Nr.
6-7, 2011 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
Caracteristica generală a relațiilor
patrimoniale dintre soți
elațiile partimoniale sunt relațiile care
R apar între soți în legătură cu bunurile ce le
aparțin cu drept de proprietate privată, în
special, cu dreptul de dispoziție a acestora și în
legătură cu acordarea întreținerii unuia dintre soți
celuilalt1.
Dispozițiile generale privind proprietatea
soților sunt cuprinse în Codul civil (art.371-373).
Codul familiei2. Fiind legea specială, la fel, regle-
mentează raporturile patrimoniale dintre soți, lu-
ând în considerație specificul raporturilor juridice
familiale.
Relațiile patrimoniale dintre soți sunt privite
prin prisma a două categorii de regimuri: regimul
legal al bunurilor soților și regimul contractual al
bunurilor soților. Regimul legal acționează în mă-
sura în care nu este modificat de contractul matri-
monial. Regimul contractual, fără a ține cont de
prevederile regimului legal, prevede încheierea
unui contract matrimonial.
Îndatorirea soților de a se întreține reciproc
material, la fel, a fost plasată în titlul IV, Codul
familiei ce reglementează obligația de întreținere
dintre membrii familiei, care, după natura lui, este
un raport juridic, în primul rând, cu caracter per-
sonal, bazându-se pe căsătorie și rudenie și, în al
doilea rând, cu caracter patrimonial, deoarece pre-
supune determinarea cuantumului necesar pentru
întreținerea unui anumit membru al familiei3.
Prin regim legal al bunurilor soților, trebuie
înțeleasă ordinea stabilită nemijlocit în lege, cu
referire la proprietatea soților dobândită în timpul
căsătoriei și care funcționează în lipsa contractului
matrimonial3.
Deci, proprietatea în devălmașie este proprie-
tatea comună a membrilor familiei asupra bunuri-
lor fără cote definite.
Potrivit acestui regim de proprietate, soții au
două categorii de bunuri:
1) comune ambilor soți;
Aurelia Grejdieru,
studentă, anul II, USM
Natalia Markova,
lector universitar, cond. științific
2) proprii fiecăruia dintre ei (proprietate perso-
nală).
Prin urmare, pot deveni bunuri comune ale
soților toate bunurile ce se află în circuitul juridic
civil, totodată, cele care aparțin cu titlu de propri-
etate.
Potrivit articolelor 19-20, Codul familiei, exis-
tă trei criterii de determinare a bunurilor comune:
1. Bunurile să fie dobândite de soți împreună
sau de unul dintre ei în timpul căsătoriei;
2. Să nu facă parte din categoria bunurilor per-
sonale;
3. Regimul legal al bunurilor soților acționează
în măsura în care nu este modificat de contractul
matrimonial.
Pentru ca un bun să devină comun, este necesar
ca dobânditorul să aibă calitatea de soț în momen-
tul dobândirii bunului.
Dreptul soților asupra bunurilor comune sunt
cele prevăzute în articolul 21 Codul familiei, care
se completează cu dispoziții din Codul civil: ,,Pro-
prietarul are drept de posesiune, de folosința și de
dispoziție asupra bunului”. De unde rezultă că
soții de comun acord posedă, folosesc și dispun
de bunurile comune. Cu toate acestea, legislația
prevede expres cazurile când pentru încheierea de
către soți a unor convenții privind bunurile imo-
bile, proprietatea comună în devălmășie, se cere
în mod special consimțămîntul celuilalt soț, în caz
contrar, convenția va putea fi declarată nulă4.
Conform legislației, bunurile dobândite de
către soți în timpul căsătoriei aparțin ambilor cu
drept de proprietate în devălmășie5. Este situația
când proprietatea aparține concomitent mai multor
persoane fără ca una dintre ele să fie titularul unei
cote-parți din bunul comun (bunul care este obiec-
tul acestui drept nu este divizat pe cote-parți).
Se consideră proprietate în devălmășie bunurile
procurate din contul veniturilor obținute de fieca-
re dintre soți din activitatea de muncă, activitatea
107
 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 6-7, 2011
de înterprinzător, activitatea intelectuală; pre-
miilor, indemnizațiilor și altor plăți, cu excepția
celor care au un caracter de compensare (ajutor
material; despăgubire pentru vătămarea sănătății
etc); precum și alte mijloace comune, cum ar fi, de
exemplu, pensiile pentru invaliditate sau limita de
vârstă primite de unul sau ambii soți din sistemul
asigurărilor sociale de stat sau din alte fonduri ne-
statale6.
Dreptul de proprietate în devălmășie se extinde
și asupra soțului care nu a avut un venit propriu,
fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educația co-
piilor sau din alte motive temeinice.
Un rol important în determinarea proprietății
comune în devălmășie îl are data de la care venitu-
rile soților devin proprietate comună devălmașă7.
La acest capitol în doctrină există mai multe opi-
nii.
Într-o opinie, se consideră că veniturile soților
sunt comune din momentul calculării lor.
Într-o alta opinie, se menționează că veniturile
soților devin comune din momentul când au fost
aduse în familie.
În a treia opinie, care este împărtășită de mai
mulți autori, se consideră că veniturile devin pro-
prietate comună în devălmășie a soților din momen-
tul în care ele au fost primite de soțul îndreptățit.
Temei pentru apariția proprietății comune în
devălmășie este căsătoria încheiată în forma pre-
văzută de lege, adică, înregistrată la oficiul de sta-
re civilă.
Încetarea căsătoriei duce la încetarea proprietății
comune în devălmașie. Căsătoria poate înceta prin
decesul unuia dintre soți, prin divorț sau prin de-
clararea nulitații acesteia.
O a doua categorie de bunuri a acestui regim
sunt bunurile personale. Proprietatea personală
este cea care aparține numai unuia dintre soți și
care dispune de ea independent de celălalt soț. În
categoria proprietății personale se includ: bunu-
rile care au aparținut fiecăruia dintre soți până la
încheierea căsătoriei (bunurile procurate de unul
dintre soți în timpul căsătoriei pe banii care i-au
aparținut sau care i-a dobândit din realizarea unui
bun personal); bunurile primite în dar, obținute
prin moștenire sau în baza altor convenții gratuite
de către unul dintre soți în timpul căsătoriei; lucru-
rile de uz personal (îmbrăcămintea, încălțămintea
108
și alte obiecte), cu excepția bijuteriilor de preț și a
altor obiecte de lux.
Conform articolului 23 Codul familiei, bunu-
rile ce aparțin unuia dintre soți pot fi recunoscute
ca bunuri comune de către instanța judecătoreas-
că. Aceasta poate exista în cazul când în timpul
căsătoriei din contul mijloacelor soților se de-
monstrează că valoarea bunului personal a crescut
simțitor (reparare, reconstrucție, reutilare etc.),
însă Hotarârea Plenului Curții Supreme de Justiție
cu privire la practica aplicării legislației în cau-
zele de desfacere a căsătoriei se exprimă astfel:
,,Devine comun numai sporul de valoare calculat
prin diferența dintre costul bunurilor la intrare în
căsătorie și costul bunului la momentul partajării
bunurilor soților”8. Astfel, se aduce o devalorizare
a articolului 23 Codul familiei.
Regimul contractual se atestă când soții, dorind
să înlăture prevederile regimului legal, încheie un
contract matrimonial prin care își aleg regimul apli-
cabil bunurilor dobândite de ei în timpul căsătoriei.
Contractul matrimonial este convenția încheia-
tă benevol între persoane care doresc să se căsăto-
rească sau între soți, în care se determină drepturi-
le și obligațiile patrimoniale ale acestora în timpul
căsătoriei și în cazul desfacerii acesteia9.
Convenția matrimonială presupune acea
convenție prin care viitorii soți stabilesc regimul
matrimonial căruia se supun. Acest contract poa-
te fi încheiat atât înainte de căsătorie, cât și după
căsătorie.
Contractul matrimonial are următoarele carac-
tere juridice:
1. Contractul matrimonial nu este unul sinalg-
matic, deoarece acesta determină regimul material
al bunurilor soților și nu se stabilesc drepturile și
obligațiile parților, obligațiile fiecăreia dintre parți
nu este corelativă obligației celeilalte parți.
2. Contractul matrimonial este solemn. Se în-
cheie în formă scrisă și se autentifică notarial10.
3. După conținutul stabilit, contractul matrimo-
nial poate fi:
– cu titlul oneros;
– cu titlul gratuit.
4. Este un contract accesoriu, potrivit art.28
Codul familiei, și prevede: ,,Contractul matrimo-
nial încheiat pâna la înregistrarea căsătoriei intră
în vigoare la data înregistrării acesteia”.
 Nr. 6-7, 2011
5. Nu poate fi un contract cu executare succesi-
vă, deoarece produce efecte în timpul căsătoriei și/
sau în timpul desfacerii acesteia.
6. Este un contract negociat.
7. Este un contract de adeziune, întrucât poate
fi redactat în întregime sau parțial numai de către
una dintre parți, cealaltă parte urmând să le accep-
te sau să le refuse.
8. Este un contract ce poate fi afectat de
modalitățile: schimbări, termen, condiție, sarcină.
Condițiile de valabilitate a contractului matri-
monial sunt:
– liberul consimțământ al parților;
– forma contractului (solemnă, autentifica-
tă).
Modificarea și rezilierea contractului matrimo-
nial poate fi efectuată prin trei modalități:
– în orice moment în baza acordului dintre
părți;
– pe cale judecătorească;
– în baza clauzelor stipulate în contract.
Spre deosebire de legislația noastră, legislația
română, proiectul noului Cod civil, prevede la
instituția Căsătoriei, includerea unui nou capitol
,,Logodna”11. Se prevede că în cazul ruperii logod-
nei sunt supuse restituirii darurile pe care logod-
*
***
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
nicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe
durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția
darurilor obișnuite11.
Referințe:
1. Cebotari V. Dreptul familiei. – Chișinau, 2008,
p.100.
2. Legea nr.1316-XIV // Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.47-48/210 din 26.04.2001.
3. Cebotari V. Dreptul familiei. – Chișinau, 2008,
p.101.
4. Cebotari V. Dreptul familiei. – Chișinau, 2008,
p.107.
5. Codul familiei, art.20, alin.(1).
6. Codul familiei, art.20, alin.(2).
7. Cebotari V. Dreptul familiei. – Chișinau, 2008,
p.105.
8. Cebotari V. Dreptul familiei. – Chișinau, 2008,
p.110.
9. Codul familiei, art.27.
10. Noul Cod civil al României din 2009 aprobat
prin Legea nr.287/2009 // Monitorul Oficial al Româ-
niei nr.511 din 24 iulie 2009.
11. Proiectul noului Cod civil român, art.268.
109