Autoritatea Domnului Isus Hristos asupra demonilor și a bolilor

Marcu 1:16–45 - Verset cheie: Marcu 1:27

Definiție - AUTORITATE
- Influență general acceptată a unei persoane, a unei organizații sau a unei instituții în diferite
sfere ale vieții sociale.
- Putere, drept de a emite dispoziții, de a impune ascultare .
Ideea centrală: Domnul Isus are toată autoritatea, fiind Dumnezeu. Autoritatea a fost exercitată în
felul în care a chemat ucenicii să-L urmeze, în felul în care a predicat Cuvântul lui Dumnezeu, dar
și în raportarea la boli și la duhurile necurate.
Scopul lecției: Să înțelegem autoritatea Domnului Isus și aplicațiile ei la viața noastră de credință.
Introducere:
Textul lecției este lung și divers. Cuprinde cinci secțiuni care conțin cinci acțiuni ale Domnului Isus
prin care Își demonstrează autoritatea:
1) Domnul Isus cheamă primii ucenici - V.16-20

2) Domnul Isus învață cu putere și scoate duhurile necurate din om - V.21-28

3) Domnul Isus o vindecă pe soacra lui Petru și mulți alți bolnavi - V.29-34

4) Domnul Isus Se roagă (Sursa și secretul autorității) - V.35-39

5) Domnul Isus propovăduiește și vindecă leprosul (care nu a putut tăcea) - V.40-45

Explicație:
Autoritatea Domnului asupra demonilor și bolilor este întrețesută cu celelalte moduri de autoritate
pe care le are Domnul Isus. Studiind fiecare dintre cele cinci scene, vom obține o înțelegere mai
deplină a autorității Domnului Isus.
1) Domnul Isus cheamă primii ucenici - V.16–20
Autoritatea Domnului Isus se vede din felul în care i-a chemat pe ucenici - Marcu.1:17
Autoritatea Domnului Isus se vede și din răspunsul ucenicilor – Marcu.1:18
Singurul mod corect de raportare la această chemare era ascultarea imediată.
Aplicații pentru ucenicie
• Chemarea Domnului la ucenicie este pentru fiecare. Domnul Isus nu vrea doar să ne pocăim și
să credem (Marcu.1:15), ci și să Îl urmăm necondiționat (Marcu.1:17).

• Chemarea nu este făcută pe baza pregătirii tale. Ucenicii nu au avut studii teologice, nici
preocupări spirituale. Ei erau pescari, o meserie normală pentru locuitorii de lângă mare.
Cu alte cuvinte, nu ai scuze!
(2) Domnul Isus învață cu putere și scoate duhurile necurate din om - (V. 21–28) - V.21
A doua scenă Îl prezintă pe Domnul Isus învățând în Sinagogă. Era unul dintre obiceiurile Sale.
Marcu nu ne spune conținutul predicii Domnului Isus, ci doar reacția ascultătorilor.
Care a fost reacția lor? V.22a
- Ei erau uimiți! Termenul pentru ”uimire” descrie o emoție profundă și neașteptată
- o persoană uluită, șocată, puternic impresionată (lăsată cu gura căscată)
De fiecare dată când apare în Marcu cuvântul acesta ”uimire” este vorba de o întâlnire, cu
miracolul, cu supranaturalul, cu minunile Domnului Isus. (6:2; 7:37; 10:26)
De ce erau uimiți? - V.22
Oamenii erau uimiți de învățătura Lui, căci îi învăța ca unul care are putere, nu cum îi învățau
cărturarii. (Marcu 1:22a)
Termenul pentru „putere” se traduce cel mai bine cu „autoritate”. Este acel drept moral dat de o
identitate superioară.
Ascultătorii nu au putut să nu facă comparația între Domnul Isus și cărturarii pe care îi auziseră
până atunci.
Nu ni se spune cum îi învățau cărturarii lor, dar este clar că „autoritatea” (puterea) atât de
evidentă din învățătura Domnului Isus le lipsea cărturarilor. Marcu.1:22b
Autoritatea Domnului Isus a fost demonstrată și practic. – V.23-28
Marcu în pasajul citit ne prezintă confruntarea dintre duhul necurat care îl poseda pe acel om și
Domnul Isus, iar confruntarea aceasta aceasta ne dezvăluie câteva lucruri interesante:
1. Între Domnul Isus și demoni nu este nimic comun: - „V.24a Ce avem noi a face cu Tine?”.
Într-adevăr, lumina nu are nimic în comun cu întunericul.

2. Domnul Isus este văzut ca o amenințare pentru duhurile necurate. Este un război clar între
două împărății. - V.24b Ai venit să ne pierzi?)

3. Duhurile rele au o percepție corectă despre Domnul Isus:

- recunosc natura Lui umană - Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret?
- recunosc natura Lui divină - V.24c Te știu cine ești: Ești Sfântul lui Dumnezeu!”

4. Domnul Isus are autoritate asupra demonilor, iar aceștia nu pot decât să se supună
- Isus l-a certat și i-a zis: „Taci și ieși din omul acesta!” - V.25
- Și duhul necurat a ieșit din el - V.26a
Privind la lucrarea Domnului Isus de pe cruce, vedem că biruința asupra celui rău este completă,
finală și de nerevocat.
Coloseni 2:15 A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a
ieșit biruitor asupra lor prin cruce… DE CITIT
Toți cei care se pocăiesc și prin credință îl acceptă pe Domnui Isus ca Mântuitor și Domn sunt
transferați din Impărăția întunericului în Împărăția Domnului Isus.
Coloseni 1:13-14 El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului
dragostei Lui, 14 în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor… DE CITIT
– Cei care au devenit copii ai lui Dumnezeu prin credința în Jertfa Domnului Isus nu mai sunt sub
stăpânirea celui rău și nu pot fi posedați.
• Suntem păziți de puterea lui Dumnezeu - 1Pet.1:5a Voi sunteți păziți de puterea lui
Dumnezeu prin credință
• Cel ce este în noi este mai mare decât Satana - 1 Ioan 4:4 Voi, copilașilor, sunteți din
Dumnezeu și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în
lume
– Cu toate astea, nu trebuie să îl subestimăm pe Satana. El continuă și azi:
• Să ne ispitească Mat.4: 3 (Ispititorul)
• Să fure Cuvântul semănat în inimă – Marcu.4:15
• Să înșele întreaga lume – Apocalipsa.12:9
– Ce ar trebui să facem cu privire la Satan?

• Înarmați să-i ținem piept - Efeseni.6:11

• Să ne împotrivim lui - Iacov.4:7
• Să fim treji și să veghem - 1Petru.5:8
(3) Domnul Isus o vindecă pe soacra lui Petru și mulți alți bolnavi - (V. 29–34)
Următorul episod are loc în casa lui Simon Petru. Soacra lui fiind bolnavă
Marcu.1:30a Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri...
Frigurile erau considerate de rabinii vremii drept o pedeapsă dată de Dumnezeu celor care nu
păzesc legea.
Deut.28:22 Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri...
Marcu.1:30b Și îndată au vorbit lui Isus despre ea. - Ginere
Unii teologi susțin că Petru a mijlocit pentru ea.(textul nu ne spune)
Domnul Isus a luat-o de mână și au lăsat-o frigurile în mod instantaneu și definitiv.
Marcu.1:31 El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o și au lăsat-o frigurile. Apoi, ea a început să
le slujească.
Un gest frumos, plin de recunoștință din partea acestei femei de care s-a atins Domnul Isus.
Domnul Isus și-a demonstrat Autoritatea asupra bolilor și duhurilor rele, nu doar vindecând-o pe
soacra lui Petru ci și pe cei aduși în seara aceleași zile.
V.32 Seara, după asfințitul soarelui, au adus la El pe toți bolnavii și îndrăciții.
V.34a El a vindecat pe mulți care pătimeau de felurite boli; de asemenea, a scos mulți draci...
Domnul Isus nu avea nevoie de mărturia duhurilor rele, faptele lui confirmau identitatea de Fiu
V.34b...și nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoșteau.
4) Domnul Isus Se roagă (Sursa și secretul autorității) - V.35-39
Dis-de-dimineață a mers într-un loc pustiu să se roage. V.35 A doua zi dimineața, pe când era
încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.
Ucenicii, încântați de mulțimea care Îl căuta din nou pe Domnul Isus pentru mai multe minuni, L-au
căutat și L-au întrerupt. Acest gest este prezentat drept ceva negativ. „Toți Te caută”, a fost un soi
de mustrare făcută Domnului Isus și de invitație la întoarcerea la succesul avut.
Răspunsul Domnului i-a surprins: El le-a răspuns: Marcu 1:38 „Haidem să mergem în altă parte,
prin târgurile și satele vecine, ca să propovăduiesc și acolo, căci pentru aceasta am ieșit.”
• Domnul Isus nu era condus de succes sau popularitate, ci de voia Tatălui;
• Domnul Isus nu era interesat de reacția trecătoare a mulțimilor, ci de vestirea Evangheliei
prin satele Galileii.
5) Domnul Isus propovăduiește și vindecă leprosul - V.40-45
Nu ni se spune în ce localitate a ajuns Domnul Isus cu ucenicii în turneul lor de propovăduire,
exorcizare, vindecare. Dintre toți vindecații, Marcu prezintă un caz – un lepros.
Lepra era cea dintâi cauză pentru necurăția cuiva. Leprosul era considerat un „cadavru viu”, care
spurca tot ce atingea. Regulile pentru el erau clar stabilite în Lege (Lev.13:45–52, Num. 5:2–4).
V.40 A venit la El (a dat la o parte orice fel de prejudecăți) un lepros, care s-a aruncat în genunchi
înaintea Lui,(a recunoscut divinitatea Domnului) Îl ruga și-I zicea: „Dacă vrei, poți să mă curățești.”
(a avut credință că Domnul îl poate curăța de lepră și să-i dea o nouă viață)
V.40 Lui Isus I s-a făcut milă de el, (compasiune) a întins mâna, S-a atins de el(era probabil prima
atingere a unui om curat) și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!” (autoritatea)
Ex VT:1) Maria – Num.12:13„Dumnezeule, Te rog, vindec-o!” / 2) Naaman-2Împ.5:10 APLICAȚII:
Aplicații
• Domnul Isus poate și astăzi să vindece orice boală. Slavă Lui! Fiind Dumnezeu, poate să facă
tot ce vrea.

• Domnul Isus nu a fost interesat să impresioneze oamenii, de aceea i-a poruncit vindecatului să
tacă. Spectacolele unde se promite vindecare nu sunt în spiritul lucrării Domnului Isus.

• Bolile pot avea multiple cauze. A lega o boală de un duh necurat sau de un păcat înseamnă a
accepta doar ce îți convine din Scriptură.
Ce spune şi ce nu spune textul acesta?
1. Ucenicii sunt trimiși de Domnul Isus să predice Evanghelia, nu să facă minuni (V.15,16).

2. Semnele nu le aparțineau ucenicilor, ci doar îi însoțeau (V.17).

3. Ucenicii au predicat Evanghelia (V.20a), nu au făcut semne în mod demonstrativ.

4. Dumnezeu făcea minunile, ca un mod de a întări propovăduirea Evangheliei (V.20b).

Era decizia exclusivă a lui Dumnezeu dacă, unde, când şi ce minuni să facă.