Grile David - Capitolul 5

Pot cumpăra sau vinde toți cei cărora nu le este interzis prin lege.
Incapacitatea de a cumpăra se sancționează cu nulitatea absolută în cazul
încălcării dispozițiilor privind incapacitatea de a cumpăra drepturi litigioase și se
aplică mandatarilor pe bunurile pe care sunt însărcinați să le vândă cu excepția
cazului în care au fost împuternicit în mod Expres în acest sens sau cuprinsul
contractului a fost determinat în asemenea mod încât să excludă posibilitatea
unui conflict de interese.
Este sancționată cu nulitatea relativă cumpărarea de către curator direct sau prin
persoane interpuse a bunurilor persoanelor pe care le reprezintă.
Este sancționată cu nulitatea absolută cumpărare de către executorii
judecătorești direct sau prin persoane interpuse chiar și prin licitație publică a
bunurilor a căror vânzare se face prin intermediul lor.
Incapacitatea de a vinde se aplică în cazul tutorilor pentru vânzarea bunurilor
proprii la un preț care costă între o sumă de bani provenite din vânzarea
bunurilor pe care le administrează și se aplică persoanelor care intră sub
incidența dispozițiilor privind această incapacitate și atunci când încheie
contracte în care în schimbul unei prestații promise de acestea cealaltă parte se
obligă să plătească o sumă de bani.
Pot face obiectul vânzării orice bunuri a căror vânzare nu este interzisă ori
limitată prin lege sau prin convenție ori Testament.
În cazul vânzării unui bun viitor, vânzătorul este ținut să plătească daune
interese dacă nerealizarea sau nerealizarea parțială a bunului din gen limitat care
nu există la data încheierii contractului este determinată de culpa sa. În materia
construcțiilor sunt aplicabile dispozitiile corespunzătoare privind cartea funciară.
În cazul vânzării unui bun viitor, dacă bunul sa realizat numai parțial
cumpărătorul are alegerea fie de a cere desființarea vânzării fie de a pretinde
reducerea corespunzătoare a prețului. Bunul viitor care face obiectul vânzării
este considerat a realizat la data la care devine apt de a fi folosit potrivit
destinației în vederea căreia a fost încheiat contractul.
Determinarea ulterioară a prețului poate fi realizată de una sau mai multe
persoane desemnate potrivit acordului părților.
Prețul: atunci când se determină în funcție de greutate, nu va ține seama de
greutatea ambalajului și este suficient determinat, dacă poate fi stabilit potrivit
împrejurărilor.
În materia vânzării: dacă bunurile care fac obiectul contractului trebuie
transportate dintre un loc în altul, cheltuielile de transport sunt în sarcina
cumpărătorului.
În cazul pactului de opțiune privind contractul de vânzare: nu se poate dispune
de bunul care constituie obiectul pactului între data încheierii acestuia și data
exercitării opțiunii sau, după caz, aceea a expirării termenului de opțiune.
În cazul promisiunii de vânzare: dreptul de acțiune având ca obiect pronunțarea
unei hotărâri care să țină loc de contract, în cazul în care una dintre părțile care
au încheiat promisiune bilaterală refuză nejustificat să încheie contractul promis
iar celelalte condiții de validitate sunt indeplinite, se prescrie în termen de 6 luni
de la data la care contractul trebuia încheiat. Prescripția dreptului la actiune
având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract în
condițiile prevăzute de lege se întrerupe printr -un act voluntar de executare.
Proprietatea asupra bunului vândut se transmite cumpărătorului împreună cu
toate drepturile și acțiunile accesorii ce au aparținut vânzătorului și se strămută
cumpărătorului în materia vânzării de imobile potrivit dispozițiilor de carte
funciară.
În cazul vânzării bunului altuia cumpărătorul poate cere pe lângă daune interese
și rezoluțiunea contractului având ca obiect un bun proprietate comună, în cazul
în care nu ar fi cumpărat dacă ar fi știut că nu va dobândi proprietatea întregului
bun, dacă un coproprietar a vândut bunul proprietate comună și ulterior nu
asigură transmiterea proprietății întregului bun către cumpărător. Cumpărătorul
care nu cunoștea că bunul nu aparține vânzătorului poate restitui bunul primit și
solicita, dacă este cazul,daune- interese pentru prejudiciul suferit.
Proprietatea se transferă cumpărătorului la data individualizării bunurilor de gen
prin predare, numărare, cântărire sau măsurare.
Proprietatea se strămuta la plata integrală a prețului chiar dacă bunul a fost
predat, în cazul în care vânzătorul își rezervă proprietatea bunului până la acel
moment și la expirarea termenului convenit ori statornicit prin uzanțe, dacă
bunul vândut se află la cumpărător, iar acesta a făcut cunoscut acordul său în
termen, în cazul vânzării sub rezerva ca bunul să corespundă gusturilor
cumpărătorului.
Predarea bunului este prezumată a fi fost convenită de părți să fie făcută după
trecerea unui termen, dacă după împrejurările cunoscute cumpărătorului la
momentul vânzării, predarea nu se putea face la momentul plății prețului.
Cumpărătorul este obligat ca, imediat după preluare, să verifice starea bunului
potrivit uzanțelor.
Predarea se face la locul unde bunul se afla la momentul încheierii contractului,
dacă nu rezultă altfel din convenția părților, ori în lipsa acesteia, din uzanțe; la
domiciliul sau, după caz, sediul vânzătorului la data încheierii contractului, în
cazul bunurilor neindividualizate.
În cazul dezacordului asupra calității bunului pe care vânzătorul la pus la
dispoziție se poate dispune chiar vânzarea pe cheltuiala proprietarului, în
condițiile stabilite de instanță, dacă păstrarea bunului ar putea aduce mari
pagube.
În cazul garanției contra evictiunii vânzătorul răspunde de evicțiunea cauzată
ulterior vânzării prin faptul sau personal, chiar dacă s-a convenit ca acesta nu va
datora nici o garanție. Părțile pot conveni să îl exonereze pe vânzător de orice
garanție contra evictiunii.
În cazul evictiunii provenind din fapta proprie vânzătorul este obligat să
garanteze pe cumpărător împotriva oricăror fapte imputabile vânzătorului, chiar
dacă acestea sau evit ulterior vânzării. Nu sunt considerate stipulații prin care se
limitează sau înlătură obligația de garanție contra evictiunii clauzele prin care se
limitează dreptul transmis, dacă acestea nu încalcă ordinea publică și bunele
moravuri.
Garanția contra evictiunii provenind din fapta unui terț este datorată dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie întemeiată pe un drept, dreptul
să fi născut anterior datei vânzării și să nu fi fost aduse la cunoștința
cumpărătorului până la data vânzării.
În cazul evictiunii parțiale cumpărătorul poate cere rezoluțiunea vânzării dacă a
fost evins de o parte a bunului îndeajuns de însemnată încât, dacă ar fi cunoscut
evicțiunea, nu ar mai fi încheiat contractul; întinderea daunelor- interese care pot
fi obținut de cumpărător se calculează potrivit acelorași reguli ca și în cazul
evaziunii totale.
Garanția contra evictiunii este datorată împotriva evictiunii ce rezultă din
pretențiile unui terț, numai dacă acestea sunt întemeiate pe un drept născut
anterior datei vânzării și care nu a fost adus la cunoștința cumpărătorului până la
acea dată.
Obligația de garanție contra evictiunii poate fi extinsă sau restrânsă, prin
convenția părților.
În cazul unei evictiuni, vânzătorul are dreptul să scadă din preț o sumă
corespunzătoare beneficiului obținut de cumpărător în urma deteriorărilor
cauzate bunului vândut.
Cumpărătorul pierde dreptul de garanție în cazul în care este condamnat printr o
hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, dacă nu la chemat în cauză pe
vânzător, atunci când a fost chemat el însuși în judecată de un terț care pretinde
că are drepturi asupra lucrului vândut, iar vânzătorul dovedește că existau
motive suficiente pentru a se respinge cererea ; dacă a recunoscut dreptul unui
terț fără a exista o hotărâre judecătorească și fără să facă dovada ca a recunoscut
dreptul, întrucât nu existau suficiente motive pentru a împiedica evicțiunea.
Viciile care afectează bunul ulterior predării sale, Dar înainte de transferul
riscurilor și care conduc la pieirea fortuită a bunului atrag răspunderea
vânzătorului, dar potrivit dispozițiilor generale privind riscul în contractele
sinalagmatice translative de proprietate, și nu potrivit dispozițiilor speciale în
materia vânzării.
Garanția contra viciilor ascunse este datorată dacă viciul sau cauza lui exista la
bunul predării imobilului; garanția contra viciilor ascunse nu este datorată contra
viciilor pe care cumpărătorul le cunoștea la data încheierii contractului.
În temeiul obligația vânzătorului de garanție contra viciilor, cumpărătorul nu
poate obține rezolutionarea vânzării, dacă nu a adus la cunoștința vânzătorului
viciile ascunse ale lucrului într-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu
împrejurările, de la descoperirea lor.
Rezoluțiunea vânzării se va dispune pentru întregul contract, chiar dacă numai
unele dintre bunurile vândute sunt afectate de vicii, dacă acestea nu pot fi
separate de celelalte fără pagubă pentru cumpărător; atrage rezoluțiunea și cu
privire la bunul accesoriu celui principal, afectat de vicii ascunse, chiar dacă
bunul accesoriu nu este afectată de vicii.
Garanția pentru Buna funcționare a bunului vândut atrage obligația vânzătorului,
la cererea a cumpărătorului, de restituire a prețului primit în schimbul înapoierii
bunului, dacă acesta nu Înlocuiește bunul într-un termen rezonabil, potrivit cu
împrejurările.
Cumpărătorul în lipsa unei stipulații contrare, trebuie să plătească prețul la locul
în care bunul se afla în momentul încheierii contractului și de îndată ce
proprietate este transmisă.
Cumpărătorul nu datorează dobânzi asupra prețului, dacă părțile nu au stabilit
altfel, iar bunul nu produce nici fructe civile sau naturale, nici alte foloase.
Plata prețului trebuie să aibă loc de îndată Ce proprietate este transmisă, în lipsa
unei stipulații contrare; trebuie să aibă loc la data individualizării bunului prin
predare, numărare, cântărire, măsurare sau prin orice alt mod convenit sau impus
de natura bunului, în cazul vânzării bunurilor de gen.
În cazul vanzarii bunurilor mobile, cumpărătorul este de drept în întârziere dacă,
în împlinirea obligațiilor sale, la scadență, nici nu a plătit prețul, nici nu a preluat
bunul; dacă, în cazul bunurilor mobile supuse unor dese schimbări de valoare nu
la preluat în termenul convenit, atunci când a solicitat predarea fără să fii plătit
prețul.
Cumpărătorul este de drept în întârziere cu privire la plata prețului, dacă
vânzarea are ca obiect un bun imobil, iar în contract sa stipulat punerea de drept
în întârziere a cumpărătorului în cazul în care nu plătește la termenul convenit,
cumpărătorul putând plăti însă și după expirarea termenului, cât timp nu a primit
declarația de rezoluțiune din partea vânzătorului; cu privire la preluarea
bunurilor mobile supuse deteriorării rapide sau deselor schimbări de valoare,
dacă nu le-a preluat în termenul convenit, chiar dacă prețul a fost plătit sau
atunci când a solicitat predarea, fără să fii plătit prețul.
Când cumpărătorului unui bun mobil nu își îndeplinește obligația de plată
vânzătorul poate cere fie executarea silită a obligației de plată, fie rezoluțiunea
vânzării, precum și, în ambele situații, daune-interese dacă este cazul.
Titularul dreptului de preemțiune își poate exercita dreptul prin comunicarea
către vânzător a cordului său de a încheia contractul de vânzare, însoțită de
consemnarea prețului la dispoziția vânzătorului; Nu își mai poate exercita
dreptul cu privire la contractul ce a fost propus, dacă nu a acceptat oferta în
termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea acesteia, în cazul vânzării de
bunuri imobile.
În cazul dreptului de preemțiune contractul de vânzare se consideră încheiat
între preemtor și vânzător în condițiile cuprinse în contractul încheiat cu terțul,
acest din urmă contract desființându-se retroactiv.
În cazul notarii în Cartea funciară a dreptului de preemțiune asupra unui imobil
înscrierea în Cartea funciară a dreptului dobândit în temeiul contractului de
vanzare încheiat de un terț cu proprietarul bunului se face sub condiția
suspensivă ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea încheierii prin care sa
dispus înscrierea, preemtorul să nu notifice biroului de carte funciară dovada
consemnării prețului la dispoziția vânzătorului; neefectuare de către preemtor, a
notificării privind dovada consemnării prețului la dispoziția vânzătorului, în
termen de 30 de zile de la comunicarea încheierii prin care sa dispus înscrierea
în Cartea funciară a dreptului dobândit de un terț în temeiul contractului de
vânzare încheiat cu proprietarul bunului, duce la stingerea dreptului de
preemțiune, care se radiază din oficiu din cartea funciară.
Dreptul de preemțiune este indivizibil, nu se poate ceda și este esențialmente
temporar; se poate exercita numai dacă preemtorul consemnează prețul stabilit
pentru toate bunurile vândute, dacă sau vândut și alte lucruri decât acela supus
preemțiunii, dar care nu puteau fi despărțite de acesta fără să îl fi păgubit pe
cumpărător.
În cazul în care vor exista mai mulți titulari care își vor exercită preemțiunea
asupra unui bun contractul se consideră încheiat cu titularul dreptului legal de
preemțiune, atunci când se află în concurs cu titulari ai unor drepturi
convenționale de preemțiune; în cazul bunurilor imobile, contractul Se consideră
încheiat cu titularul dreptului convențional de preemțiune care a fost mai întâi
înscris în cartea funciară, atunci când acesta se află în concurs cu alți titulari ai
unor drepturi convenționale de preemțiune.
În cazul vânzării unui imobil constând într-o anumită suprafață dintr-un teren
mai mare, a cărei întindere nu este determinată, pentru un anumit preț pe
unitatea de măsură, cumpărătorul poate cere strămutarea proprietății numai după
măsurarea și delimitarea proprietății vândute.
Cumpărătorul unui bun imobil poate cere vânzătorului să îi dea suprafața
convenită în cazul vânzării cu indicarea suprafeței și a prețului pe unitatea de
măsură, dacă prețul este stabilit de unitatea de măsură, iar suprafața reală este
mai mică decât cea indicată în contract; va putea obține rezoluțiunea
contractului, dacă prețul este stabilit pe unitatea de măsură, iar suprafața se
dovedește a fi mai mare decât cea stipulată, excedentul depășind a 20-a parte din
suprafața convenită.
La vânzarea unei moșteniri vânzătorul garantează numai calitatea sa de
moștenitor, afară de cazul când părțile au înlăturat expres și această garanție;
cumpărătorul este ținut să ramburseze vânzătorului sumele plătite de acesta din
urmă pentru datoriile și sarcinile moștenirii, precum și sumele pe care
moștenirea i le datorează acestuia din urmă, cu excepția cazului în care părțile
convin altfel; Dacă înscrisurile sau portretele de familie, decorațiile sau alte
asemenea bunuri care au pentru vânzător o valoare afectivă și au o valoare
patrimonială însemnată nu au fost rezervate de acesta în mod expres, vânzătorul
datorează cumpărătorului prețul lor la data vânzării.
În cazul vânzării cu plata pretului în rate si rezerva proprietății; în cazul
rezoluțiunii contractului pentru neplata prețului, vânzătorul este obligat la
restituirea în întregime a sumelor primite, însă este îndreptățit să rețină, pe lângă
daune-interese, o compensație echitabilă pentru folosirea bunului de către
cumpărător; dacă se convenit ca sumele încasate cu titlu de rate să rămână, în tot
sau în parte, dobândite de vânzător, instanța va putea reduce aceste sume dacă
ele sunt într un cuantum vădit excesiv față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de
părți la încheierea contractului.
În cazul vânzării cu optiune de răscumpărare; condiția care afectează vânzarea
este rezolutorie și constă în rezervarea de către vânzător a dreptului de a
răscumpăra un bun transmis cumpărătorului; opțiunea de răscumpărare poate fi
stipulată pentru un termen de cel mult 5 ani, iar dacă sa stabilit pe un termen mai
mare, se reduce de frept la 5 ani.
Exercitarea opțiunii în cazul vânzării cu opțiune de răscumpărare; se poate face
de către vânzător numai dacă acesta restituie cumpărătorului prețul primit și
cheltuielile pentru încheierea contractului; trebuie notificată cumpărătorului,
precum și oricărui subdobânditor căruia dreptul de opțiune îi este opozabil și
față de care vânzătorul dorește să își exercită acest drept.
Donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute; se
înscrie, de îndată, în mod obligatoriu, în registrul național notarial, de către
notarul care autentifică donația, în scopul informării persoanelor care justifică
existența unui interes legitim.
Poate dispune prin donație minorul de 16 ani care a dobândit capacitatea de
exercițiu anticipată, potrivit legii; minorul care a fost de bună-credință la
încheierea unei căsătorii anulate.
Sunt anulabile donațiile făcute preoților sau a altor persoane care au acordat
asistență religioasă în timpul bolii care a fost cauza decesului donatorului;
medicilor, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de
specialitate donatorului pentru boala care a fost cauza decesului donatorului.
În cazul donației; condiția capacității de a primi o donație trebuie îndeplinită la
data la care donatarul acceptă donația; poate fi prevăzută întoarcerea bunurilor
dăruite, fie pentru cazul în care donatarul ar predeceda donatorului, fie pentru
cazul când atât donatarul, cât și descendenții săi are predeceda donatorului.
Sub sancțiunea nulității Absolute: donatorul trebuie să îl determină pe donatar
ori cel puțin să prevadă criteriile pe baza cărora donatarul să poate fi determinat
la data la care donația produce efecte; donatorul nu poate lăsa unui terț dreptul
de al desemna pe donatar.
Se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute: donațiile care
au ca obiect bunuri în valoare de peste 25 mii RON.
Oferta de donație nu mai poate fi acceptată după decesul destinatarului,
moștenitorii acestuia putând însă comunica acceptarea făcută de destinatar;
poate fi revocată cât timp ofertantul nu a luat cunoștință de acceptarea
destinatarului.
Oferta de donație se acceptă de către reprezentantul legal atunci când este făcută
unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu.
Promisiunea de donație este supusă formei autentice, sub sancțiunea nulității
absolute.
Donația este lovită de nulitate absolută atunci când: conferă donatorului dreptul
de a denunța unilateral contractul.
Donația este lovită de nulitate absolută atunci când: este afectată de o conditie
potestativă simplă din partea donatorului.
În executarea donației, dispunătorul: răspunde pentru evictiune, ca și vânzătorul,
în cazul donației cu sarcini, în limita valorii acestora; răspunde pentru evictiune,
dacă aceasta decurge din fapta sa ori dintr-o împrejurare care afectează dreptul
transmis, pe care a cunoscut-o și nu a comunicat-o donatarului la încheierea
contractului.
Garanția pentru evictiune în contractul de donație este datorată dacă donatorul a
promis expres garanția.
În cazul donației: garanția contra viciilor ascunse în cazul donației cu sarcini nu
este datorată contra viciilor pe care donatarul le cunoștea la data încheierii
contractului.
În executarea donației: donatorul răspunde numai pentru dol și culpă gravă;
donatorul răspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat, dacă le-a cunoscut
și nu le-a adus la cunoștința donatarului la încheierea contractului.
Revocarea donației pentru ingratitudine și pentru neîndeplinirea sarcinilor: poate
opera doar pe cale judiciară.
Promisiunea de donație: se revocă de drept dacă, dacă anterior executării sale,
beneficiarul atentat la viața promitentului; se revocă de drept atunci când,
anterior executării, situația materială a promitentului sa deteriorat pentru
asemenea măsură încât executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasă
pentru acesta.
Revocarea donației: nu poate interveni în cazul în care copilul sa născut după 1
octombrie 2011, chiar dacă donația este încheiată anterior aceste date; are loc
dacă donatarul nu la înștiințat pe donator, deși cunoștea despre intenția unor terți
de a atenta la viața sa.
Dreptul la acțiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se
prescrie: în termen de un an din ziua în care donatorul a știut că donatarul a
săvârșit fapta de ingratitudine.
Acțiunea de revocare pentru ingratitudine poate fi introdusă de moștenitorii
donatorului în termen de un an de la data morții donatorului, dacă acesta a
decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare.
Revocarea donației pentru ingratitudine: drepturile reale asupra bunului donat
dobândite, cu titlu oneros, de la donatar către terții de bună-credință sunt
protejate, Cu condiția înscrierilor înregistrările de publicitate potrivit legii,
anterior înregistrării cererii de revocare a donației.
Neexecutarea sarcinii, în cazul donației cu sarcini: atrage dreptul terțului în
favoarea căruia a fost stipulată sarcina de a cere numai executarea acesteia, nu și
revocarea donației; poate fi invocată în vederea executării acesteia sau, după
caz, a revocarii donației, la termenul de prescripție de 3 ani de la data la care
sarcina trebuia executată.
Revocarea donației obligă donatarul la plata valorii bunului donat, socotită la
data soluționării cauzei în situația revocării pentru ingratitudine, în cazul în care
restituirea în natură a bunului donat nu este posibilă.
În cazul donațiilor făcute între soți: nulitatea relativa a contractului intervine în
cazul în care căsătoria este anulată, iar donația este făcută soțului care a fost de
rea credință la încheierea căsătoriei anulată.
În cazul donațiilor simulate: este lovită de nulitate orice simulație în care donația
reprezintă contractul secret, în scopul de a eluda revocabililitatea donațiilor între
soți; sunt prezumate persoane interpuse, până la proba contrară, rudele în linie
directă și colaterală până la clasa a patra ale donatorului și care nu au rezultat
din căsătoria cu donatorul.
În cazul contractului de locațiune: chiria Poate consta într-oo sumă de bani sau
în orice alte bunuri sau prestații; chiria este suficient determinată, dacă poate fi
stabilită potrivit împrejurărilor.
Contractul de locațiune: în cazul în care a fost încheiat pe durată determinată și
constatat prin înscris sub semnătură privată, înregistrat la organele fiscale,
constituie, în condițiile legii, titlul executoriu în privința obligației de restituire a
bunului dat în locațiune, la expirarea termenului locațiunii.
Conflictul dintre locatari, în situația unor locațiunii succesive, se rezolvă: în
favoarea locatarului care și-a notat dreptul în Cartea funciară, în cazul imobilelor
înscrise în Cartea funciară; în favoarea locatarului care a sesizat cel dintâi
instanța de judecată, dacă nici unul dintre locatarii aflați în conflict nu a intrat în
folosință bunului, altul decât un imobil înscris în Cartea funciară, și creanța
fiecăruia de predare a bunului este exigibilă.
Durata locațiunii: Se consideră a fi durata locațiunii imobilului, în cazul
bunurilor mobile puse la dispoziția locatarului pentru folosința unui imobil, dacă
în contract părțile nu au arătat durata locațiunii, nu și-au manifestat dorința să
contracteze pe durată nedeterminată Și nu există nici uzanțe în acest sens.
Sub sancțiunea nulității absolute a contractului de locațiune, nu pot avea
calitatea de locatar: grefierii, atunci când există un litigiu de competența
instanței judecătorești în circumscripția căruia își desfășoară activitatea cu
privire la dreptul de proprietate asupra bunului care urmează să facă obiectul
locațiunii.
Locatorul: este obligat să predea bunul în starea corespunzătoare utilizării sale;
este dator să se abțină de la orice faptă care ar stânjeni folosință liniștită și utilă a
bunului de către locatar.
În cazul contractului de locațiune: locatorul este obligat să efectueze toate
reparațiile care sunt necesare pentru a menține bunul în stare corespunzătoare de
întrebuințare pe toată durata locațiunii, conform destinației acestuia.
Locatorul garantează contra viciilor: dacă acestea împiedică sau micșorează
folosirea bunului, chiar dacă nu l-ea cunoscut la încheierea contractului și fără a
ține seama dacă ele existau dinainte sau au survenit în cursul locațiunii; dacă
acestea erau aparentei la momentul încheierii contractului, nu au fost reclamate
de locatar, potrivit legii, însă cauzează prejudicii vieții, sănătății sau integrității
corporale a locatarului.
Garanția contra viciilor în cazul contractului de locațiune: de dreptul locatarului
la rezilierea contractului, dacă viciile sunt atât de grave încât, dacă le-ar fi
cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul în locațiune.
Locatorul: este dator să îl aperi pe locatar, chiar și în lipsa unei tulburări de fapt,
dacă un terț pretinde un drept asupra bunului dat în locațiune.
Locatarul este obligat: să plătească chiria la termenele stabilite potrivit
uzanțelor, în lipsa de stipulatie contrara; să îi notifice, îndată, locatorului
necesitatea efectuării reparațiilor care sunt în sarcina acestuia din urmă, sub
sancțiunea plății de daune-interese și a suportării oricăror alte cheltuieli.
În cazul contractului de locațiune: locatorul poate cere instanței daune-interese
și, după caz, rezilierea contractului, dacă locatarul schimbă destinația bunului.
În cazul contractului de locațiune: locatarul este obligat, sub sancțiunea plății de
daune-interese și a suportării oricăror alte cheltuieli, să îi notifice de îndată
locatorului necesitatea efectuării reparațiilor care sunt în sarcina acestuia din
urmă.
Locatarul: este prezumat, până la proba contrară, că a primit bunul în stare
corespunzătoare de întrebuințare, potrivit destinației stabilite.
Locatarul poate încheia o sublocatiune: dacă această facultate nu ia fost interzisă
în mod expres; cu acordul locatorului, în cazul în care această condiție a fost
stipulată de părți în contractul de locatiune.
În cazul încheierii unui contract de sublocatiune: locatorul îl poate urmării în
continuare pe locatarul principal pentru neîndeplinirea obligațiilor care rezultă
din contractul de locatiune principal.
În cazul contractelor de sublocatiune încheiate după data de 1 octombrie 2011,
chiar dacă locațiunea a fost încheiată anterior aceste date: locatorul se poate
îndrepta direct împotriva sub locatarului pentru plata chiriei, precum și pentru
executarea celorlalte obligații asumate prin contractul de sublocatiune; plata
anticipată a chiriei către locatarul principal nu poate fi opusă locatorului.
Cesiunea contractului de locațiune: are ca efect transmiterea către cesionar a
drepturilor și obligațiilor locatarului, izvorâte din contractul de locatiune;
produce efecte față de locator din momentul în care aceasta îi este notificată ori,
după caz, din momentul în care o acceptă, dacă cesiunea totală sau parțială
alocații unii nu a fost interzisă în mod expres.
Interdicția de a încheia o sublocatiune: o include și pe aceea de a ceda
locațiunea; Trebuie prevăzută în mod Expres, în caz contrar sublocatiunea, totală
sau parțială, fiind permisă.
La expirarea termenului locațiunii: contractul constituie titlu executoriu în
privința obligației de restituire a bunului dat în locațiune, dacă a fost încheiat pe
durată determinată și constatat prin înscris autentic.
Contractul de locatiune: încetează de drept la expirarea termenului convenit de
părți, fără a fi necesară o înștiințare prealabilă;
În cazul contractului de locațiune: dacă, după împlinirea termenului, locatorul
continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreun potrivire
din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei
vechi, inclusiv în privința garanțiilor.
Dacă locatorul înstrăinează bunul dat în locațiune, contractul de locatiune este
opozabil dobânditorului: în cazul bunurilor mobile care sunt supuse
formalităților de publicitate, dacă locatarul a îndeplinit aceste formalități.
Înstrăinarea bunului atrage încetarea contractului de locațiune: dacă părțile au
prevăzut în mod expres acest caz de încetare a contractului.
În cazul înstrăinării bunului dat în locațiune: dobânditorul se subroga in
drepturile izvorând din garanțiile date de locatarul bunului înstrăinat locatorului
pentru îndeplinirea obligațiilor sale; cesiunea creanței privind chiria unui imobil
înscris în Cartea funciară poate fi opusă dobânditorului numai dacă, înainte ca
înstrăinarea să devină opozabilă locatarului, au fost îndeplinite formalitățile de
notare în Cartea funciară.
Locațiunea încetează de drept: la data desființării dreptului locatorului care
permitea să asigure folosință bunului închiriat, Când locatarul a fost de rea
credință la încheiere locațiunii.
În cazul încetării locațiunii: dacă imposibilitatea totală de folosire a bunului este
fortuită, locatarul nu are drept la daune interese.
În cazul contractului de locațiune: locatarul răspunde pentru degradarea bunului
închiriat cauzată de fapt a oricărei persoane căruia ia îngăduit, în orice mod,
folosirea bunului: locatorul are dreptul să păstreze, în condițiile prevăzute de
lege, lucrările adăugate sau autonome efectuate asupra bunului pe durata
locațiunii, chiar și în cazul contractelor în curs de executare la data de 1
octombrie 2011, numai dacă lucrările au fost efectuate după data de 1 octombrie
2011.
În cazul mandatului cu titlu oneros: dacă remunerația nu este determinată prin
contract, ea se va stabili potrivit legii, uzanțelor sau, în lipsa acestora, după
valoarea serviciilor prestate.
În cazul contractului de mandat: sunt aplicabile normele în vigoare la data
încheierii sale, în cazul în care a fost încheiat, fără prevederea unui termen,
anterior datei de 1 octombrie 2011.
Mandatul: poate fi încheiat și în formă verbală; trebuie încheiat în forma anume
prevăzută de lege pentru actul juridic pentru încheierea căruia este dat, sub
sanctiunea aplicabilă actului însuși.
Mandatul se consideră acceptat: prin executarea sa de către mandatar; în absența
unui refuz neîntârziat al mandatarului, atunci când mandatul privește acte pentru
care acesta și-a oferit serviciile direct mandantului.
În executarea mandatului încredințat mandatarul: este obligat să execute
mandatul cu diligenta unui bun proprietar, în cazul în care mandatul este cu titlu
oneros; este obligat să îl înștiințeze pe mandatar despre orice împrejurări
ulterioare încheierii mandatului și care pot determina revocarea sau modificarea
acestuia.
Mandatarul: trebuie să fie împuternicit în mod expres pentru a se putea obliga
prin cambii sau bilete la ordin.
Mandatarul: este obligat să îndeplinească mandatul cu titlul gratuit cu diligenta
pe care o manifestă în propriile afaceri.
Mandatarul este obligat: se conservă bunurile primite în numele mandantului cu
ocazia executării mandatului, în perioada în care bunurile se află în deținerea sa.
În cazul pluralității de mandatari: acceptarea mandatului doar de către unii dintre
ei nu produce efecte, dacă se stipula ca mandatar sa lucreze împreună; aceștia
răspund solidar față de mandant, dacă sau obligați să lucreze împreună, cu
excepția cazului în care părțile au stipulat altfel.
Mandatarul își poate substitui un terț: dacă mandantul la autorizat în mod expres
să își substituie o altă persoană, în executarea în tot sau în parte a mandatului.
Mandatarul răspunde față de mandant: doar pentru diligenta cu care a ales
persoana care la substituit și a dat instrucțiunile de executare a mandatului, dacă
substituirea terțului a fost autorizată; ca și cum ar fi îndeplinit el însuși actele
făcute de persoana care la substituit, dacă substituirea nu a fost autorizată de
mandant.
Mandantul: este obligat să repare prejudiciul suferit de către mandatar în
executarea mandatului, dacă acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului;
îl poate autoriza în mod Expres pe mandatar să își substituie o altă persoană în
executarea în parte a mandatului.
Mandatul încetează: la împlinirea unui termen de 3 ani de la încheierea lui, în
cazul în care părțile nu au prevăzut un termen.
Mandatul poate fi revocat: în mod tacit, chiar dacă a fost încheiat prin scris sub
semnătură privată.
În cazul revocarii mandatului: mandatarul este ținut să dea socoteală despre
gestiunea sa și să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul
împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului;
este socotit a fi făcut în mod valabil în executarea acestuia tot ceea ce
mandatarul a făcut, în numele mandatului, înainte de a cunoaște cauza de
revocare.
În cazul încetării contractului de mandat: tot ceea ce mandatarul a făcut în
numele mandantului, înainte de a cunoaște sau de a fi putut cunoaște cauza de
încetare a mandatului, peste socotit ca valabil făcut în executarea acestuia.
La încetarea, în orice mod, a mandatului: mandatarul este ținut să dea socoteală
despre gestiunea sa și să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul
împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului;
mandatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său,
începând din ziua întrebuințării.
În cazul mandatului fără reprezentare: mandatarul este obligat să transmită
bunurile imobile dobândite în temeiul mandatului, în caz de refuz mandantul
putând solicita instanței pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de
transmitere a bunurilor dobândite.
Contractul de întreținere: poate fi constituit cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Obligația de întreținere: poate fi constituită pe durata vieții mai multor persoane,
urmând a înceta, în lipsa de stipulatie contrara, la moartea ultimei dintre aceste
persoane; este datorată pentru toată durata vieții creditorului întreținerii, dacă
prin contract nu sa prevăzut durata întreținerii.
Debitorul obligației de întreținere: are obligația să îl înmormânteze pe creditorul
obligației, în cazul în care întreținerea are caracter viager; nu poate opune
caracterul personal al contractului de întreținere pentru a se opune acțiunii în
revocarea contractului introduse de creditorii săi.
Creditorul obligației de întreținere: nu se poate obliga la prestarea unor servicii
față de debitorul obligației de întreținere sau un terț, orice clauză în acest sens
fiind considerată nescrisă orice clauză în acest sens fiind considerată nescrisă;
poate cere instanței judecătorești înlocuirea întreținerii în natură cu o sumă de
bani corespunzătoare, dacă debitorul întreținerii decedează și nu intervine o
înțelegere între părți.
Contractul de întreținere încetează: la data decesului creditorului obligației de
întreținere, dacă acesta intervine înainte de împlinirea termenului stipulat de
părți prin contract.
Tranzacția: nu poate fi anulată prin leziune
În cadrul unui proces nu se poate tranzacționa cu privire la: raporturi juridice
care nu au legătură cu obiectul litigiului dintre părți; bunurile dintre o moștenire
nedeschisă.
Înscrisurile necunoscute la încheierea tranzacției reprezintă o cauză de nulitate
dacă: au fost ascunse de un terț cu acordul unuia dintre părți, știind că partea
adversă nu ar încheia tranzacția dacă le-ar cunoaște; din conținutul lor rezultă că
cel puțin una dintre părți a tranzacționat asupra unor drepturi pe care nu le avea.
Părțile nu pot tranzacționa cu privire la: starea civilă; drepturi asupra cărora
părțile nu pot dispune.
Tranzacția: nu poate fi desființată în parte, în lipsa de stipulație contrară; nu
poate fi atacată prin acțiune în declararea simulației.
Tranzacția nu este valabilă dacă: a a fost încheiată de o persoană fără capacitatea
de a încheia acte de dispoziție.
Prețul antreprizei: dacă este estimativ, poate fi crescut de antreprenor, iar
beneficiarul este obligat la plată, dacă lucrările sau serviciile care determină
creșterea puteau fi prevăzute de antreprenor la încheierea contractului.
Contractul de subantrepriză: se poate încheia pentru executarea în întregime a
lucrărilor contractate intuitu personae de antreprenorul principal cu clientul.
Subantreprenor: nu are raportul contractuale cu beneficiarul.
Controlul beneficiarului în cursul executării lucrării: este un drept al
beneficiarului, care nu exclude răspunderea antreprenorului.
În cazul în care beneficiarul nu se prezenta pentru verificarea lucrării în
termenul rezonabil ce a fost acordat ori a refuzat, fără justificare, să efectueze
recepția în acel termen: recepția se consideră făcută, fără rezerve, la data
expirării termenului; antreprenorul nu mai răspunde pentru neconformitatea
aparentă a lucrării.
Pentru garantarea plății prețului, antreprenorul: are un drept de ipotecă legală
asupra lucrării, constituită și conservată în condițiile legii.
Rezoluțiunea sau rezilierea contractului de antrepriza: poate fi obținută de
beneficiar dacă lucrarea nu se execută în modul convenit și în termenul stabilit
de acesta potrivit cu împrejurările; este obligatoriu a fi cerută de către
antreprenor, sub sancțiunea de a prelua riscul și de a răspunde pentru prejudiciile
cauzate terților, dacă lucrările realizate cu materialele procurate de beneficiar
este de natură să amenințe sănătatea și integritatea corporală a persoanelor.
În contractul de antrepriză, se pot cere daune- interese: și rezoluțiunea sau
rezilierea contractului de către antreprenor, dacă acesta nu poate începe lucrarea
din cauza neexecutării obligațiilor de către beneficiar, fără justificare.
Dacă lucrarea a pierit: după recepția lucrării, antreprenorul rămâne responsabil
în temeiul garanției contra viciilor lucrării și pentru calitățile convenite.
Antreprenorul: poate rezilia contractul, dacă lucrarea nu poate fi executată din
cauza instrucțiunilor necorespunzătoare date de beneficiar, iar acesta, deși
înștiințat, nu a luat măsurile necesare într-un termen potrivit cu împrejurările.
Antreprenorul: este obligat se execută lucrarea cu materialele sale, dacă din lege
sau din contract nu rezultă altfel; răspunde pentru calitatea materialelor potrivit
dispozițiilor de la contractul de vânzare, dacă lucrează cu materialele sale.
Vânzarea bunului de către antreprenor se face, după înștiințarea în scris a
beneficiarului; în cazul serviciului prestat cu privire la bunul beneficiarului, dacă
acesta din urmă nu ridică bunul în termen de 6 luni socotit din ziua convenită
pentru recepție.
Contractul de antrepriza încheiat în considerarea aptitudinilor personale ale
antreprenorului: este un contract cu caracter intuitu personae; încetează dacă
antreprenorul devine, fără culpa sa, incapabil de a finaliza lucrarea sau a presta
serviciul.
În cazul antrepriza pentru lucrări de construcții, riscurile contractului trec la
beneficiar: de la data recepției provizorii la terminarea lucrării.
Prescrierea dreptului la acțiune pentru vicii aparente încep să curgă: de la data
recepției finale a construcției; dacă este cazul, de la împlinirea termenului
acordat antreprenorului prin procesul-verbal de recepție finală, pentru
înlăturarea viciilor constatate.