Vânzarea reprezintă contractul cu ajutorul căruia vânzatorul transmite sau, după caz, se

obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care
cumpărătorul se obligă să îl plătească. S-a arătat faptul că, vânzarea reprezintă contractul prin
care una dintre părți, numită vânzător, strămută proprietatea unui bun al său sau alte drepturi
reale ori drepturi de creanță asupra celeilalte părți, numită cumpărător, în schimbul unei sume
de bani, numită preț.

Caractere juridice ale contractului de vânzare:

1. Este un contract sinalagmatic. Caracterul sinalagmatic ține de esența contractului, în sensul că

vânzarea nu poate fi niciodată contract unilateral.1

Obligațiile părților în contractul de vânzare sunt atât reciproce, cât și interdependente. În

cadrul contractului, ambele părți dobândesc atât calitatea de creditor, cât și calitatea de debitor, iar
prestația fiecăruia dintre părți reprezintă cauza juridică a obligației celeilalte părți.

Contractul de vânzare produce efectele specifice contractelor sinalagmatice în privința

posibilității invocării excepției de neexecutare ori în ce privește rezoluțiunea sau riscul
contractului.

2. Este un contract cu titlu oneros. În sensul că fiecare parte contractantă urmărește să își procure
un avantaj, un folos patrimonial, în schimbul obligațiilor asumate. Vânzătorul urmărește să
primească prețul, iar cumpărătorul urmărește să dobândească dreptul de proprietate asupra
bunului vândut.

3. Este un contract comutativ. La încheierea contractului, părțile cunosc existența și întinderea

obligațiilor lor reciproce. În cazul în care, cumpărătorul încheie contractul pe riscul său,
contractul dobândește un caracter aleatoriu.

4. În principiu, este un contract consensual. Acesta este valabil încheiat de îndată ce s-a realizat
acordul de voințe al părților, fără a mai fi necesară îndeplinirea unor formalități suplimentare.

1
M. Gavriș, în colectiv, Noul Cod Civil. Comentarii, doctrină și jurisprudență, Vol. III, art. 1650-2664, Ed. Hamangiu,
București, 2012, p. 48.

1
 Contractul trebuie încheiat în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, în cazul
în care drepturile transmise sunt supuse înscrierii în cartea funciară.

5. Este un contract translativ de proprietate. Această regulă se aplică în cazul vânzării bunurilor
individual determinate. Ea nu este imperativă, ci doar supletivă, transferul proprietății fiind de
natura vânzării, iar nu de esența sa.

Capacitatea.

Reprezintă aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi și obligații

civile, prin încheierea de acte juridice civile. Orice persoană care nu este declarată incapabila
de lege și nici oprită să încheie anumite contracte, poate contracta.

Deoarece vânzarea este un act de dispoziție, atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător,
în momentul încheierii contractului, părțile trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu. Sunt
incapabili de a contracta minorii fără capacitate de exercițiu și persoanele puse sub interdicție
judecătorească.2

În ceea ce privește minorii cu capacitate restrânsă de exercițiu, aceștia pot încheia

personal contractul de vânzare, dar cu încuviințarea prealabilă a ocrotitorului legal, părinte sau
tutore, iar în situațiile prevăzute de lege și cu autorizarea instanței de tutelă.

Persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, exceptându-le pe cele care,
prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.

Incapacitățile speciale de a vinde și de a cumpăra sunt expres și limitativ prevăzute de

lege.

1. Incapacități speciale de a cumpăra.

Sub sancțiunea nulității absolute, judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocații,

notarii publici, consilierii juridici și practicienii în insolvență nu pot cumpăra, direct sau prin
persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competența instanței judecătorești în a cărei
circumscripție își desfășoară activitatea.

2
Ardeleanu Popa Carmen, Contracte civile, editura Universității din Oradea, 2009, p. 88

2
 Ca excepție, aceștia pot cumpăra: a) drepturi succesorale ori cote-părți din dreptul de
proprietate de la comoștenitori sau coproprietari ; b) un drept litigios în vederea îndestulării
unei creanțe care s-a născut înainte ca dreptul să fi devenit litigios; c) atunci când cumpărarea s-
a făcut pentru apărarea drepturilor celui ce stăpânește bunul în legătură cu care există dreptul
litigios.

De asemenea, sunt incapabili de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse ori chiar
prin licitație publică:

- mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinați să le vândă.

- părinții, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care
le reprezintă.
- funcționarii publici, judecătorii- sindici, practicienii în insolvență, executorii, dar și alte
asemenea persoane, care ar putea influența condițiile vânzării făcute prin intermediul lor sau
care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează.

2. Incapacități speciale de a vinde

Persoanele incapabile de a cumpăra ( mandatarii, tutorele, părinții, curatorul, funcționarii

publici) sunt incapabile și de a vinde bunurile proprii pentru un preț care constă într-o sumă de
bani provenită din vânzarea ori exploatarea patrimoniului pe care îl administrează.3

Consimțământul.

Trebuie să îndeplinească condițiile cerute de lege pentru a fi valabil: să provină de la o

persoană cu discernământ; să fie exteriorizat; să fie exprimat cu intenția de a produce efecte
juridice; să fie neviciat.

Acesta trebuie să fie, de asemenea, serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză.

Este sancționat cu nulitatea relativă, contractul încheiat de o persoană, care la momentul

încheierii acestuia, se afla într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările
faptei sale. În cazul în care, consimțământul este dat din eroare, surprins prin dol, smuls prin

3
Oliviu Puie, Contractele civile în contextul noului Cod civil și al noului Cod de procedură civilă, editura Universul Juridic,
2014, p. 175

3
 violență ori în caz de leziune, acesta este viciat. Realizarea acordului de voințe presupune
întâlnirea pe deplin concordantă a consimțământului părților asupra elementelor esențiale ale
contractului de vânzare.

Pactul de opțiune.

Atunci când părțile convin ca una dintre ele să rămână legată de propria declarație de
voință, iar cealaltă să o poată accepta sau refuza.

Acesta reprezintă convenția prin care o persoană face o ofertă irevocabilă de a încheia în
viitor un contract unei alte persoane, care este liberă să o accepte sau să o refuze într-un anumit
termen. În cazul în care părțile nu au stabilit un termen pentru acceptarea declarației de voință,
acesta poate fi stabilit de instanță prin ordonanță președințială, cu citarea părților.

Pactul de opțiune trebuie să conțină toate elementele contractului pe care părțile urmăresc
să îl încheie, astfel încât acesta să se poată forma prin simpla acceptare a beneficiarului
opțiunii.4

Contractul se încheie prin exercitarea opțiunii în sensul acceptării de către beneficiar a

declarației de voință a celeilalte părți, în condițiile convenite prin pact.

În cazul în care, obiectul pactului îl reprezintă drepturile tabulare, dreptul de opțiune se

notează în cartea funciară, acesta urmând a fi radiat din oficiu dacă, nu s-a înscris o declarație
de exercitare a opțiunii, însoțită de dovada comunicării sale către cealaltă parte, până la
expirarea termenului.

Obligațiile vânzătorului.

Printre obligațiile principale ale vânzătorului enumerăm:

 Transmiterea proprietății bunului sau, după caz, a dreptului vândut;

 Predarea bunului;
 Garanția pentru evicțiune și pentru vicii;

4
“Diferența esențială dintre pactul de opțiune și promisiunea unilaterală de vânzare a unui bun individual determinat rezultă din
faptul că în cazul celei din urmă vânzătorul nu își asumă obligația de indisponibilizare a bunului.”

4
1)Transmisiunea proprietății bunului vândut.

Strămutarea proprietății reprezintă un efect legal al contractului, care se produce automat,

vânzătorului revenindu-i două obligații principale, adică predarea bunului și garantarea
cumpărătorului.

Nu se poate renunța la obligația de transmitere a proprietății sau la dreptul vândut, precum

nici la plata prețului, deoarece aceste obligații sunt de esența vânzării.

Obligația de transmitere a proprietății sau a dreptului vândut presupune transmiterea de la

vânzător la cumpărător și a tuturor drepturilor accesorii și acțiunilor ce au aparținut
vânzătorului.

2)Obligația de a preda bunul.

Predarea se realizează prin punerea bunului vândut la dispoziția cumpărătorului, împreună

cu tot ceea ce este necesar, după împrejurări, pentru exercitarea liberă și neîngrădită a posesiei.

În cazul predării unui imobil, aceasta se realizează prin punerea acestuia la dispoziția
cumpărătorului, liber de orice bunuri ale vânzătorului.

În ceea ce privește predarea unui bun mobil, aceasta se poate face fie prin remiterea
materială, fie prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care îi permite
cumpărătorului preluarea în orice moment.5

De asemenea, vânzătorul este obligat să predea titlurile și documentele privitoare la

proprietatea sau folosința bunului.

Termenul predării este cel stipulat în contract. În cazul în care termenul este lipsă,
cumpărătorul poate cere predarea bunului de îndată ce prețul este plătit.

Cu privire la cheltuielile de predare, acestea sunt suportate de vânzător , în lipsa unei

stipulații contrare, iar cele legate de ridicarea bunurilor mobile de la locul predării, dacă nu s-a
convenit altfel.

5
Liviu Stănciulescu, Dreptul contractelor civile, editura Hamangiu, 2017. p. 228

5
 În cazul în care, în urma verificării se constată existența unor vicii aparente, cumpărătorul
trebuie să îl informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere.

3)Obligația de garanție

Este de datoria vânzătorului să garanteze cumpărătorului liniștea și utila folosință a

bunului vândut.

Garanția contra evicțiunii este datorată de vânzător dacă, după predare, cumpărătorul este
tulburat în exercitarea atributelor dreptului de proprietate sau dacă pierde, total sau parțial, dreptul
de proprietate asupra lucrului.

A.Garanția pentru evicțiune

Evicțiunea reprezintă pierderea totală sau parțială de către cumpărător a dreptului de

proprietate asupra bunului cumpărat sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea atributelor
dreptului de proprietate asupra bunului cumpărat, ca urmare a valorificării de către vânzător sau
de către un terț a unui drept asupra bunului cumpărat.

În ceea ce îl privește pe vânzător, acesta este de drept obligat să îl garanteze pe

cumpărător împotriva evicțiunii care l-ar împiedica total sau parțial în stăpânirea netulburată a
bunului vândut.

Evicțiunea provenind de la vânzător. Acela care este obligat să garanteze contra

evicțiunii, nu poate să evingă.

Evicțiunea provenind de la un terț. Garanția este datorată numai în cazul evicțiuniii ce

rezultă din pretențiile unui terț numai dacă acestea sunt întemeiate pe baza unui drept născut
anterior datei vânzării și care nu a fost adus la cunoștiința cumpărătorului până la acea dată.6

Părțile pot conveni să extindă sau să restrângă obligația de garanție a vânzătorului ori
chiar să îl exonereze pe vânzător de orice garanție contra evicțiunii.

6
Dumitru Florescu, Contractele civile în Noul Cod civil, ediția a V a, editura Universul Juridic, 2015, p. 198

6
 În ciuda faptului că, stipulația prin care obligația de garanție a vânzătorului este restrânsă
sau înlăturată, acest lucru nu îl exonerează și de obligația de a restitui prețul, exceptând situația în
care cumpărătorul și-a asumat riscul producerii evicțiunii.

În privința conținutului obligației de garanție distingem între:

 Atunci când evicțiunea nu s-a produs, vânzătorul are o obligație de a nu face precum și de a se
abține de la orice act sau fapt de natură a-l tulbura pe cumpărător în exercitarea dreptului său
de proprietate;
 Atunci când evicțiunea este pe cale să se producă, vânzătorul are o obligație de a face, de a-l
apăra pe cumpărător împotriva pretențiilor terțului;
 Atunci când evicțiunea s-a produs, răspunderea pentru pagubele suferite de cumpărător îi revine
vânzătorului;

Cumpărătorul poate cere rezoluțiunea vânzării dacă a fost evins de întregul bun sau de o
parte a acestuia suficient de însemnată încât, dacă ar fi cunoscut evicțiunea, el nu ar mai fi
încheiat contractul. De asemenea, odată cu rezoluțiunea, acesta poate cere și restituirea prețului și
repararea prejudiciului suferit.

În cazul în care, evicțiunea este parțială, cumpărătorul poate alege între:

- rezoluțiunea contractului,având loc restituirea prețului și repararea prejudiciului suferit, când

partea evinsă a fost atât de însemnată încât, daca ar fi cunoscut evicțiunea, acesta nu ar fi
încheiat contractul;
- menținerea contractului, având loc restituirea unei părți din preț și daune- interese, dacă este
cazul.
B.Garanția pentru vicii

Pe lângă datoria de a asigura liniștita folosință a lucrului, vânzătorul, trebuie să asigure

cumpărătorului și utila folosință a acestuia.7

Pentru existența obligației de garanție pentru vicii a vânzătorului, trebuiesc îndeplinite

următoarele condiții:

7
https://www.juridice.ro/408237/consideratii-referitoare-la-obligatia-de-garantie-contra-viciilor-ascunse.html, data: 12.07.2017,
ora: 17:30

7
1. Viciul să fie ascuns. Are loc atunci când cumpărătorul nu a cunoscut viciul și nici nu putea să-l
cunoască în momentul încheierii contractului
2. Viciul sau cel puțin cauza lui să fi existat în momentul predării bunului.
3. Viciul să fie grav, adică bunul să nu mai poată fi folosit potrivit destinației sale ori
întrebuințarea lui să fie atât de mult micșorată, încât daca ar fi cunoscut aceste împrejurări ,
cumpărătorul nu ar fi cumpărat bunul ori ar fi plătit un preț mai mic.
4. Bunul vândut nu corespunde calităților convenite de părți.

Cumpărătorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului are obligația să garanteze
contra viciilor ascunse, chiar si atunci când nu le-a cunoscut.8

În temeiul obligației vânzătorului de garanție contra viciilor, cumpărătorul poate obține:

 înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;

 înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii;
 reducerea corespunzătoare a prețului ( acțiunea estimatorie);

Atunci când la data încheierii contractului, vânzătorul cunoștea viciile bunului vândut
( adică a fost de rea-credință), acesta va fi obligat la plata unor daune-interese pentru repararea
întregului prejudiciu cauzat, dacă este cazul.

C. Garanția pentru buna funcționare.

Pe lângă garanția contra viciilor ascunse, vânzătorul care a garantat pentru un timp
determinat buna funcționare a bunului vândut este obligat în cazul oricărei defecțiuni ivite
înăuntrul termenului de garanție la repararea bunului pe cheltuiala sa.

În cazul garanției pentru buna funcționare, vânzătorul este obligat:

- să repare bunul pe cheltuiala sa, atunci când defecțiunea s-a invit înăuntrul termenului de
garanție;
- să înlocuiască bunul vândut;
- în ultima instanță, operează rezoluțiunea vânzării, la cererea cumpărătorului, cu consecința
restituirii prestațiilor.

8
Florin Moțiu, Contracte speciale, ediția a VII a, editura Universul Juridic, 2017, p. 54

8
 Însă, pentru a fi evitate aceste efecte, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:
- defecțiunea să nu fie imputabilă cumpărătorului;

Dacă vânzătorul dovedește că defecțiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit în
care cumpărătorul a folosit sau păstrat bunul, garanția nu va fi datorată.

- defecțiunea să fie adusă la cunoștința vânzătorului în interiorul termenului de garanție;

Cumpărătorul trebuie să comunice defecțiunea înainte de împlinirea termenului de

garanție. În cazul în care această comunicare nu a putut fi făcută în termenul de garanție, din
motive obiective, cumpărătorul are obligația să comunice defecțiunea într-un termen rezonabil de
la data expirării termenului de garanție. 9

Obligațiile cumpărătorului.

În ceea ce privește obligațiile cumpărătorului, subliniem faptul că acestuia îi revin două

obligații principale:

- obligația de a plăti prețul;

- obligația de a prelua lucrul vândut;

Cumpărătorul trebuie să plătească prețul la locul în care bunul se află în momentul

încheierii contractului și de îndată ce proprietatea este transmisă.

În cazul în care cumpărătorul nu a plătit, vânzătorul are dreptul să obțină:

- executarea silită a obligației de plată;

- rezoluțiunea vânzării, precum și daune- interese, dacă este cazul.

În caz de evicțiune, cumpărătorul are dreptul să suspende plata prețului până la încetarea
tulburării sau până când vânzătorul oferă o garanție corespunzătoare.

9
http://www.euroavocatura.ro/articole/1166/Noul_Cod_Civil:_Varietatile_de_vanzare, data: 13.07.2017, ora: 10:30

9
 Varietăți de vânzare.

Reprezintă contractele de vânzare caracterizate prin particularități date de dispozițiile

speciale ale Codului civil sau ale altor acte normative.

Vânzarea pe încercate este o varietate de vânzare încheiată sub condiția suspensivă a

încercării bunului de către cumpărător sau de către un împuternicit al acestuia.

Vânzarea bunurilor imobile, în cazul în care se vinde cu un anumit preț pe unitatea de

măsură, o anumită suprafață dintr-un teren mai mare, a cărei întindere sau amplasare nu este
determinată, cumpărătorul poate cere strămutarea proprietății numai după măsurarea și
delimitarea suprafeței vândute.

Vânzarea unei moșteniri. Moștenirea reprezintă dreptul de a culege o moștenire deschisă

sau o cotă din aceasta și nu drepturi succesorale privite ut singuli.

Fiind un contract solemn, vânzarea unei moșteniri se încheie în formă autentică, sub
sancțiunea nulității absolute. Obiectul vânzării îl reprezintă o universalitate sau o fracțiune
dintr-o universalitate, o cotă din moștenirea deschisă.10

Vânzarea cu opțiune de răscumpărare. Este o vânzare sub condiție rezolutorie, pur

potestativă, deoarece realizarea evenimentului cu valoare de condiție deplinde exclusiv de
voința vânzătorului.

În cazul acesta, vânzătorul își rezervă dreptul de a lua înapoi lucrul vândut, restituind prețul.

Exercitarea opțiunii de răscumpărare de către vânzător se poate face numai dacă acesta
restituie cumpărătorului, prețul primit și cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare și
realizarea formalităților de publicitate, cheltuielile pentru ridicarea și transportul bunului,
precum și cheltuielile necesare și utile, însă acestea din urmă numai în limita sporului de
valoare.

10
Răzvan Dinca, Varietăți de vânzare, editura Universul Juridic, 2016, p. 129

10