Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Potrivit art. 1337 C. civ. „vânzătorul este de drept obligat, după natura
contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicţiunea totală sau
parţială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect
şi care n-ar fi declarate la facerea contractului”.
dar tăinuit de către vânzător sau succesorii săi universali ori cu titlu universal de
natură a-l tulbura pe cumpărător în liniştita folosinţă a lucrului, indiferent dacă
este o tulburare de fapt sau o tulburare de drept (art. 1339 C. civ.).
Dacă tulburarea provine din fapta unei terţe persoane, vânzătorul este obligat
să-l apere pe cumpărător, iar dacă nu reuşeşte să-l apere va fi obligat să suporte
consecinţele evicţiunii.
a). Să fie vorba despre o tulburare de drept. Vânzătorul este garant numai
dacă tulburarea terţului este de drept, dacă tulburarea din partea terţului este de
fapt, el nu răspunde întrucât nu are un temei juridic.
b). Cauza evicţiunii să fie anterioară vânzării. Vânzătorul este garant numai
dacă tulburarea din partea terţului are o cauză anterioară momentului încheierii
contractului de vânzare-cumpărare.
Astfel, daca cumparatorul este actionat in justitie de catre tert, trebuie sa-l
introduca in proces pe vanzator printr-o cerere de chemare in garantie pentru a-l
apara contra unei eventuale evictiuni.
Dintre aceste trei obligatii, primele doua sunt indivizibile, iar ultima
divizibila. (ex. intre mostenitorii vanzatorului sau intre mai multi vanzatori
coproprietari).
pot să modifice aceste reguli prin convenţia lor, adăugând, micşorând sau chiar
ştergând obligaţia de garanţie pentru evicţiune (art. 1338 C. civ.).
Garanţia convenţională are anumite limite peste care părţile nu pot să treacă,
iar dacă au trecut, stipulaţiile respective sunt lipsite de valabilitate (nule). De
exemplu, după cum am mai arătat, vânzătorul nu
Situaţia lucrului vândut afectat de vicii (în sensul art. 1352 C. civ.)
prezintăasemănări cu eroarea (viciu de consimţământ) asupra
substanţei obiectului contractului [art. 954 alin. (1) C. civ.].
Între cele două situaţii există, însă, deosebiri esenţiale.
a). În cazul erorii asupra substanţei obiectului (error in
a). Viciul trebuie să fie ascuns (art. 1352 C. civ.). Vânzătorul nu răs- punde
de „viciile aparente şi despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă”
(art. 1353 C. civ.).
c). Viciul să fie grav, adică din cauza lui lucrul să fie impropriu între-
buinţării la care este destinat după natura sa sau să micşoreze într-atât valoarea
de întrebuinţare, încât cumpărătorul în cunoştinţă de cauză nu ar fi cumpărat sau
ar fi cumpărat la un preţ mai mic.