Divinitatea

&
Personalitatea
Duhului Sfânt

Seminar de Doctrine Biblice AZŞ

de Lucian Cristescu
Introducere

Trinitatea
&
Duhul Sfânt
Dificultăţi
în înţelegerea Trinităţii:

1. Experienţa noastră omenească nu se

potriveşte cu un astfel de concept
2. Limitările noastre omeneşti nu ne
permit să înţelegem natura Dumnezeirii
3.Logica noastră cauzală şi materialistă
blochează înţelegerea Revelaţiei lui
Dumnezeu (vezi şi minunile).
Prin “vedere” – nu prin “credinţă”
 De exemplu, confundăm:

• Personalitatea cu Corporalitatea
(materialitatea)

• Calitatea – Cantitatea
(divinitate) (om)

Diferenţa dintre infinit şi finit nu e de ordin cantitativ, ci calitativ: dacă adaugi la

(sau scazi din) infinit imens de mult, el nu se modifică cu nimic !

Antropo-morfism:
Psalm 50,21: “Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine”
Conceptul Trinităţii este puternic
legat de celelalte doctrine.

Respingerea Trinităţii – aruncă în

aer alte învăţături biblice:
(1) Planul de mântuire şi
iubirea lui Dumnezeu:

Cum ar putea Dumnezeu salva omenirea

din păcat dând în schimb o ... fiinţă
creată ?

Cum stăm cu 2 Cor. 5,19:

“Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” ?
(2) Natura lui Dumnezeu:

Cum ar putea El să fie Iubire, dacă este

singur? (Iubirea nu există fără un obiect al
iubirii)

Dumnezeu apare depresiv de însingurat,

care depinde de creaţiune ca să nu mai
fie singur; şi care doar prin creaţiune
Se realizează ca “Dumnezeu-iubire”.
(3) Compromite Marea Luptă

Dacă Dumnezeu e singur, cine Îl va mai

apăra şi îndreptăţi în faţa
universului ?

Cât este de drept să se

auto-îndreptăţească?
(4) Subminează relaţia noastră
cu Dumnezeu
Cât de strânsă mai poate fi relaţia noastră
cu Dumnezeu, fără legătura
divino-umană oferită prin Hristos ?
(5) Leapădă Spiritul Profetic
şi implicit,

(6) Respinge Biserica adventistă

E. G. White susţine în mod explicit şi categoric

Trinitatea (vizând direct personalitatea şi
divinitatea Duhului Sfânt)

Iată pasajele:
 Seria B, Nr. 7

Mărturii pentru Comunitate

De Ellen G. White

Publicată de autor
Tipărit
Dactilografiat
Manuscrisul E. G. White

1906
Traducere
„Sunt trei persoane ale trioului
ceresc; în Numele acestor trei mari
puteri – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt –
se botează aceia care primesc pe
Hristos printr-o credinţă vie, şi aceste
trei puteri vor conlucra cu supuşii
ascultători ai cerului, în eforturile lor
de a duce o viaţă nouă în Hristos.”
Mărturii Speciale, Seria B, nr. 7, pag. 62-63 engl.
 „Trebuie să înţelegem că Duhul Sfânt,
care este tot aşa o persoană după cum şi
Dumnezeu este o persoană, umblă pe
acest pământ.”

Manuscris 66, 1899

 Confirmarea
acurateţii în
manuscris

Cartea
“Evanghelizare”
A

B
Manuscrisul E. G. White
1906
 A
„Duhul Sfânt este o persoană, căci El
dă mărturie împreună cu duhul nostru că
suntem copii ai lui Dumnezeu...”
Manuscris 20, 1906
 B
„Duhul Sfânt are o personalitate, altfel El nu
ar putea da mărturie împreună cu duhul nostru că
suntem copii ai lui Dumnezeu.
El trebuie să fie de asemenea o Persoană
divină, altfel nu ar putea cunoaşte tainele ascunse
în Dumnezeu. “Căci cine dintre oameni cunoaşte
lucrurile omului, afară de duhul omului care este
în el. Tot aşa, numeni nu cunoaşte lucrurile lui
Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.”
Manuscris 20, 1906
Manuscrisul E. G. White

1900
 „Lucrarea stă înainte pentru fiecare
suflet care a mărturisit credinţa Sa în
Hristos prin botez şi a devenit părtaş
făgăduinţei celor trei persoane – Tatăl,
Fiul şi Duhul Sfânt.”
Manuscris 57, 1900
Manuscrisul E. G. White
 „Duhul Sfânt este Mângâietorul, în
numele lui Hristos. El personifică pe
Hristos şi totuşi este o personalitate
distinctă. ”
Manuscript Releases vol. 20, pag. 324
 „Păcatul nu putea fi oprit şi înfrânt
decât prin mijlocirea celei de a treia
persoane a Dumnezeirii, care urma să
vină... cu plinătatea puterii dumnezeieşti.
Doar Duhul face să aibă efect cele
săvârşite de Mântuitorul lumii.”
Hristos, Lumina Lumii, pag. 561, ed. 2002

1898
 „Prinţul puterilor întunericului nu
poate fi ţinut în loc decât prin puterea lui
Dumnezeu în cea de-a treia persoană
a Dumnezeirii, Duhul Sfânt.”
Special Testimonies, series A, nr. 10, pag. 37, 1897

„Noi trebuie să conlucrăm cu cele mai

înalte Puteri din cer: Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt; şi aceste Puteri vor lucra prin noi,
făcându-ne conlucrători împreună cu
Dumnezeu.”
Special Testimonies, Series B, nr. 7, pag 51, 1905
Faţă de aceste mărturii
- doar două căi:

sau

le accepţi le respingi

?
Capitolul I.
Biblia &

Divinitatea
Duhului Sfânt
1. 7 formule trinitariene:
(1) Matei 28,19: „în numele Tatălui, Fiului, Duhului Sfânt”

“Numele” –apare la singular (unicitate), nu la plural !

(2) 2 Cor. 13,14: „Isus..., Dumnezeu..., Duhul Sfânt”

(3) Efes. 4,4-6: „un singur Duh..., Domn..., Dumnezeu-Tată”

(4) 1 Petru 1,2: „Dumnezeu Tatăl..., Duhul..., Isus Hristos”

(5) 1 Cor. 12,4-6: „Duh – Domn – Dumnezeu”

( 7 formule trinitariene – continuare)

(6) Iuda, 20-21: “Duhul – Dumnezeu – Domnul Isus Hristos”

(7)Apoc.1,4-5: “Cele 7 Duhuri – Cel ce şade pe tron – Isus Hristos”

Întrebare:
“De ce nu se menţionează de mai multe ori
Duhul Sfânt, alături de Tatăl şi Fiul?”

R:
Duhul Sfânt – experimentarea subiectivă
şi lăutrnică a lui Dumnezeu
care ne pregăteşte pentru

experimentarea exterioară şi obiectivă a

Tatălălui şi Fiului.
Fapte 7,55 - Ştefan, “plin de Duhul Sfânt”… vede pe Tatăl şi Fiul.
2. Duhul Sfânt este numit
“Dumnezeu”:

2 Cor. 3,17-18: „Domnul este Duhul”

(„ho de kurios to pneuma estin”).

Fapte 5,3-4: Duhul Sfânt = Dumnezeu

1 Cor. 3,16-17 = 6,19 :

Templul lui Dumnezeu = Templul Duhului Sfânt
3. Deopotrivă „Mângâietori”

Tatăl
2 Cor. 1,3-4: „Dumnezeul oricărei mângâieri ne mângâie...”

Fiul
Luca 2,25: „aştepta Mângâierea lui Israel”

Duhul Sfânt
Ioan 14,16: „un ALT Mângâietor...”.
4. Dovezi lingvistice:

(a). Duhul = subst. neutru,

dar e exprimat prin pronume masculin

Ioan 14,16-17 ...

„ekeinos” = pron. demonstrativ masculin = „acel Unul”.
b. Mângâietor (Parakletos) ?
= ajutor, asistent, mijlocitor,
avocat, apărător...

E o funcţie personală, niciodată de

obiect.
d. „ Alt Mângâietor” „allos parakletos”.

“altul” (gr.)

„allos” „heteros”
= =
altul de acelaşi fel; un altul de alt fel.
Purcede de la Tatăl: Purcede şi de la Fiul:

Ioan 15,26: „Duhul adevărului Ioan 16,7: „Dacă Mă duc, vi-L

care purcede („pleacă de la”, voi trimite”
„provine”) de la Tatăl”
Ioan 20,22: “Luaţi Duh Sfânt”
Ioan 14,16: „Eu voi ruga pe
Tatăl şi El vă va da un alt
Mângâietor”
Rom. 8,11: “al lui Dumnezeu”
= “al lui Hristos”

Ioan 14,26: „Duhul Sfânt pe Gal. 4,6: „Duhul Fiului Său”

care-L va trimite Tatăl” –
(delegarea presupune
personalitate)
1 Petru 1,11: „Duhul lui
Hristos”
Raţionament:
Dacă Duhul Sfânt = doar “facultatea
mintală” sau “puterea raţională” a Tatălui,

nu poate fi şi “facultatea mintală” a Fiului !

Şi, întrucât Fiul este o altă persoană decât

Tatăl, atunci
– în mod logic şi pe baza textelor date –

Duhul Sfânt este şi el tot o persoană !

E distinct de Tatăl:

Romani 8,27: „Cel ce

cercetează inimile cunoaşte
năzuinţa Duhului”
Explicaţie - Romani 8, 27 :

“Cel ce cercetează inimile” = Dumnezeu Tatăl,

înaintea căruia mijloceşte Duhul
?
!!
“năzuinţa Duhului” - ( în gr.“fronema”) = “mintea”

Deci:
Duhul Sfânt “are minte”,
şi nu: “este minte” (- a altcuiva).
E distinct de Tatăl:

Romani 8,27: „Cel ce

cercetează inimile cunoaşte
năzuinţa / MINTEA (fronema)
Duhului”

1 Cor. 2,10: „Dumnezeu ni

le-a descoperit prin Duhul
Său”

Efes. 2,18: „intrare la Tatăl

printr-un Duh”

1 Cor. 2,10: „cercetează...

chiar şi lucrurile adânci ale lui
Dumnezeu”
?
Explicaţie - 1 Cor. 2,10-11 :

Paralelismul:
“Duhul omului care este în el – cunoaşte lucrurile omului”

“Duhul lui Dumnezeu – cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu”

Raţionament (aparent) :
Duhul omului = doar o facultate (atribut) al omului;
Duhul lui Dumnezeu - doar un atribut divin, nu o
persoană !?
(Explicaţie - 1 Cor. 2,10-11 )
Sensurile cuvântului “duh”:
1. înger - Evrei 1,14
2. demon - 1 Sam. 14,16; Marcu 3,30
3. nălucă - Iov 4,15; Luca 24,37
4. suflare - Ezech. 37,6; Iacov 2,26
5. gând, raţiune- Psalm 32,2; Isaia 29,24; Efes. 4,23; Col.2,5
6. temperament - Fapte 18,25
? 7. stare de spirit - Num. 5,14; Psalm 51,17
8. conştiinţă - Ezra 1,15; 1 Petru 4,6; Geneza 49,6; Rom.1,9;
1 Cor. 7,36; 1 Tes. 5,23;
9. persoană - Gal. 6,18; 2 Tim. 4,22;
10. Duhul Sfânt - Luca 2,26; 3,22; etc...
 ?
(Explicaţie - 1 Cor. 2,10-11 )

Care “duh” cercetează lăuntrul omului?

!!
Raţiunea - Conştiinţa -
Rol cognitiv :
cercetează Rol etic :

lumea obiectivă... cercetează lumea

(ştiinţa) subiectivă = omul
(morala)
Ori, Conştiinţa – este instrumentul Duhului Sfânt !
(Explicaţie - 1 Cor. 2,10-11 )
E.G.White - despre conştiinţă:

1. “Vocea conştiinţei, stăruinţele Duhului, produc

adevărata dragoste pentru Hristos.” (6 T 91-92)

2. “Prin conştiinţă, Duhul Sfânt poate convinge de păcat”

(ML 332).

3. “Duhul Domnului ţine răutatea sub controlul

conştiinţei” (6 BC 1112)

4. “Violarea conştiinţei întristează pe Duhul Sfânt.”

(5 T 575)

5. “Conştiinţa este controlată de Duhul Sfânt.” (8 T 164)

(Explicaţie - 1 Cor. 2,10-11 )
În concluzie:
Afară de varianta “Paralelismului”, există şi
alternativa “Convergenţei” care susţine că:

• Duhul Sfânt, trimis să lupte cu omul, îi

activează conştiinţa. El este “duhul” care
produce cunoaşterea lucrurile ascunse.

• Acelaşi Duh Sfânt este Cel ce cunoaşte şi

lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

În Codex Alexandrinus, Athanasius, Cyril, Vigil de Tapsus, ş.a.,

1 Cor. 2,11 este redat astfel : “Căci cine (dintre oameni) cunoaşte
lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el?”
E distinct de Tatăl: Şi e distinct de Fiul:

Romani 8,27: „Cel ce Matei 12,31-32: „împotriva

cercetează inimile cunoaşte Fiului... iertat; împotriva
năzuinţa / MINTEA (fronema) Duhului... NU”.
Duhului”

1 Cor. 2,10: „Dumnezeu ni

le-a descoperit prin Duhul
Său”

Efes. 2,18: „intrare la Tatăl

printr-un Duh”

1 Cor. 2,10: „cercetează...

chiar şi lucrurile adânci ale lui
Dumnezeu”
Explicaţie - Matei 12,31-32 :

Ca “atribut” sau “emanaţie” a Tatălui sau/şi a Fiului, nici

o ofensă adresată Duhului Sfânt nu va lovi pe Duhul, ci
doar pe posesorul acestuia: Tatăl sau/şi Fiul.

(De ex: Ofensa adusă nasului meu sau frezei mele nu afectează
atributul respectiv, ci pe mine, posesorul lor).

Textul afirmă însă că “orice hulă” (inclusiv hula contra

Tatălui şi a Fiului), poate fi iertată, nu şi hula contra Duhului.

Concluzia necesară:

Duhul Sfânt este o Persoană şi Altcineva decât Tatăl

E distinct de Tatăl: Şi e distinct de Fiul:

Romani 8,27: „Cel ce Matei 12,31-32: „împotriva

cercetează inimile cunoaşte Fiului... iertat; împotriva
năzuinţa / MINTEA (fronema) Duhului... NU”.
Duhului”

1 Cor. 2,10: „Dumnezeu ni Ioan 14,16: „un alt

le-a descoperit prin Duhul Mângâietor”;
Său”
Ioan 16,7: „dacă nu Mă duEu,
Efes. 2,18: „intrare la Tatăl nu va veni Mângâietorul”
printr-un Duh”

1 Cor. 2,10: „cercetează... Ioan 16,13-15: „Tot ce are

chiar şi lucrurile adânci ale lui Tatăl este al Meu. (Duhul)...
Dumnezeu” va lua din ce este al Meu...”
Capitolul II.

Biblia &

Personalitatea
Duhului Sfânt
Patru însuşiri ale personalităţii:

1) Inteligenţa;
2) Iubirea;
3) Voinţa;
4) Puterea.
1. Capacitate intelectuală:
Duhul Sfânt:

- „cercetează inimile” - (Rom. 8,27);

- „cercetează lucrurile lui Dumnezeu” -
(1 Cor. 2,10);
- „înştiinţează” - (Luca 2,26; Fapte 20,23);
- „ne învăţă tot adevărul” - (Ioan 14, 26);
2. Capacitate afectivă.
Duhul Sfânt:

- iubeşte (“dragostea Duhului”) - Rom 15, 30;

- Se întristează (“Să nu întristaţi”) - Efes. 4, 30;
- “mijloceşte cu suspine...” – Romani 8,26
3. Capacitate volitivă.
Duhul Sfânt:

- “dă...cum voieşte” - 1 Cor. 12. 11

- alege (“puneţi-Mi deoparte”) - Fapte 13,2
- “opreşte” – Fapte 16,6.7
4. Capacitate de a relaţiona
Duhul Sfânt:

- „vorbeşte” - (Marcu 13,11; Fapte 10,19; etc...)

- „trimite” (Fapte 13,4);
- „susţine” (Fapte 13,52);
- dă soluţii la probleme (Fapte 15,28);
- „îndeamnă” (Romani 8,4);
- „călăuzeşte” (Romani 8,14),
- „adevereşte” (Rom. 8,14; Evrei 10,15);
- „ajută” (Rom. 8,26),
- „mijloceşte” (Rom. 8,26),
(4. Capacitate de a relaţiona – continuare)

- „luminează” - (Rom. 9,1),

- „învaţă” - (1 Cor. 2,13),
- „cârmuieşte” - (Gal. 5,16),
- „dă viaţă” - (Ioan 6,63; 2 Cor. 3,6),
- „mărturiseşte” - (1 Ioan 4,2),
- „e martor” - (Fapte 5,32)
- „insuflă” - (Matei 22,43;
- „lucrează” - (1 Petru 1,2); Marcu 12,36);
- „pecetluieşte” - (Efes. 4, 30);
- „botează” - (1 Cor. 12,13).
- poate fi ispitit şi minţit - (Fapte 5,3-9)
- poate fi batjocorit - (Evrei 10,29)
 Tatăl Fiul Duhul Sfânt
Ioan 1:1,14
E Dumnezeu Fil. 1:2 Fapte 5:3-4
Col. 2:9
Ioan 1:3; Jov 33:4,
Creator Isaia 64:8
Col. 1:15-17 26:13
Locuieşte în 2 Cor. 6:16 Col. 1:27 Ioan 14:17
Omniprezent 1 Împ. 8:27 Mat. 28:20 Psalm 139:7-10
Ioan 16:30
Omniscient 1 Ioan 3:20 1 Cor. 2:10-11
Ioan 21:17
Sfinţeşte 1 Tes. 5:23 Evrei 2:11 1 Pet. 1:2
Gen. 2:7 Ioan 1:3;
Dătător de viaţă 2 Cor. 3:6,8
Ioan 5:21 Ioan 5:21

Părtăşie 1 Ioan 1:3 1 Cor. 1:9 2 Cor. 13:14; Fil. 2:1

Veşnic Psalm 90:2 Mica 5:1-2 Rom. 8:11; Evr. 9:14

Are voinţă Luca 22:42 Luca 22:42 1 Cor. 12:11

Mat. 3:17 Luca 5:20; 7:48 Fapt.8:29;
Vorbeşte
Luca 9:25 11:12; 13:2
Iubeşte Ioan 3:16 Efes. 5:25 Rom. 15:30

Cercetează inima Ier. 17:10 Apoc. 2:23 1 Cor. 2:10

5. Alte dovezi:

(a) Părtăşia cu Duhul Sfânt - (2 Cor 13,14) -

implică obligatoriu personalitate;

“koinonia” = “dăruire” şi “primire”

(reciprocitate)
(Alte dovezi – continuare)

(b) Duhul Sfânt vorbeşte la persoana întâi (!)

Fapte 10,20: „Scoală-te... căci Eu i-am trimis”

Fapte 13,2: „Puneţi-Mi deoparte... Eu i-am chemat”
(Alte dovezi – continuare)

(c) Duhul Sfânt e antiteza „duhurilor rele” –

= persoane ! La fel Duhul Sfânt.

Fapte 13,2: „Puneţi-Mi deoparte pe...” cf. cu

Fapte 19,15: „Eu cunosc pe Isus...”
(Alte dovezi – continuare)

(d) Texte care nu permit substituirea

Duhului Sfânt cu „putere”

Fapte 10,38: „cu Duhul Sfânt şi cu putere”

= cu putere şi cu putere ?

Romani 15,13: „prin puterea Duhului Sfânt”

= prin puterea puterii ?
 Istoricul ereziei:
În cadrul ereziilor anti-trinitariene

sec. III - Pavel de Samosata

„Monarhianismul” - tăgăduia personalitatea
Duhului Sfânt;
= doar influenţă, emanaţie, energie divină.

*
sec. IV - Arie din Alexandria
Duhul Sfânt = persoană creată;
nu Creator; nici Dumnezeu.
sec. XVI - Faustus Socinus – raţionalismul...
- a reînviat erezia
Unitarienii

*
sec. XIX - Iehoviştii:

„Duhul Sfânt nu este o persoană şi nu este parte din

Trinitate. El reprezintă forţa activă a lui
Dumnezeu pe care o foloseşte ca să-Şi împlinească
voia. Poate fi asemănat – într-o măsură – cu
electricitatea, o forţă care poate fi adaptată unei
mari varietăţi de operaţiuni.” (Watchtower).
 Punctul de lovire a ereziei:
“Care pe care...?”
“Noi pe el” “El pe noi”?
(Duhul = putere) (Duhul = Persoană)

“ Noi nu putem folosi Duhul Sfânt; Duhul Sfânt

urmează să ne folosească pe noi... Mulţi nu se vor
supune pentru a fi folosiţi. Ei doresc să se conducă
singuri. Aceasta este cauza pentru care ei nu
primesc darul ceresc.”
Slujitorii Evangheliei, p. 285 (ed. engl.)
Încheiere

Avertisment
Revelaţia & raţiunea

90% - Clar
10% - De neînţeles
Iraţional
(Meta-raţional)
Dreptatea lui Dumnezeu:
Lasă intenţionat 10% spaţiu de respingere !

Sau: 90% - Clar

(restul... prin credinţă)

10% Neraţional
(...şi resping chiar şi ce e clar)
 “Natura Duhului Sfânt este o taină.
Oamenii nu pot să o lămurească, deoarece
Domnul nu le-a descoperit-o. Oamenii cu
imaginaţie vie, pot să pună laolaltă diferite
pasaje din Sfânta Scriptură şi să zidească
ceva omenesc pe ele; dar primirea acestor
vederi nu poate să întărească Biserica. Cu
privire la taine de felul acesta, care sunt prea
adânci pentru puterea de pricepere a omului,
tăcerea este de aur”.

Faptele Apostolilor, pp. 51. 52. (ed. engl.).

 “Există un hotar pentru harul şi mila Lui.
Şi dacă s-a trecut de hotarul acesta, ajutorul
Duhului Sfânt, atât de rău alungat şi insultat,
este retras; iar sufletul este lăsat pe seama
celui mai rău dintre tirani - puterea unei
voinţe stricate. Inima va ajunge atât de
respingatoare încât cele mai călduroase
apeluri nu o va face să se plece."
E. G. White, în Bible Echo, Iunie 1888.
 "Duhul lui Dumnezeu se retrage de la
mulţi din membrii poporului Său. Mulţi au
intrat pe cărări întunecoase, tainice, de la
care unii nu se vor mai reîntoarce. Ei vor
continua să se împiedice spre ruina lor".

Mărturii pentru Predicatori, pag. 90

Tu – cum stai ?