ÎVĂȚĂTURĂ DESPRE DUMNEZEU

PREZENTARE ÎN BISERICA EMANUEL (PLUMSTEAD)

PREZENTARE DE DANIEL PAUN

“RESURSE PRELUATE DIN MANUALUL DE CATEHEZĂ“

2 COR 13:14 HARUL DOMNULUI ISUS HRISTOS, ŞI

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU, ŞI ÎMPĂRTĂŞIREA
SFÎNTULUI DUH, SĂ FIE CU VOI CU TOŢI! AMIN.

Londra 20 Martie 2023

 PREZENTARE BY DANIEL PAUN
Lecţia 1 Învățătură despre Trinitate
Învăţătura despre Dumnezeu

Sfânta Treime

Învăţătura despre Sfânta Treime este adevărul

fundamental, propriu şi specific al credinţei creştine.
Sfintele Scripturi şi scriitorii creştini antici învaţă că
Dumnezeu este unic, unul singur ca fire divină, dar
totodată întreit ca persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Întrucât firea (natura) dumnezeiască este unică şi
indivizibilă, fiecare Persoană a Sfintei Treimi este
Dumnezeu, iar Cei Trei sunt uniţi fără a fi despărţiţi şi
fără a fi contopiţi.
1
Cele Trei Persoane sunt:
Consubstanţiale (au toate trei aceeaşi natură)
Coeterne (sunt toate trei din veşnicie)
Coegale (sunt toate trei în egală măsură dumnezeieşti)
Sfânta Treime în învăţătura Vechiului Testament
Deşi învăţătura despre Sfânta Treime nu apare explicit menţionată în VT, ea este totuşi
prezentată implicit sub aspecte precum:
Numele lui Dumnezeu, care apare cu formă de plural – Elohim
Pronume folosite pentru Dumnezeu, cu forme de plural – Gen. 1:26; 11:7; Is. 6:8.
Apariţii ale Fiului în VT – Gen. 16:7-14 (El-Roi;) cap. 18; 22:11–19; Ex. 3:2; Ios. 5:13-14;
Jud. 6:11-23; cap. 13.
Lucrări ale Duhului Sfânt în VT – Gen. 1:2; Num. 11:25, 29; 24:2–3; Jud. 6:34; 1 Sam. 11:6;
Mica 3:8.
Sfânta Treime în învăţătura Noului Testament
Sfânta Treime în învăţătura Noului Testament
Doctrina Sfintei Treimi are suport biblic explicit în scrierile NT. Trebuie precizat, însă, că
NT, la fel ca şi VT, vorbeşte şi despre unitatea celor trei Persoane dumnezeieşti. Chiar
dacă există în trei Persoane distincte, Dumnezeu este Unul (Ioan 17:3; 1 Cor. 8:4).
Dovezi clare ale existenţei treimice a lui Dumnezeu apar explicit în texte biblice precum:
- Botezul Mântuitorului – Mat. 3:16-17. Tatăl vorbeşte din ceruri, Fiul este botezat în
Iordan, iar Duhul Sfânt se coboară în chip de porumbel;
- Formula baptismală nou-testamentară: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile,
botezându-i în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh” (Mat. 28:19);
- Binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu, şi
împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin.” (2 Cor. 13:14);
- Anunţarea venirii Mângâietorului: Fiul Îl roagă pe Tatăl să-L trimită pe Duhul ‒ „Şi Eu voi
ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan
14:16).
4
Învăţătura nou-testamentară despre persoanele Sfintei Treimi:
- Tatăl este Dumnezeu – Rom. 1:7;
- Fiul este Dumnezeu – Ev. 1:8;
- Duhul Sfânt este Dumnezeu – Fapte 5:3,4.

1
Acest fruct este compus din Sămânță,Miez Și Coajă, cum numim aceste trei
? MĂR

TATĂL, FIUL și DUHUL SFÂNT Cum se numesc aceti trei ? DUMNEZEU

Imagini preluate din site-uri creștine
În timpul activității sale, Mântuitorul și-a afirmat
de mai multe ori identitatea de Divinitate cu
Tatăl: „toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu"
(Matei 11,27) și „Toate câte are Tatăl sunt ale
Mele"(loan 16, 15) și mai ales: „Eu și Tatăl una
suntem" (Matei 10, 30).
- Atributele lui Dumnezeu -
Atributele lui Dumnezeu sunt acele însuşiri reale şi obiective ale
fiinţei lui Dumnezeu prin care El se manifestă şi poate fi cunoscut de
fiinţa umană.
Deşi prin ştiinţa teologică sunt enumerate şi descrise atributele
divine, trebuie ştiut totuşi că întotdeauna vor fi atribute necunoscute
nouă, întrucât Dumnezeu este necuprins pentru mintea şi limbajul
omenesc. Pentru că Dumnezeu este o unitate perfectă, atributele
divine nu pot fi separate unele de altele.

10
Atributele naturale ale lui Dumnezeu
Atotştiinţa lui Dumnezeu
se referă la cunoaşterea completă şi desăvârşită a tot ceea ce există, cunoaștere pe
care o deţine Dumnezeu.
Sfintele Scripturi vorbesc despre atotştiinţa lui Dumnezeu: Is. 40:28; Iov 37:16; Ps.
147:5; 1 Ioan 3:20.
cunoaşterea lui Dumnezeu este completă (cuprinde tot ce există) – Prov. 15:3; 5:21;
cunoaşterea lui Dumnezeu este desăvârşită (El ştie tot despre cele ce există) – Ps.
147:4; Mat. 10:29;
cunoaşterea lui Dumnezeu cuprinde orice experienţă umană – Ps. 139:2-4; Ex. 3:7,
19;
cunoaşterea lui Dumnezeu cuprinde întreaga istorie a umanităţii – Dan. cap. 2 şi 8;
Fapte 15:18;
cunoaşterea lui Dumnezeu este din veşnicie până în veşnicie – Is. 48:5-8; 46:9-10.
11
Atotputernicia lui Dumnezeu
se referă la nemărginirea puterii pe care o are Dumnezeu şi la absoluta Sa
independenţă în toate lucrările Lui.
Sfintele Scripturi declară atotputernicia lui Dumnezeu: Iov 42:2; Gen.
18:14.
Dumnezeu este atotputernic în relaţia Sa cu:
natura – Gen. 1:1-3; Ps. 107:25-29; Naum 1:5,6.
experienţa umană – Dan. 4 (Nebucadneţar); Fapte 9 (convertirea lui Saul);
Ex. 4:11 (trimiterea lui Moise).
lumea cerească – Dan. 4:35; Ev. 1:14.
lumea demonică – Iov 1:12; 2:6; Luca 22:31, 32; Ap. 20:2.
12
Omniprezenţa lui Dumnezeu
se referă la prezenţa şi domnia lui Dumnezeu peste toată creaţia şi independenţa Lui în
raport cu spaţiul.
Sfintele Scripturi declară omniprezenţa lui Dumnezeu: Ier. 23:23, 24; Ps. 139; Fapte 17:24-
28; Mat. 28:20
Veşnicia lui Dumnezeu
se referă la faptul că Dumnezeu umple timpul, dar este, totodată, supratemporal. El este
independent în raport cu timpul.
Sfintele Scripturi Îl descriu pe Dumnezeu ca fiind etern: Hab. 1:12; Ps. 90:2; 102:24-27; Ap.
1:8.
Imuabilitatea lui Dumnezeu
se referă la consecvenţa lui Dumnezeu sau la armonia perfectă dintre fiinţa şi voinţa
(hotărârea) lui Dumnezeu.
Scripturile vorbesc despre imuabilitatea lui Dumnezeu: Mal. 3:6; Iac. 1:17; 1 Sam. 15:29.
13
există în Sfintele Scripturi şi episoade în care Dumnezeu pare a fi schimbător,
revenind asupra unor hotărâri exprimate anterior (Gen. 6:6; 1 Împ. 21:29; Ier.
26:19; Iona 3:10 şi altele). Cu privire la acestea, trebuie luate în considerare
următoarele adevăruri:
Exprimarea scriitorilor biblici cu privire la Dumnezeu este, uneori,
antropomorfică (reprezentare decorativa cu forma de fiinta omeneasca).
Antropomorfismele sunt acele figuri de stil prin care Dumnezeu este descris
asemenea unui om, pentru ca cititorului să-i fie înlesnită înţelegerea anumitor
trăsături ale lui Dumnezeu. Se spune, de pildă, că pământul este „aşternutul
picioarelor” lui Dumnezeu (Is. 66:1), de unde nu trebuie înţeles că Dumnezeu
are trup (picioare) asemenea omului, ci că Dumnezeu domină întreg pământul.
În mod similar, scriitorii biblici spun uneori că Dumnezeu se căieşte, pentru a
descrie amărăciunea pe care o simte Dumnezeu la vederea răutăţii omului.
14
Există situaţii în care Dumnezeu anulează o sentinţă pe care a dat-o
cu privire la om (individ sau grup), însă nu pentru că El este
schimbător, ci pentru că omul s-a schimbat fie în bine, fie în rău, iar
Dumnezeu acţionează mereu conform dreptăţii Sale. El îl iartă pe cel
care se îndreaptă şi îl pedepseşte pe cel care păcătuieşte, rămânând
astfel neschimbat în dreptatea Sa (Ez. 18:21-22, 24, 26-28).

15
Atributele morale ale lui Dumnezeu
Sfinţenia lui Dumnezeu
se referă la natura desăvârşită a lui Dumnezeu, cu totul despărţită de rău.
Sfinţenia lui Dumnezeu nu este una morală, ci fiinţială. Sfinţirea
credinciosului devine posibilă prin comuniune cu Dumnezeu, în Hristos,
şi prin participare la sfinţenia Sa.
Mărturii biblice privind sfinţenia lui Dumnezeu: Iov 34.10; Is. 57:15; Ps.
99:9; Hab. 1:13; 1 Pet. 1:15, 16; Ioan 17:11.
Tatăl este sfânt – Is. 41:14.
Fiul este sfânt ‒ Fapte 3:14.
Duhul este sfânt – Ef. 4:30.
16
Dreptatea lui Dumnezeu
Se referă la armonia perfectă dintre sfinţenia lui Dumnezeu şi hotărârile
Sale, acord în virtutea căruia Dumnezeu răsplăteşte fiecăruia cum se cuvine.
mărturii biblice privind dreptatea lui Dumnezeu: Ps. 116:5; 145:17; Ier. 12:1;
Ezra 9:15.
dreptatea lui Dumnezeu se manifestă prin:
pedepsirea celui rău ‒ Ex. 9:23–27; Ps. 11:4–7; Dan. 9:12–14; Ap. 16:5,6.
iertarea păcătosului care se căieşte – 1 Ioan 1:9.
respectarea făgăduinţelor faţă de poporul Său (credincioşia) – Neem. 9:7,8
răzbunarea poporului Său – Ps. 129:1-4
răsplătirea celor drepţi – Ev. 6:10; 2 Tim. 4:8.
17
Dragostea lui Dumnezeu
Este acea însuşire prin care Dumnezeu împărtăşeşte făpturilor feluritele Sale
bunătăţi. Datorită iubirii divine, omenirea poate beneficia de îndurarea,
blândeţea şi harul lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu se vede şi în faptul
că omul, ca fiinţă creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, este capabil
de iubire şi tânjeşte după aceasta, intrând astfel în comuniune cu semenii.
Mărturii biblice ale iubirii lui Dumnezeu: Ps. 86:15; 103:8; Luca 15:11-32; Ioan
3:16; 1 Ioan 3:16; 4:8-16.
Dragostea lui Dumnezeu se manifestă prin:
mântuirea oferită omenirii – 1 Ioan 4:9,10;
iertarea celui păcătos – Prov. 28:13; Is. 38:17; 55:7; Mat. 5: 45; Luca 6:36; Ef. 2:4,
5; 2 Pet. 3:9;
bunăvoinţa arătată drepţilor – Ps. 32:10; Is. 49:15, 16; 63:9; Fil. 2:27. 18
Persoana şi lucrarea Domnului Isus Hristos
Persoana Domnului Isus Hristos
Domnul Isus Hristos este Dumnezeu întrupat, de
aceea El este Dumnezeu adevărat şi om adevărat.
Cele două naturi ale Sale – divină şi umană – sunt
unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi
nedespărţit. Unirea celor două naturi în persoana
Mântuitorului rămâne o mare taină, deoarece
raţiunea umană nu poate pătrunde modul în care ea
s-a realizat. 19
Omenia (umanitatea) Domnului Isus Hristos
Domnul Isus Hristos s-a născut din fecioara Maria, prin Duhul
Sfânt: Mat. 1:18; 2:11; 12:47; 13:55; Ioan 1:14; 2:1; Rom. 1:3; Gal.
4:4.
Domnul Isus s-a dezvoltat ca orice fiinţă umană: Luca 2:40, 52,
46.
Domnul Isus a avut înfăţişarea unui om: Luca 24:13; Ioan 4:9;
20:15; 1 Tim. 2:5.
Domnul Isus a împărtăşit nevoile şi trăirile firii umane, dar nu şi
păcătoşenia acesteia: Mat. 4:2; 8:24; 26:36, 40; Ioan 4: 6; 19:28;
11:35; Ev. 4:15.
20
Dumnezeirea Domnului Isus Hristos
Domnului Isus îi sunt atribuite nume divine:
Dumnezeu ‒ Ioan 1:1; 20:28; Rom. 9:5; Tit 2:13; Ev. 1:8;
Fiul lui Dumnezeu ‒ Mat. 8:29; 14:33; 16:16,17;
27:40,43; Marcu 1:1; 14:61,62; Luca 1:35; 4:41; 22:70;
Domnul ‒ Mat. 22:43-45; Luca 2:11; Fapte 4:33; 9:17;
16:31.
Domnul Isus primeşte închinare: Mat. 14:33; Luca 5:8;
24:52; Ioan 20:28.
21
Domnul Isus deţine atribute dumnezeieşti:
atotputernicia ‒ Mat. 28:18; Ioan 17:2; Ef. 1:20-22;
Ap. 1:8;
atotştiinţa ‒ Ioan 2:24, 25; 16:30; Col. 2:3;
omniprezenţa - Mat. 18:20; Ef. 1:23.

22
Domnul Isus săvârşeşte lucrări dumnezeieşti:
El este creator – Ioan 1:3; Col. 1:16;
El este susţinătorul întregii Creaţii – Col. 1:17; Ev.
1:3;
El iartă păcate – Marcu 2:5-10. Luca 7:48;
El îi va învia pe cei drepţi în Împărăţia Sa – Ioan
6:39, 40, 54; 11:25;
El îi va judeca pe toţi oamenii – Ioan 5:22; Fapte
17:31; 2 Tim 4:1. 23
Lucrarea Domnului Isus Hristos
Moartea Domnului Isus Hristos
Semnificaţii biblice ale morţii Domnului Isus Hristos:
este răscumpărătoare – Mat. 20:28; 1 Tim. 2:6; 1 Pet.
1:18;
este ispăşitoare – Rom. 3:25; Ev. 2:17; 1 Ioan 2:2;
este reconciliatoare – Rom. 5:10; 2 Cor. 5:18, 19; Ef. 2:16;
Col. 1:20;
este înlocuitoare – Is. 53:6; 1 Pet. 2:24; 3:18; 2 Cor. 5:21.
24
Urmările morţii Domnului Isus Hristos:
împăcarea omenirii cu Dumnezeu – Rom. 5:10; Col.
1:20-22;
anularea condamnărilor şi a blestemului vechii Legi
– Col. 2:14; Gal. 3:13;
învingerea Diavolului – Ioan 12:31, 32; Col. 2:15;
intrarea liberă a credinciosului la Dumnezeu şi
moştenirea Împărăţiei Sale ‒ Rom. 5:9; Gal. 4:3-5;
Ev. 10:10, 19-20; 9:15; 2:14-15.
25
Învierea Domnului Isus Hristos
Natura învierii Domnului Isus Hristos
Mântuitorul a înviat în trup – Luca 24:36-43; Ioan 20:20; 24-29;
trupul Mântuitorului a fost unul glorificat:
avea proprietăţi supranaturale: a intrat prin uşile încuiate (Ioan 20:19); uneori nu a putut fi
recunoscut (Ioan 20:14, 15; 21:4, 12; Luca 24:13-16);
era nemuritor ‒ Rom. 6:9, 10; Ap. 1:18.
Urmările învierii Domnului Isus Hristos
certitudinea acceptării, de către Dumnezeu, a jertfei Domnului Hristos ‒ Rom. 4:25;
certitudinea intrării credinciosului în trupul mistic al lui Hristos ‒ Rom. 6:3-4; 2 Cor. 5:15-
17; Ef. 2:6;
certitudinea învierii tuturor credincioşilor ‒ Ioan 14:19; Rom. 8:11; 1 Cor. 6:14; 15:22; 2 Cor.
4:14; 1 Tes. 4:14;
26
certitudinea judecăţii viitoare ‒ Fapte 17:31.
Înălţarea Domnului Isus Hristos
Domnul Isus Hristos S-a înălţat în mod fizic la cer ‒ Fapte 1:9-11;
Luca 24:51.
Domnul Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, domnind
împreună cu El – Fapte 3:20, 21; 5:31; Ef. 1:20; Col. 3:1; Ev.
10:12,13.
Domnul Isus Hristos pregăteşte un loc în Împărăţia lui Dumnezeu
pentru fiecare credincios ‒ Ioan 14:2.
Domnul Isus Hristos mijloceşte la Tatăl pentru poporul Său –
Rom. 8:34; Ev. 9:24.
Domnul Isus Hristos este permanent şi pretutindeni cu poporul
Său – Mat. 28:20. 27
Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt
Persoana Duhului Sfânt
Duhul Sfânt este prezentat în NT ca având însuşirile unei persoane:
Duhul Sfânt are voinţă (1 Cor. 12:11), raţiune (Rom. 8:27) şi sentimente (Ef.
4:30);
Duhul Sfânt le dă daruri credincioşilor – 1 Cor. 12;
Duhul Sfânt vorbeşte – Ap. 2:7;
Duhul Sfânt mijloceşte – Rom. 8:26;
Duhul Sfânt călăuzeşte – Fapte 13:2; 16:6,7;
Duhul Sfânt desemnează slujitori – Fapte 20:28;
Duhul Sfânt poate fi minţit (Fapte 5:3), batjocorit (Ev. 10:29) şi hulit (Mat.
12:31, 32). 28
Dumnezeirea Duhului Sfânt
Duhul Sfânt are nume divine – Fapte 5:3-4; 2 Cor. 3:17-18;
Duhul Sfânt are atribute divine: eternitatea (Ev. 9.14),
omniprezenţa (Ps. 139:7-10); atotputernicia (Luca 1:35);
atotştiinţa (Ioan 14:26; 16:12-13; 1 Cor. 2:10-11);
Duhul Sfânt săvârşeşte lucrări divine: creaţia (Gen. 1:2; Ps. 104:30;
Iov 33:4); regenerarea (Ioan 3:5-8); învierea (Rom. 8:11);
inspirarea Scripturilor (2 Pet. 1:21).

29
Lucrarea Duhului Sfânt în credincios
Duhul Sfânt îl înnoieşte pe credincios ‒ Ioan 3:3-5; Tit 3:5;
Duhul Sfânt locuieşte în credincios ‒ 1 Cor. 6:19; Rom. 8:9;
Duhul Sfânt îl sigilează pe credincios pentru Împărăţia lui
Dumnezeu ‒ Ef. 1:13-14; 4:30;
Dumnezeu îl botează pe credincios în Duhul Sfânt. Verbul
grecesc baptizō înseamnă „a scufunda”, ceea ce denotă
comuniunea deplină pe care o trăieşte fiinţa umană cu Duhul
lui Dumnezeu, după care trebuie să se manifeste practic
bunătăţile duhovniceşti ale acestei experienţe – Fapte 1:8; 2:1-
13; 8:14-17; 10:44-48; 19:1-7; 30
Duhul Sfânt îl umple pe credincios ‒ Fapte 2:4; 4:31;
6:3, 5; 9:17; 11:24; Ef. 5:18;
Duhul Sfânt îl împuterniceşte pe credincios pentru
trăire şi slujire – Fapte 1:8; Rom. 8:12-13; Gal. 5:22-
23;
Duhul Sfânt îl călăuzeşte pe credincios – Fapte 8:27-
29; 13:2-4; 16:6,7; Rom. 8:14; Gal. 5:16, 25.
31
Aplicaţie temă de casă:
Verset de memorat: 2 Cor. 13:14.
Întrebări de aplicaţie personală şi discuţie în grup:
Dumnezeu este unul în ...................., dar întreit în ...........................
Care sunt dovezile (manifestările) iubirii lui Dumnezeu faţă de omenire?
Teme de casă:
Memoraţi 2 Cor. 13:14;
Menţionaţi trei argumente biblice pentru dumnezeirea Domnului Isus
Hristos .

- Vă mulțumesc pentru răbdare și înțelegerea acestui studiu –

Daniel Paun 32