Contractul matrimonial

Totalitatea prevederilor contractuale referitoare la regimul matrimonial aplicabil

relaţiilor dintre soţi formează conţinutul contractului matrimonial, care depinde de
voinţa părţilor şi, nu în ultimul rînd, de situaţia lor materială, de durata relaţiilor
familiale, de asemenea el nu trebuie să contravină legislaţiei în vigoare.
Conţinutul contractului matrimonial trebuie să corespundă anumitor cerinţe,
stipulate în art.29 din Codul familiei al RM:
(1) Prin contractul matrimonial soţii pot modifica regimul legal al proprietăţii
în devălmăşie stabilit la art.20. Conform art.20 CF al RM „Bunurile dobîndite de
către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie,
conform legislaţiei. Sînt proprietate în devălmăşie:
A. Bunurile procurate din contul:
a) veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din activitatea de muncă, de
întreprinzător sau intelectuală;
b) premiilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de
compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.);
c) altor mijloace comune.
B. Bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de
participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale,
care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor
comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt
procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.
C. Venitul obţinut de unul dintre soţi, dacă celălalt soţ a fost ocupat cu gospodăria
casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice n-a avut un venit
propriu.
D. Bunurile care au fost dobîndite din ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua
încetării acesteia”.
În cazul în care soţii, de comun acord decid că toate sau unele prevederi, reflectate
mai sus, ale regimului proprietăţii în devălmăşie, nu convin relaţiilor matrimoniale
stabilite sau ce urmează să se stabilească între ei, soţii pot face orice modificări
legale prin încheierea contractului matrimonial.
(2) Contractul matrimonial poate stabili că toate bunurile dobîndite de fiecare
dintre soţi în timpul căsătoriei sînt proprietate personală a soţului care le-a
dobîndit.
Conform art. 22 CF al RM „Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la
încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza
altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sînt proprietate
personală a fiecăruia dintre soţi. Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea,
încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi altor obiecte de lux,
sînt proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul
de dobîndire”.
(3) Contractul matrimonial încheiat în timpul căsătoriei nu are acţiune
retroactivă. Bunurile dobîndite pînă la încheierea contractului sînt supuse
regimului legal prevăzut de prezentul cod.
Dacă, potrivit legislaţiei Federaţiei Ruse soţii sînt în drept, prin contract
matrimonial, să modifice regimul matrimonial legal, atît în ceea ce priveşte averea
dobîndită în timpul căsătoriei, cît şi averea dobîndită pînă la căsătorie, atunci
potrivit acestei prevederi legale soţii, cetăţeni ai RM, nu pot să modifice regimul
matrimonial legal în ceea ce priveşte averea dobîndită în timpul căsătoriei, pînă la
momentul încheierii contractului matimonial. Deci, legislaţia familială a RM
limitează spectrul de relaţii patrimoniale ce pot fi obiect al contractului
matrimonial. De aici rezultă că contractul matrimonial încheiat în timpul căsătoriei
nu poate să schimbe regimul matrimonial legal existent între ei, dar poate să
prevadă regimul matrimonial aplicabil relaţiilor din viitor.
(4) Soţii sînt în drept să determine în contractul matrimonial:
- Drepturile şi obligaţiile privind întreţinerea reciprocă. Prin această prevedere
legală urmează să înţelegem că soţii pot stabili, în contractul matrimonial dintre ei,
condiţii care dezvoltă şi nu înlătură drepturile şi obligaţiile soţilor privind
întreţinerea reciprocă. Deci, prin contract matrimonial, alimentele pot fi acordate
soţului (fostului soţ), care conform legii nu are dreptul să le primească. De
exemplu, dacă conform art.83, lit.d) CF al RM „dreptul la întreţinere îl are fostul
soţ, care necesită sprijin material, devenit inapt de muncă în timpul căsătoriei sau
timp de un an după desfacerea acesteia”, atunci conform contractului matrimonial
poate fi stabilit că dreptul la întreţinere îl are oricare dintre foştii soţi, care are o
situaţie materială mai grea decît celălalt, indiferent dacă este apt sau inapt de
muncă; ori soţul are dreptul la întreţinere, în caz de divorţ (dacă acesta nu este
provocat de infidelitatea sau violenţa acestuia), în mărime de 10 salarii minime,
conform cuantumului stabilit la momentul achitării, întrucît soţia are drept la casa
comună, care-i va rămîne în proprietate, în caz de divorţ.
Aceste drepturi şi obligaţii trebuie să corespundă condiţiilor expuse în cap.15 CF al
RM şi pot fi stabilite pentru perioada căsătoriei şi în caz de divorţ. Contractul
matrimonial permite soţilor să rezolve singuri întrebarea cu privire la temeiurile
întreţinerii reciproce. De exemplu, în contract ei pot stipula că acela dintre soţi care
a fost nevoit, în interesul familiei, să-şi schimbe profesia, să lase lucrul, să se
dezică de la cariera profesională (soţia a fost nevoită să abandoneze studiile
superioare şi să se dedice în întregime familiei şi educaţiei copiilor), - în caz de
divorţ, capătă de la celălalt soţ întreţinerea necesară pentru a avea posibilitatea de a
recupera scăpările în plan profesional. În contract matrimonial, soţii pot stabili
temeiurile, ordinea, mărimea şi perioada de acordare a întreţinerii reciproce, atît în
timpul căsătoriei, cît şi în perioada de după divorţ.

Prin condiţii, în contractul matrimonial, se înţeleg anumite împrejurări, despre care

nu se ştie dacă vor apărea sau nu, care pot avea caracter diferit (evenimente,
acţiuni), dar în orice caz trebuie să fie legale şi îndeplinite. Prezenţa condiţiilor în
contractul matrimonial pot fi privite ca o garanţie suplimentară de respectare a
intereselor soţilor sau a unora dintre ei, în caz de apariţie a diferitor situaţii de
viaţă. Conform art. 236-237 CC al RM, condiţiile pot fi de două feluri:
- pozitive. Contractul matrimonial se consideră încheiat sub condiţie pozitivă dacă
soţii au pus survenirea, într-un termen determinat sau nedeterminat, a anumitor
drepturi sau obligaţii concrete ale lor, despre care nu se ştie concret dacă vor apare
sau nu. De exemplu, dreptul unui soţ de a primi o anumită proprietate (bijuterii,
maşină etc.) sau o sumă de bani adăugătoare, în cazul în care vor surveni condiţiile
negociate (naşterea copilului, incapacitatea de muncă a soţului, efectuarea studiilor
superioare universitare de unul dintre soţi, pierderea surselor de existenţă de către
celălalt soţ din cauze independente de el).
Alt exemplu, soţii pot alege ca regim contractual, regimul proprietăţii pe cote
părţi, însă ei mai pot prevede condiţia că dacă la ei se va naşte un copil, proprietăţii
lor, pentru viitor, li se va aplica regimul proprietăţii în devălmăşie.
De asemenea, soţii pot prevede în contractul matrimonial că soţul ce s-a obligat să-
i acorde întreţinere suplimentară celuilalt soţ, de exemplu pentru perioada studiilor,
poate să refuze acordarea acestei întreţineri dacă soţul beneficiar se poartă indecent
în familie, nu are venit propriu şi nu doreşte să lucreze, bea, iroseşte averea
comună în interese personale etc.
- negative. Contractul matrimonial se consideră încheiat sub condiţie negativă dacă
soţii au pus nesurvenirea, într-un termen determinat sau nedeterminat, a anumitor
drepturi sau obligaţii concrete ale lor, despre care nu se ştie concret dacă vor apare
sau nu.
De asemenea, contractul matrimonial poate fi încheiat cu condiţia de suspendare
sau anulare.
Contractul matrimonial se consideră încheiat cu condiţia de suspendare, dacă
părţile au prevăzut apariţia drepturilor şi obligaţiilor în funcţie de o situaţie despre
care nu se ştie dacă va surveni sau nu. De exemplu, în contractul matrimonial soţii
au indicat, că în cazul în care în primii doi ani de căsătorie se naşte primul copil –
băiat, dreptul de proprietate asupra automobilului procurat în timpul căsătoriei
trece la soţie, şi invers.
Contractul matrimonial se consideră încheiat cu condiţia de anulare în cazul cînd
soţii au prevăzut încadrarea drepturilor sau obligaţiilor în funcţie de survenirea sau
nesurvenirea anumitor condiţii. De exemplu, în contractul matrimonial soţii au
prevăzut că, dacă motivul pentru desfacerea căsătoriei va fi comportamentul
neadecvat al unuia dintre ei (infidelitate conjugală, beţie etc.), atunci împărţirea
bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei se va face reieşind din regimul de cote
părţi şi nu din regimul în devălmăşie a soţilor, iar cota parte a soţului vinovat va fi
mai mică decît a celuilalt.
Astfel, în ambele cazuri este vorba numai despre unele condiţii cu caracter
personal, de care în contract poate fi legată survenirea sau nesurvenirea drepturilor
şi obligaţiilor patrimoniale ale soţilor şi nicidecum despre reglementarea
drepturilor şi obligaţiilor lor patrimoniale, ceea ce nu este acelaşi lucru.
Deci, prin contract matrimonial pot fi reglementate cele mai diferite relaţii
matrimoniale ce pot apare între soţi. Însă, la stabilirea acestora, soţii trebuie să ia în
consideraţie toate limitările aduse de legislaţia familială în acest sens, care au
scopul de a garanta executarea şi apărarea drepturilor şi intereselor legale ale
fiecăruia dintre soţi.