UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT

REFERAT

STUDENT:
CHIȚULESCU ELENA ANDREEA
ANUL 4
SPECIALIZARE: FRECVENȚĂ REDUSĂ

1
 Universitatea din Pitești
Facultatea de Știinte Economice și Drept

Procedura de judecată a
Curții Europene a Drepturilor Omului

Student:
Chițulescu Elena Andreea
Anul 4
Specializare:Drept-frecvență redusă

Pitești
2022
2
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea Europeană a Drepturilor Omului iși are originile în Convenția Europeană a
Drepturilor Omului din anul 1950.
Curtea, este un organ jurisdicțional ce poate fi sesizată de orice persoana fizică sau
juridică care pretinde ca un stat membru la Convenție i-a încălcat un anumit drept prevăzut în
aceasta.
Aceasta este compusă dintr-un numar de judecători egal cu numărul statelor
membre, părți la Convenție, fiind aleși de Adunarea parlamentară.
Judecătorii Curții trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputeție pentru a exercita
această funcție și să nu existe niciun caz de activitate care să fie contrară independenței și
imparțialitătii acestora.
Mandatul unui judecator este de 6 ani, existând posibilitatea de a fi reales, iar o data
la 3 ani se face o reînnoire a acestora. Pentru a se asigura această reînnoire, Adunarea putând
decide ca unul sau mai multe mandate să aibă durate diferite ,fără însa a depăși 9 ani sau să fie
mai mici de 3 ani.
Când un judecător a fost ales în locul unuia căruia i-a expirat mandatul, va duce la
sfarșit mandatul pentru acel judecător. La împlinirea vârstei de 70 de ani, mandatul
judecătorului ia sfarșit.1
În ceea ce privește organizarea Curții, judecătorii sunt repartizați în:
-secții de 10 și 11 judecători;
-comitete de 3 judecători;
-camere de 7 judecători;
-mari camere de 17 judecători.
Curtea este condusă de un președinte și 2 vice președinți , aceasta fiind organizata in
4 secții, fiecare secție având în compunerea sa 10 sau 11 judecători.
Curtea funcționează în plenul său, Adunarea Plenară a Curții având următoarele
atribuții:
-alege pentru o durată de 3 ani, președintele și cei 2 președinți de secții cu
posibilitatea reînnoirii;
-constituie camere pentru o perioadă determinate;
-adoptă Regulamentul Curții;
-alege președintii Camerelor Curții2.

Înainte de sesizarea Curții, reclamantul trebuie să fi încercat să iși susțină dreptul ce

i-a fost nerespectat epuizând toate căile de atac din dreptul național și numai după ce a trecut
prin toate acestea se poate adresa Curții într-un termen de 6 luni.3
Competența Curții privește interpretarea și aplicarea Convenției în felul următor:
-orice stat parte la Convenție poate sesiza Curtea asupra nerespectării dreptului său
-sesizarea se face prin cerere scrisă de către persoana fizică, ONG sau grup de
particulari vătămați în drepturile sale;
-Curtea, în consecință poate da avize cu rol consultativ la cererea Comitetului de
Miniștrii , cât și al Consiliului Europei asupra problemelor juridice intervenite.4

1
S. Scăunaș, Dreptul internațional al drepturilor omului, Editura All Beck, București, 2003, p. 89-92;
2
B. Selejan-Guțan, Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 48-49;
3
M.Voicu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ediția I, Editura Juridical, p.46-47;
4
T. Corlățean, Protecția Europeană și Internațională a Drepturilor Omului, Editura Universul Juridic, București,
2012, p.123.
3
 Procedura în fața Curții Europene a drepturilor Omului

Sesizarea Curții cât și desfășurarea procesului presupune o operațiune inițiată de cel

care invocă încălcarea unui drept garantat de Convenție.
Procedura poate fi contencioasă în cazul în care este vorba despre o plângere privind
încălcarea unei prevederi a Convenției sau o procedură necontencioasă în cazul în care o parte
interesată cere Curții un aviz consultativ.
Plângerea care se adresează Curții trebuie să cuprindă anumite elemente cu privire la
nume, data nașterii, naționalitatea, sexul, profesia, adresa, precum și o expunere a faptelor, o
descriere în linii mari a ceea ce doreste petenntul cât și copii de pe documentele justificative.

Sesizarea
Principala obligație a Curții Europene este asigurarea respectării îndatoririlor care
decurg pentru statele parți la Convenție.
Orice stat contractant sau particular care se consideră vătămat în dreptul său se poate
adresa direct Curții. Procedura în fața Curții este una contradictorie și publică , audierile sunt
publice cu condiția ca Marea Cameră să nu decidă altfel.
Petenții individuali pot să iși susțină cererile, fiind totuși recomandata reprezentarea
acestora de către un avocat , fiind totodată obligatorie în cazul audierilor dacă cererea a fost
admisă.
Cei care pot sesiza Curtea având ca obiect o cerere individuală sunt: orice persoană
fizică, organizațiile nonguvernamentale sau chiar un grup de particulari care se consideră
victimă a unei violări provenind de la un stat parte. Nu pot formula astfel de cereri,
colectivitățile teritoriale locale , deoarece sunt niște organisme de drept public.5

Admisibilitatea cererii
Condițiile de admisibillitate se împart în: generale , care se aplică atat cererilor
statale, cât și celor individuale, și speciale , incidente numai în cazul cererilor individuale.
Condițiile generale de admisabilitate sunt cele care se referă la epuizarea căilor de
atac pe plan intern și introducerea cererii într-un termen de 6 luni de la ultima decizie internă
definitivă.
Condițiile speciale de admisibilitate fac referire la cererile individuale și au în vedere
ca cererea să nu fie anonimă, să nu fie repetitivă cu o cerere similară aflata pe rolul Curții, să
nu fie incompatibilă cu dispozițiile Convenției , să nu fie abuzivă sau nefondată.
Fiecare cerere individuală este atribuită unei secții, al cărei președinte desemnează un
judecător raportor.
După un examen preliminar al cazului, raportorul decide dacă trebuie examinat si de
către un comitet format din 3 membrii sau de cameră. În afară de cazurile care le sunt atribuite
direct de raportori, camerele sunt sesizate cu cereri individuale care nu au fost declarate
inadmisibile de comitet. Aceastea se pronunta și asupra fondului cât și cu privire la
admisabiliate. Prima etapă a procedurii este de regulă scrisă .6
Cererile individuale, pentru a putea fi examinate pe fond, acestea trebuie să
îndeplinească anumite condiții de admisibilitate:
-epuizarea prealabilă a tuturor căilor de recurs interne ;
-introducerea cererii într-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive;
-cererea să nu fie anonimă;
-cererea să nu fie aceeați cu o cerere anterior examinată de Curte;
-cererea să nu mai fi fost supusă examinării unei alte instanțe internaționale , dacă nu conține
fapte noi;
5
S. Scăunaș, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.93-94;
6
T. Corlățean, Protecția Europeană și Internațională a Drepturilor Omului, Editura Universul Juridic, București,
2012, p.123.
4
-cererea să nu fie incompatibilă cu prevederile Convenției, nefondată sau abuzivă 7.

În ceea ce privește epuizarea căilor de atac interne, regula epuizării acestor căi de
recurs interne se bazează pe necesitatea acordării în principal statului de a avea posibilitatea
remedierii litigiului. Dacă un reclamant invocă încălcarea condițiilor legate de detenție, el
trebuie să fi epuizat căile de recurs în această materie.
Dovada epuizării căilor de atac îi revine reclamantului. Dacă reclamantul poate
dovedi existența acestor căi, această condiție se consideră îndeplinită.8
Cu privire la conținutul obligației de epuizare a căilor de atac aceasta trebuie să
vizeze încălcarea acelorași drepturi prevăzute de Convenție și menționată în cererea adresată
Curții.
Termenul de 6 luni are ca scop determinarea în timp a posibilității de contestare a
unor măsuri interne. În cazuri excepționale când este vorba de o pretinsă violare continuă a
drepturilor sale, regula celor 6 luni nu este aplicabilă.
Cu privire la data de la care se calculează acest termen întelegem ultima decizie prin
care pretențiile reclamantului au fost respinse de către instanțele interne, fiind o decizie
definitivă. Dacă aceasta nu a fost pronunțată în mod public, termenul de 6 luni curge de la
data comunicării acesteia reclamantului.
Simpla completare a formularelor existente, fără menționarea dreptului încalcat nu
este suficientă. Dacă o asemenea cerere a fost urmată de o perioadă de tăcere îndelungată din
partea reclamantului referitoare la informațiile suplimentare, la scurgerea termenului, cererea
poate fi respinsă ca tardivă.9
În cazul în care o cerere individuală nu este aceeași sub aspectul faptelor și al
încălcărilor invocate cu o cerere deja examinată și solutionată de Curte, cererea respectivă se
respinge ca inadmisibilă nefiind respectată condiția cu privire la faptul că nu se poate iniția o
cerere dacă anterior aceasta a mai fost supusă Curții.Trebuie totuți să excludem faptul că,
recent Curtea a stabilit că încheierea unei întelegeri amiabile nu presupune imposibiliatea
sesizării ulterioară a acesteia în aceeași cauză.
O cerere poate fi considerată incompatibilă cu dispozițiile Convenției atunci când
obiectul ei nu intra sub incidența prevederilor acesteia. 10
Cererea abuzivă este aceea prin care se urmarește un scop contrar celui prevazut de
Convenție , iar respingerea unei asemenea cereri ca fiind abuzivă poate interveni și în cazul
unor cereri repetate care nu au niciun fundament sau care au un conținut provocator.
Noua condiție de admisibilitate introdusă de Protocolul nr. 14 are ca scop adăugarea
unui mijloc suplimentar de filtrare a cererilor de către Curte, care să îi permită să poată
consacra mai mult timp cauzelor care justifică o examinare pe fond.
În acest caz, va putea fi declarată inadmisibilă o cerere individuală daca se consideră
faptul că reclamantul nu a suferit un prejudiciu important, în afara cazului când respectarea
drepturilor garantate de Convenție cere un examen pe fond a cererii să îndeplinească condiția
de a nu respinge pe acest motiv nicio cauză care nu a fost examinată de o instanță națională.11
Aceste condiții specifice cererilor individuale și au în vedere ca cererea să nu fie
anonimă, să nu fie repetitivă, să nu fie incompatibilă cu prevederile din Convenție, respectiv
să nu fie nefondată sau abuzivă.
În consecință, Curtea poate fi sesizată cu cereri interstatale , introduse de către un stat
parte la Convenție împotriva unui alt stat sau cu cereri individuale, introduse de persoane
fizice sau ONG, ori grupuri de particulari.
7
B. Selejan-Guțan,Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 57-59;
8
T. Corlățean, Protecția Europeană și Internațională a Drepturilor Omului, Editura Universul Juridic, București,
2012, p.123;
9
B. Selejan-Guțan,Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 59;
10
S. Scăunaș, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.96;
11
M. Voicu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ediția I, Editura Juridical, p.47.
5
 Procedura cuprinde o fază scrisă și uneori cu titlu de excepție, o fază orală în cadrul
căreia audierile sunt publice în afara cazului în care se prevede contrariul.12
O cerere poate fi scoasă de pe rol în cazul în care există o întelegere amiabilă dacă
reclamantul nu mai dorește să o mențină sau atunci când litigiul a fost soluționat. Grefierul la
instrucțiunile președintelui camerei intră în legatură cu parțile cu privire la a avea în vedere o
întelegere amiabilă. Negocierile din această etapă sunt confidențiale neavând vreun efect
asupra unei eventuale rezolvări într-o procedură contencioasă. În cazul în care părțile acceptă
înțelegerea, camera poate, după ce s-a asigurat că soluționarea are în vedere respectarea
prevederilor Convenției, să scoată de pe rolul Curții cauza respectivă.
În termen de 1 an de la pronunțare, orice parte poate introduce o cerere în
interpretarea hotărârii.
Părțile mai pot solicita revizuirea acesteia dacă a fost descoperit un fapt care ar fi
putut avut o influență decisivă asupra soluției.
Se mai poate solicita și rectificarea eventualelor greșeli identificate în hotărâre.
După pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către Curte, aceasta dobandește valoare
juridică obligatorie și trebuie executată de statul condamnat.13

Examenul prealabil al cererii

După primirea cererii , comitetul format din cei 3 judecători procedează la
examinarea prealabilă.
Cererea este examinată de un judecător raportor, acesta fiind numit de către
președintele secției, poate cere părților să depună întru-un anumit termen, orice informații
necesare, orice documente și elemente considerate a fi relevante.
Atunci când elementele invocate sunt suficiente pentru a demonstra că cererea este
inadmisibilă sau trebuie scoasă de pe rol, aceasta este verificată de către comitet.
Judecătorul decide dacă cererea urmează a fi verificată de comitet sau de cameră.14
În cazul în care se dispune că cererea să fie examinată de comitet, pe baza unui
raport și prin vot unanim să se declare indadmisibilă sau radiată cererea individuală.
O astfel de decizie poate conține urmatoarele soluții:
-nu se ia în considerare cererea, în cazul în care: este anonimă, operează autoritatea
de lucru judecat;
-se respinge ca inadmisibilă, pe motiv că este prematură sau tardivă;
-se declară ca inadmisibilă, dacă se consideră că nu este compatibilă cu dispozițiile
Convenției sau este abuzivă 15.
În cazul în care cauza nu s-a soluționat pe cale amiabilă, Curtea procedează
verificarea ei în condiții de contradictorialitate, împreuna cu reprezentanții părților,
procedându-se chiar și la o anchetă dacă este necesar.
Dezbaterile sunt conduse de președintele camerei, care decide care este ordinea în
care agenții, consultanții părților sunt chemați să ia cuvântul. Dacă o parte nu se prezintă fară
a invoca suficiente motive, camera nu va ține seama de absență.
Martorii și experții care urmează a fi audiate sunt convocate de grefier cu precizarea cauzei și
a obiectului. Aceștia vor depune un jurământ sau vor face o declarație solemnă înainte de a
prezenta mărturia sau expertiza.
Audierile se încheie cu o dare de seama întocmită de grefier. Când există o
contradicție în interpretarea hotărârii cu prevederile Convenției, camera poate să desesizeze în

12
B. Selejan-Guțan, Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 60;
13
S. Scăunaș, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.96-97;
14
B. Selejan-Guțan, Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 60-61;
15
Idem p.61-63.
6
favoarea Marii Camere fără motivare cu excepția faptului că una dintre părți s-ar opune în
termen de o luna de la data intenției de desesizare.16
Parțile pot să ceara remiterea la Marea Camera, în termen de 3 luni de la data
pronunțării hotărârii date de o cameră pentru o problemă gravă cu privire la interpretarea și
aplicarea dipozițiilor din Convenție.
Marea Camera împreuna cu cei 5 judecători examinează cererea pe baza dosarului
existent și constată dacă este vorba despre această încalcare gravă.
În orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide scoterea de pe rol a unei cereri ,
dacă solicitantul nu nu dorește să o mențină sau litigiul a fost soluționat. 17

Judecarea cererii de Cameră sau de Marea Cameră

Odată ce s-a reținut plângerea de către cameră, părțile pot depune probe
suplimentare și să facă concluzii scrise .
Președintele camerei, pentru buna funcționare a justiției , poate să invite sau să
autorizeze orice stat contractant care nu este parte în proces sau orice persoană interesata, alta
decat petentul, să depună concluzii scrise, sau să ia parte la audieri. Un stat contarctant al
cărui cetațean este parte în cauză, poate interveni de drept.
Dacă în urmă examenului prealabil, comitetul nu declară ca inadmisibilă cererea și
nici nu o scoate de pe rol, o cameră se poate pronunța asupra admisibilității și asupra fondului.
Atunci când o cauză judecată de o cameră ridică o chestiune gravă legată de
interpretarea dispozițiilor prevăzute în Convenție sau când soluționarea unui litigiu duce la o
contradicție cu o hotărâra deja pronunțată de Curte, camera poate să se desesizeze în favoarea
Marii Camere, dar numai dacă una din părți nu se opune.
În cazul în care Curtea declară o cerere admisibilă, aceasta va proceda la verificarea
cauzei în condiții contradictorii. De asemenea, Curtea se poate pune la dispoziția părților celor
care sunt interesați, pentru a rezolva cauza mai întai pe cale amiabilă.
Soluționarea pe cale amiabilă constă într-un acord prin care statul pârât își asumă
obligația să plătească o compensație fără însă să își asume răspunderea pentru încălcarea
prevederilor din Convenție.
Atunci când nu s-a putut rezolva pe cale amiabilă, Curtea va proceda la audieri,
audieri care se vor finaliza cu pronunțarea unei hotărâri prin care se constata dacă a avut loc o
încălcare a Convenției.
În cazul în care se constată acest lucru și statul pârât nu permite decât o înlăturare
incompletă a consecințelor, Curtea acordă părții lezate, dacă este necesar o reparație
echitabilă.
Audierea este publică, cu excepția cazului în care Curtea nu decide altfel. De
asemenea documentele depuse la grefa sunt accesibile publicului cu excepția cazului când
președintele Curții nu decide în alt fel.
Camerele hotărăsc cu majoritate, orice juedecător care a luat parte la verificarea
cazului are dreptul de a atașa deciziei, fie expunerea opiniei sale, fie o simplă declarație de
dezacord.
În termen de 3 luni de la pronunțarea hotărârii orice parte poate cere trimiterea cauzei
la Marea Cameră dacă ridică o problemă importantă în ceea ce privește interpretarea
Convenției.
Cereri asemănătoare sunt examinate de un colegiu de 5 judecători ai Marii Camere alături de
președinte și de președinții secțiilor .

16
Idem p. 64-65;
17
S. Scăunaș, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.98.

7
 O hotărâre a unei camere devine definitivă după îndeplinirea termenului de 3 luni
dacă părțile nu doresc să ceară trimiterea la Marea Cameră dacă cei 5 judecători au respins
cererea.
Dacă colegiul de 5 judecători primește cererea, Marea Cameră hotărăște cu
majoritate asupra cauzei printr-o decizie definitivă.18
Toate hotărârile definitive ale Curții sunt obligatorii pentru statele pârâte interesate.
Răspunzător cu urmarirea executării hotărârilor este Consiliul Europei și tot lui îi
revine obligația să verifice dacă statele care au fost judecate au luat măsurile necesare pentru
a se achita de obligațiile rezultate din hotărârile pronunțate de Curte.
Camera sau Marea Cameră poate pronunța următoarele soluții și anume:
-radierea de pe rol în cazul rezolvării cauzei pe cale amiabilă;
-respingerea cererii ca inadmisibilă ;
-scoaterea cererii de pe rol;
-declararea dacă a avut sau nu loc o încalcare a CEDO, iar în caz afirmativ și dacă
legislația statului pârât nu permite decât o înlaturare incompletă a consecințelor sau dacă este
cazul acordarea unei reparații echitabile.
O cerere introdusă de un particular și declarată admisibilă poate fi totuși respinsă la
orice stadiu al procedurii dacă se consideră inadmisibilă.
Curtea, poate în orice stadiu al procesului , scoaterea de pe rol a unei cereri atunci
când:
-reclamantul nu o mai mențină;
-litigiul a fost rezolvat;
-pentru orice alt motiv constatat de Curte.
Curtea poate pune din nou pe rol o cerere atunci când considera necesar, iar oricând
în cursul procedurii, reclamantul are dreptul să își retragă cererea.
Hotărârile care declară cererile admisibile sau inadmisibile sunt motivate.Dacă
aceasta nu exprima în totalitate sau parțial opinia unanima a judecătorilor, oricacre dintre
judecători are dreptul să adauge acesteia opinia sa separată.
Decizia unui comitet luată prin vot unanim, privind declararea ca inadmisibilă a unei
cereri individuale sau scoaterea de pe rol a unei cereri este definitivă.
Hotărârea unei camere devine definitivă atunci când părțile declară că nu doresc să
retrimită cauza la Marea Cameră, hotărârea Marii Camere este definitivă. Aceste hotărâri se
publică, sub autoritatea grefierului, în culegerea oficială de decizii și hotărâri.
După cum chiar Curtea se exprimă referindu-se la dreptul la un proces echitabil, cu
atât acest lucru este valabil când vorbim despre executarea hotărârilor date de Curte.
Caracterul obligatoriu al acestor hotărâri rezulta din faptul că părțile contractante să
angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care acestea sunt
părți.

Executarea hotărârolor
Hotărârile pun în sarcina statelor o obligație de rezultat datorită caracterului lor
declarativ , statul are libera alegere în a pune în executare hotărârile.
Procesul de executare a unei hotărâri pronunțate de Curte este unul complicat în care
sunt implicate și autoritățile statului împotriva căruia s-a pronunțat hotărârea.19
Efectul obligatoriu al hotărârii presupune pe lângă obligația de a se asigura măsurile
benefice reclamantului și restabilirea drepturilor, și obligația de a adopta măsuri cu caracter
general .
Într-o hotărâre, Curtea a arătat că statul pârât este chemat nu numai să aloce celor
interesați sumele cu titlu de satisfacție echitabilă, ci să și aleagă sub controlul Comitetului,

18
B. Selejan-Guțan, Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2004, p. 76;
19
S. Scăunaș, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.98-99.
8
măsurile care se cer adoptate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt violărilor
constatate și de a-i elimina consecințele.
Cel mai important rol în executarea hotărârilor îl deține Comitetul de miniștrii,
deoarece după ce hotărârea este transmisă acestuia, cauza respectivă este înscrisă pe ordinea
de zi.
Comitetul invită după aceea statul pârât să prezinte informări despre măsurile luate
în vederea hotărârii. În cadrul supravegherii executării, Comitetul examinează modul în care
obligația de plată privind despăgubirile este îndeplinită, precum și luarea unor măsuri cu
caracter urgent sau cu caracter general în vederea restabilirii drepturilor violate.
În cazul în care statul respectiv declară că nu este capabil să informeze Comitetul
despre măsurile generale necesare pentru a asigura respectarea hotărârii, cauza fiind înscrisă
din nou pe ordinea de zi a unei reuniuni ce trebuie să aibă loc în cel mult 6 luni.
Adunarea Parlamentară poate avea și ea un rol important în ceea ce privește
executarea unei hotărâri a Curții.
În acest caz, ea poate iniția procedura de monitorizare a statului respectiv, aceasta
poate formula întrebări scrise și orale Comitetului.20
Limbile de redactare a hotărârii sunt engleza și franceza în afară de cazul când se
utilizează și alte limbi oficiale .
Hotărârile se semneaza de către președinte și de grefier, acestea se citesc în ședință
publică și se comunică Comitetului, părților, secretarului general al Consiliului Europei și
altor persoane direct interesate.
Părțile în cauza soluționată pot cere, în termen de 1 an, interpretarea unei hotărâri.
Dacă cererea se acceptă, părțile sunt chemate să prezinte observații scrise și să vină la audieri
caz în care camera decide printr-o hotărâre.
Cererea prin care se solicită interpretarea unei hotărâri trebuie să cuprindă cu precizie
punctele din dispozitiv a căror interpretare se cere.
În ceea ce privește cererea de revizuire, în cazul descoperirii unui fapt care prin
natura sa ar fi avut o influență decisivă asupra rezultatului soluționat deja, la momentul
pronunțării hotărârii era necunoscut Curții și nici nu putea fi cunoscut de una din părți, se
poate într-un termen de 6 luni de la momentul luării la cunostintă, să sesizeze Curtea cu o
cerere de revizuire a hotărârii.
În cazul cererii de rectificare a erorilor, părțile au posibilitatea de a cere să se
rectifice erorile de scriere sau de calcul, precum și inexactitățile evidente în hotărâre.
Cererea trebuie făcută în termen de o luna de la pronunțarea hotărârii, rectificarea
putându-se face și din oficiu.21

Asistență juridică
La inițiativa unei persoane care a introdus o cerere sau din oficiu, președintele
camerei poate să ofere asistență juridică pentru apărarea cauzei. Dacă această asistență i se
acordă petentul va beneficia de ea și în fața Marii Camere.
Această asistență nu poate fi acordată decât cu condiția ca ea să fie utilă pentru buna
desfașurare a cauzei și ca petentul să nu dispună de mijloacele financiare suficiente pentru a
putea face față cheltuielilor ocazionate de desfașurarea cauzei.
Pentru a se spune dacă este necesar acordarea de asistență juridică, petentul va
completa o declarație, precizând în conținutul acesteia, resursele sale bunurile sub forma
capitalului și orice obligație financiară pe care o are.
Declarația va fi certificată de autoritatea internă competentă.

20
Idem p.99;
21
B. Selejan-Guțan, Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2004, p. 77.

9
 Statul implicat este chemat să își prezinte observațiile în scris cu privire la aceasta.
La finalul acestui proces, președintele camerei decide cu privire la acordarea sau refuzul de a
acorda asistență, iar grefierul are sarcina de a aduce la cunoștința părților.

Competența Curții de a da avize consultative

Atunci când Comitetul de Miniștrii cer, Curtea poate da avize consultative asupra
problemelor juridce privind interpretarea Convenției.
Convenția precizează faptul că aceste avize nu se pot da cu privire la probleme ce țin
de conținutul sau întinderea drepturilor și obligațiilor consacrate si nici asupra problemelor
care s-ar putea cunoaște ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut de Convenție.
Cererea de aviz consultativ se depune la grefa Curții și trebuie sa prevadă termeni
compleți și clari, data deciziei de a cere avizul, precum și cei care sunt în masură să furnizeze
aceste informații.
După ce cererea este primită, grefierul are îndatorirea de a distribui câte un
exemplar tuturor membrilor Curții și informează părțile în vederea depunerii de observații
scrise cu privire la aviz.
După această procedură scrisă se pot organiza și audieri pentru dezbateri orale.
Avizul consultativ, ca și decizia prin care Curtea consideră că avizul e în afara
competenței sale, este semnat de președintele acesteia și de grefier, avizul este depus în
arhivele Curții și se comunică în copii certificate Comitetului, părților și Secretarului General
al Cosiliului Europei.22

Bibiografie

Materiale tipărite
22
S. Scăunaș, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.99-100.

10
1. Titus Corlățean, “Protecția Europeana și Internațională a Drepturilor Omului”, ed.
Universul Juridic. București 2012;
2. Stelian Scăunaș, “Dreptul Internațional al Drepturilor Omului”, ed. All Beck, București
2003;
3. Bianca Selejan-Guțan, “Protecția Europeana a Drepturilor Omului” ed. C.H. Beck,
București 2004;
4. Bianca Selejan-Guțan, “Protecția Europeana a Drepturilor Omului” ed. C.H. Beck,
București, 2006;
5. Marian Voicu, “Curtea Europeană a Drepturilor Omului” ediția I, ed. Juridică.

11