Sunteți pe pagina 1din 36

CONTRACTELE SPECIALE

CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPARARE

1. Notiune
V-c = contractul prin care una din parti (vânzatorul) stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti (cumparatorul) care
se obliga în schimb a plati vânzatorului pretul bunului vândut.
- se poate transmite si alt drept decât dreptul de proprietate (ex.: un alt drept real, un drept de creanta, un drept din domeniul propr.
intelectuale etc.)
- nu pot forma obiectul v-c drepturile: - personale nepatrimoniale
- patrimoniale cu caractere strict personal.
2. Caractere juridice
2.1. sinalagmatic: da nastere la obligatii reciproce;
2.2. cu titlu oneros: ambele parti urmaresc interese patrimoniale;
2.3. comutativ: existenta si întinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti de la încheierea contractului;
2.4. consensual (în principiu): simplul acord de vointa, fara
2.5. îndeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea bunului si a pretului în momentul încheierii contractului;
Exceptii:
a. vânzarea terenurilor – trebuie sa se faca prin act autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului;
b. v-c unui autovehicul – problema controversata:
- în literatura de specialitate – este considerat contract solemn; motivare: cerinta înscrisului autentic pentru validitatea
vânzarii este prevazuta de legislatia privind taxele de timbru;
- în practica judec. se aplica solutia consensualismului: numai ca proba în vederea radierii si înscrierii pe numele noului proprietar,
autoritatile pretind sa li se prezinte actul de v-c în forma autentica;
 - toate dispozitiile referitoare la conditiile de validitate ale contractului trebuie sa fie raportate la momentul realizarii acordului
de vointa, iar nu la momentul autentificarii;
 - deoarece valoarea este > de 250 lei, este necesara pentru proba prezentarea unui înscris sau a unui început de dovada scrisa,
în afara cazului în care a existat imposibilitatea preconstituirii dovezii;
 - numai tertele persoane, nu si partile sau succesorii lor în drepturi, vor putea dovedi cu orice mijloc de proba contractul
(pentru terti, contractul este un simplu fapt juridic).
2.6. translativ de proprietate: prin efectul realizarii acordului de vointa (independent de predarea lucrului vândut si de plata pretului) se
produce nu numai încheierea contractului, dar opereaza si transferul dreptului de proprietate.
- din momentul dobândirii dreptului de proprietate, cumparatorul suporta si riscul pieirii lucrului (res perit domino) daca vânzatorul
dovedeste faptul strain (neculpabil) exonerator de raspundere;
- daca cauza straina a fost dovedita, vânzatorul va suporta riscul pieirii numai daca a fost pus în întârziere în ceea ce priveste predarea
lucrului.
Conditii pentru transferul automat al dreptului de proprietate:
a. vânzatorul sa fie proprietarul lucrului vândut, iar contractul perfect valabil încheiat;
b. sa fie vorba de lucruri determinate individual (lucrurile de gen nu pot pieri)
- în cazul lucrurilor de gen transferul proprietarii se produce în momentul individualizarii (care se poate face atât prin
predare, cât si prin alte metode: ex.: etichetarea coletelor etc.);
- în cazul obligatiilor alternative, daca vânzarea are ca obiect un lucru din mai multe, determinate, dar numai alternativ,
proprietatea se transmite în momentul alegerii; daca piere fortuit unul din lucruri, se datoreaza celalalt, iar daca amândoua au
pierit, fara vina vânzatorului, obligatia este stinsa; daca amândoua lucrurile sunt de gen, pe lânga alegere, trebuie sa se procedeze
si la individualizarea propriu-zisa a lucrului ales;
- în cazul obligatiilor facultative (obiectul este unul singur, celalalt fiind prevazut doar ca o simpla posibilitate de plata),
problema transferului si a riscurilor se rezolva dupa regulile generale.
c. lucrul vândut trebuie sa existe;
- bunurile viitoare pot forma obiectul contractului, însa transferul proprietarii poate opera: - dupa ce au fost terminate, în
stare de a fi predate (daca sunt bunuri certe)
- dupa individualizare (daca sunt bunuri de gen)
Astfel, în cazul unei recolte viitoare, proprietatea se transmite: în momentul în care este gata de recoltat (daca lucrul si pretul sunt
determinate), respectiv în momentul individualizarii (daca vânzarea se face pe unitate de masura).
- riscurile se transmit o data cu proprietatea, cu exceptia cazului în care cumparatorul îsi asuma riscul nerealizarii - în tot
sau în parte – a lucrului viitor, când riscurile se transmit în momentul încheierii contractului
d. partile sa nu fi amânat transferul proprietatii printr-o clauza speciala, pentru un moment ulterior:
- pâna la împlinirea unui termen suspensiv, daca partile au prevazut expres amânarea ca efect al contractului; daca
termenul a fost stipulat pur si simplu nu afecteaza decât executarea obligatiei de predare;
- pâna la realizarea unei conditii suspensive, care prin ea însasi amâna transferul proprietatii pâna la realizarea
evenimentului;
- un caz special: cumpararea dintr-o unitate comerciala cu autoservire: contractul nu se încheie în momentul
individualizarii (alegerii) bunurilor, ci din momentul platii pretului, pâna atunci cumparatorul fiind un simplu detentor precar,
vinovat de furt daca pleaca fãrã sa plãteascã (in primul caz ar fi fost un debitor care nu si-a onorat obligatia de plata);
1
- daca prin conventia partilor, transferul proprietatii a fost amânat, se amâna corespunzator si transferul riscurilor; aceasta
regula nu este imperativa, partile pot disocia transferul proprietatii de transferul riscurilor.
2.7. în materie imobiliara: conditia publicitatii imobiliare.
a. sistemul registrului de transcriptiuni-inscriptiuni:
- între parti si fata de succesorii lor (succesori universali sau cu titlu universal, legatari cu titlu particular si creditori
chirografari) contractul produce efecte translative de proprietate chiar daca nu a fost transcris;
- fata de terte persoane (succesori cu titlu particular prin acte între vii) – chiar daca au avut cunostinta de încheierea
contractului – transmisiunea va fi valabila numai din momentul transcrierii.
b. sistemul cartii funciare:
- drepturile imobiliare se stramuta, se modifica sau se sting, nu numai între terti, dar si între partile contractante, numai prin
întabulare, aceasta având caracter constitutiv de drepturi.
În practica exista urmatoarea conceptie:
- lipsa înscrierii nu poate fi opusa de catre o parte contractanta celeilalte parti, precum si succesorilor lor;
- un atare drept real este opozabil si tertilor care au cunostinta de existenta lui, desi nu este înscris în cartea funciara;
- numai tertii care nu aveau cunostints de existenta dreptului netranscris si, încrezându-se în cartea funciara, au dobândit
prin acte cu titlu oneros, drepturi pe care si le-au transcris, le pot opune dobânditorului anterior.
Pentru drepturile mobile nu exista un sistem de publicitate, astfel încât daca vânzstorul a vândut de doua ori, va avea preferinta cel care a
intrat mai întâi cu buna-credinta in posesia bunului.
3. Conditii de validitate ale contractului de v-c
Consimtamântul partilor
- acordul de vointa între parti este întotdeauna necesar si suficient.
A. Promisiunea unilaterala de vânzare (sau cumparare)
- atunci când o persoana, prevazând un eventual interes pentru ea de a dobândi proprietatea unui bun, primeste promisiunea
proprietarului de a vinde acest bun, rezervându-si facultatea de a îsi manifesta în acest sens – de obicei înauntrul unui termen –
consimtamântul sau de a îl cumpara;
- este, de fapt, un ante-contract, care da nastere la un drept de creanta: una din parti având obligatia (de a face) de a vinde în viitor un
anumit bun, iar beneficiarul promisiunii putând opta pentru a cumpara sau nu;
- daca promitentul refuza vânzarea, beneficiarul va avea dreptul la daune-interese.
 promisiunea este un contract unilateral; el poate fi transformat într-un contract bilateral daca:
- beneficiarul se obliga, în schimbul dreptului de optiune, la plata unei sume de bani (pretul dreptului de optiune);
- daca beneficiarul se obliga la plata unei sume de bani în cazul în care va opta în sens negativ.
 dovada promisiunii se face conform regulilor generale aplicabile creantelor;
 obligatia promitentului se stinge: la termen sau, daca nu s-a prevazut un termen, la expirarea termenului general de prescriptie
(care curge de la data încheierii promisiunii de vânzare);
 promisiunea unilaterala ar putea fi asumata si de cumparator (caz care nu a fost întâlnit în practica).
B. Promisiunea bilaterala de v-c
- ambele parti se obliga sa încheie în viitor contractul de v-c;
- este, de asemenea, un ante-contract, cu deosebirea ca, în acest caz oricare dintre parti poate cere încheierea contractului;
- în cazul în care promitentul-vânzator nu îsi respecta obligatia si vinde lucrul, beneficiarul-cumparator nu poate cere predarea, iar
vânzarea este valabila, cu exceptia fraudei;
- în cazul în care promitentul nu îsi executa obligatia, dar lucrul se mai gaseste în patrimoniul sau, instanta poate da o hotarâre care sa
tina loc de contract si sa aiba caracter constitutiv de drepturi din momentul în care ramâne definitiva (în virtutea principiului executarii
în natura a obligatiilor).
Pactul de preferinta
- proprietarul unui bun se obliga ca, în cazul în care va vinde, sa acorde preferinta unei anumite persoane, la pret egal (este o promisiune
afectata de o conditie simpla potestativa);
- la fel ca la promisiunea de vânzare, beneficiarul nu are dreptul la actiunea în revendicare sau în anularea vânzarii facute cu
nerespectarea promisiunii (cu exceptia fraudei); acesta are dreptul numai la daune-interese;
- dreptul beneficiarului se poate transmite (daca nu exista dispozitie contrara în conventia dintre parti) prin acte între vii (regulile de la
cesiunea de creante) sau prin mostenire;
- obligatia promitentului se transmite numai prin mostenire, dreptul nostru necunoscând cesiunea de datorie.
C. Dreptul de preemtiune
- în cazul în care proprietarul unui teren agricol din extravilan intentioneaza sa îl vânda (deci nu prin înstrainare cu titlu gratuit, cu
caracter aleatoriu, sau prin schimb, chiar si cu sulta, prin aducerea terenului ca aport într-o societate sau printr-o tranzactie) legea
confera un drept prioritar la cumparare coproprietarilor, proprietarilor vecini si arendasilor; este vorba numai de cazul în care actul
juridic proiectat are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate
- spre deosebire de pactul de preferinta, care are caracter contractual, dreptul de preemtiune are caracter imperativ (derogare de la
principiul liberei circulatii a bunurilor => trebuie interpretata restrictiv);
- dreptul de preemtiune trebuie ocrotit ca orice drept patrimonial, indiferent de titularul sau; de asemenea, este un drept opozabil erga
omnes (pentru nerespectarea lui se poate cere anularea contractului, indiferent de buna sau reaua-credinta a tertului cumparator);
- dreptul de preemtiune trebuie recunoscut indiferent de persoana titularului (poate fi exercitat si în cazul în care terenul agricol din
extravilan face parte din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;
2
- vânzatorul unui teren situat în extravilan trebuie sa înregistreze oferta de vânzare la consiliul local în raza caruia este situat terenul, iar
în aceeasi zi secretarul unitatii administrativ-teritoriale afiseaza oferta la sediul primariei; titularii dreptului de preemtiune trebuie sa se
pronunte în scris, în termen de 45 de zile de la data afisarii ofertei de vânzare, aratând si pretul oferit, iar oferta de cumparare se va
afisa la primarie;
- daca în termenul legal îsi exercita dreptul mai multi titulari din aceeasi categorie, vânzatorul are dreptul de a alege pe unul dintre
ofertanti; daca pretul oferit de către titularii dreptului de preemtiune nu este convenabil vânzatorului, acesta poate sa vânda terenul
oricarei alte persoane; terenul va fi, de asemenea, vândut liber si în cazul în care în termenul de 45 de zile nici unul dintre titularii
dreptului de preemtiune nu îsi manifesta vointa de a cumpara terenul;
- la autentificarea actului de vânzare-cumparare, vânzatorul trebuie sa faca dovada publicitatii necesare pentru respectarea dreptului de
preemtiune, dovada care se face cu actul eliberat vânzatorului de catre secretarul unitatii administrativ-teritoriale, dupa expirarea
termenului de 45 de zile;
- nerespectarea se sanctioneaza cu nulitatea relativa a contractului; în cazul in care vânzarea s-a facut prin simulatie (ex.: contract de
întretinere, arenda, donatie etc.), actiunea în declararea simulatiei va fi dublata de actiunea în anularea vânzarii-cumpararii); terenul
reintra, cu efect retroactiv în patrimoniul vânzatorului).
Capacitatea partilor
- regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia => cazurile de incapacitate sunt expres si limitativ prevazute de lege;
- v-c este, în principiu un act de dispozitie atât pentru vânzator, cât si pentru cumparator => partile trebuie sa aiba capacitate deplina de
exercitiu, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restrânsa încheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv
cu autorizarea acestuia;
- însa, raportat la patrimoniul partii contractante, v-c poate mijloci efectuarea de acte de conservare sau de administrare a patrimoniului
=> este suficient ca partea sa aiba capacitatea de a încheia astfel de acte si încuviintarea necesara efectuarii lor.
Incapacitati speciale:
- aceste incapacitati sunt: - interdictii de a vinde si a cumpara
- interdictii de a cumpara
- interdictiile numai de a vinde (inalienabilitatea) sunt stabilite de lege în functie de natura bunului, si nu în consideratia persoanei.
a. vânzarea între soti este interzisa
- donatia între soti fiind revocabila, daca vânzarea ar fi permisa, aceasta dispozitie ar putea fi ocolita prin încheierea unor contracte de v-
c simulate;
- sunt aparate si interesele mostenitorilor rezervatari;
- se mai apara si interesele creditorilor.
- nerespectarea acestei interdictii duce la nulitatea relativa a contractului; ea poate fi confirmata dupa desfacerea casatoriei de catre parti,
sau de catre mostenitori, dupa moartea vânzatorului;
- vânzarea între concubini este valabila, afara de cazul în care a fost încheiata pentru a mentine starea de concubinaj (are cauza imorala).
b. tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor (cât timp socotelile definitive ale tutelei n-au fost date si primite);
c. mandatarii (atât legali cât si conventionali), împuterniciti sa vânda un lucru, nu îl pot cumpara); => nulitate relativa;
d. persoanele care administreaza bunuri ce apartin statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara
bunurile aflate în administrarea lor; => nulitate relativa;
e. functionarii statului nu pot cumpara bunurile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale care se vând prin mijlocirea
lor; totusi, daca bunurile au preturi fixe, lasând la o parte aprecierile subiective, v-c poate fi recunoscuta valabila, daca nu intervin alte
cauze de nulitate. => nulitate relativa;
f. judecatorii, procurorii si avocatii nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenta curtii de apel în a
carui circumscriptie îsi exercita functia sau profesia (în cazul judecatorilor de la CSJ, respectiv al procurorilor de la Parchetul
de pe lânga CSJ, interdictia se întinde pentru toata tara); => nulitate absoluta , cu suportarea cheltuielilor vanzarii si plata
daunelor-interese;
“drepturi litigioase” = inclusiv cele in privinta carora se poate naste o contestatie serioasa si viitoare;
g. terenurile agricole (indiferent ca sunt situate in intravilan sau in extravilan) nu pot dfi dobandite prin acte juridice intre vii
decat in limita a 200 ha de teren de familie (sotii si copiii lor necasatoriti – daca gospodaresc impreuna cu ei), indiferent de
caracterul oneros sau gratuit al actului. =.> nulitate absoluta a actului.
In cazul in care o familie dobandeste un teren agricol cuu o suprafata mai mare de 200 ha, intervine reductiunea actului juridic pana la
limita suprafetei legale.
=> arendarea care contine o dobandire interzisa deghizata este nula.
h. persoanele insolvabile nu pot cumpara bunurile imobile care se vand prin licitatie publica;
i. cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate => nulitate absoluta;
- atat prin acte juridice intre vii cat si prin acte mortis causa;
- pot insa dobandi dreptul de proprietate asupra constructiilor, si, prin urmare si dreptul de superficie asupra terenurilor pe
care se afla respectivele constructii;
- aceasta interdictie se aplica si persoanelor juridice care nu au nationalitatea romana;
- in cazul in care o persoana fizica sau juridica vrea sa investeasca in Romania, aceasta nu poate aporta terenuri la
societatea pe care o infiinteaza, insa societatea, dupa ce a fost infiintata, va putea dobandi, in nume propriu terenuri in Romania
(fiind persoana juridica cu nationalitate romana)
4. Obiectul contractului
- din v-c (contract sinalagmatic) => doua obligatii reciproce:
3
- lucrul vandut (obligatia vanzatorului);
- pretul (obligatia cumparatorului).
Conditiile lucrului vandut
a. lucrul sa fie in comert (in circuitul civil)
- principiul este acela al liberei circulatii a lucrurilor, iar prohibitia poate fi absoluta (pentru lucrurile care, prin natura lor sau prin lege
sunt de uz sau interes public => sunt inalienabile) si relativa (pentru lucrurile care pot fi v-c numai de catre anumite persoane sau in
anumite conditii):
1. in sensul propriu-zis al cuvantului sunt scoase din circuitul civil lucrurile care, prin natura lor nu pot face obiectul dreptului de
proprietate: lucrurile comune (rex communis) cum ar fi aerul, razele soarelui, apa marii sau din raul curgator, care, fiind inepuizabile,
nu apartin nimanui, si al carui uz este comun tuturor (art. 647 C.civ.), in conditiile si limitele prevazute de lege;
2. bunurile din domeniul public al statului (de interes national) sau al unitatilor administrativ-teritoriale (de interes local) sunt
inalienabile (bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si
acelea ce pot fi folosite in interes public, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si
alte bunuri stabilite de lege !!Deak si Carpenaru considera ca sunt inalienabile si bunurile care, datorita naturii lor, sunt de uz sau
interes public, cum ar fi tablourile din muzeele publice, cartile si manuscrisele dinbibloteci sau arhive publice). Ele sunt
imprescriptibile si insesizabile => nu pot fi vandute, insa pot fi date in administrare RA sau institutiilor publice sau pot fi concesionate
sau inchiriate;
In ceea ce priveste bunurile din domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ teritoriale sun t supuse dispozitiilor de drept
comun, atata timp cat prin lege nu se prevede astfel => conditiile de v-c a acestora sunt cele comune, in masura in care prin lege
speciala nu se prevede altfel (ex: prevederile legii publice locale nr. 69/1991).
3. Un caz de inalienabilitate temporara este cel prevazut de art. 32 al lg 18/1991, republicata, prin care, persoanele caraora li s-a
“constituti” (nu “reconstituit”) dreptul de proprietate asupra unor terenuri, nu pot instraina aceste terenuri prinnacte intre vii timp de 10
ani socititi de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii. Aici nu este vorba de o incapacitate de
instrainare prevazuta intuituu personae, ci de o inalienabilitate propter in rem, adica nu in consideratia persoanei care tranzactioneaza,
ci a lucrului (important, deoarece in cazul decesului titularului dreptului, interdictia de v-c ramane);
4. Bunurile care constituie monopolul statului pot fi v-c, in conditiile prevazute de lege, numai de catre persoane fizice sau juridice
autorizate (ex: tutun, chibrituri);
5. Exista si bunuri care, desi sunt in circuitul civil, din motive de ordine publica sau economico-sociala, pot fi v-c numai cu respectarea
unor prevederi legale speciale (armele, munitiile si materiile explozive, produsele si substantele stupefiante;
6. In principiu, un bun nu poate fi declarat inalienabil (scos din circuitul civil) prin vointa omului (ex prin clauza testamentara),
deoarece o asemenea clauza contravine prinmcipiului liberei circulatii a bunurilor si dreptului proprietarului de a dispune liber si
absolut de bunul sau. => inalienabilitatea conventionala poate fi recunoscuta valabila daca se justifica printr-un interes serios si
legitim (ex: garantarea executarii unei obligatii: de plata a pretului, a unei rente viagere in favoarea unui tert) sau a altui interes (ex:
interdictia instrainarii bunului transmis minorului pana la majoratul lui). => CONDITII: interes si caracter temporar si, de asemenea, sa
nu contravina ordinii publice si bunelor moravuri.
Daca clauza de inalienabilitate nu intruneste cerintele aratate => numai clauza urmeaza sa fie declarata nula (daca nu este cauza
determinanta a incheierii contractului). Sanctiunea nulitatii contractului incheiat cu nerespectarea clauzei de inalienabilitate poate fi
aplicata numai daca inalienabilitatea este prevazuta de lege.
Daca clauza de inalienabilitate este valabila si, cu toate acestea bunul este instrainat, stipulantul clauzei/succesorii sai poate cere:
- rezolutiunea (revocarea) instrainarii initiale (cu daune-interese) pentru neexecutare de obligatii:
- sau, repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea clauzei.
Tertul dobanditor de buna credinta se va putea apara:
- prin invocarea art. 1909 C. civil (in cazul mobilelor);
- prin invocarea uzucapiunii (in cazul imobilelor).
b. Lucrul sa existe (existenta actuala sau viitoare)
1. daca partile au avut in vedere un lucru existent, dar care era pierit total in momentul incheierii contractului, sau un lucru care nu a
existat in realitate => vanzarea este nula absolut (deoarece obligatia vanzatorului este l;ipsita de obiect);
2. daca lucrul exista in momentul incheierii contractului, dar a pierit in parte anterior (sau mai multe lucruri formeaza obiectul
contractului, dar numai o parte au pierit), cumparatorul poate alege: sa renunte la contract (rezolutiune) sau sa ceara executarea
asupra partii ramase, cu o reducere proportionala de pret. Alegerea nu trebuie sa fie abuziva (ex: renunatare la contrac, desi partea
pierita este neinsemnata, sau cele doua sau mai multe lucruri cumparate nu sunt interdependente).
In principiu, cumparatorul poate renunta la contract atunci cand executarea partiala nu duce la realizarea scopului contractului. =>
riscul pieirii totale sau partiale a lucrului apartine vanzatorului (res perit domino), cu execptia cazului in care operatiunea are caracter
aleatoriu.
3. V-c este valabila daca are ca obiect un bun viitor, cu exceptia mostenirilor nedeschise. Nerealizarea lucrului nu afecteaza valabilitatea
contractului. Vanzatorul:
- va pierde pretul;
- va fi obligat la palta daunelor-interese pentru neexecutare, cu exceptia cazului in care dovedeste o cauza exoneratoare de
raspundere.
Cumparatorul nu va fi obligat sa plateasca pretul, chiar daca lucrul nu a pierit din cauza vanzatorului (acesta fiind cel care suporta
riscul pieirii bunului).
c. Lucrul sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil;
d. Vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului individual determinat (in caz contrar nu poate transmite: nemo dat quod non habet
sau nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet)
4
In cazul in care vanzatorul transmite un lucru care nu este al sau:
1. daca partile (sau cel putin cumparatorul) au fost in eroare, vanzarea este anulabila pentru eroare asupra calitatii esentiale a
vanzatorului (de proprietar al bunului).
Nulitatea poate fi ceruta: - pe cale de actiune (cand pretul s-a platit)
- pe cale de exceptie (cand pretul nu s-a platit)
numai de catre cumparator; vanzatorul nu poate cere anularea chiar daca a fost de buna credinta; cumparatorul nu mai poate cere
anularea daca vanzatorul a devenit proprietarul bunului dupa vanzare sau daca vanzarea este ratificata de catre adevaratul
proprietar.
Daca cumparatorul este evins de catre adevaratul proprietar inainte de a fi cerut anularea, obligatia de garantie a vanzatorului pentru
evictiune subzista.
Adevaratul proprietar nu poate cere anularea (este tert fata de contract), dar poate introduce actiunea in revendicare. Cumparatorul se
poate apara invocand art. 1909 C civil sau uzucapiunea (contractul incheiat cu vanzatorul neproprietar putand fi invocat ca just titlu pt.
uzucapiunea de 10-20 de ani si pentru dobandirea fructelor.
2. Daca partile erau in cunostinta de cauza, exista mai multe opinii:
a. vanzarea este valabila (vanzatorul s-a obligat sa procure bunul mai tarziu, in caz de neexecutare fiind pasibil de plata daunelor
interese). – nu
b. vanzarea lucrului altuia in cunostinta de cauza are o cauza ilicita si deci este nula absolut (art. 948 C. Civ), cu exceptia savarsirii
actului in cadrul exercitarii legale a comertului.
Daca contractul s-a incheiat in fraudsa dreptului proprietarului – nulitate absoluta (FRAUS OMNIA CORRUMPIT).
Daca bunul face parte din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, contractul este nul in absolut toate
cazurile (chiar daca cumparatorul a fost de buna-credinta).
3. in cazul bunurilor aflate in indiviziune, se aplica regulile propri starii de indiviziune:
daca unul dintre coproprietari instraineaza intregul bun (nu doar cota sa parte indiviza), fara acordul celorlalti coproprietati, vanzarea
nu este nula, insa dreptul cumparatorului asupra bunului respectiv este supus unei conditii pe tot timpul indiviziunii. Dupa incetarea
starii de indiviziune, dreptul dobanditorului va depinde de rezultatul partajului:
- daca bunul intra in lotul vanzatorului, vanzarea va fi considerata valabila retroactiv;
- daca bunul intra in lotul altui coproprietar, vanzarea va fi nula (pentru lipsa calitatii de proprietar a vanzatorului).
Conditiile pretului
a. sa fie stabilit in bani; daca nu, contractul poate fi calificat altfel: schimb, dare in plata, sau alt contract nenumit. Spre exemplu: daca
proprietatea se transmite in schimbul intretinerii pe viata (nu este vanzare, pentru ca obligatia de intretinere este de a face, nu
echivaleaza cu un pret), sau daca contraechivalentul este o prestatie periodica in bani (=> este renta viagera).
b. Sa fie determinat sau determinabil:
- este determinat – daca cuantumul (nu modalitatea de plata) este hotarat de parti in momentul incheierii contractului;
- este deteminabil – daca sunt precizate doar elementele cu ajutorul carora va fi
deteminat pretul.
- daca stabilirea lui este lasata la aprecierea unui tert ales de comun acord de catre parti sau de catre o
persoana determinata de parti (nu este un arbitru, dar nu are nici calitatea de expert, ci este, de fapt,
mandatarul comun al partilor care, prin derogare de la dreptul comun, nu poate fi revocat decat prin acordul
comun al partilor).
Daca pretul ramane la aprecierea ulterioara a partilor sau a unei parti, sau daca tertul nu desemnat nu poate sau nu vrea sa
determine pretul, vanzarea este nula de drept (nu este acelasi lucru atunci cand partile stabilesc tertul mai tarziu - vanzarea se
considera incheiata in acel moment). In nici un caz instanta nu e competenta sa determine pretul sau persoana tertului.
- in cazul in care exista preturi legale obligatorii, partile sunt obligate sa se conformeze, respectiv se subintelege ca partile au avut in
vedere acel pret:
- daca partile au stabilit un alt pret, acesta se inlocuieste de drept cu cel legal;
- daca contractul a fost executat cu alt pret, diferenta urmeaza sa fie platita (vanzatorul are actiune contractuala), respectiv
restituita (plata nedatorata).
c. sa fie sincer si serios:
- este sincer un pret real, care nu e stabilit in mod fictiv, ci in scopul de a fi cerut si platit in realitate:
- in cazul in care pretul este simulat, contractul este nul ca v-c; poate fi recunoscut valabil ca o donatie deghizata, daca sunt
indeplinite conditiile donatiei;
- daca pretul este deghizat partial (fara sa devina derizoriu), contractul este valabil ca v-c, se aplica regulile de la simulatie
si cele fiscale.
- pretul trebuie sa fie serios, adica sa nu fie derizoriu, adica atat de disproportionat fata de valoarea lucrului incat sa nu poata constitui
obiectul obligatiei cumparatorului; seriozitatea este lasata la aprecierea instantei; daca pretul este derizoriu, contractul este nil ca v-c,
dar poate subzista ca donatie, daca sunt indeplinite conditiile;
- daca pretul este sincer si serios, contractul este valabil chiar daca pretul este mult inferior/superior valorii reale a lucrului vandut; prin
derogare se poate cere anularea pentru leziune (actiunea in resciziune) daca:
- exista disproportie vadita intre valoarea lucrului si pret,
- lezatul este un minor intre 14 – 18 ani care a incheiat singur contractul (si nu se cere autorizarea prealabila a autoritatii
tutelare pentru acel contract)
- si nu l-a ratificat expres sau tacit dupa ce a implinit 18 ani
Daca contractul este incheiat de o persoana incapabila (sub 14 ani sau pusa sub interdictie), acesta este anulabil chiar fara leziune.
5
Daca partea lezata este un major, nu poate introduce actiunea in resciziune, dar, in mod exceptional, daca cineva profita de nestiinta,
ignoranta, stare de constrangere pentru a obtine avantaje disproportionate, contractul poate fi considerat nul pentru ca s-a intemeiat pe
o cauza imorala.
7. Efectele contractului de vanzare-cumparare
Interpretarea clauzelor contractului
Efectele contractului = obligatiile pe care contractul le creaza pentru parti. Pentru a interpreta clauzele exista anumite reguli:
- de regula, dca intelesul este indoielnic, interpretarea se face in favoarea debitorului;
- insa, in materie de vanzare exist ao regula speciala si derogatorie: vanzatorul trebui sa explice si ssa sdtabileasca clar clauzele
contrctului, air cl;auzele care nu sunt clare se interpreteaza in contra vanzatorului (IN DUBIO CONTRA STIPULATEM);
- => in materie de vanzare, toate clauzele indoielnice se interpreteaza in favoarea cumparatorului.
OBLIGATIILE VANZATORULUI
- sa predea lucrul vandut cumparatorului;
- sa garanteze contra evictiunii si contra viciilor;
- nu este prevazuta obligatia de a transmite proprietatea lucrului vandut, deoarece aceasta se prodiuce, de regula, prin incheierea
contractului.
A. Predarea lucrului vandut
a. obligatia principala de predare (= punerea la dispozitie a lucrului vandut; nu are semnificatia transferului dreptului de proprietate si
nici a posesiei, ci doar a detentiei, cumparatorul posedand, din momentul incheierii contractului, corpore alieno):
- modul de executare:
- in unele cazuri – atitudine pasiva; ex: lasarea lucrului la dispozitia cumparatorului;
- in alte cazuri – atitudine activa; ex: indeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru ca cumparatorul sa intre in
posesia lucrului (predarea cheilor, eliberarea cladirii)
- termenul si dovada predarii –se aplica regulile generale referitoare la executarea obligatiilor;
- locul predarii:
- in cazul in care lucrul poate fi localizat in momentul incheierii contractului, predarea se face la locul unde se afla acesta;
- in celelalte cazuri, regula este ca predarea sa se faca la domiciliul debitorului (vanzatorul) => plata este cherabila.
- cheltuielile de predare – sunt in sarcina vanzatorului (cantarire, masurare, numarare); cheltuielile ridicarii sunt in sarcina
cumparatorului, DACA nu este stipulatie contrara (ex: daca s-a stabilit ca locul presarii este la domiciliul cumparatorului, cheltuielile
de transport sunt in sarcina vanzatorului);
- obiectul predarii: lucrul vandut trebuie predart in masura determinata prin contract si in starea in care se gasea in momentul incheierii
contractului; in cazul bunurilor de gen sau viitoare se aplica regulile generale referitoare la obiectul platii.
Reguli speciale sunt prevazute in materie de vanzare de imobile (aplicabile in lipsa de stipulatie contrara in contract, ca si in caz de
frauda):
a. daca vanzarea s-a facut “cu aratare de cuprinsul sau si pe atat masura (m.p.)”, si, ulterior se constata ca intinderea nu corespunde
celei aratate in contract:
- daca intinderea este mai mica, cumparatorul poate cere completarea, daca vanzatorul mai are teren, sau reducerea
proportionala a pretului; rezolutiunea DOAR DACA imobilul nu mai poate fi folosit pentru destinatia avuta in vedere;
- daca intinderea este mai mare, cumparatorul este obligat sa plateasca excedentul; el poate cere rezolutiunea DOAR
DACA excedentul (dovedit prin masurare) depaseste a 20 – parte din intinderea aratata in contract.
b. Daca vanzarea este facuta altfel decat pe masura (adica pe pret global):
- diferenta - in plus sau in minus – fata de intinderea declarata nu se ia in considerare decat daca depaseste a 20-a parte din
intindere;
- in caz de excedent peste a 20-a parte – spor al pretului, si cumparatorul poate opta si pentru rezolutiune;
- in caz de lipsa cu mai mult de a 20-a parte – micsorare a pretului, insa cumparatorul nu poate cere completarea terenului
sau rezolutiunea contractului.
c. Daca s-au vandut doua (sau mai multe) imobile (cu aratarea intinderii) printr-un singur contract si pret, iar intinderea unuia este
mai mare si a altuia mai mica, diferentele de pret datorate se compenseaza.
In cazul in care cumparatorul cere rezolutiunea, el are dreptul, pe langa pret, la restituirea cheltuielilor vanzarii si la daune-
interese. Daca pastreaza imobilul, este obligat sa plateasca diferenta de pret. Dreptul la actiune pentru cele aratate mai sus se
prescrie intr-un an de la incheierea contractului.
- fructele: vanzatorul trebuie sa predea, o data cu lucrul, si fructele percepute dupa momentul transferarii dreptului de proprietate. In
schimb, vanzatorul are dreptul la restituirea cheltuielilor facute pentru producerea fructelor.
- accesoriile: cumparatorul are dreptul la accesoriile lucruliu vandut si la tot ce a fost destinat uzului sau perpetuu.
b. Obligatia accesorie predarii – este accea de conservare a lucrului vandut pana in momentul predarii (in cazul in care lucrul nu a fost
predat in momentul incheierii contractului). Efectele acestei obligatii:
- in caz de deteriorare/pieire a lucrului, vanzatorul raspunde ca un depozitar;
- intrucat conservarea se face in numele si pe seama lui, cumparatorul trebuie sa plateasca cheltuielile conservarii.
c. Sanctiunea nerespectarii obligatiei de a preda lucrul:
6
- cumparatorul poate invoca exceptia de neexecutare (EXCEPTIO NON ADIMPLETI CONTRACTUS);
- poate cere rezolutiunea contractului cu daune-interese;
- poate cere executarea contractului, iar daca nu este posibil –> daune-interese/procurarea bunurilor de gen de la terti pe seama
vanzatorului.
In cazul intarzierii cu intarziere, cumparatorul are dreptul la daune-interese, dar numai de la data punerii in intarziere a vanzatorului.
B. Obligatia de garantie
- pp: vanzatorul trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a asigura cumparatorului stapanirea - linistita (contra evictiunii) si
utila(contra viciilor) – a lucrului vandut.
I. Garantia contra evictiunii
Evictiune = (1) pierderea proprietatii lucrului (in tot sau in parte)
(2) tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar
- vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator de evictiunea totala sau partiala precum si de sarcinile care nu au fost
declarate la incheierea contractului;
- aceasta obligatie subzista si fata de subdobanditori, chiar daca acestia sunt succesori cu titlu particular si cu titlu gratuit (ex: donatar),
si cu toate ca cumparatorul initial (donatarul) nu raspunde fata de donatar; daca contractul s-a incheiat prin intermediar, acesta nu
raspunde pentru evictiune DECAT DACA s-a comportat ca vanzator aparent (ex: mandat simulat prin interpunere de persoane);
a. Garantia contra evictiunii rezultand din fapte personale:
Fapt personal = orice fapt sau act - anterior vanzarii, dar tainuit fata de cumparator,
- sau ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract
savarsit de catre vanzator sau succesorii lui universali sau cu titlu universal , de natura a-l tulbura pe vanzator in linistita
folosinta, indiferent ca este vorba de o tulburare de fapt (ex: deposedarea de bun) sau de drept (ex: invoca un drept de uzufruct sau de
abitatie).
- cumparatorul se poate apara impotriva vanzatorului opunandu-i “exceptia de garantie” (cine tebuie sa garanteze pentru evictiune nu
poate sa evinga); astfel vanzatorul nu poate sa evinga NICI macar DACA dobandeste o noua calitate, pe care nu o avea la incheierea
contractului (ex: a vandut lucrul altuia, apoi l-a mostenit pe adevaratul proprietar);
- obligatia de garantie este o obligatie patrimoniala => dupa moartea vanzatorului, aceasta se transmite succesorului universal sau cu
titlu universal; avand in vedre cele de mai sus, execptia de garantie poate fi invocata si cand adevaratul proprietar il mosteneste pe
vanzator, daca tulburarea provine din partea mostenitorului;
- exceptia de garantie NU poate fi opusa succesorilor cu titlu particiular ai vanzatorului (nu sunt tinuti de obligatiile autorului lor); este
situatia in care vanzatorul vinde imobilul de doua ori si primul cumparator il revendica de la cel de al doilea (procesul nu pate fi
solutionat prin invocarea exceptiei de garantie DECAT de catre al doilea cumparator DACA primul cumparator (reclamantul)
cumuleaza si calitatea de vanzator;
- obligatia de garantie a vanzatorului pentru fapte proprii (savarsite inainte sau dupa incheierea contractului de v-c) vizeaza nu numai
tulburarea directa a cumparatorului, dar si evictiunea care se realizeaza prin intermediul unui tert; ex: vanzatorul vinde imobilul de
doua ori, raspunde de evxitiune fata de primul cumparator daca cel de-al doilea si-a transcris titlul inaintea primului; sau, dupa
vanzarea unui imobil, vanzatorul il ipotecheaza si creditorul ipotecar trece la realizarea garantiei;
- orice conventie contrara garantiei pentru evictiune este nula (obligatia negativa a vanzatorului de a nu il tulbura pe cumparator in
linistita folosinta fiind de esenta vanzarii.
Garantia contra evictiunii rezultand din fapta unui tert
- vanzatorul va trebui sa-l apere pe cumparator de tulburarea ce provine din partea unui tert, iar daca nu reuseste va fi obligat sa suporte
consecintele evictiunii;
- obligatia aceasta exista daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- sa fie vorba de o tulburare de drept;
- cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii;
- cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.
- la aceste conditii se adauga UNEORI conditia unei actiuni in justitie intentata de cate tert impotriva cumparatorului; in lit. de spec. se
arata insa si cazuri de evictiune care nu sunt consacrate printr-o hotarare judecatoreasca (dreptul tertului este atat de evident incat
cumparatorul renunta la lucru fara judecata; cumparatorul de la neproprietar devine proprietarul lucrului pe cale de mostenire;
cumparatorul plateste creanta ipotecara pentru a degreva imobilul si a-l pastra); pe de alta parte, cumparatorul insusi poate introduce
actiune impotriva tertului care a pus stapanire pe lucru; => obligatia de garantie contra evictiunii NU poate fi conditionata de actiunea
in justitie a tertului.
Tulburarea din partea tertului sa fie o tulburare de drept
- in contra tulburarilor de fapt, cumparatorul se poate apara singur prin mijloacele legale (cum ar fi actiunile posesorii);
- dreptul invocat de tert poate fi un drept real (drept de proprietate, drept de uzufruct);
- vanzatorul raspunde pentru existenta unor servituti nedeclarate si care sunt neaparente (cele aparente se presupune ca sunt cunoscute
si acceptate de cumparator); daca in schimb, imobilul a fost vandut ca fond dominant, vanzatorul raspunde daca servitutea nu exista
(se presupune ca acest fapt micsoreaza valoarea imobilului);
- in cazul ipotecilor si a privilegiilor, obligatia se declanseaza NUMAI daca debitorul principal nu plateste, si creditorul trece la
executarea garantiei;

7
- poate exista evictiune si in cazul invocarii de catre tert a unui drept de creanta; ex: contract de locatiune incheiat de catre vanzator
(care, in anumite conditii, este opozabil cumparatorului) sau de existenta unor imbunatatiri aduse de locatar, de care cumparatorul nu
avea cunostinta la incheierea contractului => vanzatorul este obligat sa raspunda pentru evictiune.
Tulburarea din partea terului sa aiba o cauza anterioara vanzarii
- vanzatorul NU raspunde pentru imprejurari ivite dupa incheierea contractului, decat daca evictiunea provine dintr-un fapt personal;
- ex: pentru uzucapiunea, chiar inceputa anterior vanzarii, dar definitivata dupa, vanzatorul nu va raspunde deoarece cumparatorul,
devenit proprietar, putea sa intrerupa prescriptia achizitiva.
Necunoasterea cauzei evictiunii de catre cumparator
- daca a avut cunostinta, inseamna ca a acceptat riscul => contractul are caracter aleatoriu;
- sarcina probei cunoasterii cauzei evictiunii de catre cumparator incumba vanzatorului (cine pretinde trebuie sa dovedeasca).
b. Natura si modul de functionare a obligatiei de garantie
Cat timp evictiunea nu s-a produs
- obligatie de a nu face (indivizibila, de ex: intre mostenitorii vanzatorului sau intre mai multi vanzatori coproprietari): vanzatorul
trebuie sa se abtina de la orice fapt ce ar putea avea drept consecinta tulburarea cumparatorului;
Daca evictiunea este pe cale sa se produca
- obligatie de a face (vezi mai sus): vanzatorul este obliugat sa il apere pe cumparator impotriva pretentiilor tertului; el trebuie introdus
inproces de catre cumparator. Printr-o cerere de chemare in garantie;
- daca vanzatorul nu este introdus de cumparator in proces, cumparatorul se poate intoarce apoi impotriva acestuia, intr-un alt proces; in
aceasta actiune INSA, vanzatorul ii poate opune cumparatorului execptia procesului rau condus (EXCEPTIO MALI PROCESSUS)
DACA dovedeste ca introdus in proces, ar fi reusit sa il apere pe cumparator impotriva pretentiilor tertului.
Daca evictiunea s-a produs
- obligatie de a da (obligatie divizibila): se angajeaza raspunderea vanzatorului (sau a succesorului sau universal sau cu titlu universal)
pentru pagubele suferite de cumparator.
c. Efectele obligatiei de garantie in caz de evictiune consumata
- drepturile cumparatorului (sau ale succesorului sau in drepturi, fie si cu titlu particular) sunt stabilite dupa cum evictiunea a fost totala
sau partiala;
Evictiunea totala
- vanzatorul este obligat sa restituie integral pretul primit, chiar daca valoarea lucrului s-a micsorat din cauze fortuite ori din
neglijenta cumparatorului (acesta are dreptul sa fie neglijent cu privire la un lucrupe care il considera al sau); singura EXCEPTIE:
foloasele realizate de cumparator din stricaciunile aduse lucrului;
- vanzatorul este obligat sa restituie pretul si in ipoteza exercitarii dreptului de catre un subdobanditor, indiferent daca acesta a obtinut
bunul la un pret mai mare sau cu titlu gratuit (deoarece drepturile cumparatorului legate de lucru se transmit subdobanditorului);
- cumparatorul are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost obligat sa le inapoize tertului evingator;este vorba de fructele percepute
dupa ce cumparatorul a devenit de rea credinta (a luat cunostinta de dreptul tertului asupra lucrului), deoarece la valoarea fructelor
percepute cat timp a fost de buna credinta are dreptul oricum;
- cumparatorul are dreptul sa ceara restituirea cheltuielilor de judecata (atat a procesului din care a rezultat evictiunea, cat si, daca este
cazul, ale actiunii in regres contra vanzatorului; la acestea se adauga si cheltuielile contractului;
- cumparatorul mai are dreptul la daune-interese cf. dreptului comun, cu respectarea urmatoarelor reguli speciale:
- vanzatorul trebuie sa plateasca cumparatorului sporul de valoare dobandit de lucru intre momentul incheierii contractului si
data producerii evictiunii, indiferent de cauza producerii excedentului de valoare, daca acesta a fost sau nu previzibil si daca
cumparatorul a fost sau nu de buna credinta;
- vanzatorul este obligat sa restituie cumparatorului cheltuielile necesare (facute pentru conservarea lucrului) si utile (care
sporesc valoarea lucrului), iar daca vanzatorul a fost de rea credinta, chiar si cheltuielile voluptuarii (facute in scop de lux sau de
placere).
Aceste cheltuieli vor trebui restituite in primul rand de catre tertul evingator, vanzatorul fiind garant doar in subsidiar. INSA tertul
poate fi OBLIGAT doar la restituirea cheltuielilor necesare (daca nu se compenseaza cu valoarea fructelor) si utile (acestea
NUMAI in limita sporuluide valoare). Pentru rest raspunde numai vanzatorul.
Evictiunea partiala
= are ca obiect fie o fractiune din lucru sau o cota ideala din dreptul de proprietate, fie valorificarea sau negarea unui alt drept cu
privire la lucru; =>cumparatorul poate alege intre rezolutiunea vânzarii si mentinerea vanzarii cu despagubiri:
daca evictiunea este atat de importanta incat cumparatorul nu ar fi cumparat daca ar fi prevazut-o, el poate cere rezolutiunea vanzarii.
Cumparatorul va restitui bunul asa cum a ramas dupa evictiune si va primi pretul si despagubiri ca in cazul evictiunii totale;
- daca vanzatorul nu cere sau nu obtine rezolutiunea, el are dreptul la valoarea partii pierdute (socotita in momentul evictiunii).
Vanzatorul NU poate oferi si nici cumparatorul nu poate cere o parte din pret, proprotionala cu partea evinsa, indiferent de cresterea
sau de scaderea valorii de vanzare;
- in cazul servitutilor (active sau pasive) sau a altor drepturi, daca nu intervine rezolutiunea, cumparatorul are dreptul la daune-interese.
PRESCRIPTIA: Actiunea in garantie pentru evictiune a cumparatorului impotriva vanzatorului se prescrie in termenul general.
Termenul incepe sa curga de la data producerii evictiunii. Pana in acel moment obligatia vanzatorului este CONDITIONALA iar
cumparatorul nu poate sa actioneze.
d. Modificari conventionale ale garantiei contra evictiunii:
- regimul legal al evictiunii NU are caracter imperativ => poate fi modificat prin conventia partilor:

8
- clauze de agravare a raspunderii vanzatorului pentru fapte proprii, ale tertilor sau chiar pentru evenimente fortuite –
legea NU prevede limitari. INSA clauzele trebuie sa fie expres prevazute si clar exprimate, deoarece sunt de stricta interpretare;
- clauzele de exonerare (inlaturare sau micsorare a raspunderii) sunt prevazute doua LIMITARI:
- obligatia negativa de raspundere a vanzatorului pentru faptele persoanale NU poate fi NICI inlaturata si NICI
micsorata prin conventia intre parti; ar => nulitatea clauzei (NU a contractului);
In lit. de spec. se admite ca exonerarea de gfarantie pentru fapte personale se admite TOTUSI daca vizeaza anumite
fapte determinate, savarsite inainte de incheierea contractului si aduse la cunostinta cumparatorului.
- Exonerarea totala sau partiala pentru fapta unui tert este permisa DAR NU il poate scuti pe vanzator de
restituirea pretului (FARA DESPAGUBIRI), NUMAI DACA cumparatorul nu a cunoscut la incheierea contractului
pericolul evictiunii (in acest caz fiind vorba de un contract aleatoriu).
II. Garantia contra viciilor lucrului vandut

a. Notiune
- vanzatorul raspunde de viciile ascunse ale lucrului DACA:
- din cauza lor lucrul este impropriu intrebuintarii dupa destinatie
- daca viciile micsoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare, incat cumparatorul nu ar fi cumparat daca ar fi stiut
sau ar fi platit un pret mai redus (art. 1352).
Cea de-a doua situatie prezinta asemanare cu viciul de consimtamant al erorii asupra substantei obiectului. DEOSEBIRI:
- in cazul viciului de consimtamant, din cauza acestui viciu cumparatorul nu a putut cumpara in substanta sa lucrul dorit si
poate cere anularea contractului;
- in cazul art. 1352, cumparatorul a cumparat lucrul voit insa acesta este impropriu intrebuintarii dupa destinatie, sau
valoarea de intrebuintare este mult micsorata => eroarea se refera la calitatea lucrului si cumparatorul NU poate cere anularea
contractului, ci are o actiune in GARANTIE contra vanzatorului (ex: se vinde o casa despre care vanzatorul afirma ca este din
caramida, dar in realitate este din material lemnos => se poate cere anularea; daca insa casa este construita din caramida insa
este afectata de vicii, intra in functiune obligatia de garantie pentru vicii.)
Aceste vicii se mai numesc si redhibitorii, deoarece cumparatorul are la dispozitie o actiune redhibitorie (in garantie) prin
care poate cere rezolutiunea contractului, daca nu se multumeste cu reducerea pretului.
b. Conditii ( care toate trebuie dovedite de cumparator):
- viciul sa fie ascuns (vanzatorul nu raspunde de viciile aparente si despre care vanzatorul a putut singur sa se convinga) – la o
verificare normala, dar atenta, viciul nu putea fi cunoscut, si nici vanzatorul sa nu il fi comunicat cumparatorului (aprecierea se face in
abstracto, avandu-se in vedere un cumparator atent si diligent;
- viciul sa fi existat in momentul incheierii contractului, chiar daca predarea se face ulterior; in cazul in care proprietatea nu se
transmite in momentul incheierii contractului, vanzatorul raspunde si pentru viciile aparute ulterior vanzarii, dar pana in momentul
transferarii dreptului de proprietate;
- vicul sa fie grav = din cauza lui lucrul sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat sau sa se micsoreze valoarea de intrebuintare
incat cumparatorul, daca ar fi stiut, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus.
Raspunderea NU este conditionata de cunoasterea viciului de catre vanzator, ci doar intinderea raspunderii difera in functie de aceasta.
Obligatia de garantie pentru vicii se aplica la ORICE tip de vanzare, inclusiv antecontractul de vanzare-cumparare, indiferent daca
bunul este un imobil sau un mobil sau de starea in care se afla acesta cu DOUA EXCEPTII:
- nu exista obligatia de garantie in cazul vanzarii prin licitatie publica care se face prin intermediul justitiei;
- in cazul vanzarii de drepturi succesorale – daca nu s-a obliugat sa garanteze continutul universalitatii – vanzatorul
raspunde numai de calitatea sa de mostenitor.
c. Efectele si limitarea raspunderii vanzatorului pentru vicii
- cumparatorul are dreptul sa ceara fie rezolutiunea vanzarii, fie o reducere a pretului, iar DACA vanzatorul a fost de rea credinta, si
daune-interese;
Dreptul de optiune al cumparatorului intre actiunea redhibitorie si actiunea estimatorie
- actiunea redhibitorie este admisibila chiar daca natura viciului n-ar face lucrul absolut impropriu destinatiei sale normale. TOTUSI
instanta poate aprecia ca dreptul de optiune a fost exercitat abuziv si sa acorde doar o reducere a pretului.
In caz de admitere a actiunii redhibitorii, vanzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii, iar, in schimb, reprimeste
bunul. DACA cumparatorul a exercitat lucrul, actiunea redhibitorie poate fi exercitata de catre subdobanditor.
- actiunea estimatorie (actiunea speciala de reducere a pretului) – poate fi intentata de cumparator in loc de actiunea redhibitorie; se
numeste estimatorie deoarece deprecierea valorii lucrului se estimeaza prin expertiza;
DESI legea reglementeaza numai optiunea intre cele doua actiune, in lit. de spec. si in practica se intrevede si posibilitatea remedierii
defectiunilor (inlaturarii viciilor) de catre sau in contul vanzatorului, ATUNCI CAND:
- aceasta reparare este posibila;
- repararea nu ar ocaziona cheltuieli disproportionate cu valoarea lucrului;
- cand asemenea solutie nu contravine cu interesele cumparatorului (ex: cand lucrul era in stare noua).
Acordarea de daune-interese
- in cazul viciilor ascunse vanzatorul este obligat sa plateasca daune-interese NUMAI daca cumparatorul dovedeste, cu orice mijloace
de proba (inclusiv prezumtii: cum ar fi aceea ca in cazul vanzatorului profesionist ignoranta se prezuma a fi culpabila), ca vanzatorul

9
a fost de rea-credinta (a cunoscut viciile lucrului); DACA nu cunostea viciul, poate fi obligat DOAR la restituirea pretului si a
cheltuielilor vanzarii;
Aceasta spre DEOSEBIRE de materia evictiunii, unde si vanzatorul de buna-credinta poate fi obligat la daune-interese.
- dovada prejudiciului (majorarea pretului, paguba suferita de cumparator sau despagubirea platita terului pentru paguba cauzata de
accidentul survenit din viciul lucrului) trebuie sa fie facuta de cumparator.
- DESI art. 1356 C. Civ. vizeaza plata daunelor numai in cadrul actiunii redhibitorii, ea se admite si in cazul actiunii estimatorii.
Riscul pieirii lucrului afectat de vicii
- vanzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii, iar DACA vanzatorul a fost de rea-credinta poate fi obligat la plata
daunelor-interese;
- DACA lucrul afectat de vicii a pierit fortuit (sau datorita culpei cumparatorului) vanzatorul NU raspunde pentru vicii.
d. Termenul de intentare a actiunilor
- 6 luni daca viciile NU au fost ascunse cu viclenie;
- termenul general de prescriptie daca viciile au fost ascunse cu viclenie (vanzatorul a fost de rea-credinta);
- termenele incep sa curga de la data descoperirii viciilor INSA cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului de orice
natura CU EXCEPTIA constructiilor (cel mai tarziu la implinirea a 3 ani de la predare)
Aceste termene sunt privite, de regula, ca teremene limita in care viciile ascunse trebuie sa fie descoperite , deci ca termene legale de
garantie pentru descoperirea lor => NU sunt susceptibile de intrerupere sau suspendare.
Daca viciile nu au fost invocate (pe cale de actiune sau pe cale de exceptie) in cadrul termenului de prescriptie, ele NU pot fi invocate
pe cale de exceptie in cadrul actiunii neprescrise intentate de vanzator pentru plata pretului (termenul este de 3 ani).
e. Modificari conventionale ale garnatiei pentru vicii
Dispozitiile de drept comun analizate mai sus sunt supleative => paqrtile sunt libere sa agraveze, sa limiteze sau chiar sa inlature prin
conventia lor aceasta obligatie a vanzatorului printr-o clauza expresa.
- clauza de limitare sau de inlaturare a garantiei pentru vicii este valabila si produce efecte NUMAI daca vanzatorul a fost de buna-
credinta; dovada cunoasterii viciilor de catre vanzator poate fi facuta de catre cumparator cu orice mijloc de proba; in caz de rea-
credinta, clauza de exonerare NU poate fi invocata fata de cumparatorul de buna-credinta;
- clauzele de limitare sau de inalturare a raspunderii pot fi foarte variate (suprimarea totala a garantiei, posibilitatea intentarii numai a
unei actiuni estimatorii, asigurarea numai a pieselor de schimb sau a garnatiilor necesare); limitarea poate fi stipulatas I sub forma
scurtarii termenului de 1 an/3 ani; in schimb termenul de prescriptie insusi NU poate fi modificat prin conventia partilor;
- clauzele de agravare – nu comporta limitari. Stipularea unei clauze de agravare pentru orice vicii, inclusiv cele aparente, in cadrul
unui termen mai scurt decat cel prevazut pentru descoperirea viciilor ascunse nu atrage de la sine - la expirare- incetarea garantiei
pentru vicile ascunse, daca termenul legal stabilit pentru descoperirea acestora nu a expirat (clauza de agravare nu poate fi
transformata, prin interpretare, in contrariul ei). Pentru aceasta trebuie stipulata o clauza expresa, nu numai de agravare a garantiei, ci si
de limitare a acesteia in timp (la o perioada mai scurta pentru descoperirea viciilor ascunse).
OBLIGATIILE CUMPARATORULUI

- de a plati pretul;
- de a lua in primire lucrul vandut;
- daca nu s-a prevazut altfel in contract, de a suporta cheltuielile vanzarii;
- partile pot stipula si alte obligatii (ex: de a asigura pentru vanzator sau pentru alte personale folosinta lucrului)
A. Plata pretului
a. Locul si data platii
- daca nu s-a prevazut altfel in contract, cumparatorul este obligat sa plateasca pretul la locul si in momentul in care i se face predarea
lucrului vandut. Acest text este derogatoriu de la regulile generale sub doua aspecte:
- cf. regulilor generale plata se face, in lipsa de stipulatie contrara, la domiciliul debitorului, pe cand in materia
vanzarii, plata este portabila; DACA insa partile deroga de la regula executarii concomitente, plata pretului trebuie facuta
la domiciliul debitorului, cf. regulilor generale;
- in dreptul comun, in lipsa de termen, plata se poate cere imediat, iar in materie de vanzare – numai in momentul
predarii lucrului vandut; in schimb, termenul prevazut pentru plata pretului nu afecteaza obligatia vanzatorului de a preda
lucrul vandut.
- daca partile au stabilit un termen pentru plata pretului (vanzare pe credit), la scadenta vanzatorul trebuie sa plateasca datoria in
intregime, doar daca partile nu s-au inteles ca pretul sa fie platit in mod fractionat (vanzare in rate);
In toate toate cazurile de vanzare in rate cumparatorul are dreptul sa plateasca cu anticipatie, deoarece se presupune ca termenul a fost
convenit in favoarea sa; dobanda stipulata va fi INSA calculata si datorata pana la termenul stabilit in contract, daca vanzatorul nu
consimte la recalcularea ei in functie de data platii.
- cand cumparatorul are motive sa se teama de vreo evictiune, el are dreptul sa suspende plata pretului pana cand vanzatorul va face
sa inceteze tulburarea sau ii va da o cautiune, AFARA DE CAZUL in care s-a stipulat ca pretul se va plati si atunci.
b. Dobanda pretului
- cumparatorul este obligat sa plateasca dobanda pretului pana la efectiva achitare a pretului in urmatoarele 3 cazuri:
- daca exista conventie in acest sens ;
- daca lucrul vandut si predat este producator de fructe (civile sau naturale);
10
- in toate celelalte cazuri DACA si NUMAI in momentul in care cumparatorul a fost pus in intarziere printr-o notificare
(nu neaparat prin chemare in judecata).
- dobanda datorata va fi cea legala DACA prin conventie nu s-a stabilit o dobanda mai mica.
c. Sanctiunea neplatii pretului:
Vanzatorul poate alege intre:
- obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei – intotdeauna posibil daca vanzatorul este solvabil, fiind vorba de o
suma de bani; actiunea are caracter personal si se prescrie in termenul general de prescriptie;
- vanzatorul NU este obligat sa ceara executarea silita => poate fie sa invoce exceptia de neexecutare (daca lucrul vandut nu a fost
predat cumparatorului) fie, daca a predat, e gata sa predea sau nu intelege sa invoce exceptia sa ceara rezolutiunea contractului
pentru neplata pretului (inclusiv a dobanzilor), aceste sanctiuni fiind indivizibille (in caz de transmitere a obligatiei de plata asupra
mostenitorilor cumparatorului sau a creantei asupra mostenitorilor vanzatorului:
- exceptia de neexecutare (confundata cu dreptul de retentie daca cumparatorul a devenit proprietar inainte de invocarea ei) =
vanzatorul refuza sa predea daca cumparatorul nu plateste pretul si NU beneficiaza de un termen suspensiv; DACA cumparatorul
beneficiaza de un termen suspensiv, vanzatorul nu poate invoca exceptia decat daca cumparatorul a decazut din beneficiul acestui
termen (a cazut in faliment sau a devenit insolvabil) cazuri in care vanzatorul va fi obligat sa predea NUAMI daca cumparatoul da
cautiune ca va plati la termen;
- exceptia de neexecutare poate fi ceruta de vanzator cu rumatoarele precizari:
- in materia vanzarii de imobile instanta NU acorda termen de gratie daca vanzatorul este in pericol sa piarda si pretul si
bunul; daca asemenea pericol nu exista instanta poate acorda un singur temen de gratie (cumparatorul plateste sau pierde
bunul);
- daca exista pact comisoriu expres care prevede rezolutiunea de drept a contractului pentru neplata pretului, acesta se
produce fara interventia justitiei INSA NUMAI dupa punerea in intarziere a cumparatorului cu exceptia cazului in care partile
au renuntat expres la necesitatea punerii in intarziere (pact comisoriu de ultim grad;
- actiunea in rezolutiunea vanzarii este reala => se urmareste nu persoana ci bunul , deci poate fi intentata impotriva
persoanei in mana careia se afla lucrul vandut CU 3 RESTRICTII:
- rezolutiunea ramane fara efect in contra autoritatilor publice (ex: rechizitie sau expropriere);
- rezolutiunea pentru neplat apretului nu e opozabila tertilor dobanditori de drepturi reale asupra lucrului vandut
(care au indeplinit actele necesare ca dreptul lor sa fie opozabil tertilor) DECAT daca vanzatorul a indeplinit
cerintele legii pentru conservarea privilegiului sau de vanzator:
- daca bunul e un imobil – prin transcrierea actului de vanzare in care se face mentiune de neplata
pretului, inainte ca tertul dobanditor sa isi transcrie titlul sau;
- daca bunul este imobil – prin intentarea actiunii in rezolutiune in termen de 8 zile de la predare.
B. Luarea in primire a lucrului vandut
Cumparatorul este obligat sa ia in primire bunul la locul si la termenul la care vanzatorul este obligat sa-l predea, suportand si cheltuielile
ridicarii de la locul predarii.
- in caz de neexecutare DUPA punerea in intarziere a cumparatorului, vanzatorul poate cere:
- obligarea cumparatorului la luarea in primire a lucrului, la nevoie sub sanctiunea platii de daune cominatorii;
- autorizarea instantei sa-l depuna in alt loc daca are nevoie de locul in care se gaseste, cheltuielile de transport fiind in
sarcina cumparatorului.
- vanzatorul mai poate opta pentru rezolutiunea contractului cu daune-interese; daca partile nu au stipulat un pact comisoriu expres
care sa aiba ca efect rezolutiunea de drept, aceasta se face pe cale judecatoreasca:
- prin derogare de la regula rezolutiunii judiciare, in cazul produselor care se deterioreaza repede si a altor lucruri mobile
(in special efecte si actiuni supuse fluctuatiilor de valoare), codul civil prevede rezolutiunea contractului CHIAR si FARA
punerea in interziere DAR NUMAI daca in contract s-a stabilit termenul ridicarii si numai in favoarea vanzatorului (care
poate renunta la beneficiul lui cerand executarea) daca nerespectarea termenului de ridicare nu se datoreaza faptei sale;
- cumparatorul NU ar putea invoca aceasta rezolutiune pentru a se elibera de obligatie de a plati pretul;
- vanzatorul, daca a valorificat lucrul vanzandu-l unui tert, nu poate retine pretul incasat de la primul cumparator; el are
INSA dreptul la daune-interese (cum ar fi diferenta intre pretul obtinut si cel initial);
- cumparatorul nu ar putea pretinde diferenta dca vanzatorul a valorificat lucrul dupa rezolutiunea de drept a contractului la
un pret mai mare; REZOLUTIUNEA OPEREAZA NUMAI IN FOLOSUL VANZATORULUI.
C. Suportarea cheltuielilor vanzarii
- cumparatorul mai este obligat, in lipsa de stipulatie contrara, sa plateasca, ca accesoriu al pretului, cheltuielile vanzarii (cu actul, taxe
de timbru, de autentificaer, de publicitate imobiliara etc); DACA cumparatorul pretinde ca s-a inteles cu vanzatorul sa plateasca parte
din cheltuieli, trebuie sa faca dovada (daca nu s-a prevazut in actul de v-c); cheltuielile NU pot fi puse in sarcina vanzatorului pe baza
unor simple prezumtii;
- prevederile Codului civil referitoare la vanzare, precum si intelegerea partilor nu sunt opozabile statului; aceste reguli vizeaza numai
raporturile intre parti (vanzator-cumparator si succesorii lor in drepturi); spre exemplu: daca avocatul care a redactat contractul si a
efectuat alte acte este mandatarul ambelor parti, ele vor raspunde solidar pentru plata onorariului;

11
- regulile care reglementeaza raporturile partilor cu tertii, NU modifica insa reglementarea aplicabila intre parti (art. 1305 + preved.
contract.); ex: daca una din parti (contrar obligatiilor contractuale dintre ele) plateste in intregime, va avea actiune in regres in contra
celilalte parti, deoarece obligatia ambelor parti (solidara) este prevazuta NUMAI in favoarea tertului.

VARIETATI DE VANZARE
– pentru anumite varietati de vanzare sunt prevazute anumite reguli speciale:
A. Vanzarea dupa greutate, numar sau masura
a. Notiune. Incheiere

- are ca obiect lucruri de gen, DAR dintr-un lot determinat si este necesar sa se procedeze la cantarire, numarare sau masurare, fie
pentru individualizarea cantitatii vandute din loti, fie pentru determinarea pretului;
- vanzarea este perfecta din momentul in care partile au cazut de acord asupra lucrului si asupra pretului => in caz de neexecutare
din partea vanzatorului, cumparatorul este in drept sa ceara fie executarea, fie rezolutiunea cu daune-interese;
b. Efecte
- proprietatea si riscurile NU se transmit pana la numarare, masurare sau cantarire, deoarece nu este individualizat lucrul vandut sau
pretul, iar in caz de pieire detetminarea nici nu r fi posibila;
- daca pieirea este fortuita, vanzatorul NU va putea fi obligat sa plateasca daune-interese DAR NICI nu va putea sa ceara pretul
(suporta riscul lucrului si riscul contractului).
c. Delimitarea fata de vanzarea cu gramada:
- vanzarea cu gramada are ca obiect o cantitate determinata prin masa ei ( ex: graul aflat intr-un hambar), iar pretul este determinat
global pentru intreaga cantitate;
- proprietatea si riscurile trec asupra cumparatorului din momentul incheierii contractului, deoarece lucrul vandut si pretul sunt bine
individualizate.
B. Vanzarea pe incercate
a. Notiune:
- incheiat din momentul realizarii acordului de vointa in care se prevede conditia suspensiva a incercarii lucrului de catre cumparator;
cumparatorul NU poate refuza lucrul pe motiv ca nu ii place, deoarece vanzatorul poate cere expertiza in acest caz; lucrul poate fi
refuzat daca in mod obiectiv este necorespunzator; vanzatorul are drepul de a fixa termen potrivit pentru incercare si raspuns.
b. Efecte:
- fiind conditiei suspensiva, pana la indeplinirea acesteia (raspuns pozitiv) – desi contractul a fost realizat in momentul realizarii
acordului de vointa – riscul pieirii fortuite este in sarcina vanzatorului (proprietar sub conditie rezolutorie), deoarece proprietatea nu
a fost transmisa;
- dupa indeplinirea conditiei, cumparatorul devine proprietar in mod retroactiv.
c. Delimitarea fata de vanzarea pe gustate:
- exista marfuri (ex: vinul) pe care cumparatorul le gusta inainte de le cumpara; vanzarea, in acest caz, nu este considerata incheiata
decat dupa ce cumparatorul a gustat marfa si a declarat ca ii convine; el poate refuza pe simplul motiv ca nu ii place;
- vanzarea pe gustate nu ete o vanzare sub conditie, deoarece in acest caz conditia ar fi pur potestativa si vanzarea ar fi nula =>
vanzarea exista dupa ce cumparatorul si-a dat acordul (dupa gustare), iar proprietatea se transmite dupa individualizarea bunului.
C. Vanzarea cu pact de rascumparare
- este supusa unei conditii rezolutorii exprese = facultatea pe care si-o rezerva vanzatorul de a relua lucrul vandut, restituind pretul si
cheltuielile facute de cumparator, intr-un anumit termen;
- reluarea opereaza cu efect retroactiv atat impotriva cumparatorului (succesorilor lui in drepturi), cat si impotriva tertilor dobanditori de
drepturi asupra lucrului vandut (cu exceptia art. 1909 – 1910 Cod civil si a uzucapiunii); NU sunt supuse restituirii fructele percepute
pana la rascumparare;
- astfel de vanzare ESTE NULA DE DREPT, chiar daca pactul de rascumparare este incheiat printr-un alt inscris (care cf. vointei
partilor face parte integranta din contract); aceasta interdictie NU priveste actele de retrocesiune prin care cumparatorul unui bun
revinde bunul fostului proprietar, printr-un contract separat si ulterior vanzarii initiale;
- astfel de vanzari sunt interzise deoarece – de cele mai multe ori – ascund imprumuturi cu dobanzi camataresti (garantate real cu bunul
respectiv), in contractul de v-c stipulandu-se drept pret sume disproportionat de mare fata de suma imprumutata (diferenta reprezentand
dobanda); in plus, daca cumparatorul nu plateste suma trecuta in contract drept pret, imprumutatul pierde definitiv bunul, pentru o
suma care, de regula, este cu mult inferioara valorii lui;
- vanzarea afectata o conditie rezolutorie este nula de drept NUMAI daca reprezinta o vanzare cu pact de rascumparare.
D. Vanzarea unei mosteniri
a. Notiune:
- = titularul unui drept succesoral intraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane; poate avea loc numai dupa deschiderea
succesiunii; mostenirea nedeschisa nu poate fi instrainata – sanctiunea nulitatii absolute – NICI cu consimtamantul persoanei despre a
carei mostenire este vorba;
- obiectul acestei vanzari este mostenirea dobandita de vanzator:
- dreptul asupra unei universalitati – daca este singurul mostenitor;
- sau cota parte indiviza asupra universalitatii – dca sunt mai multi mostenitori.

12
- daca vanzatorul instraineaza bunuri determinate se aplica regulile generale ale vanzarii.
b. Efecte:
- fiind vorba de o universalitate, vanzarea cuprinde tot activul mostenirii (respectiv a cotei parti din mostenire): inclusiv fructele
percepute, creantele incasate sau pretul lucrurilor vandute din masa succesorala => se renasc prin efectul vanzarii si datoriile
vanzatorului fata de succesiune, ce se stinsesera prin confuziune;
- cumparatorul dobandeste si pasivul mostenirii => este dator sa restituie vanzatorului sumele platite de acesta pentru datoriile si
sarcinile mostenirii, si renasc si creantele vanzatorului fata de succesiune, ce se stinsesera prin confuziune;
- datoriile succesiunii fata de alti creditori decat vanzatorul trec asupra cumparatorului, dar aceasta transmitere NU produce efecte fata
de creditorii mostenirii (cesiunea de datorie intre vii nu este admisa), creditorii urmarindu-l pe vanzator, care nu a putut instraina si
calitatea sa succesorala; vanzatorul se poate intoarce impotriva cumparatorului printr-o actiune in regres; cumparatorul va putea fi
urmarit de creditorii succesiunii pe calea actiunii subrogatorii (oblice) – nu este debitorul lor direct;
- in ceea ce priveste obligatia de garantie, vanzatorul raspunde NUMAI de calitatea sa de mostenitor, nu si de continutul universalitatii
transmise; aceasta garantie poate fi modificata npe cale conventionala (in sensul agravarii ei); exonerarea de garantie poate fi stipulata
NUMAI in limitele permise in materie de evictiune;
- daca mostenirea cumprinde si dreptul de proprietate asupra unui imobil, contractul trebuie sa fie incheiat in forma autentica, iar pentru
opozabilitate, in functie de natura drepturilor - indeplinirea formelor de publicitate.
E. Vanzarea de drepturi litigioase si retractul litigios
a. Notiune:
- obiectul vanzarii = dreptul litigios supus unei contestatii judiciare, indiferent ca este vorba de un drept real sau de creanta, drept de
proprietate intelectuala sau drepturi succesorale; contractul este aleatoriu, intrucat vanzarea are ca obiect sansele castigarii/pierderii
procesului, vanzatorul NU garanteaza existenta dreptului cedat;
- dupa o astfel de instrainare, adversarul cedentului are posibilitatea de a elimina din proces pe cesionar, platindu-i suma cu care a
cumparat dreptul litigios, impreuna cu cheltuieli si cu dobanzi; ac. operatiune = retract litigios, iar cel care il exercita – retractant.
b. Conditii:
- sa existe un proces inceput dar neterminat asupra fondului dreptului; trebuie sa fie in stare de judecata ATAT in momentul cesiunii
CAT si in momentul exercitarii retractului – interpretare restrictiva;
- cesiunea sa fie facuta in schimbul unui pret;
- manifestarea vointei de a exercita retractul litigios trebuie sa fie insotita de faptul material al platii pretului real al cesiunii, cu
dobanzile aferente din ziua platii si a cheltuielilor facute de cesionar;
- retractul sa fie exercitat in fata instantei cu ocazia dezbaterii procesului sau pe cale extrajudiciara printr-o notificare
DACA aceste conditii au fost indeplinite, efectele retractului litigios NU pot fi anihilate printr-o retrocesiune volunatara sau prin
anularea cesiunii printr-o hotarare judecatoreasca obtinuta intr-un proces de convenienta intre cedent si cesioanr, intentat posterior
exercitarii retractului.
Retractul NU se poate exercita in cazuruile limitativ prevazute de lege:
Art. 1404 Cod civil:
• cand cesiunea s-a facut catre un mostenitor sau coproprietar al dreptului cedat (in acest caz, cesiunea are drept scop sa puna capat
indiviziunii);
• cand cesiunea s-a facut la un creditor spre plata creantei (dare in palta);
• cand cesiunea s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul litigios (ex: cazul in care proprietarul imobilului ipotecat
cumpara creanta ipoteacra de la creditorul reclamant, chiar pe un pret mai mic, dar nu in scopuri speculative, ci pentru a pune la
adapost imobilul de eventuala urmarire).
La aceste cazuri se poate adauga cel prevazut de art. 48 din legea 18/1991:
• cand litigiul are ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren agricol din extravilan, iar cesionarul dreptului litigios
beneficiaza de dreptul de preemtiune.
c. Efecte:
- vanzarea dreptului litigios se desfiinteaza fata de retractant cu efect retroactiv (ca si cum ar fi fost vorba de indeplinirea unei
conditii rezolutorii) => daca cesionarul dreptului litigios ar fi constituit drepturi in folosul altora (ex: ipoteca) sau daca creditorii
cesioanrului ar fi infiintat poprire asupra creantei cumparate de debitorul lor, acestea raman fara efect fata de retractant, deoarece
vanzarea dreptului litigios este desfiintata fata de el cu efect retroactiv;
- se stinge procesul deoarece retactantul cumuleaza calitatile incompatibile de parat si de reclamant;
- intre cedent si cesionar retractul nu produce nici un efect; intre ei continua sa produca efecte vanzarea; fata de retractant, cedentul nu
are nici o actiune pentru plata pretului (nici actiune oblica).

CONTRACTUL DE LOCATIUNE
Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de locatiune

1. Notiunea contractului de locatiune

13
= un contract prin care o persoana (LOCATOR) se obliga sa asigure altei persoane (LOCATAR) folosinta temporara, totala sau partiala, a
unui bun, in schimbul unei sume de bani sau a altei prestatii (CHIRIE).
- spre deosebire de v-c, locatiunea transmite numai dreptul de folosinta; chiar daca lucrl dat in locatiune este producator de fructe,
locatarul dobandeste folosinta fructelor DOAR ca accesoriu al locatiunii, loactorul nefiind obligat sa-i asigure dobandirea proprietatii
fructelor (in acest caz ar fi vorba despre v-c);
Varietatile contractului de locatiune:
- contractul de arendare – locatiunea fondurilor rurale;
- contractul de inchiriere a suprafetelor locative – reglementat prin Legea nr. 114/1996 (legea locutintei); fiind o varietate a locatiunii
si nu un contract distinct, ii sunt aplicabile dispozitiile referitoare la locatiune numia in masura in care legislatia locativa nu prevede
norme speciale;
- antecontract de locatiune – promisiune unilaterala sau bilaterala, guvernat de regulile generale aplicabile contractului.
2. Caracterele juridice ale contractului de locatiune
- contract sinalagmatic (bilateral) – da nastere la obligatii bilaterale intre parti (asigurarea folosintei, respectiv pretul chiriei);
- contract cu titlu oneros – daca folosinta unui lucru se transmite gratuit, contractul este nul ca locatiune dar poate fi valabil ca
imprumut de folosinta (daca sunt indeplinite si celelalte conditii);
- contract comutativ – existenta si intinderea drepturilor nu depinde de hazard;
- contract consensual – se incheie prin acordul – fie si tacit – al partilor, fara vreo
formalitate;
- in cazul in care contractul NU este concretizat printr-un inscris, proba este mai dificil de facut; se disting urmatoarele situatii:
- daca nu s-a inceput executarea contractului incheiat verbal si una din parti neaga existenta lui, dovada cu martori NU
este admisa oricat de mica ar fi chiria;
- in cazul in care contractul incheiat verbal este in curs de executare (ceea ce poate fi probat cu un inceput de dovada scrisa
completat cu martori si prezumtii, iar NU prin simplul fapt al detinerii lucrului) si, in lipsa de chitanta exista o contestatie
asupra pretului, locatarul poate provoca o expertiza pentru stabilirea pretului, urmand sa plateasca expertul in cazul in care
expertiza arata ca pretul este mai mare decat cel pe care l-a invocat el;
- daca litigiul priveste alte elemente decat pretul, se aplica regulile generale in materie de proba; in privinta termenului,
legea face referire la obiceiul lucrului si stabileste cateva prezumtii relative;
- contract cu executare succesiva; elementul timp este de esenta locatiunii; durata contractului poate fi si nedeterminata, dar nu poate fi
perpetua (locatiunile ereditare sunt prohibite de lege); in principiu, durata contractului se stabileste liber; in anumite domenii insa statul
intervine prin prorogari legale sau acorda locatarului dreptul de a reinnoi contractul fara acordul locatorului (ex: in materie de
inchiriere de locuinte).
- locatiunea transmite doar dreptul de folosinta temporara a lucruluin inchiriat => riscul pieirii fortuite este suportat de locator.
3. Conditiile de validitate ale contractului de locatiune
A. Capacitatea partilor
- atat locatarul cat si locatorul trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de administrare;
- in cazul imobilelor, daca durata locatiunii depaseste termenul de 5 ani, este considerata act de dispozitie => este ceruta capacitatea de
a face acte de dispozitie; in caz contrar, locatiunea va fi redusa la 5 ani, dar numai la cererea partii incapabile;
- deoarece locatiunea nu transmite dreptul de proprietate, locatorul poate sa nu fie proprietarul lucrului dat in locatiune; INSA, in cazul
inchirierii bunului de catre o persoana care nu are un drept opozabil fata de proprietar – drept care sa ii confere posibilitatea inchirierii
(de ex: este doar posesor de buna sau de rea credinta), proprietarul nu va fi obligat sa respecte locatiunea; pe de alta parte, locatorul nu
poate fi locatarul propriului sau bun, decat daca nu are prerogativa folosintei (ex: este nud proprietar);
- daca coindivizarul inchiriaza bunul aflat in indiviziune, se aplica regulile care guverneaza vanzarea de catre unul din coproprietari
(supusa conditiei ca la partaj bunul sa cada in lotul locatorului) sau ale mandatului tacit reciproc sau a gestiunii de afaceri.
B. Obiectul contractului
a. lucrul inchiriat:
- poate fi un lucru mobil sau imobil, corporal sau incorporal (ex: dreptul de proprietate industriala), DAR, in toate cazurile, cu conditia:
- sa nu se distruga;
- sau sa nu se consume prin folosinta conform destinatie dupa natura obiectului sau conform destinatiei stabilita prin
acordul partilor.
- un lucru viitor poate forma obiectul contractului, cu execptia bunurilor dintr-o mostenire nedeschisa (in caz de nerealizare a lucrului
viitor, se va angaja raspunderea locatorului potrivit regulilor generale);
- bunurile din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale pot fi inchiriate numai in conditiile legii speciale;
- dreptul de servitute nu poate forma obiectul contractului DECAT impreuna cu imobilul de care este atasat;
- bunurile coproprietate fortata nu pot fi inchiriate decat odata cu bunul principal de existenta caruia depinde si coproprietatea fortata;
- locatiunea NU poate avea ca obiect o persoana; daca se inchiriaza un lucru cu personalul de deservire, contractul este mixt: locatiune
pentru lucru si prestari servicii pentru personalul de deservire;
- lucrurile cu regim special pot fi inchiriate numai in conditiile legii speciale (ex: armele – numai catre persoane care au dreptul sa le
detina).
b. Pretul:

14
- chiria se fixeaza in raport cu durata contractului, fie global, fie pe unitati de timp si se plateste la termenele stipulate, de regula in mod
succesiv;
- chiria trebuie sa fie determinata in momentul incheierii contractului; ea poate fi si determinabila (de ex: lasata la aprecierea unui tert
– ales de catre parti sau de catre persoana desemnata de parti, sau sa reprezinte un procent din beneficiul realizat de locatar); uneori
chiria este stabilita pe cale legala;
- chiria trebuie sa fie sincera si serioasa, sub sanctiunea nulitatii; daca a fost trecuta fictiv o chirie sau lucrul a fost inchiriat in schimbul
unei sume derizorii, contractul nu mai este locatiune ci – daca sunt indeplinite conditiile pentru aceasta – un comodat;
- pretul se fixeaza, de regula, in bani; DAR, spre deosebire de vanzare, contractul ramane locatiune chiar daca chiria s-a fixat sub forma
unei alte prestatii (ex: cota parte din fructe sau prestari de servicii).
Efectele contractului de locatiune
A. Obligatiile locatorului
- toate obligatiile lui decurg din faptul principiul ca el trebuie sa asigure locatarului folosinta lucrului in tot timpul locatiunii =>:
a. Obligatia de predare:
- predarea se poate cere la temenul convenit de parti (imediat daca nu s-a convenit un termen) si, in lipsa de stipulatie contrara, la locul
unde se gasea lucrul in momentul contractarii si cu cheltuiala locatorului; daca nu – locatarul se poate adresa justitiei cerand predarea
silita (daca nu vrea sa ceara rezilierea contractului pentru neexecutare sau nu se multumeste sa invoce execptia de neexecutare);
instanta il poate obliga pe locator la daune-interese;

- lucrul, impreuna cu accesoriile sale, intr-o stare corespunzatoare destinatiei in vederea careia a fost inchiriat, IAR NU cum se gasea
in momentul incheierii contractului; locatorul este obligat – in lipsa stipulatiei contrare) - sa efectueze toate reparatiile (inclusiv cele
locative) inainte de preluarea lucrului de catre locatar.
b. Obligatia efectuarii reparatiilor:
- locatorul trebuie sa mentina bunul in stare de a servi la intrebyuintarea pentru care a fost inchiriat (art. 1420 pct. 2 si art. 1421 alin 2);
pentru aceasta, el trebuie sa efectueze reparatiile necesare in tot timpul locatiunii, DAR NU si asa numitele reparatii locative care, din
momentul predarii, sunt in sarcina locatarului; aceasta nu insemana ca locatorul trebuie sa reconstruiasca imobilul care a pierit in
totalitate sau care nu mai poate fi folosit conform destinatiei, in acest moment incetand contractul;
- daca locatorul NU efectueaza reparatiile necesare, locatarul poate cere instantei: obligarea la plata de daune cominatorii, autorizarea de
a le efectua in contul locatorului, retinand cheltuielile efectuate din chirie, fie rezilierea contractului; in caz de urgenta, reparatiile pot fi
efectuate si fara autorizarea justitiei.
c. Obligatia de garantie:
- in virtutea acestei obligatii, locatorul raspunde de tulburarile provenite din: propria sa fapta, de la terti si din viciile lucrului:
1) locatorul trebuie sa se abtina de la orice fapt personal care ar avea drept consecinta tulburarea locatarului in folosinta lucrului,
tulburare de fapt sau de drept; astfel, locatorul nu poate sa schimbe forma lucrului inchiriat, fie direct (prin transformarea materiala) fie
indirect (prin schimbarea destinatiei); daca NU => locatarul poate cere in instanta oprirea sau distrugerea schimbarilor;
 locatorul nu va raspunde pentru stanjenirea folosintei locatarului, adusa prin efectuarea reparatiilor, chiar daca va fi lipsit in
parte de folosinta lucrului; INSA reparatiile trebuie sa aiba un caracter urgent, neputand fi amanate pana la incetarea
contractului; legea dispune ca reparatiile sa fie facute in cel mult 40 de zile; daca reparatiile nu se efectueaza in acest timp,
locatarul are dreptul sa ceara reducerea proportionala a chiriei; DACA reparatiile sunt de asa natura incat locatarul pierde
folosinta totala a bunului, atunci el (si NUMAI el) poate cere rezilierea contractului, chiar daca pierderea folosintei nu ar
depasi 40 de zile.
2) daca tulburarea provine de la un tert, legea distinge intre tulburarea de drept si tulburarea de fapt:
- locatorul nu raspunde de tulburarea cauzata de fapta unui tert care nu invoca vreun drept asupra lucrului; locatarul se poate apara
singur impotriva tulburarilor de fapt, prin actiunile posesorii (desi nu este posesor, ci detentor precar), cu conditia ca agentul
tulburator:
- sa nu fie locatorul – fata de care le se poate apara in temeiul contractului de locatiune;
- sa nu invoce vreun drept asupra lucrului inchiriat – cum ar fi dreptul de proprietate, in cazul in care locatorul a
incheiat contractul in baza altui drept decat drept decat dreptul de proprietate.
- in toate cazurile in care locatarul este tulburat in folosinta prin faptul exercitarii de catre un tert (inclusiv un alt locatar) a unui drept,
locatorul va raspunde pentru pierderea sau reducerea folosintei, CHIAR DACA dreptul respectiv nu a fost confirmat in justitie, dar a
impiedicat folosinta locatarului; locatarul are dreptul de a cere fie rezilierea contractului cu daune interese, fie o micsorare a chiriei
proprotionala cu pierderea partiala a folosintei si daune interese; in ambele cazuri, locatorul va raspunde NUMAI daca a fost instiintat
in timp util de amenintarea evictiunii (chemat in garantie) – in caz contrar el poate dovedi ca ar fi avut mijloace potrivite pentru a
respinge pretentiile tertului;
- cand tulburarea de drept se produce impotriva locatarului, acesta poate iesi din proces, aratand cine este locatorul impotriva caruia
pretentia trebuie indreptata, si care este obligat sa ii apere folosinta;
- daca tulburarea din partea tertului se combina cu fapta locatorului insusi (ex: inchiriaza o camera locatarului, air restul imobilului il
inchiriaza unui meserias care il tulbura pe locatar), locatorul va raspunde in virtutea obligatiei sale de a se abtine de la orice fapt care ar
putea produce o tulburare locatarului in folosinta lucrului;
- daca folosinta locatarului este tulburata printr-un fapt al unui colocatar, al unui vecin sau al unui tert, nu pe baza unui drept asupra
lucrului, ci printr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii, locatarul va avea impotriva acestuia o actiune in despagubire (raspundere
delictuala), dar nu va avea actiune in garantie contra locatorului.
15
3) locatorul este garant pentru viciile ascunse ale lucrului (ex: existenta de insecte, infiltratii de apa sau alte defecte de constructie); in
practica, raspunderea este angajata chiar daca lucrul nu este cu desavarsire impropriu folosintei, dar folosinta este intr-atat miscsorata
incat se presupune ca daca ar fi stiut, locatarul nu ar mai fi inchiriat sau ar fi platit un pret mai mic.
- locatorul raspunde chiar daca a fost de buna-credinta la data incheierii contractului, si indiferent daca viciile existau la data
incheierii contractului sau provin din cauze ulterioare, deoarece obligatia locatorului de a asigura folosinta lucrului este succesiva
(deosebire fata de vanzare);
- in cazul descoperii unor astfel de vicii, locatarul poate cere o reducere proportionala din pret sau rezilierea contractului cu daune
interese (chiar daca locatorul nu a cunoscut viciile lucrului);
- DEOSEBIRE intre locatorul de buna-credinta si locatorul de rea-credinta: cel de al doilea raspunde si de daunele imprevizibile;
- daca viciile se datoreaza cazului fortuit sau fortei majore, locatarul poate cere reducerea pretului sau rezilierea contractului DAR fara
daune-interese (cauza straina care nu poate fi imputata locatorului).
- Obligatia de garantie NU este reglementata prin norme imperative => poate fi modificata prin conventia dintre parti: agravata, limitata
sau inlaturata; limitarea sau inlaturarea produce efecte NUMAI daca locatorul este de buna-credinta (ex: tulburarea nu se datoreaza
actelor sau faptelor savarsite de el sau nu a cunoscut viciile); inlaturarea il exonereaza de plata daunelor-interese, DAR nu il pune la
adapost de rezilierea totala sau partiala a contractului.
B. Obligatiile locatarului
a. obligatia de a intrebuinta lucrul ca un bun locatar si potrivit destinatiei
- ex: o casa de lociut nu va putea fi folosita pentru exercitarea comertului sau pentru instalarea sediului uniu partid politic; in schimb,
dca nu s-a prevazut altfel in contract, locatarul poate sa exercite o profesiune liberala sau chiar o meserie, cu conditia sa NU schimbe
destinatia imobilului; daca in contract se mentioneaza si profesiunea locatarului, se poate prezuma acordul locatorului pentru
exercitarea acelei profesiuni;
- culpa este apreciata dupa tipul abstract al omului diligent si prudent;
- daca locatarul nu intrebuinteaza lucrul – total sau partial – conform destinatiei sale sau efectueaza transformari neautorizate,
locatorul va putea cere: repunerea lucrului in starea anterioara sau rezilierea contractului cu daune-interese; sunt permise lucrari de
mica insemnatate, cum ar fi : instalarea telefonului sau a antenei de televizor, introducerea luminii electrice etc;
- => obligatia de a intretine lucrul pe tot timpul locatiunii in stare de intrebuintare => o9bligstia de a efectua micile reparatii locative,
spre deosebire de reapratiile capitale si repararea degradarilor provenind din uzul normal al lucrului, care sunt in sarcina locatorului;
indiferent de natura lor, reaparatiile NU cad in sarcina locatarului daca au fost cauzate de vechime sau de forta majora, caz fortuit sau
culpa locatorului, inclusiv viciile de constructie; sarcina probei incumba locatarului;
- daca degradarea lucrul se datoreaza culpei locatarului acesta va fi obligat sa faca reparatiile pe cheltuiala sa, chiar daca nu sunt
locative; de asemenea, daca intarzierea reparatiilor ce sunt in sarcina locatorului provoaca stricaciuni si mai mari, locatarul este obligat
sa le faca;
- locatarul raspunde, de asemenea, de stricaciunile si pierderile provocate de persoanele familiei sale (inclusiv persoanele introduse de el
in imobil) sau de sublocatari;
- reparatiile privind partile comune folosite de locatari sunt in sarcina proprietarului, daca nu se dovedeste ca stricaciunile au fost
produse de locatar;
- daca locatarul nu efectueaza reparatiile locative, locatorul poate cere daune-interese, dar NUMIA la incetarea locatiunii; daca INSA
neefectuarea reapratiilor locative poate provoca deteriorarea sau chiar pieirea lucrului inchiriat, ;ocatorul poate cere efectuarea
reparatiilor in contul locatarului sau rezilierea contractului.
b. plata chiriei:
- la termenele stipulate; in lipsa de stipulatie contrara, plata se face la domiciliul debitorului (cherabila) si in caz de pluralitate de
locatari obligatia este conjuncta (divizibila), daca din contract nu rezulta ca este indivizibila;
- in caz de neexecutare, se poate cere executarea silita sau rezilierea contractului, beneficiind si de privilegiul locatorului de imobile
asupra mobilelor locatorului; de asemenea, daca chiria urma sa fie platita cu anticipatie si lucrul nu s-a predat, locatorul poate invoca si
exceptia de neexecutare;
- chitantele de plata sunt opozabile tertilor CHIAR DACA nu au data certa, iar chitantele date fara rezerva fac sa se prezume plata
chiriilor anterioare; cesiunea sau chitanta de plata a chiriei cu anticipatie pe doi ani viitori trebuie sa fie transcrisa;
- daca lucrul este vandut si locatarul nu este instiintat, plata facuta vechiului proprietar este valabila.
c. restituirea lucrului:
- dupa incetarea contractului, lucrul trebuie restituit in starea in care a fost predat conform inventarului (=orice act de constatare a starii)
facut; in lipsa inventarului, se prezuma ca lucrul a fost primit in buna stare – prezumtie relativa, ce poate fi combatuta de locatar prin
dovada contrara;
- restituirea poate fi ceruta de loator printr-o actiune personala (ex contractus) sau printr-o actiune in revendicare (daca este
proprietar); NU se poate intenta o actiune posesorie impotriva unui detentor precar, DECAT DACA detentia a fost intervertita intr-o
posesie utila.
- Locatarul NU raspunde de deteriorarea sau pierirea lucrului din cauza fortei majore sau a cazului fortuit, si nici de uzura normala a
lucrului
- In cazul in care locatarul a facut lucrari sau plantatii, ele devin prin accesiune proprietatea locatorului, la restituire aplicand-se regulile
de la accesiune; locatarul este considerat de rea-credinta, intrucat este un detentor precar.
d. raspunderea pentru incendiu

16
- locatarul este raspunzator daca nu dovedeste ca incendiul a provenit din caz fortuit, forta majora sau dintr-un defect de constructie
ori prinn comunicarea focului (fara greseala sa) de la o casa vecina;
- daca sunt mai multi locatari, fiecare raspunde pentru pagube proportional cu valoarea locativa a oartii din imobil pe care o ocupa; este
o raspundere contractuala => este o raspundere conjuncata, nu solidara;
- pentru a fi exonerat de raspundere, oricare colocatar va putea dovedi, in plus fata de cele mentionate mai sus, ca incendiul a izbucnit in
partea ocupata de altul sau ca nu a putut izbucni in partea ocupata de el; in cazul inc are se dovedeste ca incendiul a izbucnit intr-o
parte comuna a imobilului, care se gaseste in intretinerea si administrarea locatorului, toti locatarii vor fi exonerati de raspundere;
- simplul fapt ca locatorul foloseste si el o parte a imobilului inchiriat nu ii exonereaza pe locatari de raspunderea pentru incendiu, ei
trebuind sa dovedeasca una din imprejurarile prevazute mai sus.
e. apararea contra uzurparilor
- uzurpare = orice atingere provenita de la un tert asupra proprietatii sau posesiei lucrului dat in locatiune; locatarul trebuie informat in
termen util ca sa se poata apara contra incercarii de uzurpare;
- daca locatarul nu il instiinteaza pe locator, el va raspunde pentru prejudiciul suferit de locator in urma neinstiintarii.
Contractul de sublocatiune si de cesiune a contractului
a. Sublocatiunea
- in principiu, locatiunea nu este un contract incheiat intuituu personae => drepturile partilor se pot transmite mortis causa sau prin acte
intre vii (ex: locatorul poate transmite dreptul la chirie printr-o cesiune de creanta); astfel locatarul are posibilitatea de a transmite
dreptul de folosinta asupra unui tert, in tot sau in parte, in baza unui contract de sublocatiune;
- pentru admiterea sublocatiunii sunt cerute doua conditii:
1. transmiterea folosintei sa nu fie interzisa prin contractul principal (aceasta ar transforma contractul intr-unul intuituu personae);
interzicerea NU se prezuma (deoarece este o exceptie) ci trebuie mentionata expres; de asemenea, o astfel de clauza este interpretata
restrictiv: daca se interzice sublocatiunea totala – este permisa sublocatiunea partiala, iar daca interdicita este imprecisa (“nu se poate
subinchiria”), ea se interpreteaza in sensul unei sublocatiuni totale, cea partiala fiind permisa.
Validitatea sublocatiunii POATE fi conditionata si de consimtamantul locatorului la incheierea contractului (care poate fi dat in scris
sau verbal, ori sa rezulte din cate sau fapte concludente). Oricum, refuzul locatorul de a consimti la subinchiriere NU trebuie sa fie
motivat, DAR nici sa fie abuziv.
Locatarul NU poate aduce ca aport social intr-o societate civila sau comerciala dreptul la folosinta a unui imobil DACA sublocatiunea
a fost interzisa (sau poate fi adus numai cu aportul locatorului in cazul in care sublocatiunea a fost conditionata de acordul acestuia).
Sublocatiunea sa nu fie convenita in conditii care sa contravina conditiilor din contractul principal (ex: casa de locuit sa fie
subinchiriata cu destinatia de local public)
In aceste limite, sublocatiunea poate fi convenita in conditii diferite fata de contractul principal. Daca insa contractul este incheiat cu
nerespectarea conditiilor de mai sus, locatorul va putea cere in justitie executarea obligatiilor (care poate avea ca efect expulzarea
sublocatarului) sau rezilierea contractului principal de locatiune (cu daune-interese), instanta putand acorda locatarului un termen
pentru a executa conditiile contractului.
Daca sunt respectate conditiile aratate, sub;locatiunea este valabila, insa NU produce efecte fata de locator, astfell incat drepturile si
obl;igatiile din contractul principal raman neatinse (ex: locatarul raspunde pentru incendiu, urmand sa se intoarca impotriva
sublocatarului) => locatorul si sublocatarul NU au nici o actiune directa unul impotriva celuilalt, putand actiona NUMAI pe calea
actiunii oblice.
Totusi, in virtutea privilegiului de locator, acesta poate serchestra mobilele sublocatarului, aduse in imobilul inchiriat, dar numai in
limita chiriei datorate de subnlocatar pentru trecut si in contul chiriei viitoare, CHIAR DACA chiria pentru viitor a fost platita de
sublocatar anticipat (deoarece aceasta a fost platita locatarului, iar nu locatorului); aceasta deoarece existenta privilegiului nu
presupune existenta unor raporturi juridice directe.
Cesiunea
- in conditiile in care este permisa sublocatiunea, este permisa si cesiunea contractului de locatiune de catre locatar; spre deosebire de
sublocatiune, care este tot o locatiune, cesiunea reprezinta o vanzare a dreptului de folosinta = o cesiune de creanta cu titlu oneros =>
consecinte:
- cesiunea trebuie sa fie notificata locatorului sau acceptata de acesta – pentru opozabilitatea fata de terti;
- obiectul cesiunii – numai drepturile locatarului (intrucat dreptul nostru nu cunoaste cesiunea de obligatii); locatorul il
poate libera pe locatar, caz in care cesiunea se dubleaza cu o delgatie perfecta, confundata cu o novatie prin schimbare de debitor;
in cazul in care cesiunea este insotita de o stipulatie pentru altul in favoarea locatorului, avand ca obiect pretul cesiunii (sau o
parte din ea), locatorul va avea actiune directa impotriva cesionarului, in calitate de tert beneficiar;
- locatarul-cedent garanteaza NUMAI existenta dreptului de folosinta in momentul incheierii contrctului, nu si
executarea obligatiilor de catre locator (deoarece contractul este cu executare dintr-o data, nu cu executare succesiva ca si
contractul de sublocatiune); IN SCHIMB, cesionarul are actiune directa impotriva locatorului pentru a cere executarea
contractului sau rezilierea lui pentru neexecutare, cu daune-interese (la sublocatiune, sublocatarul poate cere aceasta numai
fata de locatar);
- cesiunea este supusa regulilor de la vanzarea-cumpararea de creante (spre deosebire de sublocatiune care se supune
regulilor de la locatiune);
- cesionarul ia locul cedentului in timp ce sublocatarul poate dobandi drepturidiferite de cele ale locatarului;
- cedentul (fiind vanzator) nu are privilegiul locatorului de imobile (pe care il are locatarul principal).

17
- aceste reguli se aplica si in cazul in care dreptul de folosinta se trnsmite in schimbul unui alt drept de folosinta (dubla cesiune); fiecare
copermutant ramane obligat fata de locatorul initial, daca acesta nu a consmitit la liberarea debitorului; DACA schimbul drepturilor de
folosinta este reglementat de reguli speciale, aceste se aplica; ex: in materia schimbului de folosinta, chiriasii sunt liberati fata de
locatorii initiali, realizandu-se si o dubla delegatie perfecta.
Incetarea locatiunii
a. Cauze de incetare
- acordul de vointa al partilor (reziliere conventionala);
- denuntare unilaterala;
- expiraera termenului;
- rezilierea contractului pentru neexecutare;
- pieirea lucrului;
- desfiintarea (desfacerea) titlului locatorului;
- prin acte intre vii cu titlu particular (in anumite conditii si prin efectul instrainarii).
- nici moartea locatarului si nici cea a locatorului NU atrag incetarea contractului => drepturile si obligatiile se transmit asupra
mostenitorilor, cu execptia cazurilor in care partile s-au inteles altfel sau daca mostenitorul parti decedate este cealalta parte (caz inca
are obligatiile reciproce se sting prin confuziune total sau partial)
b. Denuntarea unilaterala
- DACA partile sau legea nu au determinat durata locatiunii – cu conditia respectarii termenului de preaviz (= intervalul de timp dintre
manifestarea vointei de a desface contractul si data la care contractul uirmeaza sa inceteze); acest termen poate fi stabilit prin conventia
partilor, iar in lipsa – dupa natura lucrului si obiceiul locului;
- manifestarea de vointa (CONCEDIU) este un act unilateral de vointa si produce efecte chiar daca nu a fost acceptata de partea
concediata; legea NU prevede vreo forma speciala pentru denuntare – practic trebuie facuta in scris, iar daca partea concediata refuza
sa dea o dovada de primire, notificarea se face prin intermediul executorilor judecatoresti; ORICUM actiunea de chemare in judecata
pentru evacuare consitituie manifestarea neechivoca a vointei de denuntare a contractului, termenul de preaviz fiind acoperit de timpul
necesar solutionarii litigiului; dupa expirarea termenului de locatiunea preaviz inceteaza, iar un nou contract poate fi incheiat prin
consimtamantul ambelor parti.
c. Expirarea termenului
- daca termenul a fost determinat prin vointa partilor sau prin lege, locatiunea inceteaza de drept la trecerea timpului, fara sa mai fie
nevoie de instiintare prealabila; (nu e o regula, partile isi pot rezerva dreptul sa denunte contractul inainte de expirarea termenului,
sau, si in cazul in care exista termen, partile pot stipula necesitatea preaizului si la expirarea termenului;
- daca locatarul ramane in folosinta lucrului dupa expirarea contractului si fara ca locatorul sa-l impieduce, locatiunea se considera
innoita prin tacita relocutiune, care opereaza ca un nou contract de locatiune, unde trebuiesc indeplinite toate conditiile cerute de lege;
in caz de pluralitate de de parti, reinnoirea tacita poate opera numai cu consimtamantul tacit al tuturor partilor;
- tacita relocutiune, daca nu a fost interzisa prin contract, poate fi impiedicata numai prin anuntarea concediului – inainte de expirarea
termenului prevazut in contract; daca a anuntat concediul, locatarul nu poate opune tacita relocutiune, chiar dc a continuat sa
foloseasca bunul (locatorul poate cere restituirea bunului si daune-interese);
- tacita relocutiune va avea loc in conditiile primului contract, DAR se va considera incheiat fara termen (cu exceptia cazurilor in care
termenul este aratat de lege); DE ASEMENEA, in lipsa de stipulatie contrara, noua locatiune nu va avea garantiile din contractul
initial, caci garantiile trebuiesc prevazute expres si nu pot fi prelungite peste termenul stipulat;
d. Rezilierea pentru neexecutare
- dupa punerea in intarziere => rezilierea contractului cu daune-interese ;
- NU orice executare, ci neexecutarea cu privire la obligatii principale, prin violarea carora se aduce o vatamare celeilalte parti (ex:
abuzul de folosinta , schimbarea destinatiei bunului, neplata chiriei, neefectuarea reparatiilor importante, descoperirea de vici ascunse;
- instanta nu este oblgata sa pronunte reziliere, putand acorda termen de gratie.
e. Pieirea lucrului
- daca pieirea este totala – contractul este desfacut de drept (locatorul nu mai poate asigura folosinta, si nici nu poate fi obligat la
reconstruirea, refacerea sau inlociurea lui (se incadreaza aici si rechizitionarea, exproprierea sau rechizitionarea – imposibilitate de a se
folosi bunul); contractul este desfacut indiferent daca pieirea numului este fortuita sau cuplabila (in acest caz se platesc si daune-
interese), caci nu mai exista obiect;
- daca lucrul a pierit numai in parte – rezilierea este judiciara: se poate cere desfacerea contractului daca partea pierita este atat de
insemnata (la aprecierea instantei) incat se presupune ca, fara acea parte, locatarul nu ar fi incheiat contractul, sau se poate cere o
scadere de pret + daune-interese dupa cum pieirea s-a produs fortuit sau din culpa.
f. Desfiintarea (desfacerea) titlului locatorului
- de exemplu daca titlul locatorului este anulat sau rezolvit sau daca este evins printr-o actiune in revendicare sau daca titlul locatarului
principal s-a desfacut prin expirarea termenului prevazut in contract si nu mai poate asigura sublocatarului folosinta lucrului;
- EXCEPTII:
- contractele de locatiune incheiate de uzufructuar raman valabile pe cel mult 5 ani, in limitele unui act de administrare,
chiar daca uzufructul a incetat;
- contractele incheiate de tertul dobanditor al imobilului ipotecat, chair daca el este evins, insa numai dca contractul de
locatiune este incheiat cu buna-credinta si cu data certa anterioara transcrierii comandamentului;

18
- aplicarea teoriei proprietarului (mostenitorului) aparent: contractul de locatiune incheiat de proprietarul aparent cu un
locatar de buna-credinta isi pastreaza efectele ca si un contract ce ar fi fost incheiat cu proprietarul real.
g. Efectele instrainarii lucrului prin acte intre vii
- daca locatorul vinde lucrul inchiriat sau arendat, cumparatorul, chiar daca nu s-a obligat in acest sens, este dator sa respecte locatiunea
facuta inainte de vanzare, cu CONDITIA sa fi fost incheiata prin inscris autentic sau prin inscris sub semnatura privata, dar cu data
certa (cu exceptia cazului in care desfacerea contractului de locatiune din cauza vanzarii s-ar fi prevazut in insusi contractul de
locatiune);

- daca contractul este incheiat pe mai mult de 3 ni le trebuie sa fie transcirs (inainte de transcrierea contractului de vanzare-cumparare)
pentru a fi opozabil tertilor; daca nu a fost transcris insa are data certa, efectele lui se reduc la 3 ani de la data vanzarii (transcrierii);
- => vanzarea reprezinta o cauza de incetare a contractului de locatiune in cazul in care contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat
verbal sau prin inscris sub semnatura privata sau fara data certa;
- in cazul in care nu sunt indeplinite conditiile de mai sus, contractul nu produce efecte opozabile cumparatorului, chiar daca el a avut
cunostinta de existenta locatiunii;
- in cazul in care cumparatorul nu este obligat sa respecte locatiunea consimtita de vanzator, pentru a obtine desfacerea contractul trebuie
sa aduca la cunostinta locatarului concediul, respectand termenul de preaviz (chiar daca desfacerea locatiunii din cauza vanzarii a fost
stipulata in contractul de locatiune) => desfacerea NU opereaza de drept;
- in toate cazurile de desfacere a locatiunii (inclusiv prin clauza expresa in contractul de locatiune), locatarul este in drept sa ceara
despagubiri de la locator, DACA nu s-a prevazut in contract o stipulatie expresa contrara; pana la plata daunelor, locatarul are drept de
retentie pana cand va fi despagubit de catre locator sau de catre cumparator (care are actiune in regres contra locatorului);
- daca insa cumparatorul cere, locatarul trbuie sa respecte contractul de locatiune chiar daca nu are data certa si nu este transcris
(deoarece facultatea de a invoca inopozabilitatea contractului fara data certa si netranscris o are doar cumparatorul (cu exceptia cazului
in care s-a prevazut in contractul de locatiune desfacerea lui in caz de vanzare, de drept sau la cererea locatarului); cumparatorul, se
substituie in drepturile si obligatiile locatorului-vanzator de la data vanzarii-cumpararii (NU si cu efect retroactiv), neavand dreptul sa
ceara ratele devenite exigibile anterior si neplatite si nici sa ceara rezilierea contractului pentru cauze anterioare vanzarii-cumpararii;
- regulile de mai sus sunt aplicabile si in alte cazuri de instrainare sau constituire de drepturi reale prin acte intre vii, cu titlu particular,
fie ca sunt cu titlu oneros (schimb, contract de intretinere, de constituire de uzufruct etc), fie ca sunt cu titlu gratuit (donatie).
Natura juridica a drepturilor locatarului
- dreptul de folosinta al locatarului este un drept de creanta;
- in literatura de specialitate: dreptul de folosinta ar fi un drept real, in principal pentru urmatoarele motive:
- impotriva tulburarilor de fapt locatarul se poate apara prin actiunea posesorie;
- in anumite conditii (data certa a contractulu si indeplinirea formalitatilor de publicitate), locatarul se bucura de
un drept de urmarire fata de tertul dobanditor si fata de creditorii urmaritori care au transcris comandamentul dupa
incheierea contractului de locatiune si de un drept de preferinta fata de locatarii ulteriori ai aceluiasi bun;
- daca termenul de locatiune depaseste 3 ani, contractul este supus publicitatii;
- in realitate: dreptul de folosinta este un drept de creanta, argumentele invocate mai sus nu sunt hotaratoare intrucat:
- actiunile posesorii pot fi intentate si de detentorii precari;
- opozabilitatea contractului fata de dobanditori si fata de creditorii urmaritori este o simpla exceptie de la
principiul relativitatii efectelor contractului; daca dreptul de folosinta ar fi un drept real nu ar fi necesare texte care sa
consacre exceptia; in ceea ce priveste opozabilitatea contractului fata de locatarii ulteriori, problema este
controversata (unii zic ca are intaietate cel care a intrat primul in folosinta bunului, chiar daca are titlu cu data
ulterioara, Deak – solutia contrara – se aplica regulile opozabilitatii actelor juridice), dar si independenta de solutia
adoptata in privinta naturii juridice a dreptului locatarului;
- daca dreptul ar fi real, publicitate s-ar impune indiferent de durata (chiar daca depaseste 3 ani);
- drepturile reale, ca drepturi absolute, sunt limitativ enumerate de lege.
 este un drept de creanta, dar prezinta unele aspecte particulare, mai ales in privinta opozabilitatii, deci se incadreaza in
categoria obligatiilor opozabile tertilor (obligatii in rem scriptae).
 are un caracter mobiliar (chiar daca are ca obiect un imobil), temporar (nu poate fi perpetuu), este susceptibil de gaj (nu de
ipoteca), poate fi transmis intre vii conform regulilor de la cesiunea de creanta si mortis causa ca si celelalte drepturi de
creanta.

CONTRACTUL DE MANDAT

Mandatul cu reprezentare
Notiune – contract prin care o persoana (mandatar) se obliga sa incheie acte juridice pe seama unei alte persoane (mandant) care ii
da aceasta imputernicire si pe care o reprezinta (art. 1532 ).
Deosebirea intre mandat si alte contracte inrudite –

19
Mandatul este in principiu cu titlu gratuit dar legea nu interzice ca mandatarul sa fie remunerat ⇒ se aseamana cu contractul de
munca si cu cel de antrepriza. Pricipala deosebire – mandatarul este insarcinat cu indeplinirea unor acte juridice si este reprezentantul
mandantului. Celelalte contracte au ca obiect acte materiale si nu exista calitatea de reprezentant.
Forma mandatului – de regula un contract consensual – ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus unei
forme speciale.
Este constatat de regula printr-un inscris – procura (imputernicire).
Procura – ca negotium – act juridic unilateralexprimand vointa mandantului
Ca instrumentum- inscrisul in care se enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de mandatar
Inscrisul se redacteaza pt ca tertii sa poata verifica puterile conferite mandatarului si limitele in care el poate contracta.
Daca actul juridic la care participa mandatarul urmeaza sa fie incheiat in forma autentica – si procura trebuie sa aiba aceasta forma
pt ca mandatul formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat.
Precizari:
- procura trebuie sa fie autentica atunci cand legea prevede aceasta forma pt validitatea actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat
prin mandatar. Nu si atunci cand actul e incheiat in f aut fara ca legea s-o ceara.
- pt anumite operatii juridice legea prevede necesitatea unei procuri autentice indiferent de forma actului juridic ce urmeaza sa
fie incheiat
Cand mandatul – contract consensual – consimtamantul – expres sau tacit.
Mandatul tacit ⇒din acele imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor
Oferta de mandat special trebuie sa fie in toate cazurile expresa.
Acceptarea insa poate fi tacita in toate cazurile.
! Mandatul tacit nu trebuie confundat cu cel aparent.
Dovada mandatului – acceptarea mandatului se dovedeste prin executarea lui.
Oferta de mandat si acceptarea mandatului neexecutat pun probleme.
1.Mandatul este expres si legea speciala nu prevede altfel – regulile dreptului comun, atat intre parti cat si de catre tertul care
contracteaza cu mandatarul – intrucat validitatea contractului pe care il incheie depinde de existenta mandatului formand un tot unitar cu
acesta.
Daca actul – valoare mai mare de 250 lei…
Formalitatea “bun si aprobat” nu trebuie indeplinita intrucat mandatul nu are ca obiect plata unor sume de bani sau de o catime
oarecare de lucruri .
Daca mandatul este cu titlu oneros, contract sinalagmatic, regula multiplului exemplar nu se impune in privinta procurii care de
fapt doar constata oferta de mandat.
2.Mandatul tacit – dovada prin orice mijloc de proba admis de lege, indiferent de valoarea actului juridic incheiat sau care urmeaza
sa fie incheiat.
Daca incheierea lui nu poate fi dovedita – raporturile dintre parti se rezolva potrivit regulilor gestiunii de afaceri sau
imbogatirea fara justa cauza.
Capacitatea partilor.
Mandantul – capabil de a contracta el insusi actul de a carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar
Mandatarul – capacitate deplina de exercitiu. Doar trimisul (nuncius) poate fi o persoana lipsita de capacitate de exercitiu.
Un contract de mandat incheiat cu un incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa – nu poate fi recunoscut valabil.
Obiectul si intinderea mandatului.
Obiectul – determinat
- posibil
- licit
Mandatul nu poate avea alt obiect decat incheierea de acte juridice. Actele materiale pot avea doar caracter accesoriu.
Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi facute prin mandatar.
Intinderea mandatului – special – pt o singura operatie juridica(procuratio unicus rei)
- general – imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului (procuratio omnium bonorum)
Pt actele de dispozitie se cere un mandat special (care sa indice natura operatiei si obiectul ei).
Actele de conservare sau administrare – mandat general.
Fie ca e special sau general mandatarul trebuie sa se incadreze in limitele imputernicirii primite.
Actul cu sine insusi si dubla reprezentare (autocontractul). Mandatul in interes comun.
Cand mandantul incheie actul juridic care formeaza obiectul mandatului cu sine insusi sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta –
pericolul neglijarii intereselor mandantului, sau al unuia dintre mandanti.
Daca mandantii sunt in cunostinta de cauza si convin – pericolul nu exista.
In caz contrar – desi C. civ. nu contine o regula generala si expresa in aceasta privinta – mandatarul poate cere anularea actului pt
dol prin reticenta.
Actul cu sine insusi si dubla reprezentare nu trebuie confundate cu mandatul in interes comun (procuratio in rem suam). Nu se
pune problema nulitatii – mandatarul contractand cu un tert pe care nu-l reprezinta, doar ca este si el interesat in incheierea actului care
formeaa obiectul mandatului.
Nu se confunda acesta cu mandatul remunerat. (interesul lui rezida aici in contractul de mandat care il indreptateste la plata).

Efectele contractului de mandat

Efecte intre parti

20
Obligatiile mandatarului
Indeplinirea mandatului – principala obligatie (art. 1539), altfel raspunzand pt dol dar si de culpa simpla chiar daca a executat
dar necorespunzator.
Raspunderea nu este angajata daca, cu toate diligentele depuse, nu poate incheia actul.
Diligenta este apreciata cu mai putina rigurozitate daca este mandat cu titlu gratuit. Culpa este apreciata in concret (culpa levis in
concreto) si nu in abstract (culpa levis in abstracto) – tipul omului prudent si diligent – bonus pater familias.
Conditiile raspunderii pot fi modificate prin conventie.
Obligatia de a da socoteala – sa dea in primire tot ce i s-a predat in puterea mandatului, chiar daca acestea nu s-ar cuveni
mandantului, deoarece tertul pagubit va cere, daca e cazul, restituirea platii nedatorate de la mandant.
Sumele de bani cuvenite mandantulu si intrebuintate de mandatar in folosul sau sunt producatoare de dobanzi din ziua
intrebuintarii, fara a fi necesara punerea in intarziere. Cele neintrebuintate – poarta dobanzi doar din ziua cand au fost cerute de mandant.
Deci – derogare de la art. 1088 alin. 2 – pt ca punerea in intarziere se face printr-o simpla notificare.
Dreptul la actiune al mandantului pt restituirea sumelor incepe sa curga de la data incetarii contractului fie prin executarea lui fie
prin alte moduri… (expirarea termenului suspensiv prevazut in contract).
Obligatii rezultand din substituirea unei terte persoane – in principiu executarea este personala. Prin contract se poate prvedea
dreptul mandatarului de a-si substitui o terta persoana, trecandu-i parte sau toate drepturile conferite de mandat.
Mandatarul raspunde in cazurile:
- a efectuat substituirea fara a avea acest drept
- a fost autorizat sa se substituie si a trecut puterile unei persoane cunoscuta ca incapabila (nedestoinica) sau de insolvabilitate
notorie - culpa in eligendo
Mandantul are o actiune directa contra substituitului in schimb acesta poate actiona numai pe calea actiunii indirecte, in lipsa unei
dispozitii exprese a legii.
In raporturile dintre mandatar si persoana substituita se aplica regulile mandatului.
Pluralitatea mandatarilor – imputernicirea data printr-un singur mandat mai multor mandatari nu exista solidaritate intre ei decat
daca s-a stipulat in mod expres. Fiecare poate executa mandatul singur, in lipsa de stipulatie contrara.

Obligatiile mandantului
Dezdaunarea mandatarului – obligat sa restituie toate sumele cheltuite cu ocazia executarii mandatului.
Nu poate refuza si nici cere reducerea daca mandatarului nu i se poate imputa nici o culpa.
Mandantul – plateste si dobanzi la sumele avansate de mandatar, care curg din ziua platii, fara punere in intarziere.
Mandantul suporta si pierderile suferite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatuluidac nu I se poate imputa o culpa.
Plata remuneratiei – pt mandatul cu titlu oneros, cand va plati chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit nu a putut fi
efectuata.
Doar culpa poate scuti de plata.
Solidaritatea mandantilor – mai multe persoane au numit pt o operatie comuna un mandatar fiecare dintre ei este raspunzatoare
solidar pt efectele mandatului. Solidaritatea este legala.
Dreptul de retentie al mandatarului – poate retine lucrurile pe care le-a primit pt mandant pana la achitarea cheltuielilor facute pt
indeplinirea mandatului, intrucat creantele corelative sunt pricinuite de acelasi raport juridic.

Efecte fata de terti


Raporturile dintre mandant si terti. Intre mandant si terti se creeaza raporturi juridice directe pt ca in fapt tertul trateaza cu
mandatarul iar in drept contracteaza cu mandantul – care desi e absent e reprezentat de mandatar. DECI raporturile create sunt directe.
Actele incheiate de mandatar cu depasirea imputernicirilor primitenu obliga pe mandant daca nu le-a ratificat expres sau tacit. Ratificarea
valoreaza mandat (retihabitio mandato aequiparatur) si produce efecte intre parti )inclusiv tertul cu care a contractat mandatarul) de la
data incheierii actului iar fata de terti de la data ratificarii.
In lipsa ratificarii sau a posibilitatii invocarii mandatului aparent – actele excesive obliga pe mandant numai in conditiile gestiunii de
afaceri. Trebuie in aqcest caz sa se dovedeasca utilitatea actului incheiat si sa nu se fi prevazut prin contract interzicerea depasirii
limitelor.
Daca conditiile gestiunii de afaceri nu sunt indeplinite – mandantul raspunde numai in limita imbogatirii.
Raporturile dintre mandatar si terti – intrucat contracteaza in numele si pe seama mandatului nu se creeaza raporturi juridice intre ei.El
raspunde pt actele excesive, adica este tinut sa le garanteze validitatea actelor, afara de cazul cand a dat tertilor posibilitatea de a lua
cunostinta de intinderea imputernicirii, cand acestia au luat asupra lor riscurile contractului.
Incetarea contractului de mandat
Pe langa cauzele generale de stingere a obligatiilor contractuale- prin executare, prin expirarea termenului stipulat sau realizarea conditiei
rezolutorii, imposibilitatea fortuita de executare, exista si cauze particulare care se explica prin faptul ca se incheie intuitu personae si
are la baza increderea reciproca dintre parti.
Revocarea mandatului – mandatul este in principiu revocabil. Mandantul poate oricand chiar daca este cu termen, sa-l constranga pe
mandatar sa-I restituie procura.
Pt pluralitate de mandanti – revocarea cu consimtamantul tuturor.
In cazul mandatului cu titlu oneros – mandatarul poate cere o indemnizatie cand revocarea este intempestiva sau abuziva.
Mandatul in interes comun – mandantul nu si-a rezervat facultatea de revocare unilaterala – este obligat la despagubiri, daca nu justifica o
cauza straina exoneratoare sau culpa mandatarului.
Revocarea – expresa sau tacita.
Expresa – nu e supusa unei forme speciale, dar manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica.
21
Este opozabila tertilor doar dupa ce a fost adusa la cunostinta lor.
Tacita – poate fi dedusa din orice imprejurari care vadesc neindoielnic intentia mandantului.
Revocarea – indiferent de forma – produce efecte numai pt viitor.
Renuntarea mandatarului – poate, notificand mandantului renuntarea sa. Va raspunde daca renuntarea este de natura sa pagubeasca pe
mandant, cu exceptia cazului cand continuarea I-ar fi adus lui o paguba insemnata (art. 1556).
Moartea unei parti.
In caz de moarte a mandatarului – mostenitorii trebuie sa-l instiinteze pe mandant si sa continue pana atunci indeplinirea mandatului, daca
au avut cunostinta de existenta si persoana mandantului (art. 1559).
Deces al mandantului – mandatarul e tinut sa continue operatiunea daca intarzierea ar provoca pagube mostenitorilor (art. 1539 alin. 2).
Obligatia de a da socoteala se executa fata de mostenitorii defunctului.
Dispozitiile regferitoare la incetarea contractului prin deces – nu sunt imperative – partile pot conveni continuarea (post mortem
mandantis).
Mostenitorii au insa dreptul de a revoca mandatul.
Alte cauze de incetare
– punerea sub interdictie
– insolvabilitatea
– falimentul mandantului sau mandatarului
Orice imprejurare provocand o incapacitate.
Efectele incetarii mandatului – indiferent de cauza incetarii mandatarul e obligat sa restituie procura primita (daca e cazul) si sa predea
orice alte acte sau bunuri primite in cursul executarii mandatului.
Mandatarul nu mai poate actiona in numele si pe seama mandantului, cu exceptia prevazuta de art. 1539 alin. 2.
Actele mandatarului care nu a cunoscut cauza care a determinat incetarea mandatului sunt valabile si executorii in privinta tertilor de buna-
credinta (art. 1557-1558).
Mandatul fara reprezentare. Contractul de interpunere
Notiune – mandatarul desi lucreaza in interesul mandantului, incheie totusi actul in numele sau personal, fara a-l reprezenta pe mandant.
Reprezentarea nu este de esenta ci numai de natura contractului de mandat ceea ce face posibila existenta acestui contract civil de mandat
fara reprezentare (contract de interpunere – pret-nom).
Este un mandat simulat prin interpunere de persoane.
Natura juridica a contractului de interpunere – caz particular de simulatie prin interpunere de persoane.
Alta opinie – deosebeste simulatia prin interpunere de persoane de conventia de prete-nomintrucat cocontractantul mandatarului ocult nu
este partas la simulatie.
Nu poate fi retinuta.
Regimul juridic – conventia de interpunere este licita cand a fost intrebuintata in scopuri licite, pt incalcarea su eludara unor dispozitii
legale imperative. In caz contrar – vor fi nule atat conventia dintre mandant si mandatarul ocult cat si actul incheiat cu tertul
cocontractant.
Raporturile dintre mandant si mandatar – regulile de la mandat.
In caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult, mandantul poate intenta o actiune in declararea simulatiei pt a inlatura
aparenta creata prin actul public (dar nereal), in conditiile art. 1175 C. civ. In acest scop este necesar sa faca dovada simulatiei prin
actul juridic secret, fiind aplicabile dispozitiile art. 1198, care permit utilizarea probei cu martori si prezumtii, daca a existat o
imposibilitate de a-si procura o dovada scrisa.
Fata de tertii de buna credinta – mandatarul apare ca un adevarat contractant si va deveni personal creditor sau debitor ori titular al
dreptului real. Intre ei si mandant nu se nasc raporturi juridice. Ei pot actiona doar pe calea actiunii oblice sau pot cere ca mandatarul
sa le cedeze actiunea sa.
Tertul va putea actiona impotriva mandantului si in baza actului secret – dar cu conditia dovedirii simulatiei.
Regulile de la mandatul simulat se aplica si in situatia in care mandantul nu a urmarit ca persoana sa sa fie ascunsa fata de terti si totusi
mandatarul nu comunica acestora calitatea sa de reprezentant.
In cazul contractelor care se incheie, potrivit legii, intuitu personae, nu pot fi aplicabile regulile de la contractul de interpunere de persoane.

CAPITOLUL III

CONTRACTUL DE DONATIE

Sectiunea I. Notiune, reglementare si caractere juridice

1. Notiune. Potrivit art. 801 C. civ. „Donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un
lucru donatarului care-l primeste”.
Definitia data donatiei de Codul civil a fost apreciata ca „inexacta”, deoarece ar lasa impresia ca este vorba numai
de o manifestare unilaterala de vointa si nu de un contract (cum este in realitate).
Desi incomplet definita, legiuitorul de la 1864 a conceput donatia ca un act juridic de formatie bilaterala, ce
presupune acordul ambelor parti, prin care: donatorul „da un lucru” donatarului „care-l primeste”.

22
În aceste conditii, definim donatia ca fiind: contractul prin care una dintre parti, donatorul isi manifesta intentia
liberala (animus donandi) prin care isi micsoreaza, in mod irevocabil propriul patrimoniu cu un drept real sau de creanta,
fara a urmari sa primeasca ceva in schimb.
Contractul de donatie este o liberalitate deoarece prin incheierea sa patrimoniului donatorului se micsoreaza cu un
bun (sau un drept). Împreuna cu contractele dezinteresate (de exemplu, comodatul, mandatul, depozitul etc.) donatia
face parte din categoria actelor cu titlu gratuit.
Donatia este totodata, o liberalitate inter vivos, deoarece se incheie si isi produce efectele, de regula, in timpul
vietii donatorului (spre deosebire de testament care este tot o liberalitate, insa mortis causa).
Calificarea contractului drept donatie este uneori dificila. Ea are drept criteriu principal intentia liberala (animus
donandi) a donatorului care „trebuie sa fie temeinic ancorata in elementele conventiei intre parti”. În materie de liberalitati
elementul vointei prezinta, mai mult ca oricând, o importanta deosebita deoarece prin aceste acte (cu caracter gratuit)
dispunatorul instraineaza bunurile sale fara a primi un echivalent in schimb (cum se intâmpla de obicei).
Dupa forma de realizare a vointei animus donandi, donatiile pot fi: directe (realizate cu respectarea formei
autentice), indirecte (infaptuite pe calea unui alt act juridic decât donatia; de exemplu, renuntarea la un drept, remiterea
de datorie, stipulatia pentru altul) sau simulate [deghizate sau „disimulate sub aparenta unui act cu titlul oneros” (s.n.)].
Amintim in acest context si existenta donatiilor de bunuri viitoare care, sunt contracte de donatie „facute sotilor sau
unuia dintr-insii, prin contractul de maritagiu” (art. 932-934 C. civ.). Precizam ca dispozitiile in cauza au devenit
inaplicabile ca urmare a abrogarii Titlului IV din Cartea a III-a a Codului civil „Despre contractul de casatorie si
despre drepturile respective ale sotilor” prin art. 49 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului
familiei.
Practica cunoaste si asa numitele „contracte de donatie cu clauza de intretinere” prin care una dintre parti
instraineaza un bun (de regula, un imobil), iar cealalta parte se obliga sa-l intretina pe tot timpul vietii.
Calificarea contractului drept „donatie” provine din faptul ca instrainatorul bunului nu primeste in schimb o
suma de bani ori un alt bun (si isi produce o diminuare a patrimoniului), insa atât timp cât contractul nu are la
baza intentia liberala (ci asigurarea intretinerii viagere) el nu poate fi donatie.
2. Reglementare. Donatiile sunt reglementate indeosebi, de Codul Civil in Cartea a III-a intitulata “Despre
diferitele moduri prin care se dobândeste proprietatea”, in Titlul II “Despre donatiuni intre vii si despre
testamente”, Capitolele I-IV, art. 813-855. Astfel, donatiile au fost reglementate alaturi de testamente (ca
liberalitati inter vivos si respectiv mortis causa) si nu impeuna cu celelalte contracte civile.
Prin dispozitiile Legii nr. 32/1994 (modificata prin Legea nr. 204/2001) au fost numite “doua contracte noi”,
respectiv contractul de sponsorizare si contractul de mecenat.
Alte acte normative cu dispozitii incidentale in materie sunt: Legea nr. 2/1998 privind prelevarea si
transplantul de tesuturi si organe umane, Legea nr. 217/2002 pentru modificarea si completarea legii partidelor
politice; OG nr. 37/2003 privind modificarea si completarea OG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii.
3. Caractere juridice.
a). Donatia este un contract unilateral. Desi actul juridic se incheie prin acordul celor doua parti, numai
una dintre acestea are obligatii contractuale (donatorul).
În principiu, donatarul nu-si asuma obligatii fata de donator. Se accepta unanim insa ca donatarul trebuie
sa aiba o obligatie de recunostinta (fata de donator).
Obligatia de recunostinta a donatarului este, in general, o obligatie morala si deci, neindeplinirea ei nu
poate atrage in mod direct sanctiuni juridice.
b). Donatia este un contract gratuit. Astfel, donatorul transmite unul sau mai multe drepturi donatarului,
fara ca acesta (din urma) sa se oblige la plata vreunui echivalent.
Ca exceptie, in cazul donatiei cu sarcini contractul devine oneros, dar numai in limitele valorii sarcinii. În
aceasta situatie donatia nu mai este unilaterala, ci in limitele sarcinii devine sinalagmatica.
c). Donatia este un contract solemn, deoarece este supusa formei speciale, impusa ca o conditie ad
validitatem de art. 813 C. civ. potrivit caruia „Toate donatiunile se fac prin act autentic”.
Exceptie de la regula de mai sus o fac darurile manuale, care se perfecteaza valabil numai prin predare,
traditiune.
d). Donatia este un contract translativ de proprietate. Astfel, o data cu incheierea contractului opereaza de regula,
si transferul dreptului de proprietate de la donator la donatar.
Precizam insa, ca donatia este translativa de proprietate numai prin natura sa, contractul putând transmite valabil
si un alt drept (de exemplu, un alt drept real sau un drept de creanta).
În principiu, si in cazul donatiei, dreptul de proprietate se transfera din momentul incheierii contractului, dar este
posibil ca partile (solo consensu) sa amâne acest moment.

23
Ca exceptie, amânarea transferului dreptului de proprietate nu este posibila in cazul darului manual, deoarece fiind
un contract real, incheierea sa valabila presupune (pe lânga acordul de vointa) si traditiunea (predarea) bunului la
momentul incheierii contractului.
Transmiterea dreptului de proprietate de la donator la donatar produce consecintele instituite de dreptul comun (de
exemplu, riscul pieirii lucrului va fi suportat de donatar potrivit principiului res perit domino).

Sectiunea a II-a. Conditii de fond

Pentru a fi valabil incheiata donatia, ca orice contract, trebuie sa indeplineasca conditiile de fond ale
contractului prevazute de art. 948 C. civ. (capacitate, consimtamânt, obiect, cauza).
Originalitatea contractului (in raport cu celelalte contracte speciale) se manifesta, in acest domeniul,
printr-o regula importanta exprimata de principiul irevocabilitatii donatiei.

§ 1. Capacitatea partilor

Potrivit regulii generale, aplicabile si contractului de donatie, capacitatea de a contracta constituie regula, iar
incapacitatea exceptia.
Atât donatorul cât si donatarul trebuie sa aiba, la momentul perfectarii contractului, capacitatea necesara
pentru a incheia acte de dispozitie.
În cazul donatiei incheiate intre absenti, partile (dar mai ales donatorul) trebuie sa fie capabile atât la
momentele ofertei si acceptarii, precum si la momentul primirii comunicarii actului de acceptare.
Incapacitatile in materie pot fi: absolute, când persoana in cauza nu poate face si nici primi donatii, si incapacitati
relative care presupun ca incapabilul nu poate dona anumitor persoane si nici primi de la unele din ele.
Incapacitatile la incheierea contractului de donatie sunt expres si limitativ prevazute de lege. Ele urmeaza a fi
analizate in continuare, dupa cum interdictia este de a dispune sau de a primi donatii.

A. Incapacitati de a dispune prin donatii


Sunt incapabili absolut de a dispune: minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca.
a). Potrivit art. 129 si art. 133 alin. 3 C. fam., minorii nu pot face donatii nici prin reprezentanti legali si nici cu
autorizatia autoritatii tutelare.
Mai mult, minorul nu poate dispune prin donatii nici in favoarea tutorelui sau, chiar dupa implinirea vârstei
majoratului (daca autoritatea tutelara nu a dat descarcare de gestiune tutorelui). Exceptie face cazul când tutorele este
insa un ascendent al minorului (art. 809 alin. 3 C. civ.).
În cazul in care minorul (minora) se casatoreste si dobândeste capacitatea de exercitiu deplina el va putea sa
incheie valabil contracte de donatie.
În practica, se admite valabilitatea unor donatii facute de minori cu conditia sa reprezinte daruri obisnuite (de
exemplu, la aniversari).
b). Persoanele puse sub interdictie judecatoreasca, fiind lipsite de capacitate de exercitiu, nu pot incheia valabil
contracte de donatie (cu atât mai mult cu cât, in general, nu pot contracta).
De precizat ca alienatul sau debilul mintal, nepus sub interdictie, este prezumat a fi normal, iar actele incheiate de
el vor fi valabile, pâna când acesta va fi pus sub interdictie (momentul de referinta al capacitatii persoanei fiind evident
cel al incheierii contractului).
Sanctiunea nerespectarii incapacitatii minorilor si a interzisilor judecatoresti de a dispune prin donatii este nulitatea
absoluta a actului incheiat.

B. Incapacitati de a primi donatii


a). Sunt incapabili absolut de a primi donatii: persoanele neconcepute precum si organizatiile care nu au dodândit
personalitate juridica.
Potrivit art. 808 alin. (1) C. civ. „este capabil de a primi prin donatiune intre vii oricine este conceput in momentul
donatiunii”.
Este posibil totusi ca persoanele neconcepute sa fie gratificate indirect, de exemplu, prin gratificarea unor terti
capabili in favoarea unui copil neconceput sau prin contractul de asigurare (ca beneficiare ale asigurarii).
Tot asa, organizatiile care nu au dobândit personalitate juridica nu pot primi donatii. Pentru a primi donatii
persoana juridica trebuie sa fie legal constituita, iar liberalitatea se dobândeste numai cu respectarea principiului specia-
litatii capacitatii de folosinta, potrivit caruia obiectul donatiei trebuie sa corespunda scopului organizatiei prevazut in actul
de constituire.

24
Potrivit art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, ca exceptie, organizatiile care nu au dobândit personalitate
juridica pot primi donatii in cursul constituirii (de la data actului de constituire) in vederea formarii unui patrimoniu
necesar functionarii.
Nerespectarea incapacitatilor absolute de a primi donatii este sanctionata cu nulitatea absoluta.
b). Alte categorii de persoane sunt incapabili relativ de a primi donatii.
Potrivit art. 810 C. civ. medicii si farmacistii nu pot primii donatii de la persoanele tratate pentru boli care au produs
decesul acestora. Incapacitatea se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de captatie si sugestie (varietati ale dolului),
apreciindu-se consimtamântul ca fiind viciat.
Pentru a opera, interdictia trebuie sa indeplineasca trei conditii cumulative:
- donatia trebuie sa fi fost facuta in cursul unei boli de care donatorul a murit;
- moartea sa fi fost cauzata de boala pentru care era ingrijit;
- tratamentul sa fi avut caracter repetat sau de continuitate.
Ca exceptie de la regula de mai sus, legea declara valabile donatiile remuneratorii facute de pacient medicului
sau farmacistului, daca sunt potrivite cu starea materiala a acestuia, precum si cele facute unei rude pâna la
gradul IV inclusiv, cu conditia ca donatorul sa nu aiba mostenitori in linie dreapta, afara de cazul in care
donatarul este chiar el un astfel de erede
[art. 810 alin. (1) si (2) C. civ.].
Potrivit art. 810 alin. (3) C. civ. „Aceleasi reguli sunt aplicabile in privinta preotilor”. Este necesar ca preotul sa-l fi
asistat pe bolnav si sa nu fi savârsit un act izolat.
Datorita faptului ca incapacitatile medicilor, farmacistilor si preotilor pot fi usor ocolite prin simulatie, legiuitorul a
intervenit aratând ca „Dispozitiile in favoarea unui incapabil sint nule, fie ele deghizate sub forma unui contract
oneros, fie facute in numele unor persoane interpuse” [art. 812 alin. (1)
C. civ.], mai mult legea instituie o prezumtie de persoane interpuse in favoarea tatalui, mamei, copiilor (si
descendentii lor), precum si a sotului persoanei incapabile [art. 812 alin. (2) C. civ.].
Opinam ca nerespectarea incapacitatilor relative de a primi donatii privind pe medici, farmacisti si preoti se
sanctioneaza cu nulitatea relativa a donatiei.
Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, dar neavând capacitate de exercitiu le pot accepta numai prin
reprezentantii lor legali sau cu incuviintarea autoritatii tutelare. Astfel, potrivit art. 815 alin. (1) C. civ., „donatiile facute
unui minor sau interzis, se accepta de tutore sau de parinte”.
În apararea intereselor minorilor si interzisilor legiuitorul [art. 815 alin. (2) C. civ.] a intervenit dând posibilitatea si
altor persoane (fara calitate de tutori) sa poata accepta donatii pentru ei, cum ar fi: ceilalti ascendenti (decât parintii,
chiar daca acestia ar fi in viata). În toate cazurile, insa daca donatia este cu titlu oneros (cu sarcini sau sub conditie)
acceptarea este un act de dispozitie si, in consecinta, ea trebuie autorizata de autoritatea tutelara.
Încalcarea dispozitiilor prevazute de art. 815 C. civ. atrage nulitatea relativa a donatiei.
Potrivit art. 816 C. civ., incapabil de a primi donatii este si „surdo-mutul ce nu stie sa scrie” care poate accepta
valabil o donatie numai cu asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelara (cu rol de interpret al vointei
acestuia).
Sanctiunea nerespectarii prevederilor art. 816 C. civ. privind incapacitatea surdo-mutului de a primi donatii este
nulitatea relativa.
Potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954, in principiu, persoanele juridice pot primi donatii daca dreptul ce face
obiectul donatiei corespunde scopului stabilit in actul de constituire.
Donatiile facute institutiilor bugetare (ministere sau alte institutii centrale) urmeaza sa fie acceptate de ministru sau
de conducatorul institutiei centrale de stat (potrivit prevederilor Decretului nr. 478/1954). În cazul in care donatiile facute
statului au ca obiect un bun grevat de sarcini acceptarea se va face numai cu avizul Ministerului Finantelor.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica bunurile donate ce urmeaza a intra in domeniul
public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale se accepta de Guvern sau de consiliul judetean ori local (dupa
caz).
Sanctiunea nerespectarii dispozitiilor legale privind autorizatia data de catre organul competent este
nulitatea absoluta.
În cazul altor persoane juridice (decât cele de stat) dar care au scopuri patrimoniale, donatiile pot fi
acceptate de organelor lor de conducere fara autorizatii prealabile. De exemplu, liberalitatile facute Uniunii
Avocatilor sau Uniunii Nationale a Notarilor Publici se accepta de consiliul Uniunii respective potrivit Legii nr.
51/1995 sau Legii nr. 36/1995.
Sub imperiul Legii nr. 21/1924 (azi abrogata) privind persoanele juridice, asociatiile si fundatiile fara scop
patrimonial puteau primi donatii numai cu autorizatie prealabila si cu avizul ministerului competent (exceptie facând
contributiile ori donatiile initiale necesare pentru alcatuirea patrimoniului propriu).

25
Dupa intrarea in vigoare a OG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii asociatiile sau fundatiile pot fi constituite
fara autorizare prealabila, pe baza principiilor prevazute la art. 2. Ele pot dobândi personalitate juridica prin inscrierea in
registrul asociatiilor sau fundatiilor aflat la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul (art. 5 pct.
1).
Potrivit art. 46 pct. 1 lit. e) si f) din OG nr. 26/2000 (modificata si completata prin OG nr. 37/2003) veniturile
asociatiilor, fundatilor si federatiilor pot fi si din „donatii, sponsorizari sau legate”. În cazul asociatiilor sau fundatiilor
recunoscute ca fiind de utilitate publica veniturile pot fi si din „resurse obtinute de la bugetul de stat si/sau de la bugetele
locale”, in temeiul conferirii unui drept „preferential la resurse provenite din bugetul de stat si din bugetele locale” [art. 41
lit. b)].

C. Incapacitati privind donatiile de organe


Donatiile de organe au fost reglementate de Legea nr. 2/1998 privind prelevarea si transplantul de
tesuturi si organe umane.
Legea are dispozitii distincte pentru doua categorii de donatori: persoane „in viata” sau decedati.
a). Pentru a putea fi donator „in viata”, persoana trebuie sa fie majora, cu capacitate mintala deplina, iar
prelevarea de tesuturi sa nu-i puna in pericol viata.
Donatorul viu (in viata) nu poate ceda organe unice sau vitale (art. 10 pct. 3).
Se interzice prelevarea de organe si tesuturi umane de la potentiali donatori minori, precum si de la persoanele
lipsite de discernamânt, aflate in viata (art. 6). În mod exceptional, daca donatia are ca obiect prelevarea si transplantul
de maduva osoasa, iar donatarul este fratele sau sora donatorului, acesta (din urma) poate fi si o persoana minora (art.
7 pct. 1)
Consimtamântul donatorului major „trebuie sa fie scris, liber, prealabil si expres” (art. 5 pct. 1).
Consimtamântul se da numai dupa ce donatorul a fost informat de medic asupra eventualelor riscuri si consecinte
pe plan fizic, psihic, familial si profesional, rezultate din faptul prelevarii.
Donatorul poate reveni inainte de prelevare asupra consimtamântului dat (art. 5 pct. 4).
Donatia de maduva osoasa de la minori se poate face numai cu consimtamântul fiecaruia dintre titularii autoritatii
parintesti sau al reprezentantului legal al minorului. Consimtamântul se exprima in fata presedintelui tribunalului judetean
sau al municipiului Bucuresti, dupa caz, in a carui raza de activitate domiciliaza minorul, ori in fata unui magistrat, dupa
efectuarea obligatorie a unei anchete de catre autoritatea tutelara competenta (art. 7 pct. 2). Refuzul minorului impiedica
orice prelevare.
b). Donatia de organe de la persoanele decedate se efectueaza numai daca moartea cerebrala a fost confirmatã
medical.
Prelevarea de organe de la persoanele decedate se face cu respectarea a doua conditii:
- numai daca exista consimtamântul in scris al persoanelor abilitate, precum si,
- daca prin actul prelevarii nu se compromite o autopsie medico-legala solicitata, in conditiile legii (art. 10 pct. 1).
În acest caz, donatia se face cu consimtamântul scris al membrilor majori ai familiei sau al rudelor, in urmatoarea
ordine: sot, parinte, copil, frate ori sora. În absenta acestora, consimtamântul va fi luat de la persoana autorizata in mod
legal sa il reprezinte pe defunct.
Ca exceptie, consimtamântul acestora nu mai este necesar când persoana posesoare a cartii de donator,
decedata, si-a exprimat, in scris, in timpul vietii, dorinta de a dona organe si/sau tesuturi.
Pentru a primi donatia de organe donatarul trebuie sa-si manifeste in scris consimtamântul, in prezenta medicului-
sef al sectiei in care este operat si a doi martori (art. 11 pct. 1).
Când persoanele donatare sunt minori sau persoanele lipsite de discernamânt, consimtamântul va fi dat pentru ei
de parinti sau, dupa caz, de reprezentantul legal.
Consimtamântul donatarului poate fi dat numai dupa ce medicul a informat primitorul sau persoanele abilitate de
lege sa-si dea acordul, asupra eventualelor riscuri de ordin medical rezultate din transplant.
În mod exceptional, donatia de organe umane se poate face fara consimtamântul persoanei donatare sau a
imputernicitilor legali, daca, datorita unor imprejurari obiective, legatura cu familia ori cu reprezentantii legali ai
primitorului, aflat in imposibilitatea de a-si da consimtamântul, nu se poate lua in timp util, iar intârzierea ar conduce
inevitabil la moartea acestuia, fapt consemnat de medicul-sef de sectie si de doi martori (art. 12).

D. Incapacitati privind donatiile facute partidelor politice


Potrivit art. 3 din Legea nr. 43/2003 privind finantarea partidelor politice si a campaniilor electorale, printre sursele
de finantare a unui partid politic pot fi donatiile si legatele.
În materie de donatii legea a impus unele incapacitati atât donatorilor, cât si donatarilor, precum si unele limitari
ale cuantumului gratificarii.

26
Astfel, donatiile primite de un partid politic intr-un an fiscal nu pot depasi 0,025% din bugetul de stat pe anul
respectiv, iar in anul in care au loc alegeri, nu pot depasi 0,050% (art. 5).
Suma maxima donata este diferentiata si in raport de calitatea donatorului; astfel, donatia primita de la o persoana
fizica intr-un an nu poate depasi 200 de salarii de baza minime brute pe tara in anul respectiv, iar donatia primita de la o
persoana juridica intr-un an nu poate fi mai mare de 500 de salarii de baza minime brute pe tara (in acestea incluzându-
se si valoarea bunurilor mobile si imobile, precum si a serviciilor prestate).
Identitatea donatorului poate ramâne confidentiala, dar nu si pentru o donatie anuala mai mare de 10 salarii de
baza minime brute pe tara. Suma totala primita de un partid politic ca donatii confidentiale nu poate depasi 15% din
subventia maxima acordata de la bugetul de stat unui partid politic in anul respectiv.
Sunt interzise donatiile de bunuri ori bani sau serviciile prestate gratuit facute cu scopul evident de a obtine un
avantaj economic sau politic.
Sunt incapabile de a face donatii institutiile publice, regiile autonome, societatile comerciale sau bancare cu capital
majoritar de stat, ori sindicatele (art. 6 pct. 1).
Donatiile facute partidelor politice din partea altor state ori a organizatiilor din strainatate sunt interzise. Ca
exceptie, sunt admise donatiile constând in bunuri materiale necesare activitatii politice primite de la organizatii politice
internationale la care partidul politic respectiv este afiliat sau de la partide aflate in relatii de colaborare politica (art. 6 pct.
2).
Donatiile acceptate de catre partidele politice cu incalcarea prevederilor legale sunt sanctionate cu nulitatea
absoluta (incalcarea dispozitia fiind de ordine publica), iar veniturile obtinute se fac venit la bugetul de stat.

§ 2. Consimtamântul

Pentru ca donatia este, in primul rând un contract, ea trebuie sa aiba la baza acordul de vointa al partilor.
Deoarece donatia este si o liberalitate, prin esenta sa, acordul de vointa trebuie sa exprime vointa animus donandi a
donatorului si acceptarea acesteia de donatar.
În principiu, consimtamântul, ca element de validitate a contractului trebuie sa nu fie „dat prin eroare, smuls prin
violenta, sau surprins prin dol”
(art. 953 C. civ.).
Îm materie de liberalitati vicierea consimtamântului se face de regula, prin dol, manifestat sub forma captatiei sau
sugestiei.
Sugestia consta in folosirea unor mijloace nepermise in scopul de a sadi in mintea testatorului ideea de a face o
liberalitate pe care nu ar fi facut-o din proprie initiativa.
Captatia inseamna folosirea de manopere dolosive in scopul de a insela buna credinta a testatorului pentru a-l
determina sa faca o liberalitate, fara de care nu ar fi facut-o.
Contractul al carui consimtamântul este viciat se sanctioneaza cu nulitatea relativa.

§ 3. Obiectul contractului

Pot forma obiectul donatiei bunurile mobile si imobile care deopotriva, trebuie sa indeplineasca (potrivit dreptului
comun) o serie de conditii precum: sa fie in circuitul civil, sa fie determinate sau determinabile, posibile, licite si sa existe
sau sa poata exista in viitor.
Exceptie de la conditiile aratate mai sus fac: darurile manuale, care nu pot avea ca obiect bunuri viitoare, intrucât
nu sunt susceptibile de traditiune.
Ca si in alte contracte transmisibile de proprietate, bunurile viitoare pot forma, in principiu, obiectul donatiei, cu
exceptia mostenirilor nedeschise care nu pot fi instrainate, sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 702 C. civ.).
Când bunul este individual determinat, donatorul trebuie sa aiba calitatea de proprietar.
Daca obiectul donatiei este lucrul altuia, donatia este nula absolut.

§ 4. Cauza

Scopul pentru care donatorul transfera, cu titlul gratuit, proprietatea sau un alt drept patrimonial altei persoane
trebuie sa fie real, licit si moral. În caz contrar, donatia nu poate fi valabil incheiata (pentru neindeplinirea conditiilor
prevazute de art. 948 C. civ.).
Donatia care are o cauza (scop) ce contravine legii sau bunelor moravuri ori ordinii publice este nula absolut.
Dovada cauzei ilicite incuba celui care o pretinde si fiind o chestiune de fapt, poate fi facuta prin orice mijloace de proba.
Cauza donatiei cuprinde doua elemente: intentia de a gratifica si motivul determinant.

27
Intentia de a gratifica consta in transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun sau altui drept real ori de
creanta, cu titlu gratuit. Vointa de a gratifica a donatorului este un element abstract, obiectiv, invariabil si comun tuturor
contractelor de donatie. Evident, ca intentia de a gratifica este strâns legata de consimtamântul liber exprimat al
donatorului.
Motivul determinant este scopul practic urmarit de donator, element subiectiv, variabil si concret in fiecare contract
de donatie.

§ 5. Principiul irevocabilitatii speciale. Exceptii

1. Potrivit art. 969 C. civ. “Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. Cu alte cuvinte
orice contract valabil incheiat este si irevocabil (neputând fi desfacut sau desfiintat prin manifestarea de vointa a unei
singure parti). Astfel, putem spune ca donatia (ca si celelalte contracte civile) este irevocabila, in primul rând, in temeiul
dreptului comun (pentru ca este un contract).
Irevocabilitatea donatiei nu este insa, numai una generala, comuna tuturor contractelor, ci si o irevocabilitate,
proprie, speciala acestui contract, derivata din calitatea sa, distincta de celelalte contracte, de liberalitate. Acesta este si
sensul dispozitiilor art. 801 C. civ. potrivit carora donatia este “un act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un
lucru donatarului”(s.n.).
În literatura de specialitate, irevocabilitatea speciala a donatiei a fost adesea exprimata prin adagiul “Donner et
retenir ne vaut”.
Irevocabilitatea donatiei este, in consecinta speciala, deoarece priveste nu numai efectele contractului, dar si
natura intrinseca a contractului. Pentru aceste considerente, in doctrina irevocabilitatea donatiei a fost supranumita si
„irevocabilitate de gradul doi”.
Irevocabilitatea se justifica prin ocrotirea intereselor donatorului, garantarea dreptului de proprietate dobândit de
donatar, precum si pentru protejarea intereselor tertilor ce intra in raporturi juridice cu acesta din urma si in consecinta,
contribuie la siguranta circuitului civil (art. 801, art. 822, art. 823, art. 824 C. civ.).
Partile nu pot include in contract clauze care sa contravina irevocabilitatii donatiei, astfel ca orice conditie
incompatibila cu esenta sa va atrage nulitatea absoluta a contractului, cu specificatia ca nulitatea va lovi intreg contractul
si nu numai clauza nepermisa.
Nulitatea absoluta a unei clauze incompatibile irevocabilitatii donatiei poate fi invocata de orice persoana,
cu exceptia succesorilor in drepturi ai donatorului care, dupa ce au confirmat, ratificat sau executat voluntar dona-
tia nu o mai pot invoca pentru a solicita restituirea bunului [art. 1167 alin. (3) C. civ.].
Facem precizarea ca nu orice clauze contractuale sunt incompatibile cu principiul irevocabilitatii
donatiilor, ci numai cele care afecteaza in esenta dobândirea dreptului transmis donatarului. De exemplu, pot fi
inserate clauze privind: transmiterea bunului la un termen ulterior incheierii contractului, retinerea uzufructului
viager de catre donator sau plata unor datorii determinate etc.
Potrivit art. 825 alin. (1) si (2) C. civ., „Donatorul poate stipula intoarcerea bunurilor daruite” in caz de predeces al
donatarului ori al acestuia si al descendentilor lui, dar numai in favoarea sa, nu si a altei persoane. Aceasta clauza
contine o conditie rezolutorie cauzala (permisa de lege), care nu depinde de vointa donatorului, ci de hazard (art. 1005
C. civ.).

A. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor.


a). „Este nula orice donatiune facuta in conditii a caror indeplinire atârna numai de vointa donatorului”
(art. 822 C. civ.).
Donatia este nula, chiar daca conditiile sunt simple potestative. Aceasta deoarece donatia este o liberalitate,
regimul sau juridic fiind diferit de contractele cu titlu oneros (care devin nule numai daca sunt afectate de conditii
potestative pure).
b). Potrivit art. 824 C. civ. donatia este nula daca donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de bunurile
liberalitatii si dupa perfectarea contractului (chiar daca a murit fara a fi dispus de ele).
Tot nula absolut este si donatia ce reprezinta o substitutie fideicomisara (caz in care donatorul a
desemnat un instituit cu obligatia de a pastra, conserva si remite bunul la moartea sa unei alte persoane,
numita substituit - art. 803 C. civ.).
c). Este nula si donatia prin care donatarul a fost obligat la plata unor datorii viitoare si „care nu existau la
epoca donatiunii sau care nu erau aratate in actul de donatiune” (art. 823 C. civ.).
Sanctiunea s-a impus pentru a nu permite donatorului revocarea indirecta a donatiei prin crearea de
datorii posterioare, pâna la valoarea donatiei facute.

28
d). Donatia care contine o clauza de denuntare unilaterala a contractului (de catre donator) este de
asemenea nula, deoarece reprezinta o conditie pur potestativa.
Rezulta ca donatia face exceptie de la regula potrivit careia nimic nu se poate opune ca partile sa prevada
in contract o clauza de denuntarea acestuia.
B. Clauze compatibile cu principiul irevocabilitatii donatiei.
a). Donatia poate fi afectata de un termen. Clauza este permisa deoarece termenul, ca modalitate a actului
juridic, nu afecteaza dobândirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acestuia.
b). Donatia poate fi afectata si de o conditie, insa aceasta trebuie sa fie exclusiv cauzala si mixta.
c). Donatia poate stipula plata datoriilor prezente (deci cu data anterioara incheierii contractului).
d). Potrivit art. 825 C. civ. „Donatorul poate stipula intoarcerea bunurilor daruite, atât in cazul când
donatarul ar muri inaintea lui, cât si in cazul când donatarul si descendentii sai ar muri inaintea sa”.
De mentionat ca stipulatia „nu se poate face decât in favoarea donatorului” [art. 825 alin. (2) C. civ.].
Stipulatia in favoarea donatorului reprezinta o conditie cauzala rezolutorie.
2. Revocabilitatea donatiilor intre soti. Prin exceptie de la principiul irevocabilitatii speciale a
donatiilor, donatiile intre soti (art. 937 C. civ.) si donatiile “intre vii pentru bunurile viitoare” (art. 821 C. civ.) sunt
revocabile.
De mentionat ca doctrina este unanima in a aprecia ca revocarea donatiilor intre soti este singura exceptie
veritabila de la principiul irevocabilitatii speciale a donatiei.
Potrivit art. 937 alin. (1) C. civ. „Orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila”.
Donatiile având ca obiect bunurile proprii sunt permise intre soti. Ca urmare a liberalitatii inter vivos,
bunurile proprii ale unui sot (donator), devin bunuri proprii ale celuilalt sot-donatar (fara a se putea stipula
intrarea acestora in comunitatea lor de bunuri, „ceea ce insemna prefacerea dreptului de proprietate exclusiva a
sotului donator intr-un drept de proprietate devalmasa a ambilor soti”).
Revocarea donatiei dintre soti se poate realiza prin vointa unilaterala a sotului donator, indiferent de
forma in care s-a efectuat donatia (act autentic, donatie indirecta sau dar manual).
Dreptul de a revoca liberalitatea inter vivos, este de esenta donatiilor facute intre soti.
Dreptul sotului-donator de a revoca donatia poate fi exercitat oricând in timpul casatoriei sau dupa
incetarea acesteia (sau chiar dupa moartea sotului donatar, impotriva mostenitorilor celui gratificat).
Donatia intre soti devine definitiva si irevocabila dupa moartea donatorului. Ca exceptie, dupa moartea
donatorului mostenitorii acestuia vor putea cere revocarea donatiei, dar pentru cauze legale (neexecutarea
sarcinii sau pentru ingratitudinea donatarului).
Revocarea donatiei dintre soti opereaza prin simpla manifestare de vointa a sotului donator (care nu este
tinut de a o si motiva). Vointa sotului donator de revocare a donatiei poate fi manifestata expres, prin solicitarea
restituirii lucrului, dar si tacit (de exemplu, in cazul in care donatorul instituie un legat cuprins intr-un testament
cu privire la lucrul respectiv, in favoarea unei terte persoane).
Sotul donator nu are posibilitatea ca prin actul de donatie sau printr-un alt act juridic sa renunte la dreptul
de revocare, deoarece revocabilitatea donatiilor intre soti este de ordine publica.
Donatiile intre soti sunt revocabile pentru „ca sotul, nevoit sa ceara desfacerea casatoriei din culpa
celuilalt sot, sa poata revoca si donatiile facute inainte de intervenirea cauzelor care determina desfacerea
casatoriei”.
Ca efect al revocarii donatiei, bunurile in cauza redevin bunuri proprii ale sotului donator.
În doctrina se aminteste uneori si despre un al doilea caz de revocabilitate a donatiei, avându-se in vedere
prevederile art. 821 C. civ. potrivit caruia „Donatiunea intre vii pentru bunurile viitoare este revocabila” (s.n.).
Donatia de bunuri viitoare (ce are ca obiect bunuri pe care donatorul le va lasa, la moartea sa, donatarului)
este de asemenea, revocabila prin esenta sa. Daca insa donatarul moare inaintea donatorului, donatia de bunuri
viitoare devine caduca.
Precizam ca donatia de bunuri viitoare nu constituie un pact asupra unei succesiuni viitoare (prohibit de
lege si sanctionat cu nulitatea absoluta).
Donatia “intre vii de bunuri viitoare” (prevazuta de art. 821 C. civ.) este rar intâlnita in practica si prezinta in
consecinta, un interes pur teoretic. Din aceste considerente literatura de specialitate s-a ferit sa o asimileze unei
“veritabile exceptii” de la principiul irevocabilitatii donatiilor.
.

Sectiunea a III-a. Conditii de forma.

§ 1. Principiul solemnitatii donatiei


29
Potrivit art. 813 C. civ. „Toate donatiile se fac prin act autentic”; rezulta ca donatia este un contract solemn
(inscrisul autentic fiind cerut ca element esential de valabilitate a contractului si nu ca mijloc de proba). Astfel, donatia se
prezinta ca o exceptie de la principiul consensualismului (caracteristic dreptului obligational).
Solemnitatea donatiei nu insemna insa, numai o simpla forma de prezentare a vointei liberale (animus donandi).
Ea are o semnificatie mai profunda, tinând de natura extrinseca a acestui contract.
În acelasi sens, s-a opinat ca forma solemna (autentica) a donatiei reprezinta si “o masura de protectie a
vointei donatorului, care dispune in mod actual si irevocabil de un drept in favoarea unei alte persoane”, fara
echivalent.
Putem afirma astfel, ca intre principiul irevocabilitatii speciale si principiul solemnitatii (ca elemente principale
de fond si respectiv, de forma) exista o strânsa si inseparabila legatura care impreuna, fac din donatie “cel mai
special contract” (dintre cele civile speciale).
Din acest considerent, forma solemna nu constituie numai un simplu (si comun) caracter al contractului, ci putem
vorbi de mai mult si anume, despre principiul solemnitatii donatiei.
Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absoluta a contractului. Pentru ca liberalitatea inter vivos sa
produca totusi efecte „ea trebuie sa se refaca in formele legiuite” (art. 1168 C. civ.).
Deoarece forma solemna este ceruta imperativ (ad validitatem); dovada existentei contractului de donatie nu
poate fi facuta cu martori (chiar daca exista un inceput de dovada scrisa).
Nulitatea donatiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocata de orice persoana sau de instanta, din oficiu
(neputând fi inlaturata in nici un fel).
Nerespectarea formei donatiei nu poate fi acoperita ulterior prin confirmare de catre donator (art. 1168 C. civ.).
În schimb, s-a admis ca dupa moartea donatorului, nulitatea donatiei pentru viciul de forma poate fi acoperita prin
confirmare, ratificare sau executare voluntara, de catre mostenitorii donatorului.
În cazul in care donatia se incheie prin mandatar, imputernicirea speciala a acestuia trebuie sa aiba tot forma
autentica, asemenea actului ce urmeaza a fi incheiat prin reprezentant (contractul de donatie).
Când donatia se incheie intre absenti, prin oferta si acceptare separate, ambele acte trebuie sa fie facute in forma
autentica (sub sanctiunea nulitatii absolute). De mentionat, ca acceptarea donatiei trebuie sa aiba loc in timpul vietii
donatorului, in caz contrar oferta fiind caduca [art. 814 alin. (2)
C. civ.].
Acceptarea donatiei trebuie facuta personal de donatar si notificata donatorului, in limitele termenului stabilit de
acesta, iar daca nu s-a fixat un termen, inainte de revocarea ofertei [in timpul vietii lui si inainte de a deveni incapabil -
art. 814 alin. (2) C. civ]. Notificarea acceptarii, neavând caracter personal, poate fi facuta si de catre alte persoane (de
exemplu mostenitorii donatarului)
Potrivit art. 827 C. civ. „Orice act de donatiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute intr-un act
estimativ subsemnat de donator si donatar”. Deci, legea cere, in cazul donatiei de bunuri mobile existenta, drept conditie
de valabilitate a contractului, a unui stat estimativ. Acesta trebuie sa cuprinda descrierea fiecarui bun donat in parte,
inclusiv valoarea lui.
Statul (actul) estimativ poate fi cuprins in inscrisul constatator al contractului de donatie sau poate fi un inscris
separat, atasat contactului principal. De mentionat ca actul estimativ poate fi si sub semnatura privata (nu neaparat
inscris autentic), el trebuind insa, sa fie semnat de ambele parti contractante. Sunt scutite de formalitatea actului
estimativ donatiile indirecte si darurile manuale.

§ 2. Donatiile deghizate, donatiile indirecte si darurile de nunta

Doctrina si practica au recunoscut existenta unor donatii “scutite de formalismul art. 813 c. civ.” precum:
donatiile deghizate, donatiile indirecte si darurile manuale, care sunt astfel, exceptii de la principiul solemnitatii
donatiilor.
1. Donatia deghizata este o donatie simulata care, sub aparenta unui contract cu titlu oneros, ascunde
natura gratuita a unui contract secret. De exemplu, desi printr-un contract public de vânzare-cumparare se instraineaza
o casa, in fapt dreptul de proprietate se transmite cu titlu gratuit. În acest caz, desi partile contractante recunosc
existenta unui pret, acesta nu exista in realitate (nefiind datorat).
Donatiile deghizate sunt valabile, simulatia nefiind, in principiu, sanctionata cu nulitatea. Daca insa, deghizarea
este frauduloasa contractul este nul.
În ceea ce priveste respectarea conditiilor de fond, s-a apreciat unanim ca actul care deghizeaza donatia (cel
aparent) trebuind sa intruneasca toate cerintele prevazute de lege (in materie de donatii).

30
În doctrina si in practica s-a pus insa intrebarea: ce forma trebuie sa imbrace contractul care deghizeaza o
donatie, forma ceruta in general pentru valabilitatea contractelor sau forma speciala (autentica) impusa de art. 813 C.
civ. pentru donatii ?
Unii autori au sustinut cerinta formei autentice a donatiei deghizate, motivând ca renuntarea la cerinta solenitatii
este in contradictie cu dispozitiile imperative ale art. 813 C. civ., care prevad ca „toate donatiile se fac prin act autentic”,
(prin aceasta intelegându-se atât donatiile declarate de parti, cât si cele deghizate).
Practica judiciara si o parte importanta a doctrinei a sustinut ca este suficient sa fie indeplinite conditiile de forma
cerute de lege pentru contractul care deghizeaza donatia (actul aparent). În acest sens, in exemplul de mai sus,
vânzarea aparenta a casei (constructie) in forma consensuala (deci fara respectarea formei autentice) a fost valabil
incheiata.
Ne raliem opiniei exprimate de practica judiciara si a autorilor, potrivit careia forma donatiei deghizate este aceea
ceruta de lege pentru actul aparent.
Sustinem solutia de mai sus, pe considerentul (unanim acceptat) ca, daca sunt intrunite conditiile de validitate a
contractului ostensibil (aparent) simulatia (deghizarea) este valabila. De asemenea, desi formularea art. 813 este la
prima vedere, imperativa (“Toate donatiie…”s.n) insusi legiuitorul a admis anumite derogari directe sau implicite (a se
vedea art. 812, 845, 940 etc.). Tot asa, apreciem ca nu se poate sustine concomitent, pe de o parte ca donatia
deghizata este o exceptie de la principiul solemnitatii, iar pe de alta parte ca forma trebuie sa fie (musai) cea autentica.
Proba deghizarii se face potrivit regulilor din materia simulatiei: partile contractante, precum si succesorii lor
universali sau cu titlu universal o pot face cu un contra inscris sau cu inceput de dovada scrisa (completat cu martori sau
prezumtii), iar tertii o pot face prin orice mijloc de proba (deoarece pentru ei, simulatia este un simplu fapt).`
În acelasi context, adaugam ca dispozitiile art. 845 C. civ. instituie o prezumtie relativa de donatie deghizata in
favoarea mostenitorilor rezervatari ai donatorului, in caz de instrainare cu titlu oneros sub forma unei rente viagere sau
cu rezerva dreptului de uzufruct, catre un mostenitor in linie dreapta directa care sa fi consimtit la incheierea actului.
Donatia prin interpunere de persoane este tot o donatie simulata, asemanatoare donatiei deghizate,
care insa are un obiect diferit. Astfel, daca in cazul donatiei deghizate simulatia vizeaza natura gratuita a contractului, in
cazul interpunerii de persoane simulatia priveste persoana donatarului.
În practica, aceasta forma de simulatie este intâlnita când se doreste gratificarea unei persoane incapabile de a
primi o donatie, caz in care, contractul (public) se incheie cu o persoana interpusa.
Având in vedere ca obiectul simulatiei este persoana donatarului si nu operatiunea juridica efectuata de parti,
problema formei ce trebuie respectata la incheierea contractului nu mai este importanta, deoarece contractul incheiat cu
persoana interpusa este o donatie (evident supusa prevederilor
art. 813 C. civ.).
Potrivit art. 812 C. civ. dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule, „fie ele deghizate sub forma unui contract
oneros, fie facute in numele unor persoane interpuse”. Sunt considerate persoane interpuse: tatal, mama, copii si
descendentii, precum si sotul persoanei incapabile [art. 812 alin. (2) C. civ.].
Potrivit art. 940 alin. (2) C. civ. sunt interzise, sub sanctiunea nulitatii absolute, donatiile deghizate intre soti, ori
facute prin persoane interpuse, chiar daca nu aduc atingere rezervei succesorale. Dispozitia este rationala, având in
vedere caracterul revocabil al donatiilor intre soti si esenta acestora (usor de eludat prin simulatie).
Prin art. 941 C. civ. se instituie, de asemenea, o prezumtie de interpunere pentru copiii sotului donatar, din alta
casatorie, din afara casatoriei ori adoptie si rudele in linie directa sau colaterala, pâna la gradul patru inclusiv, cu conditia
ca, in momentul incheierii contractului de donatie, sotul donatar sa aiba (real) vocatie succesorala utila la mostenirea
acestora.
2. Donatiile indirecte. Donatiile indirecte sunt acte juridice fundamentate pe intentia de a
gratifica (animus donandi), dar infaptuite pe calea unui alt act juridic, diferit de contractul de
donatie.
Spre deosebire de donatia deghizata, in care contractul aparent nu corespunde vointei reale a partilor (fiind fictiv),
in cazul donatiei indirecte, actul perfectat (prin care se realizeaza o liberalitate) este cel voit de parti.
Strict juridic, donatiile indirecte sunt liberalitati efectuate pe calea altor acte juridice (neasimilate sensului comun
dat contractului de donatie).
Pentru acest considerent donatiile indirecte nu sunt supuse regulilor de forma cerute de lege pentru validitatea
donatiei, fiind o exceptie de la principiul solemnitatii donatiei. În schimb, donatiile indirecte sunt supuse regulilor de fond
la care este supusa aceasta liberalitate.
Actele juridice prin care se realizeaza donatii indirecte sunt numeroase, insa cele mai uzitate sunt: renuntarea la
un drept, remiterea de datorie si stipulatia in favoarea unei terte persoane.
A. Renuntarea la un drept constituie o donatie indirecta ori de câte ori se fundamenteaza pe animus
donandi. De exemplu, renuntarea uzufructuarului la dreptul sau de uzufruct pentru a intregi dreptul nudului proprietar,
renuntarea comostenitorului la drepturile sale succesorale pentru a profita celorlalti mostenitori etc.
31
De mentionat ca intre renuntare si donatie (ca institutii de drept civil) exista un raport juridic de interdependenta, in
care insa donatia este de fapt un simplu accesoriu al operatiei principale (care este renuntarea).
Pentru a produce efectele unei donatii indirecte renuntarea trebuie sa fie insa, pur abdicativa, deoarece daca s-ar
face, de exemplu, in favoarea unuia dintre comostenitorii existenti, prin acesta s-ar realiza practic, o acceptare a
mostenirii si o transmitere a acesteia catre persoana avuta in vedere.
Per a contrario, daca renuntarea ar fi translativa de drepturi (si nu pur abdicativa) actul juridic trebuie sa imbrace
forma autentica prevazuta de art. 813 si art. 814 C. civ. pentru donatii.
B. Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de stingere a unei obligatii si reprezinta renuntarea
cu titlu gratuit a creditorului la valorificarea unui drept de creanta pe care o are impotriva debitorului sau.
Renuntarea creditorului la valorificarea dreptului sau nu este un act unilateral, ci un contract, in sensul ca
presupune acceptarea din partea debitorului. Efectul principal al incheierii contractului este stingerea raportului de
obligatie. Drept consecinta, debitorul realizeaza un folos gratuit, o imbogatire care corespunde cu valoarea creantei ce
ar trebui sa o plateasca creditorului.
Când remiterea de datorie se realizeaza prin acte intre vii, ea poate fi facuta prin orice forma: scrisa, verbala sau
chiar tacita (atunci când rezulta din anumite fapte ale creditorului), deci nu este supusa formei autentice.
Remiterea de datorie poate fi facuta si pentru moarte, printr-un legat, pe care debitorul poate sau nu sa-l accepte
(caz in care trebuie sa imbrace formele cerute de lege pentru testamente).
În ceea ce priveste proba remiterii de datorie, aceasta urmeaza regulile de dovada ale actelor juridice stipulate in
art. 1191 si urm. C. civ. Astfel, creditorul poate elibera debitorului o chitanta prin care recunoaste efectuarea platii, desi
in realitate plata nu s-a facut.
C. Stipulatia in favoarea unei terte persoane este un contract prin care o persoana numita
promitent se obliga fata de alta persoana numita stipulant sa execute o anumita prestatie in folosul unei terte persoane
numita beneficiar, care nu participa si nici nu este reprezentata la incheierea contactului.
Stipulatia in favoarea unei terte persoane facuta cu intentia de a gratifica (donandi causa), reprezinta tot o donatie
indirecta.
Atunci când stipulatia in favoarea unei terte persoane este o donatie indirecta ea este scutita de forma solemna
impusa donatiilor.
Aplicatiile practice ale stipulatiei pentru altul sunt: contractul de renta viagera in folosul unui tert, donatia cu sarcina
in folosul unei terte persoane, contractul de asigurare asupra vietii, contractul de asigurare de raspundere civila etc.
De precizat ca, daca stipulatia facuta donandi causa este prevazuta in cadrul unei donatii directe (donatie dubla
facuta printr-un singur act juridic), contractul va fi guvernat de regulile aplicabile donatiilor (forma autentica etc.). Numai
in privinta sarcinii stipulate, care este o donatie indirecta grefata pe o donatie directa, se vor aplica regulile specifice
stipulatiei pentru altul (in principal, lipsa formei solemne).
3. Darurile manuale. Darul manual este o donatie realizata prin traditiunea bunului mobil
corporal transmis de la dispunator la gratificat, in baza acordului de vointa al partilor contractante.
Darul manual reprezinta forma cea mai simpla de donatie, impunând doar traditiunea unui mobil donat (pe lânga
acordul de vointa, indispensabil incheierii contractului).
Darul manual este exceptat de la conditiile de forma impuse donatiei propriu-zise, dar este supus acelorasi conditii
de fond ale acesteia. El reprezinta o exceptie atât de la principiul consensualismului instituit de
art. 971 C. civ., dar si de la principiul solemnitatii instituit de art. 813 C. civ.
Darul manual face parte din categoria contractelor reale, a caror valabilitate este recunoscuta in dreptul nostru de
art. 644 C. civ.
Traditiunea bunului donat de la donator la donatar este de esenta acestei varietati de donatie. Ca exceptie, darul
manual opereaza prin simplul acord de vointa al partilor contractante, atunci când pentru un motiv sau altul, obiectul aces-
tuia se afla deja in mâinile donatarului (la momentul perfectarii contractului).
Obiectul darului manual poate consta numai in bunuri mobile corporale, susceptibile de traditiune de manu ad
manu (carora le sunt asimilate titlurile la purtator si biletele de banca, intrucât incorporeaza valoarea creantei si pot fi
transmise prin traditiune).
Bunurile imobile, precum si mobilele incorporale (drepturi de creanta, drepturi de creatie intelectuala, fond de
comert etc.) nu pot forma obiectul unui dar manual, pentru ca nu sunt susceptibile de a fi transferate si dobândite printr-o
predare si primire efectiva. Nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile viitoare, pentru simplul motiv ca
neexistând, nici nu pot fi predate.
Sumele de bani consemnate la C.E.C. vor putea fi obiect al darului manual in conditiile in care lichidarea libretului
C.E.C. al donatorului, concomitent cu constituirea soldului livretului emis pe numele donatarului „au semnificatia juridica
a unei donatii”. Deci, depunerea unei sume de bani la C.E.C. pe numele unei alte persoane, poate face obiectul darului
manual, cu conditia sa nu se fi facut cu alt titlu (de exemplu, plata unei datorii).

32
În consecinta, simpla predare a unui libret C.E.C. altei persoane, nominalizat pe numele donatorului (si
netransferat pe numele donatarului), nu constituie dar manual, deoarece nu s-a transferat proprietatea sumelor de bani
asupra celui caruia i s-a predat libretul nominativ.
Dovada darului manual poate fi facuta, in principiu, prin orice mijloc de proba (fiind o chestiune de fapt). Ca
exceptie, donatorul si succesorii sai pot proba darul manual, numai printr-un inscris sau inceput de dovada scrisa,
completata cu martori sau prezumtii, conform regulilor generale in materie de probe (art. 1191 si urm. C. civ.).
Donatorul-posesor nu are nevoie de dovada scrisa (fiind prezumat proprietar in baza art. 1909 C. civ).
Darurile de nunta constituie una dintre cele mai cunoscute categorii de daruri manuale având in vederea traditia
potrivit careia, cu ocazia casatoriei, parintii obisnuiesc sa-si inzestreze copiii cu bunuri sau alte valori, de natura a
constitui, pentru inceput, patrimoniul comun al sotilor.
Aceste bunuri sunt daruite, de regula, dupa oficierea casatoriei, cu ocazia serbarii nuntii, ceea ce face ca ele sa
constituie bunuri comune ale sotilor (deoarece se presupune ca a existat intentia donatorului ca ele sa intre in
comunitatea de bunuri a sotilor).
În schimb, donatia facuta de parintii unuia dintre soti, dupa serbarea nuntii, califica bunul drept bun propriu. Solutia
isi are temeiul in prevederile art. 31 lit. b) C. fam. (exceptie de la regula) potrivit carora bunurile dobândite in timpul
casatoriei prin donatie sunt bunuri proprii (cu exceptia cazului când donatorul a prevazut ca ele vor fi comune).
În doctrina s-a admis insa ca darurile obisnuite au un regim derogatoriu de la dreptul comun, neintrând sub
incidenta exceptiei prevazute de art. 31 lit. b) C. fam., si in consecinta devin bunuri comune ale sotilor (potrivit regulii
instituite de art. 30 C. fam.). În sustinerea punctului de vedere de mai sus s-au invocat prevederile art. 759 C. civ.,
potrivit carora darurile obisnuite nu sunt supuse raportului donatiilor.
De mentionat insa, ca celelalte donatii reprezentând sume mari de bani sau alte bunuri de mare valoare, devin
bunuri proprii [potrivit art. 31 lit. b)
C. fam.], chiar daca sunt facute cu ocazia serbarii nuntii si de catre persoane care nu sunt parintii unuia dintre soti (cu
exceptia cazului in care donatorul a dorit ca bunurile respective sa devina comune).

Sectiunea a IV-a. Efectele contractului de donatie

Principalul efect (legal) al contractului de donatie este transmiterea dreptului de proprietate de la donator
la donatar (consecinta a caracterului translativ de proprietate al donatiei).
Desi, prin natura sa donatia transmite dreptul de proprietate, este posibil ca dreptul transmis cu titlu
gratuit sa fie un alt drept real (decât dreptul de proprietate) sau un drept de creanta. În acest din urma caz,
operatia juridica se va analiza ca o cesiune de creanta cu titlu gratuit, careia i se vor aplica regulile prevazute de
art. 1391 si urm. C. civ. (cu derogarile corespunzatoare naturii gratuite a transferului).

§ 1. Obligatiile donatorului

Principala obligatie (personala) a donatorului este predea bunului donat donatarului. Predarea bunului are
semnificatia transmiterii materiale a lucrului si se poate face ulterior incheierii contractului, potrivit clauzelor contractuale.
Daca partile au convenit ca bunul donat sa fie pastrat de donator si dupa perfectarea contractului, acesta va
raspunde pentru pieirea sau deteriorarea bunului, dar numai daca a survenit din culpa sa (pentru celelalte cazuri
raspunderea fiind a donatarului-proprietar). Evident ca, daca bunul donat este un dar manual, intotdeauna
donatarul va raspunde de pieirea lucrului in calitatea sa de proprietar.
Având in vedere caracterul gratuit al contractului, in principiu, donatorul nu are si obligatia de a-l garanta pe
donatar pentru evictiune sau pentru viciile ascunse [art. 828 alin. (1) C. civ.].
Ca exceptie de la regula de mai sus, donatorul datoreaza totusi, garantie pentru evictiune in urmatoarele cazuri:
a) când a promis expres garantie pentru evictiune [art. 828 alin. (2)
C. civ.];
b) când evictiunea provine dintr-un fapt personal [art. 828 alin. (3)
C. civ.];
c) când donatia este cu sarcini, in limitele valorii acestora [art. 828 alin. (3) C. civ.].
Tot ca exceptie, donatorul datoreaza garantie pentru viciile bunului donat, in urmatoarele cazuri:
a) când s-a obligat expres in acest sens;
b) când viciile ascunse cunoscute de donator au pricinuit un prejudiciu donatarului;
c) când donatia este cu sarcini, in limitele valorii acestora.

§ 2. Obligatiile donatarului
33
Atunci când donatia este pur gratuita (neafectata de vreo sarcina), donatarul nu are nici o obligatie fata de donator
(contractul fiind unilateral).
În cazul de mai sus, donatarul are, cel mult o obligatie imperfecta, de recunostinta (morala) care, daca este
incalcata poate duce implicit, in anumite conditii, la revocarea donatiei pentru ingratitudine (art. 831 C. civ.).
Daca donatia este sub modo (cu sarcini), donatarul are obligatia de a executa sarcina, intocmai ca debitorii din
contractele sinalagmatice deoarece, in caz contrar, donatia poate fi revocata.

§ 3. Efectele donatiei fata de terti

Prin caracterul sau translativ de proprietate, contractul de donatie, produce efecte directe, doar intre partile
contractante.
Pentru ca donatia sa produca efecte si fata de terti este necesara indeplinirea formelor de publicitate.
Când bunul donat este un mobil corporal opozabilitatea se realizeaza prin transmiterea posesiei bunului respectiv
(art. 972 si art. 1909 C. civ.).
Daca obiectul donatiei este un drept de creanta opozabilitatea fata de terti se realizeaza numai prin notificarea
cesiunii catre debitorul cedat ori prin acceptarea ei de catre acesta printr-un act autentic (art. 1393 C. civ.).
În cazul in care obiectul donatiei este un imobil, contractul devine opozabil tertilor din momentul transcrierii
dreptului in cartea funciara (art. 818 C. civ. si art. 22 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare).
Transcrierea in cartea funciara poate fi ceruta, in primul rând de donatar, deoarece el este cel mai interesat sa
preintâmpine dobândirea aceluiasi drept de catre terti. Pot de asemenea sa ceara transcrierea: mandatarul donatarului,
tutorele, ascendentii minorului donatar si chiar donatorul.
Potrivit art. 820 C. civ. anumite persoane, cum sunt: tutorii care ii reprezinta pe minori sau pe interzisi sunt obligate
sa solicite transcrierea donatiei, sub sanctiunea acoperirii daunelor create persoanelor fara capacitate, prin inactiunea
lor.
Art. 819 C. civ. prevede dispozitii derogatorii in materie (fata de publicitatea actelor cu titlu oneros), in sensul ca
lipsa transcrierii poate fi invocata de orice persoana interesata, dar in primul rând de cei care au primit de la instrainator
proprietatea bunului, creditorii ipotecari asupra bunului donat si succesorii cu titlu particular ai donatorului.
Nu pot invoca lipsa transcrierii donatiei: donatorul si succesorii sai universali sau cei cu titlu universal, precum si
reprezentantii legali sau conventionali ai donatarului, deoarece acestia erau obligati sa ceara transcrierea actului.
Potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare dobânditorul de buna-credinta al
unui drept real (prin donatie sau legat), ce si-a inscris dreptul in cartea funciara va simti pe deplin efectele publicitatii
imobiliare “decât in termen de 10 ani, socotiti din ziua când s-a inregistrat cererea lor de inscriere” (dupa prescriptia
actiunii in rectificare).

Sectiunea a V-a. Cauzele legale de revocare a donatiilor

Donatiile sunt, prin esenta lor, in principiu, irevocabile.


Dupa cum am vazut anterior, ca exceptie de la principiul irevocabilitatii, donatiile sunt revocabile in doua cazuri.
Este cazul donatiilor intre soti (art. 937 C. civ.) si a donatiilor de bunuri viitoare (art. 821 C. civ.).
Codul civil (art. 829) prevede si alte trei cazuri in care donatia “se revoca” (pentru neexecutarea sarcinii, pentru
ingratitudine, si pentru nasterea unui copil), cunoscute in doctrina drept “cauze legale de revocare a donatiilor”.
Doctrina este unanima in a aprecia ca cele trei cauze legale de revocare nu sunt exceptii de la principiul
irevocabilitatii donatiei, deoarece nu depind exclusiv de vointa donatorului.
Elementul care a creat confuzii in cazul exceptiilor de la principiul irevocabilitatii donatiilor a fost folosirea improprie
a termenului de “revocare” in art. 829. Precizam ca cele trei cazuri de “revocare legala” prevazute de legiuitor sunt in
fapt, cazuri de rezolutiune a contractului.
De mentionat ca partile pot stipula in contract si alte clauze care pot duce la revocarea donatiei (cu respectarea
principiului irevocabilitatii).
Precizam ca numai revocarea legala pentru nasterea unui copil opereaza de drept (celelalte doua fiind judiciare).

§ 1. Revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii

Daca donatia este sub modo (cu sarcini), donatarul are obligatia de a executa sarcina, deoarece in caz contrar,
donatia va fi revocata (rezolutionata).

34
Sarcina reprezinta o obligatie impusa de donator gratificatului, in limita careia se diminueaza caracterul gratuit al
liberalitatii.
Sarcina trebuie sa fie posibila, licita si morala. Ea poate fi dispusa in favoarea dispunatorului, in favoarea unui tert
sau in favoarea gratificatului insusi. În primele doua situatii, sarcina transforma liberalitatea intr-un act mixt, in parte
oneros, in parte gratuit. Daca sarcina absoarbe integral valoarea liberalitatii, caracterul gratuit dispare si liberalitatea se
transforma intr-un act cu titlu oneros.
Sarcina se aseamana cu o conditie rezolutorie deoarece nici una nu afecteaza nasterea dreptului, iar in caz de
realizare a conditiei sau de revocare legala a donatiei pentru neexecutarea sarcinii, efectele sunt retroactive.
Sarcina si conditia rezolutorie nu se confunda. Astfel, in cazul conditiei rezolutorii nu se creeaza obligatii in sarcina
donatarului (chiar daca este potestativa), in schimb sarcina obliga pe donatar (in caz de neexecutare putându-se
recurge la masuri de executare).
Având in vedere ca in limita sarcinii, contractul de donatie are caracter sinalagmatic, in caz de neexecutare,
donatorul poate cere justitiei executarea silita a obligatiei (ce formeaza obiectul sarcinii), cu daune-interese sau revo-
carea donatiei, potrivit dispozitiilor art. 1020 si 1021 C. civ. În schimb, donatarul nu se poate elibera de sarcina,
abandonând bunurile daruite (fara acordul donatorului).
Neindeplinirea sarcinii trebuie sa fie culpabila donatarului.
Revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii este judiciara, deci trebuie sa fie ceruta instantei.
Actiunea in revocarea donatiei pentru neindeplinirea sarcinilor poate fi exercitata in principiu, de donator, dar si de
succesorii sai in drepturi, de creditorii chirografari pe cale oblica (art. 974 C. civ.) ori de cesionar (atunci când i s-a
transmis actiunea in revocare, cu titlu oneros sau gratuit).
În cazul sarcinii stipulate in favoarea unui tert, acesta poate cere numai executarea obligatiei asumate de donatar,
dar nu si rezolutiunea contractului, deoarece el nu este parte contractanta.

§ 2. Revocarea pentru ingratitudine

Faptele care atrag revocarea donatiei pentru ingratitudine sunt enumerate limitativ de art. 831 C. civ. (si, in
consecinta, sunt de stricta interpretare).
a). Donatarul sa fi atentat la viata donatorului (art. 831 pct. 1 C. civ.). În aceasta situatie, nu se cere o condamnare
penala (asa cum se cere in cazul nedemnitatii prevazute de art. 655 C. civ.), fiind suficient sa existe intentia autorului de
a ucide (chiar daca donatorul nu a fost nici macar ranit).
Uciderea din culpa sau in legitima aparare nu este cauza de revocare (precum nici uciderea donatorului de catre
donatarul lipsit de discernamânt).
b). Donatarul sa fi savârsit delicte, cruzimi sau injurii grave (art. 831 pct. 2 C. civ.).
Prin delicte se inteleg orice fapte penale, prin care sunt lezate bunurile sau persoana donatorului.
Delictul comis asupra persoanei sau averii sotului donatorului sau contra rudelor acestuia se considera delict
indreptat contra donatorului insusi.
Actele de cruzime vizeaza integritatea corporala si sanatatea doctorului (si trebuie savârsite de donatar sau din
ordinul acestuia, de catre o alta persoana).
Injuriile sunt fapte care ating onoarea, demnitatea sau reputatia donatorului. Faptele trebuie sa aiba o anumita
gravitate (care se apreciaza de instanta de judecata).
Faptele enumerate de art. 831 pct. 2 C. civ. trebuie savârsite cu intentie (in lipsa acesteia, ingratitudinea nu se
poate presupune).
c). Refuzul donatarului de a da alimente donatorului (art. 831 pct. 3
C. civ.). Se are in vedere fapta donatarului care (desi avea posibilitatea) a refuzat cererea donatorului (aflat in nevoie) de
a-i da alimente.
De mentionat ca, revocarea donatiei nu opereaza daca donatorul avea obligate alte persoane de ai acorda
intretinere (inclusiv alimente).
Valoarea alimentelor nu poate depasi valoarea bunului donat.
În toate cazurile, „refuzul nejustificat de alimente este sanctionat numai prin posibilitatea revocarii donatiei”.
Donatorul si donatarul nu au actiune in justitie pentru a cere, intretinere de la donatar si respectiv restituirea prin
echivalent a prestatiilor.
Actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine va putea fi indreptata doar impotriva donatarului vinovat [art. 833 alin.
(2) C. civ.]. Mostenitorii donatarului nu pot fi obligati sa restituie bunul primit de autorul lor cu titlu de
donatie.
Revocarea donatiei pentru ingratitudine „poarta in mod evident amprenta caracterului ei de pedeapsa civila” (s.n.).
Ea poate fi intentata numai de donator, fiind o actiune strict personala.

35
Ca exceptie, mostenitorii donatorului vor putea deveni titulari ai actiunii in revocare, daca actiunea a fost introdusa
de donator sau daca donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care actiunea putea fi intentata [art. 833 alin.
(2) C. civ.]. Actiunea nu poate fi intentata nici de catre creditorii donatorului pe calea actiunii oblice, deoarece „ea
presupune aprecierea morala a conduitei donatarului, pe care o poate face numai donatorul”.
Revocarea legala pentru ingratitudine este de asemenea judiciara (deci trebuie ceruta instantei de judecata).
Actiunea trebuie introdusa in termen de un an, calculat de la data producerii faptului sau din ziua când donatorul l-
a cunoscut [art. 833 alin. (1)
C. civ.]. Termenul de un an este un termen de decadere (nu de prescriptie), prezumându-se ca daca a trecut un an fara
ca donatorul sa ceara revocarea donatiei, acesta l-a iertat pe donatar.
Datorita faptului ca actiunea in revocare pentru ingratitudine are caracter esentialmente personal, admiterea
acesteia nu va produce efecte retroactive fata de terti.
Toate donatiile sunt supuse revocarii pentru ingratitudine.

§ 3. Revocarea pentru nasterea unui copil

Orice donatie facuta de o persoana care nu are copii, va fi revocata de drept, daca donatorului dupa
incheierea donatiei i se naste un copil sau un alt descendent, din casatorie sau din afara casatoriei.
Potrivit art. 836 C. civ. revocarea donatiei va avea loc chiar si in cazul in care copilul se naste dupa
moartea donatorului.
Cauza de revocare se intemeiaza pe prezumtia vointei donatorului de a revoca donatia in caz de producere
a acestui eveniment, dar si pe ideea de protectie a copilului.
Pentru ca donatia sa fie revocata pentru nasterea unui copil se cer intrunite doua conditii:
a). Donatorul sa nu fi avut copii sau alti descendenti, la momentul incheierii donatiei. Existenta unui copil conceput
la incheierea donatiei nu impiedica revocarea contractului (art. 837 C. civ.).
b). Ulterior donatiei, sa i se fi nascut (donatorului) un copil viu.
Revocarea pentru nasterea unui copil opereaza de drept (art. 836 C. civ.) si pentru orice fel de donatii. În consecinta,
prin simplul fapt al nasterii unui copil al donatorului, donatia anterior incheiata este desfiintata prin dispozitia legii (fara a
fi necesara interventia justitiei).
Pentru considerentele de mai sus, in caz de litigiu instanta, retinând ca sunt indeplinite conditiile legale, va
constata numai revocarea (nepronuntându-se in cauza).
Actiunea in restituire poate fi intentata de catre donator, dar si de catre succesorii sai in drepturi (inclusiv creditorii,
pe calea actiunii oblice).
Potrivit art. 21 din Decretul nr. 167/1958, actiunea in restituirea bunului donat - proprietatea fiind redobândita de
drept - se prescrie dupa 30 de ani de la nasterea copilului.
Ca efect al nasterii unui copil, dreptul de proprietate al donatarului este desfiintat retroactiv, iar lucrurile donate
reintra in patrimoniul donatorului, libere de orice sarcini.
Orice clauza, „prin care donatorul ar renunta la revocarea donatiunii pentru nastere de fiu (copil – s.n.), este nula si
fara nici un efect” (art. 839 C. civ.).
Dupa cum am vazut, doctrina este unanima in a aprecia ca nasterea unui copil din casatorie sau din afara
casatoriei revoca, de drept, donatia anterior incheiata.
Doctrina a fost insa impartita când a trebuit sa raspunda la intrebarea: ce efecte va produce adoptia in aceasta
materie?
Potrivit unei opinii, daca donatorul avea un copil adoptat in momentul donatiei, nasterea ulterioara a unui copil nu
va determina revocarea donatiei, deoarece adoptatul „este asimilat copilul din casatorie”. Tot asa adoptarea unui copil
ulterior donatiei ar avea drept efect revocarea acesteia.
Într-o alta opinie, la care ne raliem, impartasita si de practica judecatoreasca s-a retinut solutia contrara, potrivit
careia revocarea pentru nasterea unui copil opereaza numai când donatorul dobândeste (chiar postum) un copil
exclusiv din casatorie sau din afara casatoriei.
În acest context, trebuie sa admitem implicit, ca nici existenta unui copil adoptat anterior donatiei nu impiedica
revocarea contractului.

36