garantie formala, cat si ca
un drept substantial.

Comaniciu L.R. David Lucian Page 9 of 14

 Paragraful 2 al art. 6 din Conventia europeana vizeaza prezumtia de nevinovatie: ,,Orice
persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita".
La randul sau parag. 3 al art.6 din Convenaia europeana prevede o serie de drepturi acordate
persoanei impotriva careia se formuleaza o acuzatie in materie penala.
Asa cum am mai aratat, reclamantului i-a fost violat dreptul de a dispune de timpul si facilitatile
necesare apararii prevazut de art.6, parag. 3 lit. b), prin judecata in regim de urgent efectuata de un
tribunal infiintat ad – hoc pentru ca este de notorietate ca orice restrangere a acestui drept trebuie sa fie
justificata de un scop legitim de interes public ( Cauza Krocher si Moller c. Elvetiei (1982)).
De asemenea, reclamantul a fost lipsit si de dreptul de a se apara in mod eficient - art. 6 parag. 3
lit c) - deoarece nu a dispus de toate facilitatile necesare pentru a-si organiza apararea, in speta nu se
precizeaza daca reclamanul a avut sau nu aparator ales sau din oficiu, sau daca s-a reprezentat singur
insa cunoastem faptul ca acesta era tinut in detentie intr-o celula izolata si nu avea acces la materiale
informative . Curtea europeană a arătat că „acces la un tribunal” presupune garantarea atât a accesului în
drept, cât şi în fapt.
In temeiul principiului securitatii juridice, strans legat de dreptul de acces la un tribunal,
interpretarea eronata a judecatorului data unei reguli de procedura, care duce la inadmisibilitatea unei
cereri care-i este adresata, constituie o violare a dreptului de acces la un tribunal.(Cauza Miragall
Escolano c. Spaniei (2000))

SPETA NR. 3

A.C. si M.N., cetateni britanici, au vârsta de 18 ani si sunt frate si sora. În procedurile angajate
în fata instantelor nationale, proceduri încheiate cu hotarâri în defavoarea lor, au afirmat ca, în timpul
minoritatii, au fost agresati de prietenul mamei lor, devenit ulterior sotul acesteia. În plus, au fost
împiedicati timp de mai multe luni sa mearga la scoala si au fost folositica muncitori la o fabrica
clandestina de pielarie, apartinând sotului mamei.
Discutiile avute de ei cu lucratori ai serviciilor sociale de protectie a minorilor au ramas fara
urmari. Ulterior, la plângerea unei rude, sotul mamei recunoaste faptele si este condamnat penal pentru
mai multe infractiuni de viol si corupere de minori, inclusiv asupra celor doi. Cei doi au încercat,
ulterior, sa angajeze o actiune prin care sa angajeze raspunderea serviciilor sociale, carora le
reprosasera faptul de a nu-i fi protejat în timpul minoritatii.

Întrebari si cerinte:

1. Identificati, cu argumente, posibilele capete de cerere ale reclamantilor A.C. si M.N. în fata
Curtii de la Strasbourg.
Raspuns:
V. Expunerea obiectului cererii
Solicitam onoratei Curtii Europene pentru Drepturile Omului sa constate incalcarea de catre
Statul Roman prin Directia de Asistenta sociala si Protectia Copilului, a drepturilor noastre consemnate
in Conventia europeana, respectiv:
- dreptul de a nu fi supus unui tratament inuman sau degradant - art 3 al Conventiei, violat prin
pasivitatea si lipsa de atitudine de care a dat dovada fata de mine si sora mea, minori la aceea data Statul
roman prin reprezentantii oficiali administrativi ai serviciilor sociale, ignorand situatia inumana si
degradanta in care ne aflam ca minori si nevoia noastra de protectie din timpul minoritatii noastre,
ignorand interesele copilului minor, fiind in acest mod, condamnati de autoritati prin inactiune si
pasivitate, sa ramanem, pentru o perioada de mai multe luni supusi in mod continuu la agresiuni fizice si
abuzuri sexuale, sa suportam tratamente inumane si degradante;
Comaniciu L.R. David Lucian Page 10 of 14
- dreptul de la respect pentru viata privata - art 8 al Conventiei violat prin pasivitatea condamnabila a
Statului roman;
- dreptul la respectul vietii de familie - art.8 al Conventiei violat prin pasivitatea condamnabila a
Statului roman;
- dreptul la un recurs efectiv în fata unei instante nationale - art.13 al Conventiei violat prin faptul ca eu si sora
mea nu am dispus de un recurs efectiv in fata unei instante nationale,
- Pe baza constatarilor facute, solicitam onoratei Curti Europene pentru Drepturile Omului ca
tinând seama de împrejurările în care s-au comis faptele a căror victime am fost eu si sora mea , în
urma cărora ambii am suferit un prejudiciu material şi moral, pentru care constatarea de violare mai sus
solicitată nu este suficientă pentru a le remedia, vă solicitam ca, statuând în echitate, sa obligati
Statului roman la despagubiri pentru daune morale si materiale, să acordaţi suma de 500.000 Euro, cu
titlu de daune morale.
- De asemenea, solicitam alocarea sumei de 1.000 lei reprezentând onorariul avocatului nostru pentru
asistenţa judiciară legată de procedura de la Strasbourg (conform chitanţei anexate).

Alte aspecte de clarificat in solutionarea acestei spete:

Noţiunea de capăt de cerere este interpretată ca fiind obiectul sau fundamentul juridic al cererii.
Un capăt de cerere se caracterizează prin faptele pe care le denunţă, şi nu doar prin motivele sau
argumentele de drept invocate [Scoppola împotriva Italiei (nr. 2) (GC), pct. 54].
Examinarea Curţii se desfăşoară separat pentru fiecare capăt de cerere.
Doar capetele de cerere care sunt în mod esenţial aceleaşi cu cele examinate într-o altă cerere
vor fi respinse în temeiul art. 35 parag. 2: Dinc c.a Turciei (dec.).
Un prim aspect de avut in vedere la inregistrarea unei astfel de cereri este ca Actul sau
omisiunea în litigiu trebuie să aducă atingere în mod direct reclamantului (Amuur împotriva Franţei,
pct. 36).

2. Ce argumente ar putea aduce statul în favoarea lui?

Raspuns:
Guvernul Angliei, invoca:
a) - exceptia preliminara a neepuizarii cailor de atac interne cu completarea că reclamantii ar fi
putut invoca în mod direct Convenţia în faţa instanţelor naţionale.
b) – exceptia preliminara a tardivitatii prin nerespectarea termenului de 6 luni.

Pe fond, se solicita radierea de pe rol a cauzei ca urmare a pierderii calităţii de victimă/locus standi a
reclamantilor.
In motivare:
a) - Privind exceptia neepuizarii cailor de atac interne Guvernul arata faptul ca pentru a fi
examinate pe fond de către Curte, cererile individuale trebuie să îndeplinească o serie de condiţii de
admisibilitate, imperative, prevăzute de articolul 35 al Convenţiei si in consecinta solicitam u
respingerea cererii ca inadmisibilitatea pe motiv ca este prematura.
- Epuizarea prealabilă a tuturor căilor de recurs interne - condiţie destinată pentru a proteja
suveranitatea statului împotriva unor proceduri internaţionale intempestive.
Reclamanţii trebuie să respecte normele şi procedurile aplicabile în legislaţia internă, în caz
contrar cererea lor riscând să fie respinsă, pe motiv că nu îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 35
[Ben Salah, Adraqui et Dhaime împotriva Spaniei (dec.); Merger şi Cros c. Franţei (dec.); MPP Golub
c. Ucrainei (dec.)].
Comaniciu L.R. David Lucian Page 11 of 14
 Reclamanţilor le revine sarcina de a epuiza căile de recurs interne disponibile şi efective atât în
teorie, cât şi în practică la momentul faptelor, şi anume cele accesibile, care pot să le ofere repararea
prejudiciilor şi care prezintă perspective rezonabile de reuşită [Sejdovic împotriva Italiei (GC), pct. 46].
Atunci când un reclamant a încercat să utilizeze o cale de recurs pe care Curtea o consideră
necorespunzătoare, perioada de timp scursă nu împiedică derularea termenului de 6 luni, ceea ce poate
conduce la respingerea cererii pentru nerespectarea acestui termen [Rezgui împotriva Franţei (dec.) şi
Pristavska c. Ucrainei (dec.)]
Explicatii:
Sarcina probei revine Guvernului care invocă neepuizarea căilor de recurs interne sarcina de a dovedi
că reclamantul nu a utilizat o cale de recurs care era atât efectivă, cât şi disponibilă (Dalia împotriva
Franţei, pct. 38). Caracterul accesibil al unei asemenea căi de recurs trebuie să fie suficient de cert în
drept şi în practică (Vernillo împotriva Franţei). Prin urmare, baza căii de recurs în legislaţia internă
trebuie să fie clară [Scavuzzo-Hager împotriva Elveţiei (dec.)]. Argumentele Guvernului sunt în mod
clar mai solide dacă sunt oferite exemple din jurisprudenţa naţională [Doran împotriva Irlandei;
Andrášik şi alţii împotriva Slovaciei (dec.); Di Sante împotriva Italiei (dec.);].
Atunci când Guvernul susţine că reclamantul ar fi putut invoca în mod direct convenţia în faţa
instanţelor naţionale, trebuie să demonstreze cu exemple concrete gradul de certitudine a acestei căi de
recurs [Slavgorodski împotriva Estoniei (dec.)].
Curtea a fost mai receptivă la argumentele invocate atunci când parlamentul naţional a introdus
o cale de recurs specifică pentru a soluţiona durata excesivă a procedurii judiciare [Brusco împotriva
Italiei (dec.); Slavicek împotriva Croaţiei (dec.)].
Aspecte procedurale - Cu privire la obligaţia Guvernului, care invoca excepţia neepuizării, acesta
trebuie să facă acest lucru, în măsura permisă de natura excepţiei şi de circumstanţe, în observaţiile sale
anterioare adoptării unei decizii privind admisibilitatea, deşi pot exista circumstanţe excepţionale care
îl dispensează de obligaţia menţionată: Mooren împotriva Germaniei (GC), pct. 57 şi trimiterile acolo
prevăzute, pct. 58-59.
b) – Privind exceptia preliminara a tardivitatii prin nerespectarea termenului de 6 luni Guvernul,
arata ca potrivit dispozitiilor Art. 35 paragraful 1 din Conventie, Curtea nu poate fi sesizată decât după
epuizarea căilor de recurs interne, şi într-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive – care
este termen de decadere sanctionat cu respingerea cererii ca inadmisibilitatea pe motiv ca este tardiva.
Din practica se cunoaste faptul ca regula termenului de 6 luni are ca scop să susţină
securitatea juridică şi să se asigure că acele cauze care ridică probleme privitoare la convenţie sunt
examinate într-un termen rezonabil, evitând în acelaşi timp ca autorităţile şi alte persoane implicate să
rămână mult timp în stare de incertitudine [P.M. împotriva Regatului Unit (dec.)].
Aceasta marchează limita temporală a controlului exercitat de Curte şi semnalează atât
persoanelor particulare, cât şi autorităţilor, perioada după care nu mai este posibil un asemenea control
[Tahsin İpek împotriva Turciei* (dec.); Di Giorgio şi alţii împotriva Italiei (dec.)].
De asemenea, această regulă acordă potenţialului reclamant o perioadă de reflecţie suficientă
pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a introduce o cerere şi, după caz, de a stabili capetele
de cerere şi argumentele precise care trebuie prezentate [O'Loughlin şi alţii împotriva Regatului Unit*
(dec.)] şi facilitează stabilirea faptelor într-o cauză, deoarece, odată cu
trecerea timpului, examinarea echitabilă a problemelor invocate devine problematică [Nee împotriva
Irlandei* (dec.)].
Regula termenului de 6 luni nu poate fi interpretată ca obligând un reclamant să sesizeze
Curtea cu cererea sa înainte ca situaţia referitoare la chestiunea în cauză să fi făcut obiectul unei
decizii definitive la nivel intern [Varnava şi alţii împotriva Turciei (GC), pct. 157].
Explicatii:

Comaniciu L.R. David Lucian Page 12 of 14

 Perioada de şase luni începe să curgă de la data la care reclamantul şi/sau reprezentantul
acestuia a luat la cunoştinţă decizia internă definitivă [Koç şi Tosun împotriva Turciei (dec.)]. Sarcina
de a stabili data la care reclamantul a luat cunoştinţă de decizia internă definitivă îi revine statului care
invocă nerespectarea termenului de 6 luni [Ali Şahmo împotriva Turciei (dec.)].
Calcularea termenului - Termenul începe să curgă în ziua următoare pronunţării în şedinţă
publică a deciziei interne definitive sau, în lipsa pronunţării, în ziua următoare aducerii la cunoştinţa
reclamantului sau reprezentantului acestuia şi expiră după 6 luni calendaristice, indiferent de durata
efectivă a acestora [Otto împotriva Germaniei (dec.)]. Respectarea termenului de 6 luni este stabilită în
conformitate cu criteriile specifice convenţiei şi nu în funcţie de modalităţile prevăzute, de exemplu,
de legislaţia internă a fiecărui stat pârât [Otto împotriva Germaniei (dec.)].
Curtea are posibilitatea de a stabili o dată de expirare a termenului de 6 luni care să fie diferită
de cea indicată de statul pârât [Tahsin İpek împotriva Turciei (dec.)].

3. Ce argumente ar putea aduce reclamantii?

Raspuns:
a) Fata de exceptia neepuizarii cailor de atac interne invocata de Guvernul Angliei:
A această cale de recurs a fost, de fapt, epuizată prin faptul ca au angajat proceduri in fata
instantelor nationale, proceduri incheiate cu hotarari in defavoarea lor.
Apararea drepturilor si valorilor fundamentale trebuie realizate de Codul penal. Aceasta nu se poate realiza pe
baza dispozitiilor din Codul penal Roman.
Cum nici o alta dispozitie nu asigura o protectie concreta si efectiva, este corect sa se decida ca eu si sora mea
am fost victima unei încalcari a art.8 din Conventie.
Explicatii:
Odată ce Guvernul s-a achitat de obligaţia sa privind sarcina probei, arătând că exista o cale de
recurs adecvată şi efectivă, accesibilă reclamantului, este sarcina acestuia din urmă să demonstreze
că: – această cale de recurs a fost, de fapt, epuizată [Grässer împotriva Germaniei* (dec.)];
– sau era, din anumite motive, inadecvată şi inefectivă în circumstanţele specifice ale cauzei
– sau circumstanţe specifice îl dispensau de această obligaţie [Akdivar şi alţii împotriva Turciei
(GC), pct. 68-75; Sejdovic împotriva Italiei (GC), pct. 55].
Simplul fapt de a avea îndoieli cu privire la caracterul efectiv al unei căi de recurs specifice nu
îl scuteşte pe reclamant de a încerca să folosească o anumită cale de recurs [Epözdemir împotriva
Turciei* (dec.); Milosevič împotriva Ţărilor de Jos* (dec.); Pellegriti împotriva Italiei (dec.); MPP
Golub împotriva Ucrainei (dec.)].
Cu toate acestea, atunci când, în fapt, o cale de recurs propusă nu oferă perspective rezonabile
de reuşită, de exemplu, în lumina jurisprudenţei interne consacrate, faptul că reclamantul nu a recurs la
aceasta nu constituie un obstacol în calea admisibilităţii (Pressas Compania Naviera S.A. şi alţii
împotriva Belgiei, pct. 27).
Limitele aplicării normei - Potrivit „principiilor de drept internaţional general recunoscute”, pot exista
anumite circumstanţe specifice care să îl exonereze pe reclamant de obligaţia de epuizare a căilor de
recurs interne disponibile [Sejdovic împotriva Italiei (GC), pct. 55]. (A se vedea „Sarcina probei” în
continuare.) Această normă nu se aplică în situaţia în care se face dovada unei practici administrative
care constă în repetarea unor acte incompatibile cu convenţia şi a toleranţei oficiale a autorităţilor de
stat, astfel încât orice procedură ar fi inutilă sau inefectivă (Aksoy împotriva Turciei, pct. 52).
Caracterul accesibil şi efectiv - Pentru a stabili dacă o anumită cale de recurs îndeplineşte sau nu
condiţia caracterului accesibil şi efectiv, este necesar să se ia în considerare circumstanţele specifice ale
respectivei cauze. Curtea trebuie să ţină seama în mod realist nu numai de recursurile formale
prevăzute în sistemul juridic intern, ci şi de contextul juridic şi politic general în care acestea se
situează, precum şi de situaţia personală a reclamantului [Akdivar şi alţii împotriva Turciei (GC), pct.
68-69;]. Trebuie să se examineze dacă, având în vedere toate circumstanţele cauzei, reclamantul a făcut
Comaniciu L.R. David Lucian Page 13 of 14
tot ce putea face în mod rezonabil pentru epuizarea căilor de recurs interne [D.H. şi alţii împotriva
Republicii Cehe (GC), pct. 116- 122].
b) Fata de exceptia preliminara a tardivitatii prin nerespectarea termenului de 6 luni invocata de
Guvernul Angliei.
Reclamantul invoca practica Curtii in materie, cu rugamintea ca aceste exceptii sa fie unite cu
fondul cauzei. Nu este neobişnuit ca excepţia de neepuizare să fie unită cu fondul, în special în cauzele
referitoare la obligaţii sau garanţii procedurale, de exemplu cererile privind aspectul procedural al art. 2
sau 3; în ceea ce priveşte art. 6, Scoppola împotriva Italiei (nr. 2) (GC), pct. 126; art. 13, Sürmeli
împotriva Germaniei (GC), pct. 78.
In acest sens, reclamantul arata ca termenul de 6 luni începe să curgă de la data la care au avut
loc actele sau măsurile denunţate sau de la data la care persoana în cauză a luat cunoştinţă despre
acestea sau le-a resimţit efectele ori prejudiciul [Dennis şi alţii împotriva Regatului Unit (dec.);
Varnava şi alţii împotriva Turciei (GC), pct. 157].
Atunci când un reclamant recurge la un recurs aparent disponibil şi nu observă decât ulterior
existenţa unor circumstanţe care fac recursul inefectiv, poate fi indicat să se ia drept dată de începere a
termenului de 6 luni data la care reclamantul a luat sau ar fi trebuit să ia cunoştinţă prima dată de
această situaţie [Varnava şi alţii împotriva Turciei (GC), pct. 158].

BIBLIOGRAFIE

Bianca SELEJAN – GUTAN – Protectia europeana a drepturilor omului. Editia 4

Bianca SELEJAN – GUŢAN –Protecţia europeană a drepturilor omului. Bucureşti: Ed. All Beck, 2004
Corneliu-Liviu POPESCU – Protecţia internaţională a drepturilor omului. Surse, instituţii, proceduri.
Bucureşti, Editura All Beck, 2001
http://www.mae.ro/sites/default/files/file/pdf/2011.05_ghid_admisibilitate.pdf
http://jurisprudentacedo.com/

Comaniciu L.R. David Lucian Page 14 of 14