UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI

FACULTATEA DE DREPT
MASTER: STINTE PENALE

DISCIPLINA: COOPERAREA JURIDICA IN MATERIE

PENALA IN UNIUNEA EUROPEANA
EXTRADAREA IN DREPTUL ROMAN

COORDONATOR STINTIFI,

Prof. univ. dr. Ion Rusu

STUDENTA,

Vaman Andreea

2017
Scurt istoric .................................................................................................................................... 3

Notiunea si natura juridica a extradarii ..................................................................................... 4

Conditiile extradarii ...................................................................................................................... 6

A.Conditii referitoare la persoana ........................................................................................... 6

B.Conditii referitoare la fapta .................................................................................................. 7

C. Conditii referitoare la pedeapsa .......................................................................................... 8

D. Conditii privitoare la competenta ....................................................................................... 9

E. Conditii privitoare la procedura ....................................................................................... 10

Ordinea de preferinta in acordarea extradarii ........................................................................ 10

Organele implicate in efectuarea extradarii ............................................................................. 10

CONCLUZII ................................................................................................................................ 11

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 12
 Scurt istoric

Din perspectiva istorica institutia extradarii a cunoscut o continua evolutie, de la

extradarea ca act disciplinar, al suveranului (sec.XII), la o procedura aproape exclusiva juridica,
asa cum este reglementata de decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene, privind mandatul
European de arestare si procedurile de predare intre statele membre ale Uniunii Europene.1

Evolutia institutiei extradari poate fi divizata in patru etape consecutive:

Din antichitate pana in sec. al XVII-lea, era o prerogativa a suveranului si se aplica aproape
exclusiv adversarilor politici si ereticilor. Punctul de schimbare a fost dupa caderea dinastiei
Stuart in Anglia si instaurarea monarhiei constitutionale si parlamentare, cand au inceput sa
apara conceptele de "Stat" si de "individ". Statul incepe sa se detaseze treptat de Suveran, iar
individul devine subiect al Statului, iar nu obiect. Declaratia de la Philadelphia din 1776,
precum si Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului de la 26 august 1789, adoptata in
Franta, au consacrat noi principii, pornind de la acela ca oamenii se nasc liberi si egali, pana
la principiul potrivit caruia nimeni nu poate fi acuzat, arestat sau detinut, in afara cazurilor
determinate prin lege si dupa formele prescrise de aceasta.
Din sec al XVIII-lea pana in prima parte a sec XIX-lea, tratatele aveau ca punct focal
pedepsirea criminalilor de razboi, insurgentilor sau dezertorilor situatia din Europa fiind
caracterizata de razboaie intermitente.
De la a doua jumatate a sec. XIX-lea pina in prima jumatate a sec. XX-lea punctul focal
migreaza spre stoparea fenomenului infractional.
Perioada de dupa cele doua razboaie mondiale a evidentiat ca este absolut necesar ca Statele
suverane sa coopereze intre ele, astfel incat au fost create organizatiile internationale:
Organizatia Natiunilor Unite, Consiliul Europei, Comunitatea Economica Europeana, etc. in
acest context, in domeniul extradarii, tratatele bilaterale au fost din ce in ce mai des inlocuite
de cele multilaterale.
Dealungul vremi extradarea a ramas cel mai important instrument al cooperari
interstatale. La un moment dat, ea sa manifestat in pastrarea intereselor politice i religioase ale

1
Legea 302/2004 privind coperarea judiciara in materie penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I,
nr. 534 din 21 iunie, 2006.
statelor, treptat schimbanduse pentru a servi tendintelor xenofobe si militaristice ale statelor ca in
cele din urma sa devina un mijloc de cooperare internaionala in reprimarea criminalitaii

Notiunea si natura juridica a extradarii2

In lupta contra fenomenului infractional, statele sunt obligate sa-si acorde asistenta
juridica reciproca, cooperand in descoperirea, retinerea si condamnarea celor care au incalcat
legea penala.
Sunt numeroase situatii cand anumiti infractori, dupa ce au comis infractiuni sau dupa ce
sunt condamnati pe teritoriul unui stat, cautand sa scape de sub urmarire sau condamnare ori
executarea pedepsei se refugiaza in alt stat.
Ultima reglementare din sectiunea referitoare la aplicarea legii penale in spatiu din noul
Cod penal, ca si in Codul penal din 1969 (art. 9), consta intr-o dispozitie de principiu care

2
Art. 14 din Noul Cod pen. aduce modificari importante in cea ce priveste reglementarea in materia extradarii. In
noua reglementare s-a renuntat la folosirea termenului de conventie in favoarea termenului de tratat pentru a se
realiza punerea in acord cu Conventia de la Viena din 1969 pentru dreptul tratatelor si cu Legea nr. 590/2003 privind
tratatele, acte in cuprinsul carora termenul tratat reprezinta denumirea generica pentru actele juridice
internationale interstatale indiferent de denumirea data acestora. Pe de alta parte textul a fost completat pentru a
reglementa predarea unei persoane, de catre statul roman sau catre statul roman, in relatiile cu statele membre ale
Uniuni Europene dar si predarea unei persoane in baza unui ordin a unui tribunal penal international. In primul caz
completarea se impune avand in vedere Decizia cadru a Consiliului Uniuni Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie
2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre, prin care s-a materializat
hotarare luata in cadrul Consiliului European de la Tampere din 15 si 16 octombrie 1999, de inlocuire a procedurii
formale de extradare, in cazul persoanelor care se sustrag executarii unei pedepse privative de libertate, aplicata
printr-o hotarare de condamnare ramasa definitiva, cu o procedura de predare simplificata pentru a se accelera
procedura formale de extradare.
Decizia cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile
de predare intre statele membre UE este transpusa in dreptul roman prin Titlul III din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare, titlu care a intrat in
vigoare de la 1 ianuarie 2007.
Procedura de presare catre un tribunal international se deosebeste fundamental de extradare intrucat predarea unei
persoane nu mai este acordata la cererea unui alt stat suveran, ci la cererea unui tribunal international, organizatie la
care, prin ratificarea statutului acesteia, statul solicitant este parte, cu toate drepturile si obligatiile aferente, ca
exemplu: Romania, prin Legea nr. 111/2002, a ratificat Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale.
semnaleaza existenta si cadrul general de manifestare privind extradarea. Aceasta reprezinta o
institutie specifica nascuta in cadrul activitatii de cooperare si asistenta internationala a statelor,
in materie penala, constituind procedeul juridic prin care un stat solicita altui stat, pe al carui
teritoriu a fost identificata o persoana urmarita de statul solicitant in vederea supunerii la o
procedura judiciara penala ori in vederea obligarii la executarea efectiva a unei sanctiuni de drept
penal stabilite ca urmare a desfasurarii unei asemenea proceduri, urmand ca statul solicitat sa
decida daca da sau nu curs acestei solicitari.
Aceasta institutie nu trebuie confundata cu expulzarea, cea din urma fiind, conform
Codului pena din 1969, o sanctiune de drept penal sub forma unei masuri de siguranta [art. 112
lit. e) si art. 117], iar potrivit actualei reglementari penale constituie tot o sanctiune de drept
penal, dar sub forma unei pedepse complementare aplicabile infractorilor persoane fizice, sub
denumirea de interzicerea exercitarii dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei,
fiind unul dintre categoriile de drepturi al caror exercitiu poate fi interzis, pentru o perioada de la
1 la 5 ani, in cadrul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi [art. 66 alin.
(1) lit. c) NCP].
Precum indica art. 14 alin. (1) NCP, temeiul unei asemenea proceduri, in raport de state
care nu sunt membre ale Uniunii Europene, poate fi reprezentat fie de o reglementare
internationala (bilaterala sau multilaterala) existenta intre statul roman si celalalt stat in cauza,
sau in absenta acesteia o declaratie de reciprocitate, in conditiile legii interne. De aici reiese
formal ca extradarea nu poate fi acordata (in aceste cazuri) doar in temeiul legii interne, fara sa
existe o baza conventionala internationala ori macar o declaratie de reciprocitate intre statul
roman si celalalt stat. Astfel, dispozitiile codificarii penale sunt puse de acord, in mod explicit si
formal, cu prevederile din legea fundamentala [art. 19 alin. (2) si (3) din Constitutie111], care nu
indica legea interna drept sursa alternativa unica in temeiul careia sa se acorde (sau solicite), de
catre statul roman, extradarea, impunand neaparat si existenta unei dispozitii exprese in acest
sens, fie intr-o conventie internationala, fie pe baza de reciprocitate.
Din cele deja precizate extradarea reprezinta o procedura care implica doua state: unul se
numeste stat solicitant, celalalt se numeste stat solicitat. Daca luam statul nostru ca punct de
referinta dintre statele implicate in procedura extradarii. Vom considera drept o extradare activa
- atunci cand Romania este stat solicitant respectiv drept o extradare pasiva- atunci cand
Romania este stat solicitat. Actualmente, date fiind dispozitiile din art. 19 alin. (4) din
Constitutie, in Romania sistemul de extradare este unul judiciar.
 Dispozitia din noul Cod penal constituiesc doar un text de principiu, indicativ asupra
existentei institutiei extradarii, care stabileste in linii generale coordonatele majore ale acesteia.
Reglementarea detaliata a institutiei este realizata de legiuitorul penal roman (printre altele) intr-
o lege speciala anume Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie
penala.
Totusi alin. (2) si (3) ale art. 14 NCP3 reprezinta o noutate fata de reglementarea veche.
Prin acestea sc particularizeaza expres extradarda in raport de statele membre ale Uniunii
Europene 4 , respectiv predarea unei persoane, de catre statul roman, catre un tribunal penal
international, ambele urmand sa aiba loc in cadrul normativ realizat prin prevederi legale exprese
ale dreptului intern roman.

Conditiile extradarii

Din analiza reglementarilor cuprinse in conventiile internationale, pentru realizarea

extradarii trebuie indeplinite anumite conditii referitoare la: persoana, fapta, pedeapsa si
procedura.

A.Conditii referitoare la persoana

Analizand legislatia actuala putem distinge patru catogorii de personae care nu poti fi
extradate:
1. cetatenii romani, interdictie inscrisa si in Constitutie;
2. persoanele carora li s-a acordat dreptul de azil in Romania;
3. persoanele straine care se bucura in Romania de imunitate de juridictie, in conditiile si in
limitele conferite prin conventii sau prin alte intelegeri internationale;

3
Conform acestui articol: (1) Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania. (2) Prin derogare de
la prevederile alin. (1), cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor internationale la care Romania este
parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate. (3) Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei
conventii internationale sau in conditii de reciprocitate. (4) Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie".
4
A se vedea, spre exemplu, dispozitii e din Capitolul IX privind cooperarea internationala si asistenta judiciara din
Statutul Curtii Penale Internationale de la Haga, incheiat la Roma la 17 iulie 1998, ratificat de Romania prin Legea
nr. 111/2002 (M. Of. nr. 211 din 28 martie 2002).
 4. persoanele straine citate in strainatate in vederea audierii ca parti, martori sau experti in
fata unei autoritati judiciare romane solicitante, in limitele imunitatilor conferite prin
conventia internationala.
Extradarea va putea fi acordata:

a) daca fapta care a dat loc judecatii a fost comisa impotriva unei persoane, institutii sau bun
avand character public in statul solicitant;
b) daca persoana care a format obiectul judecatii avea ea insasi un caracter public in statul
solicitant;
c) daca fapta care a dat loc judecatii a fost comisa in totul sau in parte pe teritoriul statului
solicitant sau intr-un loc asimilat teritoriului sau.
Exista si posibilitatea refuzului sau amanrii extradarii daca predarea acelei personae ar fi
susceptibila sa aiba consecinte de o gravitate deosebita din cauza varstei sau a starii de sanatate.
Legea nr. 80 din 9 mai 19975, pentru ratificarea Conventiei Europene de Extradare, sustine
predarea amanata sau conditionata a persoanei, in art.19.
1. Partea solicitata va putea, dupa ce va fi statuat asupra cererii de extradare, sa amane
predarea persoanei cerute, pentru a putea fi urmarita de ea insasi sau daca persoana a fost
deja condamnata sa poata executra, pe teritoriul sau, o pedeapsda aplicabila pentru un alt
fapt decat acela pentru care este ceruta extradarea.
2. In loc de a amana pedeapsa, partea solicitata va putea preda parti solicitante persoana
ceruta in conditiile ce se vor determina de comun accord intre parti.
Statul roman este obligat sa supuna cauza autoritatii sale judiciare pentru exercitarea
urmaririi penale sau a judecatii pe baza documentelor furnizate de statul solicitant.
Daca este vorba de infractiuni grave sau dintre cele incriminate prin conventii internationale,
examinarea competentei si exercitarea acrtiunii penale, se face din oficiu, fara exceptie si fara
intarziere.6
B.Conditii referitoare la fapta

Extradarea se poate realiza daca infractiunea s-a savarsit pe teritoriul statului solicitant
sau de catre un cetatean al acestui stat ori prin fapta savarsita sa fie lezate interesele acestui
stat. Conform dispozitiilor imperative ale art. 174, notiunea a savarsit o infractiune este

5
Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997.
6
Constantin Butiuc, Institutii de drept penal , vol I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2002, pag. 104.
interpretata ca fiind vorba de savarsirea oricarei fapte incriminate in lege ca infrantiune si
pedepsita ca tentativa sau infractiune consumata si la care s-a participat in calitate de autor,
instigator sau complice.

Fapta savarsita sa fie considerata infractiune atat in legea statului solicitant, cat si in legea
statului solocitat, cu alte cuvinte se cere conditia dublei incriminari, fara de care statul solicitant
n-ar avea temei sa-l ceara pe faptuitor, iar statul solicitat nu l-ar preda, intrucat nu l-ar considera
infractor. Dar conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, extradarea poate fi acordata si
daca fapta respectiva nu este prevazuta in legislatia interna, in cazul in care pentru aceasta fapta
este exclusa cerinta dublei incriminari printr-o conventie internationala la care Romania este
parte.7

Extradarea nu se acorda pentru urmatoarele categorii de infractiuni:

1) infarctiuni politice sau fapte conexe unor asemenea infractiuni (atentatul la viata unui sef de
stat sau a unui membru al familiei sale, nu va fi considerat infractiune politica);
2) infractiuni militare care nu constituie infractiuni de drept comun;
3) infractiuni motivate ca fiind de drept comun dar care urmaresc pedepsirea unor personae din
considerente de rasa, de religie, de nationalitae sau de opinii politice.

C. Conditii referitoare la pedeapsa

In art. 2, paragraful 1 din Conventia Europeana de Extradare se prevede ca extradarea va fi

ceruta si respectiv, acordata de Romania in vederea urmaririi sau judecarii, numai pentru fapte a
caror savarsire atrage, potrivit legislatiei partii solicitante, o pedeapsa privativa de libertate mai
mare de 2 ani sau mai severa, iar in vederea executarii pedepsei, numai daca pedeapsa privativa
de libertate este mai mare de un an sau mai severa.
Daca fapta pentru care se solicita extardarea este pedepsita in statul solicitant cu moartea 8,
extradarea se va acorda in schimbul unor asigurari ca aceasta nu se va executa ci va fi comutat
(art. 29 din Legea nr. 302/2004). In acest sens si Legea nr. 80 din 9 mai 1997 pentru ratificarea
conventiei europene de extradare, in art 11, aminteste si de pedeapsa capitala, care prevede faptul

7
F.R. Radu, De la extradare la mandatul european de arestare. O privire istorica si juridica, Dreptul nr. 2/2006,
p.60-61.
8
L. Coras, Extradarea in lumina Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara in materie penala, Dreptul
nr.11/2004.
ca daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu pedeapsa capitala de catre legea
partii solicitante si daca, in acest caz, aceasta pedeapsa nu este prevazuta de legislatia partii
solicitate, sau in mod normal aici nu este executata, extradarea nu va putea sa fie acordata decat
cu conditia ca partea solicitanta sa dea asigurari considerate ca indestulatoare de catre partea
solicitata ca pedeapsa capitala nu se va aplica.9
Inculpatul, condamnat cu o pedeapsa privativa de libertate suspendata conditionat, poate fi
extradat in caz de suspendare partiala, daca fractiunea de pedeapsa ramasa raspunde exigentelor
de gravitate prevazute la art. 28 si nu exista alte impedimente legale la extradare (art. 30 din
Legea nr. 302/2004).

D. Conditii privitoare la competenta

In cazul conditiilor privitoare la competenta exista doua situatii:

1. Daca infractiunea pentru care se cere extradarea a fost savarsita in tot sau in parte pe
teritoriul statului roman, se poate refuza extradarea. In acest caz se aplica principiul
teritorialismului prevazut in art. 8 din noul Codul penal.10
2. Cand infractiunea care face obiectul cererii de extradare a fost savarsita in afara statului
solicitant.
In acest caz, extradarea, poate fi refuzata numai daca legislatia statului roman nu
autorizaeza urmarirea unei infractiuni de acelasi fel, savarsita in afara teritoriului sau, ori nu
autorizeaza extradarea pentru infractiunea care face obiectul cererii.
In ambele sitautii, statul roman are obligatia sa ia masuri de urmarire si judecarea acelor
infractori.

9
Legea nr. 80 din 9 mai 1997.
10
(1) Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei.
(2) Prin teritoriul Romaniei se intelege intinderea de pamant, marea teritoriala si apele cu solul, subsolul si spatiul
aerian, cuprinse intre frontierele de stat.
(3) Prin infractiune savarsita pe teritoriul Romaniei se intelege orice infractiune comisa pe teritoriul aratat in alin. (2)
sau pe o nava sub pavilion romanesc ori pe o aeronava inmatriculata in Romania.
(4) Infractiunea se considera savarsita pe teritoriul Romaniei si atunci cand pe acest teritoriu ori pe o nava sub
pavilion romanesc sau pe o aeronava inmatriculata in Romania s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de
complicitate ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infractiunii.
 E. Conditii privitoare la procedura

Extradarea se mai acorda daca:

1. Actiunea penala in ambele tari, se pune in miscare la plangerae prealabila a persoanei

vatamate.
2. In situatia cand nu a intervenit amnistia faptei.
3. A trecut termenul de prescriptie a raspundesrii penale sau a executarii pedepsei.
4. Exista autoritatea de lucru judecat, adica persoana pentru care se cere extradarea a mai
fost judecata pentru acceasi infractiune: autoritatea de lucru judecat opereaza chiar daca faptei
definitive judecate i s-ar da o alta incadrare judiciara.

Ordinea de preferinta in acordarea extradarii

In cazul in care extradarea este ceruta de mai multe state fie pentru aceiasi fapta, fie
pentru fapte diferite, statul roman hotaraste tinand seama de toate imprejurarile, precum:
gravitatea si locul savarsirii infractiunii; de datele depunerii cererilor respective; nationalitatea
persoanei reclamate; de existenta reciprocitatii de extradare in raport cu statul roman si
posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitant.
Ministerul Justitiei va instiinta de urgenta autoritatile competente ale statelor solicitante
despre existenta concursului de cereri.

Organele implicate in efectuarea extradarii

Cererea formulata, de catre autoritatea competenta a statului solicitant, in scris, se

adreseaza Ministerului Justitiei din Romania. Dar o alta cale poate fi convenita prin intelegere
directa intre statul solicitant si statul roman solicitat.

Actele procedurale sunt efectuate de organele Ministerului Public si cele ale Ministerului
Justitiei. Fiind organe de specialitate acestea pot sa aprecieze daca s-a comis o fapta prevazuta de
legea penala, care indeplineste conditiile legale pentru a se acorda extradarea, daca infractorul se
gaseste pe teritoriul statului solicitat, precum si daca sunt indeplinite celelalte conditii prevazute
in conventiile internationale pentru a se putea obtine sau efectua extradarea. In Romania
activitatile de arestare si de predare catre statului solicitant sunt efectuate de organele de politie
prin Biroul National Interpol. Iar extradarea se hotaraste de justitie.11

CONCLUZII

Extradarea reprezinta un act, bilateral sau multilateral, de asistenta juridica internationala pe

care statele, si-o acorda reciproc in vederea combaterii criminalitatii. Ea poate fi acordata numai
in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate. Fara aceasta asistenta
juridica pe care o reprezinta extradarea nu s-ar putea aplica legea penala in cazurile in care dupa
savarsirea infractiunii, faptuitorul reuseste sa paraseasca teritoriul tarii. Ca regula, cetatenii
proprii nu se extradeaza.

Extradarea este o institutie juridica avand un pronuntat continut politic, intrucat ea se

realizeaza pe baza vointei liber exprimate a statelor respectand-se suveranitatea si independenta
lor.
Constitutia Romaniei satbileste ca extradarea se hotareste de justitie. Extradarea o regasim
ca o institutie juridica atat a dreptului intern cat si a dreptului international prin care sunt
predate, statelor indreptatite a le judeca si condamna ori a le obliga sa execute o pedeapsa la care
au fost condamnate, persoanele vinovate de savarsirea unor infractiuni internationale.12

11
A. Boroi, Drept penal partea generala. Conform Noului Cod penal, editura C.H. Beck, Bucuresti 2010, p. 119.
12
C. Andronovici, Drept international public, Ed. Graphix, Iasi, 1993, p. 86.
 BIBLIOGRAFIE

1) A. Boroi, Drept penal partea generala. Conform Noului Cod penal, Ed C.H. Beck, Bucuresti
2010;
2) C. Andronovici, Drept international public, Ed. Graphix, Iasi, 1993;
3) F.R. Radu, De la extradare la mandatul european de arestare. O privire istorica si juridica,
Dreptul nr. 2/2006;
4) L. Coras, Extradarea in lumina Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara in materie
penala, Dreptul nr.11/2004;
5) Legea 302/2004 privind coperarea judiciara in materie penala, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, partea I, nr. 534 din 21 iunie, 2006;

6) Legea nr. 80 din 9 mai 1997 pentru ratificarea conventiei europene de extradare,
incheiata la Paris la 13 decembrie 1957 si a protocoaleleor sale aditionale, incheiata la
Strasbourb la 15 octombrie si al 17 martie 1978 / Protocolul Aditional la Conventia
Europeana de extradare (Strasbourg, 15 octombrie), publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997;
7) Legea nr. 15 din 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al Romaniei, publicat
in BULETINUL OFICIAL nr. 79 - 79 bis din 21 iunie 1968;
8) Legea nr. 286/2009 privind noul Cod Penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 510 din 24
iulie 2009, in vigoare de la 1 februarie 2014.