Tema 3 MANDATUL PARLAMENTAR

1. ALEGEREA DEPUTATILOR SI SENATORILOR

Eficienta activitatii parlamentare este determinata si nu n ultimul rnd de
calitatea si competenta alesilor natiunii, a persoanelor care sunt chemate sa reprezinte
alegatorii n cele doua Camere al Parlamentului, de aceea, n tara noastra ca si n
multe alte tari europene au existat preocupari pentru perfectionarea sistemului
electoral, pentru a da posibilitatea ca n forumurile reprezentative sa fie selectate
persoane competente, bucurndu-se de o nalta moralitate si responsabilitate sociala,
capabile sa contribuie la adoptarea unor decizii eficiente si a unor legi temeinic gndite
si elaborate.
In Romnia, n prezent, sistemul de alegere al deputatilor si senatorilor este
reglementat de prevederile Legii nr.35/2008.
Deputatii si senatorii se aleg n colegii uninominale prin scrutin uninominal,
potrivit principiului reprezentarii proportionale.
Propunerile de candidatura trebuie sa cuprinda circumscriptia electorala si
colegiul uninominal n care candideaza, numele, prenumele, codul numeric personal,
domiciliul, locul si data nasterii, ocupatia, profesia, iar n cazul aliantelor politice, partidul
care i-a propus, ct si apartenenta politica a candidatilor. Nu sunt permise candidaturi
independente pentru partide politice, aliante politice sau electorale.
Propunerile de candidati vor fi nsotite de declaratiile de acceptare a candidaturii,
semnate si datate de candidati, precum si de declaratia de avere si declaratia de
interese ale fiecarui candidat.
Candidatii independenti trebuie sa fie sustinuti de minimum 4% din numarul total
al alegatorilor nscrisi n listele electorale permanente din colegiul uninominal n care
candideaza, dar nu mai putin de 2.000 de alegatori pentru Camera Deputatilor si 4.000
de alegatori pentru Senat.
Acceptarea, de catre biroul electoral de circumscriptie a unei candidaturi poate fi
contestata de catre cetatenii cu drept de vot, partidele politice, aliantele politice,
aliantele electorale si organizatiile ale cetatenilor apartinnd minoritatilor nationale n
termen de 72 de ore de la expirarea termenului de depunere a candidaturii.
n campania electorala, candidatii, partidele politice, aliantele politice, aliantele
electorale, organizatiile cetatenilor apartinnd minoritatilor nationale, ct si cetatenii cu
drept de vot, au dreptul sa-si exprime opiniile n mod liber si fara nicio discriminare, prin
mitinguri, adunari, utilizarea televiziunii, radioului, presei scrise, a mijloacelor electronice
si a celorlalte mijloace de informare n masa.
Partidele politice, aliantele politice, aliantele electorale, organizatiile cetatenilor
apartinnd minoritatilor nationale care participa la alegeri si candidatii independenti, au
acces gratuit la serviciile publice de radio si televiziune proportional cu numarul de
candidaturi propuse si ramase definitive.
Birourile electorale de circumscriptie vegheaza la corecta desfasurare a
campaniei electorale n circumscriptia electorala n care functioneaza, solutionnd
plngerile ce le sunt adresate cu privire la mpiedicarea unui partid politic, unei aliante
politice, unei aliante electorale sau unei organizatii a cetatenilor apartinnd unei
minoritati nationale care participa la alegeri conform prezentului titlu ori a unui candidat

independent de a-si desfasura campania electorala n conditiile prevazute de lege si cu

respectarea deontologiei electorale.
In afara membrilor birourilor electorale si a candidatilor, la toate operatiunile din
sectiile de votare, ct si la toate operatiunile efectuate de birourile electorale la toate
nivelele pot asista:
a) observatori interni acreditati;
b) reprezentanti acreditati ai unor organizatii straine;
c) reprezentanti acreditati ai presei scrise, radioului si televiziunii, romni si
straini.
Biroul electoral de circumscriptie centralizeaza informatiile cu privire la voturile
exprimate n ntreaga circumscriptie electorala, pentru fiecare tip de alegere si
ntocmeste si cte un proces-verbal pentru fiecare tip de alegere.
Pragul electoral reprezinta numarul minim necesar de voturi valabil exprimate
pentru reprezentarea parlamentara sau de colegii uninominale n care candidatii
partidelor politice, aliantelor politice, aliantelor electorale sau ai organizatiilor cetatenilor
apartinnd minoritatilor nationale au obtinut majoritatea voturilor valabil exprimate,
calculat dupa cum urmeaza:
a) pentru Camera Deputatilor, 5% din voturile valabil exprimate pe ntreaga tara,
pentru toate partidele politice, aliantele politice, aliantele electorale si organizatiile
cetatenilor apartinnd minoritatilor nationale;
b) pentru Senat, 5% din voturile valabil exprimate pe ntreaga tara, pentru toate
partidele politice, aliantele politice, aliantele electorale si organizatiile cetatenilor
apartinnd minoritatilor nationale;
c) pentru Camera Deputatilor si Senat prin ndeplinirea cumulativa a conditiei
obtinerii a 6 colegii uninominale pentru Camera Deputatilor si a 3 colegii uninominale
pentru Senat ncare candidatii partidelor politice, aliantelor politice sau electorale si
organizatiilor cetatenilor apartinnd minoritatilor nationale se situeaza pe primul loc, n
ordinea numarului de voturi valabil exprimate, chiar daca acestea nu au ndeplinit
conditiile prevazute la lit. a) sau b);
d) n cazul aliantelor politice si aliantelor electorale, la pragul de 5% prevazut la
lit. a) si la lit. b) se adauga, pentru al doilea membru al aliantei, 3% din voturile valabil
exprimate pe ntreaga tara si, pentru fiecare membru al aliantei, ncepnd cu al treilea,
cte un procent din voturile valabil exprimate pe ntreaga tara, fara a se putea depasi
10% din aceste voturi.
Pentru organizatiile cetatenilor apartinnd minoritatilor nationale care nu au
ndeplinit conditiile prevazute si care au dreptul conform legii la reprezentare n Camera
Deputatilor se stabileste un coeficient electoral la nivel national reprezentnd numarul
mediu de voturi valabil exprimate necesare pentru alegerea unui deputat, pentru a
determina acele organizatii ale cetatenilor apartinnd minoritatilor nationale care pot
avea reprezentanti n Camera Deputatilor.
Coeficientul electoral la nivel national se stabileste prin mpartirea numarului total
de voturi valabil exprimate la nivel national pentru alegerea Camerei Deputatilor la
numarul de colegii uninominale constituite la nivel national pentru alegerea Camerei
Deputatilor. Are dreptul la reprezentare organizatia cetatenilor apartinnd minoritatii
nationale care a obtinut cel putin 10% din coeficientul electoral. Se declara ales acel

reprezentant al organizatiei cetatenilor apartinnd minoritatii nationale care a obtinut cel

mai mare numar de voturi.
Dupa primirea de la Biroul Electoral Central a constatarii cu privire la partidele
politice, aliantele politice, aliantele electorale si organizatiile cetatenilor apartinnd
minoritatilor nationale care ntrunesc si care nu ntrunesc pragul electoral birourile
electorale de circumscriptie procedeaza la prima etapa de repartizare pe competitor
electoral a mandatelor de deputat, respectiv de senator, la nivel de circumscriptie
electorala.
Biroul electoral de circumscriptie stabileste, separat pentru Camera Deputatilor si
pentru Senat, coeficientul electoral al circumscriptiei electorale, prin mpartirea
numarului total de voturi valabil exprimate pentru toti competitorii electorali care
ntrunesc conditia prevazuta si pentru candidatii independenti care au obtinut
majoritatea voturilor valabil exprimate n colegiul uninominal n care au candidat la
numarul de deputati, respectiv de senatori, ce urmeaza sa fie alesi n acea
circumscriptie electorala.
Pentru fiecare competitor electoral se mparte numarul total de voturi valabil
exprimate obtinut prin nsumarea voturilor valabil exprimate n favoarea tuturor
candidatilor sai din colegiile uninominale de pe raza circumscriptiei electorale la
coeficientul electoral, retinndu-se partea ntreaga, nerotunjita, a ctului. Rezultatul
obtinut reprezinta numarul de mandate repartizate de catre biroul electoral de
circumscriptie competitorului electoral la nivelul circumscriptiei electorale n prima etapa
de repartizare a mandatelor.
Candidatilor independenti li se atribuie cte un mandat de catre biroul electoral
de circumscriptie daca au obtinut majoritatea voturilor valabil exprimate n colegiul
uninominal n care au candidat.
Voturile ramase, adica cele neutilizate sau inferioare coeficientului electoral,
obtinute de competitorii electorali ce ntrunesc conditia prevazuta precum si mandatele
ce nu au putut fi repartizate de biroul electoral de circumscriptie se comunica de acesta
Biroului Electoral Central, pentru a fi repartizate centralizat n a doua etapa, la nivel
national.
2. SEMNIFICATIA POLITICA A MANDATULUI PARLAMENTAR
Amploarea si efervescenta vietii parlamentare, activitatea desfasurata de
Parlamentul Romniei n domeniul elaborarii legilor statului, dar si n multe alte domenii
de interes national, au constituit n mod firesc obiectul unor preocupari n literatura
romna de specialitate.
Cerinta de a se asigura reprezentantilor natiunii deplina libertate de actiune si
independenta optiunilor lor politice se conjuga, nsa, n mod necesar cu respectul legilor
statului, cu imperativul unei conduite corecte, exemplu de devotiune politica, dar si de
probitate morala pentru cei care au fost alesi spre a reprezenta poporul romn.
n presa si, n general, n media, viata parlamentara a fost amplu prezentata n
toata perioada care a trecut de la Revolutia din Decembrie 1989 pna n prezent. Au
fost nfatisate activitati laborioase care au dus la elaborarea unor legi importante ale
statului, dar au existat si situatii ale unor dezvaluiri care au pus ntr-o lumina negativa
pe cei care, ncalcndu-si mandatul, au comis activitati de ncalcare a legii.

Constitutia Romniei stabileste ca unul dintre principiile fundamentale egalitatea

n drepturi a cetatenilor.
n literatura romna de specialitate s-au purtat interesante discutii n legatura cu
natura juridica a principiului constitutional al egalitatii n drepturi. Astfel, s-a facut o
diferentiere ntre egalitatea formala si egalitatea materiala, aceasta avnd n vedere
o considerare concreta a individului, a omului, ntr-o situatie data.
Pronuntndu-se pentru respectul strict al principiului egalitatii, autorii de drept au
avut n vedere totodata respingerea uniformitatii aplicarii dreptului si recunoasterea
unui drept la diferenta.
2011
3.TRASATURILE JURIDICE ALE MANDATULUI PARLAMENTAR
Sunt considerate trasaturi ale mandatului parlamentar: generalitatea,
independenta, irevocabilitatea si protectia constitutionala.
Mandatul parlamentar este o functie publica cu care membrii Camerelor
parlamentare sunt investiti prin alegere si n virtutea careia fiecare parlamentar,
reprezentnd natiunea, concura la exercitiul suveranitatii nationale.
Continutul general al mandatului parlamentar reiese din interpretarea articolului
2 alin.1 din Constitutie, care prevede ca Suveranitatea nationala apartine poporului
romn, care o exercita prin organele sale reprezentative.
Mandatul este reprezentativ pentru ca Parlamentul nu reprezinta un corp
electoral dintr-o anumita circumscriptie electorala, ci ntregul popor. Dar, cetatenii
circumscriptiei electorale n care au fost alesi trebuie sa aiba sentimentul reprezentarii
de catre acestia a intereselor lor de ordin general, astfel reprezentarea devine lipsita de
continut practic, fiind expresia unui proces de nstrainare politica; n exercitiul
mandatului lor, parlamentarii trebuie sa tina cont de interesele de ansamblu, de opinia
majoritara, de opinia publica, de aspiratiile de ansamblu ale populatiei, fara a se supune
orbeste unei opinii sau alteia, tocmai n virtutea independentei de care se bucura.
Mandatul este perfect ntruct, contrar mandatului de drept privat, cel ales are
plenitudinea prerogativelor, este irevocabil si se bucura de prezumtia irefutabila de
conformitate cu interesele celor ce l-au ales.
Irevocabilitatea este consacrata prin articolul 69 alin.2 din Constitutie, potrivit
caruia Orice mandat imperativ este nul, delimitndu-se astfel ideea mandatului
imperativ, n care parlamentarii pot fi revocati de catre cei care i-au ales. n consecinta,
deputatii si senatorii se afla n serviciul poporului si nu al alegatorilor din circumscriptia
electorala n care au fost alesi.
4 DREPTURILE SI NDATORIRILE PARLAMENTARILOR
Legea privind statutul deputatilor si al senatorilor stabileste att drepturile ct si
obligatiile parlamentarilor n ndeplinirea mandatului pe care ei l detin din partea
electoratului.
n ceea ce priveste drepturile, Statutul precizeaza ca drepturile si libertatile ce
decurg din mandatul de deputat sau de senator sunt specifice acestei demnitati publice
si se fundamenteaza pe drepturile si libertatile generale ale cetateanului, completate cu
ceea ce implica n mod special exercitarea mandatului.

Drepturile, libertatile ca si obligatiile deputatului sau senatorului sunt politice si

patrimoniale; prin exercitarea acestora se realizeaza continutul politic al mandatului,
precum si strategia masurilor de protectie a mandatului si a titularului acestuia.
Statutul precizeaza o serie de drepturi ale parlamentarilor, precum si modalitatile
de exercitare a acestora.
n ceea ce priveste dreptul de a fi ales n structuri parlamentare, Statutul
precizeaza ca un deputat sau senator are dreptul sa fie ales, n conditiile
regulamentului, ca membru al Biroului permanent al Camerei respective, ca membru
sau n conducerea unei comisii permanente, al unei comisii speciale sau sa fie
desemnat sa faca parte dintr-o comisie de ancheta.
Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin Regulamentul
propriu.
Resursele financiare ale fiecarei Camere sunt prevazute n bugetul propriu pe
care si-l adopta fiecare Camera.
Fiecare Camera si alege un Birou permanent, n conditiile prevazute de
Constitutie si regulamente. Curmnd o controversa mai veche, statutul prevede ca
pierderea sprijinului politic atrage ncetarea de drept a statutului de membru al Biroului
permanent sau de titular al oricarei functii obtinute prin sustinere politica.
Fiecare Camera si constituie comisii permanente si poate institui comisii de
ancheta sau alte comisii speciale, n conditiile prevazute de regulamente. Camerele si
pot constitui nsa si comisii comune. Conditiile de constituire, obiectivele activitatii si
procedurile de lucru ale comisiilor de orice fel se stabilesc n regulamentul fiecarei
Camere si n Regulamentul sedintelor comune ale Camerelor, sau ad-hoc, pentru
comisiile speciale de ancheta.
O importanta prevedere este nscrisa n Statutul parlamentarilor (Legea
nr.96/2006) n legatura cu dreptul de asociere n cadrul unui grup parlamentar.
Astfel, se prevede ca deputatii si senatorii se pot organiza n grupuri parlamentare,
potrivit Regulamentului fiecarei Camere.
Cu alte cuvinte, Statutul cuprinde o norma de trimitere la regulamentele
parlamentare, stiut fiind faptul ca fiecare Camera si elaboreaza propriul sau regulament
parlamentar, iar numarul membrilor acestui grup difera de la o Camera la alta.
n legatura cu drepturile politice specifice ale parlamentarilor, Statutul
precizeaza n primul rnd principalele drepturi politice ale deputatilor si senatorilor,
precum si obligatiile corelative ale acestora, care sunt:
dreptul la initiativa legislativa;
dreptul de a initia si sustine motiuni simple sau de cenzura;
dreptul de a initia si sustine hotarri ale Camerei n orice problema de
competenta acesteia;
dreptul de a face declaratii politice, de a pune ntrebari, de a face interpelari si
alte asemenea interventii;
dreptul de a cere ntrunirea n sesiune extraordinara a Camerei sau a structurilor
de lucru ale acesteia;
dreptul de a sesiza Curtea Constitutionala, potrivit art.146 lit.a-c din Constitutie;
dreptul de a cere suspendarea din functie sau punerea sub acuzare a Presedintelui
Romniei, n conditiile art.95 si 96 din Constitutie;

dreptul de a cere punerea sub urmarire penala a membrilor Guvernului, n

conditiile art.109 din Constitutie;
dreptul de a se informa, de a cere si de a obtine date si acte n acest scop de la
Guvern si de la celelalte autoritati ale administratiei publice;
dreptul de acces n institutiile administratiei publice n interesul exercitarii
mandatului;
dreptul de control parlamentar sub toate formele de exercitare a acestuia, n
reglementarea prevazuta de lege si regulamentele parlamentare;
dreptul la cuvnt, libertatea de exprimare si dreptul de vot.
Legea mai prevede, totodata, ca Guvernul si celelalte autoritati ale administratiei
publice au obligatia sa asigure deputatilor si senatorilor conditiile necesare exercitarii
acestor drepturi.
Se dispune, totodata, prin Statut, ca alte drepturi principale, conexe sau derivate
pot fi prevazute si reglementate printr-o lege organica speciala sau n Regulamentul
Camerei sau Regulamentul sedintelor comune.
n ceea ce priveste obligatiile deputatilor si senatorilor, Statutul prevede ca
ndatoririle fundamentale si obligatiile principale ale deputatilor si senatorilor sunt acelea
care decurg din Constitutie, din Statutul parlamentarilor si din Regulamente.
n acest capitol al Statutului se mai mentioneaza participarea parlamentarilor la
sedinte (considerata o obligatie legala, morala, regulamentara) ca si masurile ce pot fi
luate mpotriva parlamentarilor care nu iau parte la cinci sedinte ale Camerei sau la trei
sedinte ale Comisiei permanente din care fac parte, n aceeasi sesiune, fara a avea
concediu sau peste concediul aprobat.
Prevederi detaliate sunt specificate n legatura cu Birourile permanente ale
deputatilor si senatorilor, obligatiile autoritatilor locale de a asigura spatii pentru sedii si
procurarea mobilierului respectiv, diurna de deplasare a deputatilor si senatorilor
prezenti la lucrarile Parlamentului care nu au domiciliul n municipiul Bucuresti.
Statutul deputatilor si al senatorilor cuprinde prevederi legate de indemnizatia
lunara pe care o primesc deputatii si senatorii pe durata exercitarii mandatului de
parlamentar, dreptul la cheltuieli de protocol, dreptul la transport gratuit, dreptul la
rambursarea cheltuielilor pentru taxe de posta si telecomunicatii interne efectuate n
exercitarea mandatului, dreptul la vechimea n munca, dreptul la asistenta medicala si
dreptul la pasaport diplomatic al deputatilor si senatorilor.
Dreptul parlamentarilor de a formula ntrebari si interpelari
n toate statele democratice controlul parlamentar reprezinta una dintre cele mai
importante functii ale parlamentului.
Subliniind importanta si semnificatia controlului parlamentar, unii autori insista
asupra faptului ca acest control este "necesar si deplin", deoarece Parlamentul, ca
organ de stat, trebuie sa constate direct "cum sunt respectate si aplicate Constitutia si
legile, cum autoritatile statale si realizeaza rolul ce l au n mecanismul statului".
Potrivit Constitutiei si Regulamentelor celor doua Camere, senatorii si deputatii
pot adresa att Guvernului ct si fiecaruia dintre membrii sai ntrebari si interpelari.

Intrebarea consta intr-o simpla cerere de a raspunde daca un fapt este adevarat,
daca o informatie este exacta, daca Guvernul si celelalte organe ale administratiei
publice inteleg sa comunice Camerei informatiile si documentele cerute de Camera
Deputatilor sau de comisiile permanente ori daca Guvernul are intentia de a lua o
hotarare intr-o problema determinata.
Interpelarea consta intr-o cerere adresata Guvernului de un grup parlamentar,
de unul sau mai multi deputati, prin care se solicita explicatii asupra politicii Guvernului
in probleme importante ale activitatii sale interne sau externe. Interpelarea primuluiministru trebuie sa vizeze politica Guvernului in probleme importante ale activitatii sale
interne sau externe.
Posibilitatea parlamentarilor de a obtine informatii
Informarea parlamentarilor reprezinta o conditie esentiala a desfasurarii activitatii
lor, facilitnd adoptarea unor puncte de vedere competente si elaborarea unor proiecte
legislative care sa tina seama, n toate cazurile, de elemente reale, de cerintele ce se
impun ntr-adevar ntr-un anumit moment pentru perfectionarea cadrului legislativ
Informarea parlamentarului se realizeaza printr-o gama foarte larga de mijloace.
Astfel, Parlamentul este informat prin comisiile de ancheta, prin rapoartele unor
diverse institutii, precum Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, Consiliul Suprem de
Aparare a Tarii, Guvern, Ministerul Afacerilor Externe, ca si prin raspunsurile pe care
parlamentarii le primesc cu prilejul formularii unor ntrebari si interpelari, asa cum s-a
vazut la punctul precedent.
Constitutia Romniei prevede nsa, n art.111, intitulat "Informarea
Parlamentului", doua categorii de probleme distincte ce formeaza, de altfel, obiectul
celor doua puncte distincte ale acestui articol. Astfel, n primul punct al art.111 din
Constitutia Romniei se statueaza ca "Guvernul si celelalte organe ale administratiei
publice, n cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa prezinte
informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile
parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. n cazul n care o initiativa
legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor
sociale de stat, solicitarea informarii este obligatorie".
La rndul sau, art.111 alin.2 prevede ca "Membrii Guvernului au acces la lucrarile
Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie".
Textul se refera la necesitatea prezentarii unor informatii si documente de catre
Guvern celor doua Camere sau comisiilor parlamentare. n cadrul Constituantei a
existat nsa si o propunere ca asemenea informatii sa poata fi furnizate si "grupurilor
parlamentare", dar ea nu a fost retinuta, deoarece s-a apreciat ca membrii grupurilor
parlamentare se pot adresa comisiilor din care fac parte.
Obligatia de informare actioneaza nsa si n sens invers, membrii Guvernului
avnd acces la lucrarile Parlamentului. Este de notat si faptul ca textul alineatului 2 al
articolului 111 din Constitutie prevede ca daca membrilor Guvernului li se solicita
prezenta, participarea lor este obligatorie.
Acest text are n vedere, desigur, situatia discutarii unor probleme importante, el
avnd ca scop sa asigure prezenta membrilor Guvernului, cei mai n masura pentru a

da explicatii parlamentarilor si a participa la dezbaterile problemelor de care raspund n

cadrul executivului.
Prin masura nscrisa n acest text constitutional s-a dorit sa se puna capat unei
practici mai putin fericite, nregistrata n timpul primului Parlament, cnd la discutarea
unor probleme importante ministrii nu au participat direct, ci au trimis anumiti functionari
din ministere, cu rang mai nalt sau mai putin nalt, care nu cunosteau toate problemele
supuse discutiei si nu erau nici abilitati sa dea raspunsuri la anumite ntrebari.
Deputatul poate solicita de la organele administratiei publice centrale, printr-o
cerere adresata presedintelui Camerei Deputatilor sau presedintelui comisiei
permanente din care face parte, orice informatii sau documente, n copie certificata,
utile pentru desfasurarea activitatii sale.
Cererea poate fi refuzata n cazul n care aceasta priveste secrete de stat de
importanta deosebita. Refuzul se aduce la cunostinta Camerei Deputatilor, care va
decide n sedinta secreta.
Prevederile sunt n general similare celor pe care le contine Regulamentul
Camerei Deputatilor. Astfel, n ceea ce priveste informarea Senatului, se arata n
art.166 ca aceasta poate fi solicitata Guvernului si celorlalte organe ale administratiei
publice de catre presedintele Senatului si presedintii comisiilor. Titularii dreptului de
informare n acest caz sunt presedintele Senatului si presedintii comisiilor, spre
deosebire de Regulamentul Camerei Deputatilor, potrivit caruia titularii sunt nominalizati
ntr-o maniera generica: "Camera Deputatilor si comisiile sale".
Exista prevederi similare n ceea ce priveste informatiile sau documentele care
contin secrete de stat, precum si cu privire la restituirea documentelor primite, dupa ce
acestea au fost consultate.