UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI

FACULTATEA DE DREPT
MASTER: STINTE PENALE

DISCIPLINA: DREPT INSTITUTIONAL AL UNIUNI EUROPENE

CRIME IMPOTRIVA UMANITATII

GENOCIDUL

COORDONATOR STINTIFI,

Lect, univ. dr. Tache Bocaniala

STUDENTA,

Vaman Andreea

2017
Table of Contents
Introductie ..................................................................................................................................... 3

Perspectiva istorica .................................................................................................................... 3

Sistemul actual al Organizatiei Natiunilor Unite raportat la problema prevenirii si

combaterii genocidului ................................................................................................................. 5

Infractiunea de genocid in legislatia penala a Romaniei ........................................................... 7

Comparati intre vechia si actoala reglementare ..................................................................... 7

Concluzii ...................................................................................................................................... 10

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 11
 Introductie

Aparitia si dezvoltarea sistemului penal international modern se datoreaza diverselor

conflicte sangeroase de la sfarsitul sec. XIX si sec XX-lea. Unele dintre ele acopereau o arie
geografica relativ mica altele izbucnind la o scara mai mare (primul razboi mondial, al-doi-lea
razboi mondial, razboiul din vietnam, etc). Ca rezultat, deobicei in urma conflictelor, au existat o
multitudine de incercari sa codifice regulile de comportament intr-o altercatie armata si sa
defineasca o serie de infractiuni care fac referinta la o serie de actiuni ce nu pot fi tolerate sub
nici o forma.

Una dintre cele mai puternice voci din doctrina, la acele vremuri, Cherif Bassiouni, a
mentionat ca in opinoa publicului crima impotriva umanitatii reprezenta orice actiune atroce
comisa la o scara larga1. Dupa cum se observa descriptia generala, este utila din punct de vedere
conceptoal, este complet inutila in codificarea unor infractiuni bine determinate.

La momentul de fata dreptul international recunoaste multe crime conta umanitati dar nici
una nu a avut un trecut istoric mai dramatic sau a lasat o impresie in constiinta colectiva ca
genocidul.

Perspectiva istorica

Genocidul nu este un fenomen nou sau abea descoperit. Si in literatura clasica sunt
mentionate asemenea atrocitati, era coloniala a stat ca martor a numeroasele cazuri cand intregi
grupuri indigene din America de Nord, din America Latina cat si din Africa erau macelarite
(adliteram intr-un caz in Africa mainile indigenilor erau folosite ca valuta), Holocaustul nu a fost
nici primul caz de genocid nici ultimul (un exemplu mai recent: furtul de organe a practicienilor
Falun Gong).

In 8 august 1945 cele patru superputeri care au esit invingatoare in al doilea razboi
mondial au semnat Carta de la Nurimberg, care onoreaza pactul de Londra facut doi ani inainte

1
Crimes Against Humanity, in Crimes of War The Book http://www.crimesofwar.org/the book/crimes- gainst-
humanity.html;
sa supuna justitiei criminali de razboi din partea Europeana a Axei la sfarsitul razboiului2. Acest
eveniment marcheaza cel mai important pas in dezvoltarea dreptului international penal si
infiintarea tribunalului international penal.

Anteriot acestui moment, au fost facute referinte, mod izolat si discret, la actiuni care
incalcau unele principii umanitare sau intrau in conflict cu legea. Prima conventie de la Haga din
1899, conventia din 1907 de la Haga si Comisia creata de Aliatii dupa Primul Razboi Mondial,
care desi sunt considerate progrese in stoparea crimelor contra umanitatii, nu definesc aceste
crime nici nu au generat anchetari impotriva celor vinovati. Abia dupa procesul de la Nurimberg
cei vinovati de atrocitatile comise au inceput sa fie pedepsiti.

Un jurist evreu polonez pe nume Raphael Lemkin patenteaza, in 1944, termenul de

genocid, impreunind cuvantul greek genos care inseamna rasa, natiune sau trib si sufixul Latin
cide de la cuvantul caedere ce inseamna a ucide.

Genocidul in viziunea lui Lemkin3 este definit ca distrugerea unei natiuni sau grup etnic,
sau un plan, compus din diferite actiuni, coordonat sa distruga piloni de baza a unei comunitati,
cu intentia de a eradica grupul. Obiectivul unui asenenea plan ar trebui sa fie distrugerea
institutiilor politice si sociale, a culturii, limbi, spiritului national, religie, a vietii economice si
disrugerea securitatii, libertatii, sanatatii, demnitatii sau uciderea membrilor apartinand unui
grup. Genocidul este indreptat impotriva unui gup ca o entitate, iar actiunile implementate sunt
loate impotriva indivizilor pentru ca fac parte din grupul national tinta.

Definitia lui Lemkin este foarte ingusta, subiectul pasiv fiind grupul national si nu orice
crup uman. In acelasi timp era si foarte vast incorporand nu numai actiuni fizice dar facand
referinta si la actiunile intreptate impotriva culturii si modului de trai a grupului.

Opera lui Lemkin era clar motivata de propria experienta cu razboiul si Holocaustul
inclusiv pierderea unor membri ai familiei. Dar Lemkin s-a bazat si pe alte lucrari care vizau
atrocitatile comise impotriva Armenilor si a diverselor colonii Europene.

La procesul de la Nuremberg, noul concept nu a jucat un rol important. Asta sa datorat in

parte faptului ca termenul de genocid inca nu se regasea sub umbrela dreptilui international.

2
Leo Kuper, Genocide, Its Political Use in the Twentieth Century, New Haven: Yale University Press, 1981, p. 12;
3
Raphael Lenkin, Axis Rule in Occupied Europe;
Imediat dupa razboi, atentia publicului nu s-a centrat asupra politici de exterminare, ci pe
agresiunile armate a Germaniei Naziste fiind in mod afectuos numite crima suprema. Lenkin in
mod personal a plecat la Nurimberg sa faca lobby pentru includerea crimei de genocid in lista
acuzatiilor, dar fara succes. Ulterior Lemkin si-a redirectionat eforturile, de lobby, asupra noi
infiintate Organizatii a Natiunilor Unite, ajungand consultant Secretarului General, pe tot
parcursul crearii Conventiei Pentru Prevenirea si Reprimarea Crimei de Genocid adoptata si
deschisa spre semnare de Adunarea generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia 260A(III) din 9
decembrie 19484.

Conventia era inca de la inceput criticata, Georg Schwarzenberger ca exemplu este de

opinie ca intreaga Conventie pleaca de la prezumtia ca statul este nevinovat si ca individul este
necinstit, cea cei reversul adevarului. Conventia ar fi inutila unde poate fi aplicata si inaplicabila
unde ar fi utila.

In ziua de azi stim ca aceste critici nu sunt complet nefondate. Menirea Conventiei Pentru
Prevenirea si Reprimarea Crimei de Genocid era sa elibereze umanitatea de un flagel atat de
odios prin cooperarea internationala pentru a preveni pe viitor pierderi umane. Telul nu numai ca
nu a fost atins dar perioada de dupa 1948 a vazut numeroase cazuri de genocid, transformand
sec. al XX-lea in secolul genocidului.

Sistemul actual al Organizatiei Natiunilor Unite raportat la problema prevenirii si

combaterii genocidului

Conventia constituie primul tratat privind drepturile omului din sistemul modern de
protectie a acestora. Pana la acel moment ideea ca statele ar putea sa fie trase la raspundere
pentru atrocitatile comise impotriva propriilor cetateni era extrem de controversata5, Conventia
ne recunoscand imunitatea sefilor de stat sau de guvern si obliga statele sa coopereze in

4
Intrata in vigoare la 12 ianuarie 1951, conform dispozitiilor art. XIII, Romania a aderat la Conventie la 2 noembrie
1950 prin Decretul nr. 236, publicat in Buletinul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 110 din 2 decembrie 1950;
5
William A. Schabas, What is Genocide? What are the Gaps in the Convention? How to Prevent Genocide?,
Politorbis, nr. 47, 2/2009, p.33, 34, disponibil pe portalul Departamentului Federal al Afacerilor Externe al
Confederatiei Elvetiene, sectiunea Documentation, Publications, Swiss Foreign Policy, Archive
(http://www.eda.admin.ch/etc/medialib/downloads/edazen/doc/publi/publi2.Par.0095.File.tmp/Politorbis%2047%20
-%20Genocide%20Prevention.pdf);
extradarea persoanelor suspecte sau vinovate. Faptul ca Adunarea Generala a recunoscut, in
unanimitate si a codificat genocidul ca fiind o crima internationala a reprezentat primul pas in
combaterea acestuia6. Conventia, pe langa definirea crimei de genocid, mai si impune asupra
statelor parti obligatia de a lua masurile legislative necesare pentru a pedepsi persoanele care se
fac vinovate de comiterea crimei de genocid pe teritoriul lor7.

In punerea in practica a Conventiei demonstrarea intentiei de a distruge ridica cele mai

interesante problemele. Intrucat Conventia prevede ca, pentru a ne afla in situatia unui genocid,
actiunile enumerate la articolul 2 trebuie comise cu intentia de a distruge, in tot sau in parte, un
grup national, etnic, religios sau rasial. Comisia Internationala de Ancheta ONU in Darfur a
argumentat ca violarile masive ale drepturilor omului comise de fortele Guvernului statului
Sudan si de cele aflate sub comanda acestuia intrunesc doua dintre elementele crimei de genocid
si anume: uciderea sau atingerea grava a integritatii fizice sau mentale sau supunerea intentionata
a membrilor unui grup la conditii de existenta care antreneaza distrugerea fizica totala sau
partiala; existenta unui grup care sa reprezinte tinta acestor actiuni. Dar Comisia a sustinut ca din
aceste acte nu rezulta, intentia de a distuge grupul, concluzionand astfel ca, cel putin in ceea ce
priveste Guvernul statului Sudan, acesta nu se face vinovat de comiterea infractiuni de genocid.
La momentul de fata calificarea situatiei din Darfur este controversata. Chiar Procurorul Curtii
Penale Internationale a fost aspru criticat pentru ca a emis un mandat de arestare pe numele
Presedintelui Omar al-Bashir pentru comiterea crimei de genocid8.

Curtea Internationala de Justitie dupa cum a demonstrat in cazul Bosnia si Hertegovina c.

Serbia si Muntenegru, a adoptat o pozitie conservatoare in ceea ce priveste continutul crimei de
genocid9. Aceeasi retinere in a largiri definitiei a fost observata si la Tribunalul Penal

6
William A. Schabas, What is Genocide? What are the Gaps in the Convention? How to Prevent Genocide?, p.36;
7
Articolul 5 al Conventiei pentru prevenirea si pedepsirea crimelor de genocid, semnata la Paris, 9 decembrie 1948,
traducere neoficiala, disponibila pe portalul Centrului de Informare ONU pentru Romania,
(http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/instrumente_internationale/conventie_prevenirea_si_pedepsirea_c
rimelor_de_genocid/), consutat la 3 martie 2011;
8
http://www.project-syndicate.org/commentary/cassese4/English, consultat la 2 martie 2011;
9
Curtea a argumentat ca dislocarea si deportarea membrilor unui grup, chiar si atunci cand se realizeaza cu forta, nu
este echivalenta cu distrugerea grupului in sensul Conventiei pentru prevenirea si pedepsirea crimelor de genocid si
nici distrugerea grupului nu este un rezultat direct al dislocarii. Deportarea ar putea fi considerata genocid doar
atunci cand ar presupune supunerea intentionata a grupului la conditii de existenta care antreneaza distrugerea
fizica totala sau partialaconform articolului 2, lit.c. al Conventiei. A se vedea Hotararea Curtii in cauza Aplicarea
International pentru fosta Iugoslavie10. Mai mult, Statutul Curtii Penale Internationale, care ar fi
putut sa modernizeze conceptului de genocid, nu face altceva decat sa preia definitia din
Conventie, fara a-i aduce cea mai mica modificare11.

Infractiunea de genocid in legislatia penala a Romaniei

Introducerea infractiunii de genocid in legislatia penala interna s-a datorat obligatiilor

asumate de Romnia prin aderarea la Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de
genocid, la care am aderat in 1950. Ca atare infractiunea de genocid in norma interna isi gaseste
reglementarea, cu unele modificari ce vizeaza forma, in art. 438 Cod pen. care corespunde
incrinarii de la art. 357 Cod pen. de la 1969 incorporat in grupul infractiunilor contra pacii si
omenirii.

Ca si in reglementarea anterioara, in varianta sa tip aceasta infractiune se realizeaza prin

aceleasi actiuni alternative incriminate si in legislatia veche, presupun: uciderea de persoane,
vatamarea integritatii fizice sau mintale a persoanelor, supunerea la conditii de existenta de
natura sa duca la distrugerea fizica a persoanelor, impunerea de masuri menite sa impiedice
nasterea de copii si transferul fortat de copii apartinnd unui grup in alt grup. Toate actiunile
trebuie sa aiba ca tinta un numar mare de persoane care fac parte dintrun grup national, etnic,
rasial sau religios, cu scopul de a distruge, integral sau doar in parte, grupul vizat.

Comparati intre vechia si actoala reglementare

Modificarile aduse textului de incriminare a genocidului au vizat indeosebi forma

acestuia, in sensul ca s-a urmarit realizarea unei mai bune corelari cu art. 6 din Statutul Curtii

Conventiei privind prevenirea si pedepsirea crimei de genocide (Bosnia si Hertegovina c. Serbia si Muntenegru) din
26 ianuarie 2007, p.71, para.190, disponibila la http://www.icj-cij.org/docket/files/91/13685.pdf;
10
A. Schabas, What is Genocide? What are the Gaps in the Convention? How to Prevent Genocide?, p.37;
11
Articolul 5 al Statutului Curtii Penale Internationale, semnat la Roma, 17 iulie 1998, disponibil pe portalul Curtii
Penale Internationale, sectiunea Legal texts and tools (http://www.icc-cpi.int/NR/rdonlyres/EA9AEFF7-5752-4F84-
BE94-0A655EB30E16/0/Rome_Statute_English.pdf);
Penale Internationale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998. in acest sens, a fost exclusa din cuprinsul
textului de incriminare notiunea de colectivitate, fiind pastrata doar cea de grup, cu
argumentul ca aceasta din urma este preferata in actele normative internationale recente (e
considerata mai putin ambigua).

Acelasi lucru il deducem si din formularea folosita la alin. (1) lit. a) uciderea de membri
ai grupului, se remarca faptul ca, fata de norma corespondenta, textul de incriminare a fost
reformulat in asa fel inct s-a inlaturat caracterul echivoc al exprimarii din vechiul articol care
prevedea uciderea membrilor grupului, expresie ce putea fi interpretata si in sensul uciderii
tuturor membrilor grupului vizat, si nu doar a unor dintre acestia.

Daca ne aflam in fata situatiei prevazute la alin. (1) lit. b) vatamarea integritatii fizice
sau mintale a unor membri ai grupului (national, etnic, rasial sau religios) nu mai gasim
expresia vatamarea grava utilizata in norma corespondenta din Codul penal din 1969, pentru
corelarea reglementarii cu incriminarea faptelor de loviri sau orice alte acte de violenta
indreptate impotriva integritatii corporale sau sanatatii persoanei (art. 193 si art. 194 Cod pen.
actual). De asemenea, pentru a evita eventuale interpretari divergente, legiuitorul a precizat ca
vatamarea poate privi doar pe unii dintre membrii grupului, nu neaparat pe toti, asa cum putea fi
interpretat vechiul text, care utiliza expresia membrilor grupului.

In cazul faptei incriminate la alin. (1) lit. c) supunerea grupului la conditii de existenta
de natura sa duca la distrugerea fizica, totala sau partiala, a acestuia s-a precizat ca infractiunea
poate exista nu numai in situatia distrugerii fizice totale a membrilor grupului, ci si atunci cnd
distrugerea este doar partiala. Daca formularea folosita in veciul cod, (...) de natura sa conduca
la distrugerea fizica, era echivoca, putnd fi interpretata in sensul ca doar distrugerea totala
determina retinerea infractiunii, in noua reglementare s-a precizat expres ca distrugerea poate fi
totala sau partiala, inlaturndu-se astfel orice dubiu in aceasta privinta. Tot cu privire la fapta de
la lit. c) a alin. (1), se observa ca a fost inlaturat termenul tratament din expresia conditii de
existenta sau tratament din vechea reglementare, fara insa ca aceasta eliminare sa afecteze
continutul juridic al incriminarii.

Cat priveste faptele mentionate la lit. d )si e) ale alin. (1), se observa ca au fost aduse
unele modificari de ordin terminologic, in sensul ca termenul luarea a fost inlocuit cu
impunerea, fiind astfel accentuat caracterul abuziv al masurilor viznd impiedicarea nasterilor,
iar notiunea transferul a inlocuit-o pe cea de transferarea.
 Forma agravata prevazut la alin. (2) inschimb nu a suferit intervenit, nicio modificare, in
noua reglementare fiind preluat integral textul corespondent din reglementarea anterioara.

Nici forma atenuata a infractiunii, constnd in realizarea unei intelegeri intre faptuitori in
vederea savrsirii infractiunii de genocid, o regasim, cu un continut constitutiv identic, insa
apare, in privinta regimului de sanctionare, o modificare ca urmare a reducerii limitei maxime
speciale de la 20 la 10 ani de inchisoare.

Elementul de noutate il constituie introducerea unei a doua forme atenuate, prevazuta in

alineatul final al textului de incriminare [alin. (4)]. Astfel, in reglementarea actuala este
incriminata si fapta constnd in incitarea la savrsirea infractiunii dc genocid, comisa in mod
direct, in public. Prin actiunea de incitare textul se refera la o indemnare adresata mai multor
persoane la o comportare antisociala care, in acest caz, presupune comiterea unor fapte dintre
acelea care intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de genocid. Incitarea nu echivaleaza
cu determinare, in sensul ca nu implica obligatia adoptarii hotarrii de a comite genocidul de
catre persoanele vizate.

Pentru existenta infractiunii in aceasta forma este necesar ca actiunea de incitare sa fie
comisa in mod direct si in public, adica in conditiile prevazute in art. 184 NCP.

Tentativa la comiterea infractiuni de genocid, conform dispozitiilor art. 445 Cod pen., se
pedepseste la fel ca in reglementarea anterioara.

Inschimb spre deosebire de vechea reglementare in materie la art. 361 alin. (3) Cod pen.
din 1969, era prevazuta o dispozitie speciala de sanctionare a faptelor de tainuire si favorizare la
infractiunea de genocid (inchisoarea de la 3 la 10 ani), in noul Cod penal nu mai gasim o astfel
de reglementare.

Datorita faptului ca noul text de incriminare privind infractiunea de genocid a fost preluat
textul corespondent din vechea reglementare, explicatiile teoretice realizate sub Codul penal din
1969, cat timp nu se refera la modificarile sus-evidentiate, isi mentin valabilitatea si in aplicarea
incriminarii din Codul penal actual.

Legea penala mai favorabila.

In cazul formei tip si a formei agravate a infractiunii de genocid, data fiind continuitatea
sanctiunilor penale prevazute de lege, problema legii penale mai favorabile nu se va pune.
 Prin regimul sanctionator, problema legii mai favorabile se va pune doar in cazul formei
atenuate prevazute la alin. (3) al textului de incriminare, in cazul careia legea noua este mai
favorabila, intruct prevede o limita maxima redusa fata de cea din norma corespondenta din
reglementarea anterioara.12.

Concluzii

Genocidul este un fenomen socio-politic observat din anticitate dar care a fost definit abia
dupa cele mai sangeroase conflagratii ale sec. XX-lea dar care, datorita modului de exprimare si
dificultatii de a demonstra intentia faptuitorului, pentr-u care afost si criticata, era aproape
inutilizabila.

Cu timpul limbajul juridic sa specializat, penru a impiedica interpretari incorecte, si

jurisprudenta s-a cristalizat, dar dificultatiile in demonstrarea intentiei au persistat datorita
tendintei conservatoare a Curtii Penale Internationale. Totusi conventia nu este complet ineficace
si s-a demonstrat a fi o unealta socio-politica veritabila deschizand discursul pe plan international
asupra sanctionarii insasi liderilor statelor pentru actiuni pe care uni le considerau prerogative ale
puteri lor.

In acelasi timp doctrina a evidentiat modul in care perceptia umana poate fi contorsionata
si pasii pe care ii face societatea ca sa se ajunga la o asemenea atrocitate. Ea trebuie tratata ca o
boala virulenta, in alte cuvinte ar fi mai benefic daca sar interveni in momentele cand apar
sintomele caracteristice.

12
Tudorel Toader, Maria-loana Michinici, Anda Crisu-Ciocinta, Noul Cod penal : comentarii pe articole, Editura
Hamangiu, Bucuresti, 2014, p. 652;
 BIBLIOGRAFIE

1) Crimes Against Humanity, in Crimes of War The Book

http://www.crimesofwar.org/the book/crimes- gainst-humanity.html;
2) Leo Kuper, Genocide, Its Political Use in the Twentieth Century, New Haven: Yale
University Press, 1981;
3) Raphael Lenkin, Axis Rule in Occupied Europe;
4) William A. Schabas, What is Genocide? What are the Gaps in the Convention? How to
Prevent Genocide?;
5) Tudorel Toader, Maria-loana Michinici, Anda Crisu-Ciocinta, Noul Cod penal :
comentarii pe articole, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2014;
6) Legea nr. 15 din 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al Romniei,
publicat in BULETINUL OFICIAL nr. 79 - 79 bis din 21 iunie 1968;
7) Legea nr. 286/2009 privind noul Cod Penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 510 din
24 iulie 2009, in vigoare de la 1 februarie 2014;
8) Decretul nr. 236/1950 privind aderarea la Conventia pentru prevenirea si
reprimarea crimei de genocid, aprobata de Adunarea Generala a Organizatiei
Natiunilor Unite la 9 decembrie 1948;

9) Legea nr. 111/2002 pentru ratificarea Statutului Curtii Penale Internationale,

adoptat la Roma la 17 iulie 1998, emis de: PARLAMENT si publicat in:
MONITORUL OFICIAL NR. 211 din 28 martie 2002.