REFERAT

Procedura partajului
Proceduri în dreptul familiei

2018
 Introducere
Proprietatea comună cunoaște două forme, proprietatea comună pe cote-părti și
proprietatea comună în devălmâșie (art. 632 din noul Cod civil). Prima este la rândul ei
de două feluri: proprietate comună pe cote-părți obișnuită sau temporară și proprietate
comună pe cote-părti fortată și perpetua. Din punct de vedere terminologie, proprietatea
comună asupra unui bun singular, individual se mai numește coproprietate, iar dacă
poartă asupra unei universalităti de bunuri - indiviziune. Judecarea oricărei cereri de
partaj privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună se face
după procedura prevăzută în Codul Civil, cu excepția cazurilor în care legea prevede o
alta procedura. În cadrul acestei lucrări vom examina toate aspectele procedurii de
partaj. Vom debuta cu definirea noțiunei de împărțeală și a regulilor aplicabile în cazul
partajului. Apoi vom examina tipurile de partaj, modalitățile de soluționare a cererilor de
partaj și aspectele atribuirii bunurilor. Ultima parte a lucrării va prezenta concluziile.
Aspecte generale ale procedurii partajului judiciar
Procedura partajului judiciar este o procedură specială care se referă la
împărţeala bunurilor comune. Proprietatea comună, în sens restrâns, se referă la
coproprietate şi proprietatea comună în devălmăşie. Prin partaj se pune capăt stării de
proprietate comună, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun se împart, în
materialitatea lor, între titulari. Partajul poate fi făcut convenţional, prin acordul de voinţă
a tuturor coproprietarilor sau judiciar. Instanţa competentă din punct de vedere material
este judecătoria. Competenţa teritorială trebuie stabilită în funcţie de tipul partajului
succesoral sau al bunurilor comune ale soţilor. Acţiunea de partaj este imprescriptibilă
extinctiv,dar nu şi achizitiv, partajul putând fi cerut atunci când unul din coproprietari a
folosit exclusiv bunul, afară de cazul când acest l-a uzucapat în condiţiile legii. Instanţa
trebuie să aibă în vedere în principal împărţeala bunurilor voluntar de către părţi, iar
când acest lucru nu este posibil instanţa va trece la stabilirea bunurilor care trebuie
partajate, calitatea de proprietar a fiecărei părţi, iar în caz de împărţire a unei moşteniri
se vor stabili datoriile transmise prin succesiune, cele avute faţă de persoana decedată
şi sarcinile moştenirii. Instanţa va face împărţeala în natură, ea procedează la formarea
loturilor şi atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale ca valoare, ele se
întregesc printr-o sumă de bani. Instanţa va întocmi o încheiere de admitere în principiu,
în cazul în care pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare şi
evaluare. Instanţa poate da şi încheiere de admitere în principiu suplimentară dacă
după pronunţarea hotărârii de admitere în principiu, dar înainte de pronunţarea hotărârii,
se demonstrează faptul că există şi alţi co-proprietari, ori nu au fost determinate toate
bunurile care trebuiau supuse împărţelii.
 Persoanele care pot cere partajul
Primele persoane îndreptățite să ceară partajul sunt coindivizarii. Moștenitorii
legali, legatarii universali sau cu titlu universal, ori instituitii contractuali universali sau cu
titlu universal pot solicita deopotrivă partajul. În caz de cesiune a drepturilor lor
succesorale conform dispozitiilor art. 1399 C. civ., cesionarii le iau locul putând cere
partajul ca și acestia însăși. Nu pot cere partajul moștenitorii lipsiți de drepturi asupra
masei indivize, cum este cazul legatarilor sau instituitilor contractuali cu titlu particular,
acestia primind individual direct de la defunct anumite bunuri. De asemenea,
cumpărătorul unui bun succesoral individual determinat de la unul dintre coindivizari
este un având-cauza particular, care nu dobândeste prin aceasta calitatea de
coindivizar, astfel încât nu poate cere partajul în nume propriu.
Dat fiind faptul că indiviziunea nu poate exista decât între persoane care au
drepturi de aceeasi natură, nudul proprietar nu poate cere „partajul” contra
uzufructuarului, dar dacă există mai mulți nuzi-proprietari sau mai mulți uzufructuari,
asadar două indiviziuni diferite asupra aceleiasi succesiuni (una în nuda-proprietate și
una în uzufruct) oricare dintre nuzii-proprietari poate cere partajul în privința indiviziunii
de nuda-proprietate, în timp ce oricare dintre uzufructuari poate cere partajul în privința
indiviziunii de uzufruct; dar dacă unul dintre coindivizari are drepturi în ambele
indiviziuni, acesta poate cere partajul în oricare dintre acestea.
Noțiunea de împărțeală
Dreptul de proprietate asupra unui bun sau asupra unei universalităti de bunuri
poate să apărțină adeseori mai multor persoane Atunci când dreptul de proprietate al
mai multor persoane se întinde asupra unui singur bun sau asupra unor bunuri privite ut
singuli dreptul acestora se înfătisează sub forma unui drept de proprietate comună.
Dreptul de proprietate comună poate îmbrăca două forme: dreptul de proprietate pe
cote-părti și dreptul de proprietate în devălmăsie. Dacă dreptul de proprietate al mai
multor persoane poartă asupra unei universalități de bunuri ne aflăm în prezenta stării
de indiviziune. Conceptul de împărțeală semnifică în limbajul obisnuit distribuirea unor
bunuri între mai multe persoane. În doctrina juridică împărțeala este definită ca fiind
acea operatiune juridică care are ca scop curmarea stării de indiviziune și înlocuirea
dreptului indiviz al fiecărui proprietar cu un drept exclusiv asupra unuia sau mai multor
bunuri concrete. Împărțeala se poate realiza fie pe cale convențională, fie prin
intermediul justiției. Partajul judiciar se judecă după aceste norme indiferent că este
vorba despre o proprietate comună în indiviziune, de o coproprietate, sau de o
proprietate comună în devălmăsie.
Regula în materia partajului este că el se va produce în natură, şi ca instanţa
este cea care are rolul de a stabili valoarea de circulaţie a bunurilor supuse partajului.
Când împărţeala bunurilor în natură nu este posibilă, instanţa poate dispune, prin

3
încheiere, atribuirea provizorie a întregului bun. Bunurile se pot atribui definitiv la
cererea unuia dintre coproprietari, iar instanţa este cea care va stabili sultele pe care
acesta va trebui să le plătească celorlalţi copărtaşi. Instanţa poate dispune vânzarea
bunurilor în cazul partajului care nu poate fi realizat convenţional sau pe cale
judecătorească ori în situaţia în care bunurile nu pot fi împărţite în natură sau atribuite
unui copărtaş.
Termen de prescripţie
În cazul în care bunurile nu pot fi atribuite prin niciun mod de realizare a
partajului, vor fi supuse vânzării la licitaţie publică cu ajutorul unui executor
judecătoresc. Dacă una dintre părţi cere, instanţa poate împărţi bunurile pentru care nu
s-a dispus vânzarea. Dacă partajul în natură nu poate fi realizat, copărtaşii nu sunt de
acord cu privire la atribuirea bunului şi nici nu poate fi vândut, instanţa va decide
închiderea dosarului, dispunând acest lucru printr-o sentinţă. Termenul de prescripţie a
cererii de executare a hotărârii de partaj este de 10 ani. Cheltuielile de judecată se
împart între coproprietari în funcţie de cota parte care le revine prin împărţeală.
Reguli aplicabile
Judecarea oricărei cereri de partaj privind bunuri asupra cărora părțile au un
drept de proprietate comună se face după procedura prevazuta în prezentul titlu, cu
excepția cazurilor în care legea prevede o altă procedură.
Cuprinsul cererii
Reclamantul este obligat sa arate în cerere, pe langa mențiunile prevăzute la art.
194, persoanele între care urmeaza a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este
cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum
și persoana care le detine sau le administreaza.
Cererea de partaj cu care mergem la instanță trebuie să cuprindă tot ceea ce
cuprinde o cerere de chemare în judecată și alte câteva aspecte, după cum urmează:
 numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților, codul numeric personal,
semnătura;
 numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul
reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional;
 obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta
este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la
determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare;
 arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;
 arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere;

4
  persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta
este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se
află, precum și persoana care le deține sau le administrează.
Declarațiile părților
La primul termen de judecată, dacă părțile sunt prezente, instanța le va lua
declarație cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului și va lua act, când este
cazul, de recunoasterile și acordul lor cu privire la existența bunurilor, locul unde se află
și valoarea acestora.
Rolul activ al instanței. Întelegerile dintre părți
În tot cursul procesului, instanța va starui ca părțile sa imparta bunurile prin buna
învoiala. Dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la impărțirea bunurilor, instanța va
hotărî potrivit întelegerii lor. Împărțeala se poate face prin buna învoiala și dacă printre
cei interesati se află minori, persoane puse sub interdictie judecatoreasca ori disparuti,
insa numai cu incuviintarea prealabila a instanței de tutela, precum și, dacă este cazul,
a reprezentantului sau a ocrotitorului legal. În cazul în care întelegerea privește numai
partajul anumitor bunuri, instanța va lua act de aceasta învoiala și va pronunta o
hotărâre părțiala, continuand procesul pentru celelalte bunuri.
Partajul
Partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate
absolută. În cazul proprietștii comune pe cote-părti în locul cotei-părti ideale și potrivit cu
íntinderea acesteia, fiecărui coindivizar sau coproprietar íi revine ín proprietate
exclusivă un bun sau mai multe bunuri, determinate în materialitatea lor.
În cazul proprietătii comune pe cote-părti fortată și perpetuă nu este posibil
partajul.
Partajul judiciar
Dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzactie potrivit celor
aratate la art. 983, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de
coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia și creantele nascute din starea de
proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de altii. Dacă se împarte o
mostenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile și creantele
comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile mostenirii. Instanța va face
împărțeala în natura. În temeiul celor stabilite de codul civil, ea procedeaza la formarea
loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se
întregesc printr-o suma în bani. Toți cei care sunt coproprietari pe anumite bunuri și vor
să devină proprietari exclusivi își pot împărți bunurile prin partaj. Dacă coproprietarii se
înțeleg, partajul se poate face printr-un simplu act la notar. Dacă nu, se merge în

5
instanță și se face partajul judiciar. Nu există un termen-limită pentru efectuarea
partajului, iar regula principală e că bunurile se împart în natură, în măsura în care e
posibil. Hotărârea de partaj e titlu executoriu, conform procedurii civile. Dacă nu se face
prin bună învoială, cei care trebuie să-și separe bunurile pe care le au cu alții în
coproprietate nu mai au decât varianta în care un judecător îi ajută să facă asta.
Partajul judiciar e reglementat în Codul civil și cel de procedură civilă și se aplică atunci
când soții, foștii soți, moștenitorii și alți coproprietari vor să devină proprietari exclusivi
pe anumite bunuri. Partajul se va face în natură, proporțional cu cota-parte care-i revine
fiecărui coproprietar. Dacă un bun nu se poate împărți în mai multe, atunci partajul se
va face într-unul dintre următoarele moduri: atribuirea întregului bun, în schimbul unei
sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; vânzarea
bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică,
în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a
fiecăruia dintre ei.
Partajul voluntar
Coproprietarii sau coindivizorii pot împșrti bunul (bunurile) prin partaj voluntar,
prin învoialș sau, în mâsura în care nu se înteleg, prin partaj judiciar, adres ându-se
instanț ei judecștorești (art. 670 din noul Cod civil).
Partajul voluntar nu se poate face în absenta unui copșrtaș. Acesta poate sș
cearș anularea partajului. De asemenea, daeș partajul s-a făcut fără încuviintarea
autoritătii tutelare, daeș printre coproprietari sau coindivizari se aflș și un minor, acesta
va fi anulat. Minorul devenind major poate totuși ratifica acest partaj. Pentru realizarea
partajului voluntar legea nu prevede necesitatea respectării unor conditii de formă. Dacă
în masa partajabilă se află și un teren s-a considerat ca partajul trebuie să îmbrace
forma înscrisului autentic. Partajul îmbraca forma actului autentic atunci când se
realizează în cadrul procedurii succesorale notariale. Comoștenitorii pot partaj a prin
învoială întreaga moștenire sau numai o parte a acesteia, restul urmând a se împșrti pe
calea partajului judiciar și, mai mult, s-a decis că instanța poate fi sesizată chiarne calea
unei actiuni în constatare, care să privească numai aspecte în legătură cu care restul
urmând a se împărti pe calea partajului judiciar și, mai mult, s-a decis că instanța poate
fi sesizată chiar pe calea unei actiuni în constatare, care sș priveascș numai aspecte în
legătură eu care copărtașii nu se înteleg, după care sș se revină la notariat pentru
finalizarea împărtelii. Printr-un partaj voluntar este posibilă dobândirea de către unii
dintre moștenitori a nudei proprietăti, iar de cștre altii a dreptului de uzufiuct. În materie
de moștenire, partajul nejudiciar mai poate lua forma partajului de ascendent, care
reprezintș un act juridic între vii sau mortis causa prin care un ascendent împarte
bunurile care îi apărține, între moștenitori. Astfel moștenirea se transmite succesorilor
împșrtitș, conform vointei ascendentului, iar între moștenitori apar raporturi de
împșrtealș, deși n-au părțicipai la actul propriu-zis de împărteală. Partajul voluntar poate

6
fi întâlnit și în cazul bunurilor comune aie sotilor la desfacerea căsătoriei. Trebuie avute
în vedere dispozițiile cuprinse în noul Cod civil privitoare la regimul comunitștii legale. În
timpul actiunii de divort, sotii pot merge la un partaj voluntar al bunuri lor comune, fie în
față instanței, fie în față notarului public. Desigur, actiunea de partaj a bunuri lor comune
ale sotilor se poate introduce și după pronun tarea divortului. Prin învoială sotii pot
determina în natură bunurile ce vor reveni fiecșruia sau pot determina doar întinderea
drepturilor fiecăruia asupra bunuri lor comune. De asemenea, pot conveni ca după
divort să folosească împreună bunurile comune, în coproprietate, dar trebuie
determinate cotele, întrucât starea de devșlmșșie nu poate subzista. În acest sens pot
introduce actiune în constatare. În situația în care se realizează un partaj voluntar,
instanța nu mai poate face o nouă împărteală. Partajul voluntar se poate realiza în toate
cazurile de proprietate comunș, cu exceptia situatiilor în care partajul judiciar este
obligatoriu. Așa cum am arătat, în situația în care părtile nu se înteleg pentru un partaj
voluntar, se vor adresa instanței judecștorești, realizându-se un partaj judiciar.
Soluționarea cererii de partaj
În toate cazurile, asupra cererii de partaj instanța se va pronunta prin hotarare.
Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalti, precum și cele rezultate din
vanzare vor fi impărțite de instanța potrivit dreptului fiecarui coproprietar. În cazul în
care partajul nu se poate realiza în niciuna dintre modalitatile prevăzute de lege,
instanța va hotari inchiderea dosarului. Dacă se introduce o noua cerere de partaj,
încheierile de admitere în principiu prevăzute la art. 985 și 986 Codul Civil nu au
autoritate de lucru judecat.
Hotărârea de partaj: efecte și punere în executare
Odată rămasă definitivă, hotărârea de partaj constituie titlu executoriu și poate fi
pusă în executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanța nu a
dispus în mod expres această predare. Hotărârea de partaj este supusă numai apelului
(cale de atac a deciziei primei instanțe). Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe
cale incidentală în proces (cererea principală e făcută în legătură cu alt subiect),
hotărârea este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra cererii
principale. Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz,
al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data rămânerii
definitive a hotărârii judecătorești, conform prevederilor Codului civil. Dacă e vorba de
bunuri imobile, case și terenuri, atunci efectele juridice ale partajului se produc numai
dacă hotărârea de partaj se înscrie în cartea funciară. Încheierile prevăzute la art. 985
alin. și art. 986 Codul Civil pot fi atacate numai cu apel odata cu fondul.
Criteriile partajului
La formarea și atribuirea loturilor, instanța va tine seama, după caz, și de acordul
părților, marimea cotei-părți ce se cuvine fiecareia din masa bunurilor de impărțit, natura
7
bunurilor, domiciliul și ocupatia părților, faptul ca unii dintre coproprietari, inainte de a se
cere împărțeala, au facut constructii sau imbunatatiri cu acordul celorlalți coproprietari
sau altele asemenea.
Atribuirea provizorie
În cazul în care împărțeala în natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o
scadere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod pagubitor destinatia
economica, la cererea unuia dintre coproprietari instanța, prin încheiere, ii poate atribui
provizoriu intregul bun. Dacă mai mulți coproprietari cer sa li se atribuie bunul, instanța
va tine seama de criteriile prevăzute la art. 988 Codul Civil. Prin încheiere, ea va stabili
și termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat sa
consemneze sumele ce corespund cotelor-părți cuvenite celorlalți coproprietari. Dacă
coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemneaza, în termenul stabilit,
sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin hotărârea asupra fondului
procesului, ii va atribui acestuia bunul. În cazul în care coproprietarul nu consemneaza
în termen sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța va putea atribui bunul altui
coproprietar, în conditiile prezentului articol.
Atribuirea definitivă
La cererea unuia dintre coproprietari, instanța, tinand seama de imprejurarile
cauzei, pentru motive temeinice, va putea sa ii atribuie bunul direct prin hotărârea
asupra fondului procesului, stabilind totodata sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari
și termenul în care este obligat sa le plateasca.
Vânzarea bunului
În cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, desi
acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele
cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului,
stabilind totodată dacă vânzarea se va face de catre părți prin buna învoiala ori de catre
executorul judecatoresc. Dacă părțile sunt de acord ca vânzarea sa se faca prin buna
învoiala, instanța va stabili și termenul la care aceasta va fi efectuata. Termenul nu
poate fi mai mare de 3 luni, în afara de cazul în care părțile sunt de acord cu majorarea
lui. În cazul în care vreuna dintre părți nu a fost de acord cu vânzarea prin buna învoiala
sau dacă aceasta vanzare nu s-a realizat în termenul stabilit potrivit alin. , instanța, prin
încheiere data cu citarea părților, va dispune ca vânzarea sa fie efectuata de executorul
judecătoresc. Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat numai cu
apel, în termen de 15 zile de la pronuntare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste
incheieri nu mai pot fi supuse apelului odata cu hotărârea asupra fondului procesului. La
cererea uneia dintre părți, instanța poate proceda la împărțeala bunurilor pentru care nu
a dispus vânzarea potrivit art. 991.

8
 Concluzii
Noul Cod de Procedura Civila reglementează în art. 979 procedura partajului
judiciar considerată de altfel o procedura specială care se referă la împărțeala bunurilor
comune. Proprietatea comună în sens restrans se refera la coproprietate (proprietate
comună pe cote părți) și proprietatea comună în devalmașie. Legea dispune ca partajul
este “operatiunea juridica prin care se pune capat starii de proprietate comună, în
sensul ca bunul sau bunurile stapanite în comun se impart, în materialitatea lor între
titulari”. Respectiv, partajul reprezintă acea operatiune juridică prin care se pune capăt
stării de indiviziune sau coproprietate sau încetează starea de proprietate comună în
devălmășie. Avand în vedere ca partajul este un mod de incetare a proprietatii comune
ea poate fi facuta convențional (prin acordul de vointa a tuturor coproprietarilor) sau
judiciar atunci când legea dispune o anumita modalitate de impărțire a bunurilor.
Instanța compententa din punct de vedere material este judecatoria iar referitor la
competenta teritoriala ea trebuie stabilita în functie de felul acestuia: succesoral sau al
bunurilor comune ale sotilor. Pentru a se putea introduce o cerere de partaj de catre
oricare dintre titularii dreptului de proprietate comună trebuie intrunite o serie de
elemente. Instanța este cea care trebuie sa aiba în vedere împărțeala bunurilor voluntar
de catre părți. În caz ca acest lucru nu este posibil sau nu se va incheia o tranzactie
instanța va trece la stabilirea bunurilor care trebuie partajate, calitatea de proprietar a
fiecarei părți iar în caz de impărțire a unei mosteniri se vor stabili datoriile transmite prin
succesiune, cele avute față de persoana decedata și sarcinile mostenirii. Instanța va
dispune imediat după dezbateri hotărârea de partaj, care va fi motivata avand autoritate
de lucru judecat și caracter interlocutoriu. De asemenea instanța poate da și încheiere
de admitere în principiu suplimentara dacă după pronuntarea hotararii de admitere în
principiu dar mai inainte de pronuntarea hotararii de împărțeala se demonstreaza faptul
ca exista și alti copropritari ori nu au fost determinate toate bunurile care trebuiau
supuse împărțelii. Regula în materia partajului este ca el se va produce în natura, și ca
instanța este cea care are rolul de a stabili valoarea de circulatie a bunurilor supuse
partajului. Hotărârea de partaj poate fi atacată numai cu apel la tribunal. Termenul de
prescriptie a cererii de executare a hotararii de partaj este de 10 ani care incepe sa
curga de la data când se naște dreptul de a obține executarea silita, în ceea ce privește
executarea bunurilor în esenta lor, nu referitor și la sulte. Cheltuielile de judecată se vor
impărți între copărtași în functie de cota ce i se atribuie fiecaruia. Per general,
procedura partajului este reglementată ca o procedură specială în art. 6731 – 67314 C.
proc. civ. De asemenea, partajul este reglementat și prin dispozițiile cuprinse în Codul
civil (art. 728 – 799) și în Codul familiei (art.33 și 36)
Bibliografie
1. Codul de procedura civila: Procedura partajului judiciar art. 979 - art. 995.

9
2. Raspunsuri Juridice, articolul Procedura partajului judiciar, disponibil la
raspunsurijuridice.ro/procedura-partajului-judiciar/ citat la 17.6.18
3. Avocat Consultant, articolul Procedura partajului judiciar, disponibil la
https://www.online.consultantavocat.ro/procedura-partajului-judiciar/ citat la 17.6.18
4. Avocat Net, articolul Partaj judiciar 2018: Ce trebuie să știe coproprietarii despre
împărțirea bunurilor în instanță, disponibil la
https://www.avocatnet.ro/articol_47469/Partaj-judiciar-2018-Ce-trebuie-s%C4%83-
%C8%99tie-coproprietarii-despre-imp%C4%83r%C8%9Birea-bunurilor-în-instan
%C8%9B%C4%83.html citat la 17.6.18
5. Viata libera, articolul Procedura partajului judiciar, disponibil la https://www.viata-
libera.ro/justiție/88085-procedura-partajului-judiciar citat la 17.6.18
6. Scribd, articolul Procedura Partajului, disponibil la
https://www.scribd.com/doc/143591076/Procedura-Partajului citat la 17.6.18
7. Regie Live, articolul PROCEDURA PARTAJULUI, disponibil la
biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-partajului.html citat la 17.6.18

10