CONTRACTE CIVILE ŞI COMERCIALE

SUBIECTE EXAMEN

I. OBLIGAŢIILE VÂNZĂTORULUI
Dispoziţiile Codului Civil enumeră principalele obligaţii ale vânzătorului:

- transmiterea proprietăţii bunului sau după caz a dreptului vândut (obligaţie de a da)
- predarea bunului (obligaţie de a face)
- garanţia prin evicţiune şi pentru vicii (aparente sau ascunse)

Obligaţia de transmitere a proprietăţii

Această obligaţie presupune transmiterea de la vânzător la cumpărător a bunului vândut precum şi a
tuturor drepturilor accesorii şi acţiunilor care au aparţinut vânzătorului.

Obligaţia de a preda bunul

Predarea bunului se face prin punerea acestuia la dispoziţia cumpărătorului împreună cu tot ceea ce este
necesar pentru exercitarea liberă şi neîngrădită a posesiei.
În ceea ce priveşte predarea imobilului ca obiect derivat al contractului de vânzare, aceasta se face prin
punerea unui astfel de bun la dispoziţia cumpărătorului liber de orice alte bunuri ale vânzătorului.
În ceea ce priveşte predarea bunului mobil aceasta se face prin remiterea materială a bunului respectiv
sau prin remiterea unui alt document care îi permite cumpărătorului preluarea în orice moment.
Bunul vândut se predă de regulă la locul unde acesta se află în momentul încheierii contractului cu o
singură condiţie ca părţile să nu se fi învoit altfel.
Termenul predării bunului ce formează obiect derivat al contractului de vânzare este cel stipulat de părţi
în contract.
În lipsa unui termen, cumpărătorul poate cere predarea bunului de îndata ce preţul a fost plătit.
Cheltuielile de predare a bunului (numărare, cântărire, măsurare) în cazul bunurilor de gen sunt
suportate de către vânzător iar cele legate de ridicarea bunurilor mobile (încărcare, transport) sunt
suportate de către cumpărător dacă părţile nu au convenit altfel.

Bunul trebuie predat în starea în care se află la momentul încheierii contractului iar cumpărătorului îi
revine obligaţia ca imediat după preluarea bunului să verifice starea acestuia.

Dacă în urma verificării se constată existenţa unor vicii aparente (cele care pot fi observate cu ochiul
liber fără a deţine cunoştinţe de specialitate), cumpărătorul trebuie să îl informeze pe vânzător fără
întârziere urmând ca vânzătorul să îi poată garanta rezolvarea acestor vicii.

În cazul în care obligaţia de plată a preţului este afectată de un termen după momentul vânzării,
cumpărătorul a devenit insolvabil ori garanţiile acordate vânzătorului s-au diminuat, vânzătorul poate
suspenda executarea obligaţiei de predare cât timp cumpărătorul nu oferă garanţii îndestulătoare de
plată a preţului în termenul stabilit.
Dacă însă la momentul încheierii contractului de vânzare, vînzătorul cunoştea insolvabilitatea
cumpărătorului atunci cumpărătorul păstrează beneficiul termenului dacă starea de insolvabilitate nu
este substanţială.

OBLIGAŢIA DE GARANŢIE PENTRU EVICŢIUNE

Vânzătorul are obligaţia prevăzută de lege să garanteze cumpărătorului liniştita şi utila folosinţă a
bunului.

Garanţia contra evicţiunii este datorată de către vânzător dacă după predarea bunului, cumpărătorul
este tulburat în exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra bunului cumpărat (posesie,
folosinţă, dispoziţie) sau dacă pierde dreptul de proprietate asupra bunului total sau parţial.

De asemenea vânzătorul este ţinut să garanteze pe cumpărător dacă bunul are anumite vicii care îl fac
impropriu folosinţei.

Garanţia pentru evicţiune reprezintă pierderea totală sau parţială de către cumpărător a
dreptului de proprietate asupra bunului cumpărat sau tulburarea cumpărătorului în
exercitarea atributelor de proprietate ca urmare a valorificării de către vânzător sau de către
un terţ a unui drept asupra bunului cumpărat.

De asemenea vânzătorul este obligat să garanteze pe cumpărător împotriva evicţiunii care l-ar
împiedica total sau parţial în stăpânirea netulburată a bunului vândut.

Vânzătorul răspunde atât pentru tulburările produse prin fapte imputabile lui cât şi pentru cele
provocate din fapta unui terţ.

II. CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE DEPOZIT

- este un contract real, ceea ce înseamnă că pentru formarea valabilă a contractului de

depozit este necesară pe lângă realizarea acordului de voinţă şi remiterea materială a
bunului ce formează obiectul contractului.
- este un act juridic cu titlu oneros în anumite situaţii sau cu titlu gratuit în funcţie de
voinţa părţilor exprimate în contract.
- este un contract bilateral şi sinalagmatic în sensul că la ambele părţi ale contractului de
depozit le revin atât drepturi cât şi obligaţii.
- este un contract netranslativ de proprietate deoarece bunul mobil depus în depozit
indiferent de perioada de timp, el trebuie remis (predat) la cererea deponentului.
- este un contract consensual iar părţile pot să încheie contractul în formă scrisă
(adprobationem).