Drept civil.

Dreptul familiei

Curs 6
Conf. univ. dr. OANA GHIŢĂ
 Cuprins:

Efectele casatoriei
1. Efectele casatoriei cu privire la relatiile personale dintre soti si
la capacitatea de exercitiu
1.1. Obligatia de respect si sprijin moral
1.2. Obligatia de fidelitate
1.3. Obligatia de coabitare
1.4. Obigatia conjugala
1.5. Numele sotilor
1.6. Secretul corespondentei
2. Efectele casatoriei cu privire la relatiile patrimoniale dintre
soti – aspect generale cu privire la regimurile matrimoniale
1. Efectele casatoriei cu privire la relatiile personale
dintre soti si la capacitatea de exercitiu

Normele ce privesc efectele căsătoriei reglementează parţial

relaţiile personale dintre soţi, care dobândesc astfel un caracter
juridic, majoritatea raporturilor de acest gen având mai degrabă
un caracter moral.

În relaţiile ce se nasc în timpul căsătoriei este consacrat

principiul egalităţii dintre soţi, ca o aplicare a principiul egalităţii
sexelor prevăzut în art. 48 alin. (1) din Constituţie şi constă în
aceea că soţii hotărăsc de comun acord în tot ce priveşte căsătoria
(art. 308 Cod civil).
Art. 307 C. civ. relaţiilor de familie li se aplică
dispoziţiile Cărţii a II-a, Titlul II, Capitolul V „Drepturile şi
îndatoririle personale ale soţilor”, indiferent de regimul
matrimonial ales.

Art. 309 C. civ. - îndatoririle soţilor

(1) Soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin
moral.

(2) Ei au îndatorirea de a locui împreună. Pentru motive

temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat.
 1.1. Obligaţia de respect şi sprijin moral

Este o consecinţă a prieteniei şi afecţiunii pe care se

întemeiază raporturile de căsătorie.
Obligaţia are un caracter juridic, fiind dublată şi de
prevederile legii penale, care sancţionează fapta celui
care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel
îndreptăţit la aceasta, de a-l părăsi, alunga sau lăsa fără
ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale.
Sprijinul moral poate consta într-o susţinere reciprocă a
soţilor în proiectele profesionale, îngrijirea atentă a soţului
suferind sau o stimulare pentru ca soţul sau soţia să se
poată afirma pe diferite planuri.
 1.2. Obligaţia de fidelitate
Obligaţia de fidelitate rezultă implicit din principiul
monogamiei.
Codul Civil se referă şi la unele consecinţe ale acestei
obligaţii. Prezumţia de paternitate se întemeiază pe
obligaţia de fidelitate a soţilor, potrivit căreia soţul mamei
este tatăl copilului născut de aceasta. Anterior intrării în
vigoare a noului Cod Civil, această obligaţie exista pentru
femeie, iar în virtutea principiului egalităţii între sexe, ea
exista şi pentru bărbat.
După dezincriminarea penală a infracţiunii de adulter,
încălcarea obligaţiei de fidelitate poate constitui un motiv
de divorţ.
 1.3. Obligaţia de coabitare

Finalitatea relaţiilor dintre soţi impune obligaţia de a locui

împreună.

Această îndatorire rezultă din regula emisă în dispoziţiile

art. 309 alin. (2) Cod civil, pentru ca în finalul acestui
articol să fie prevăzut faptul că, pentru motive temeinice,
soţii pot hotărî să locuiască separat.
Refuzul unuia dintre soţi de a avea un domiciliu comun în
lipsa unor motive temeinice poate constitui motiv de
divorţ.

Există şi situaţii de excepţie, când sunt posibile domicilii

separate ale soţilor.

!! Exemplu: când numai unul dintre soţi îşi schimbă locul

de muncă într-o altă localitate şi acolo încheie un contract
de închiriere pentru o altă locuinţă.
Un soţ va putea cere evacuarea celuilalt soţ pentru
comportarea abuzivă.

Există însă posibilitatea evacuării soţului turbulent dacă

sănătatea celuilalt soţ este în pericol, nu are unde locui sau
locuinţa nu poate fi împărţită provizoriu.

Astfel, în timpul divorţului pot fi luate măsuri provizorii

privind locuinţa comună.
 1.4. Obligaţia conjugală

Obligaţia conjugală rezultă implicit din obligaţia de

coabitare, nefiind reglementată expres. Obligaţia subzistă
şi în situaţia în care soţii locuiesc separat, fiind o obligaţie
distinctă de aceea privind locuinţa comună.

Nerespectarea acestei obligaţii de către unul dintre soţi

poate constitui motiv de divorţ.

Conţinutul acestei obligaţii constă în îndatorirea soţilor de

a avea relaţii intime împreună.
 1.5. Numele soţilor

Odată cu declaraţia de căsătorie, soţii stabilesc şi numele

pe care urmează să-l poarte în timpul căsătoriei.

Opţiunea soţilor va fi făcută fie în cuprinsul declaraţiei de

căsătorie, fie ulterior, dar nu mai târziu de momentul
încheierii căsătoriei, printr-un înscris separat care se va
ataşa la declaraţia de căsătorie.
Art. 282 NCC:
să îşi păstreze numele
dinaintea căsătoriei;
să ia numele oricăruia
Viitorii soti pot conveni dintre ei;
sa ia numele lor reunite;
un soţ poate să îşi păstreze
numele de dinaintea
căsătoriei, iar celălalt să
poarte numele lor reunite.
Dacă viitorii soţi nu s-au pronunţat până la momentul
încheierii căsătoriei cu privire la numele pe care îl vor
purta, se prezumă că fiecare rămâne la numele avut
până atunci.

În cazul în care soţii au hotărât să poarte în timpul

căsătoriei un nume comun, niciunul dintre ei nu va
putea cere schimbarea acestui nume pe cale
administrativă decât cu consimţământul celuilalt soţ

[art. 311 alin. (2) Cod civil].

 1.6. Secretul corespondenţei

Niciunul dintre soţi nu va fi îndreptăţit să exercite un

control de orice natură asupra corespondenţei şi relaţiilor
sociale ale celuilalt soţ – potrivit art. 310 NCC.

Niciunul dintre soţi nu va avea nevoie de consimţământul

celuilalt soţ în alegerea profesiei, nefiind exclusă însă
posibilitatea consultării soţilor în legătură cu aceasta.

În temeiul principiului egalităţii soţilor, fiecare dintre ei

îşi poate dezvolta relaţiile umane, încheierea căsătoriei
neducând la dispariţia unuia sau a ambilor soţi din viaţa
profesională.
Căsătoria reprezintă însă o „limitare a libertăţii
individuale” sub aspectul comportamentului soţilor.

!! Exemplu practicarea unor hobby-uri sau a unor

activităţi de o moralitate îndoielnică, ce ar presupune
absenţa repetată de acasă, poate constitui motiv de
divorţ.

Cetăţenia nu se dobândeşte şi nu se pierde prin

căsătorie; cu alte cuvinte, căsătoria, prin ea însăşi, nu va
avea efecte cu privire la cetăţenia soţilor.
 2. Efectele căsătoriei cu privire la raporturile
patrimoniale dintre soţi

Prin regim matrimonial înţelegem totalitatea

normelor juridice care reglementează relaţiile dintre
soţi cu privire la bunurile lor şi pe cele dintre soţi şi
terţi privind bunurile şi datoriile soţilor comune.
Regimul matrimonial se ocupă numai de relaţiile
patrimoniale care-şi au izvorul nemijlocit în căsătorie, nu
de toate relaţiile patrimoniale dintre soţi.

 Aceasta este raţiunea pentru care anumite relaţii

patrimoniale exced sferei sale de interes.
Este cazul:
- obligaţiei de întreţinere;
- drepturilor succesorale;
- liberalităţilor.

Reformarea regimului matrimonial din România

constituie una dintre cele mai importante modificări adusă
prin noul Cod Civil.
Regimul matrimonial, ca sistem de reguli, are vocaţia
de a orândui repartizarea bunurilor între soţi şi de a
delimita puterile pe care soţii le au asupra
administrării bunurilor lor.

Repartizarea bunurilor înseamnă, de fapt,

compunerea patrimoniului fiecărui soţ şi constituie
criteriul substanţial pentru caracterizarea juridică a unui
anumit tip de regim matrimonial; iar puterile soţilor, ca
substanţă şi întindere, variază în funcţie de tipul de
regim matrimonial, dar şi de starea (“atmosfera”)
conjugală.
 Principiile regimurilor matrimoniale

Diversitatea regimurilor matrimoniale nu exclude existenţa

unui corp de principii ce guvernează raporturile
patrimoniale dintre soţi:
1. Principiul egalităţii în drepturi dintre soţi,
2. Principiul libertăţii alegerii şi a modificării regimului
matrimonial,
3. Principiul subordonării regimului matrimonial scopului
căsătoriei
Principiul egalităţii în drepturi dintre soţi
Art. 258 alin. 1 C. civ. “Familia se întemeiază pe
căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea
acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor
de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor.”

Principiul libertăţii alegerii regimului matrimonial

Noul Cod civil instaurează principiul libertăţii alegerii
regimului matrimonial, dar este de precizat că:
- liberatatea este una relativă şi mult mai restrictivă
decât în alte legislaţii;
- poate fi exercitată în limitele ofertei legale.
Liberatatea în alegerea regimului matrimonial este
caracterizată de următoarele:

- viitorii soţi au posibilitatea de a alege sau nu un

regim convenţional;

- dacă aleg un regim convenţional, au două

posibilităţi: regimul separaţiei de bunuri sau regimul
comunităţii convenţionale. Ambele sunt reglementate
de un set de norme imperative, iar libertatea părţilor se
poate manifesta doar în perimetrul demarcat de aceste
norme;
- viitorii soţi nu sunt obligaţi să se pronunţe explicit dacă
doresc un regim convenţional sau acceptă regimul legal
dar, dacă opţiunea lor este pentru un regim convenţional,
sunt obligaţi să încheie o convenţie matrimonială;

- regimul matrimonial, convenţional sau legal, este

mutabil;

- oricare ar fi regimul matrimonial, convenţional sau

legal, toate căsătoriile au un numitor comun patrimonial:
statutul imperativ, regimul primar imperativ – un nucleu
de reguli ce privesc raporturile patrimoniale aplicat
soţilor ca efect al căsătoriei.
Principiul subordonării regimului matrimonial
scopului căsătoriei
- relatiile patrimoniale dintre soti sunt accesorii
raporturilor nepatrimoniale si au menirea de a sustine
familia din punct de vedere material.
 Clasificare regimuri matrimoniale

După structura lor sunt:

– de comunitate;
– universale sau parţiale de bunuri;
– de separaţie (regimul separaţiei de bunuri şi regimul
dotal);
– regimuri matrimoniale eclectice, care îmbină separaţia de
bunuri în timpul căsătoriei, cu principiul comunităţii de
bunuri ce se manifestă la desfacerea acesteia.
După cum se pot sau nu modifica în timpul căsătoriei:
– regimuri mutabile;
– regimuri imutabile.

După izvorul lor, regimurile matrimoniale sunt:

– legale;
– convenţionale.