Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6 martie, 2013
Introducere
Prin intrarea in vigoare a Noului Cod Civil a fost abrogat Codul Familiei, reglementarea relatiilor
de familie fiind astfel inclusa in prevederile Codului Civil. Adoptarea acestui nou cod a adus
multiple modificari, inclusiv in ceea ce priveste relatiile de familie in general si regimurile
matrimoniale in special. Posibilitatea de a opta pentru unul din mai multe regimuri matrimoniale
exista de multe generatii in legislatiile straine, legislatia romana raman in urma cu modificare
legii in functie de nevoile omului modern.
Desi au exista numeroase discutii la elaborarea Codului Civil raportat la libertatea sotilor din
punct de vedere al alegerii regimului matrimonial, in sensul permiterii incheierii oricaror tipuri
de conventii matrimoniale sau limitarii acestora la cateva prevazute limitativ de lege, existand
sustinatori ai ideii unei libertati absolute in privinta conventiei matrimoniale, legiuitorul a optat
pentru o libertate limitata la regimul separatiei de bunuri ori cel al comunitatii conventionale.
numele sotilor,
sotilor, Noul Cod Civil reglementeaza unele dispozitii comune, precum locuinta familiei si
cheltuielile casatoriei, dispozitii care compun regimul primar imperativ.
Legat de regimul matrimonial, vechea legislatie impunea sotilor regimul comunitatii legale de
bunuri.
Regimul comunitatii legale de bunuri prevedea faptul ca sotii au doua categorii de bunuri: bunuri
comune si bunuri proprii. In principiu, bunurile dobandite in timpul casatoriei deveneau bunuri
comune iar bunurile proprii erau limitativ prevazute de lege. Astfel erau considerate bunuri
proprii :
bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara
numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut
aceasta valoare.
In legislatia precedenta, orice incercare a sotilor de a dobandi bunuri in nume propriu era lovita
de nulitate. Noul Cod Civil modifica aceste prevederi legislative, incercand sa modernizeze
regimul matrimonial prin oferirea posibiltatii sotilor de a stabili care regim matrimonial este
aplicabil bunurilor lor.
Fata de legislatia precedenta, Noul Cod civil consacra principiul libertatii conventiilor
matrimoniale.[4] Acest principiu existand insa intr-o legislatie mai veche, respectiv in Codul
civil de la 1864, nemaifiind introdus in Codul familiei, act ce a instituit un sistem unic, legal,
imperativ, imutabil, si anume regimul comunitatii legale de bunuri.[5]
Legislatia actuala prevede posibilitatea sotilor de a mentiona regimul matrimonial ales in
declaratia de casatorie. Astfel, sotii pot opta pentru una din urmatoarele regimuri :
Alegerea unui alt regim matrimonial decat cel al comunitatii de bunuri se face prin incheierea
unei conventii matrimoniale. Aceasta nu este definita prin lege insa literatura juridica o considera
ca fiind acel act juridic solemn prin care viitorii soti, in limitele oridinii publice si a bunelor
moravuri, de comun acord, decis sa supuna raporturile lor patrimoniale comunitatii
conventionale ori celui al separatiei de bunuri si sa concretizeze drepturile si obligatiile lor
patrimoniale in timpul casatoriei.[6]
Noul Cod Civil reglementeaza prin art. 321-324 o serie de aspecte referitoare la locuinta
familiei. Locuinta familiei este acea locuinta comuna a sotilor sau, in lipsa, locuinta sotului la
care se afla copii.
Teza a II-a a acestui articol stabileste locuinta familiei in cazul in care sotii au locuinte separate
sau sunt separati in fapt.
In privinta locuintei de familie sunt de observat existenta unui criteriu obiectiv si a unui criteriu
subiectiv. Criteriul obiectiv este redat de existenta unui imobil de locuit iar cel subiectiv de
destinatia data de soti respectivului imobil de a servi ca locuinta conjugala. Acest element
subiectiv (stabilirea imobilului ca locuinta conjugala) deosebeste locuinta familiei de orice alt
imobil detinut de soti in coproprietate. Astfel, indiferent de numarul de imobile detinut de soti,
unul singur intra in categotia locuintei de familie. Este de asemenea posibil ca imobilul sa nu fie
in proprietatea niciunia dintre soti, acestia fiind doar detentori precari. Din punct de vedere al
criteriului obiectiv, este irelevant daca imobilul apartine sotilor ori numai unuia dintre ei si de
asemenea este irelevant regimul matrimonial ales.
Locuinta de familie nu trebuie confundata cu domiciliul sotilor. Noul Cod Civil prevedere
obligatia sotilor de a locui impreuna dar nu si de avea acelasi domiciliu.
Un imobil poate fi notat in cartea funciara ca locuinta de familie, chiar daca sotul care solicita
notarea nu este proprietarul imobilului. Prin aceasta prevedere leguitorul instituie o modalitate de
asigurare a opozabilitatii fata de terti.
Indiferent de regimul matrimonial ales de soti, art. 322 NCC limiteaza dreptul oricaruia din soti
de a dispune prin acte juridice asupra imobilului cu destinatie de locuinta de familie. Bunul nu
este astfel scos din circuitul civil insa legea limiteaza dreptul unuia din soti de a dispune de bun
in lipsa consimtamantului expres al celuilalt sot. Astfel, niciunul dintre soti, chiar daca este
proprietarul exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuintei familiei si nici nu poate
incheia acte prin care ar fi afectata folosinta acesteia, in lipsa consimtamantului celuilalt sot.
Legea merge mai departe si limiteaza inclusiv dreptul de a dispune de bunurile mobile in sensul
ca un sot nu poate deplasa din locuinta bunurile ce mobileaza sau decoreaza locuinta familiei si
nu poate dispune de acestea fara consimtamantul scris al celuilalt sot. Incalcarea acestor
prevederi naste dreptul sotului pagubit de a cere anularea actului in termen de 1 an de la data la
care a luat cunostinta de acesta dar nu la mai mult de 1 an de la incetarea regimului matrimonial.
Nu se poate solicita anularea actului in cazul in care nu s-a notat locuinta familiei in cartea
funciara insa se pot solicita daune-interese de la celalalt sot. Prin exceptie, se poate solicita
anularea actului in cazul in care tertul avea cunostinta de calitatea de locuinta a familiei.
Aceste prevederi sunt aplicabile si in cazul in care imobilul este detinut in temeiul unui contract
de inchiriere. In acest caz fiecare sot are un drept locativ propriu, nefiind relevant faptul ca unul
dintre ei este titularul contractului sau ca acesta a fost incheiat inainte de casatorie.
In caz de desfacere a casatoriei, instanta poate dispune atribuirea folosintei locuintei catre unul
soti in in cazul in care nu este posibila folosinta comuna a acesteia si sotii nu se inteleg.
Atribuirea locuintei se face in functie de interesul superior al minorilor, de culpa in desfacerea
caasatoriei si de posibilitatiile locative proprii ale fostilor soti. Sotul care a obtinut beneficiul
contractului de inchirieire trebuie sa-l despagubeasca pe celalalt sot cu o indemnizatie care sa
acopere costurile de instalare in alta locuinta, cu exceptia cazului in care divortul s-a pronuntat
din culpa exclusiva a acestuia din urma.
Atribuiea locuintei de familie aflate in coproprietatea sotilor este posibila dupa regulile amintite
mai sus insa numai pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj.
Cheltuielile casatoriei
Sotii sunt datori sa-si acorde atat sprijin moral cat si sprijin material unul altuia. Sotii pot stabili
prin conventia matrimoniala cotele de contributie a fiecarui sot cu mentiunea ca prevederea prin
care suportarea acestor cheltuieli revine exclusiv unuia din soti este considerata nescrisa.
Contributie materiala, il lipsa unei stipulatii prin conventia matrimoniala se face in raport cu
mijloacele fiecaruia. Munca depusa de oricare dintre soti in gospodarie sau cu cresterea copiilor
este considerata contributie la cheltuielile casatoriei.
Independenta patrimoniala
Incheierea casatoriei nu are nicio inraurire asupra capacitatii sotilor de a incheia acte juridice
intre ei sau cu tertii. Aceasta este o modificare importanta adusa de Noul Cod Civil. Prin art.
1307 din vechiul Cod civil era interzisa vanzarea-cumpararea intre soti. Prin modificarile aduse
de Noul Cod, sotii pot contracta in mod valabil indiferent de tipul actului incheiat.
O alta modificare inspirata din codul civil francez prevede, in spiritul independentei patrimoniala
a sotilor, posibilitatea unui sot de a face si in lipsa consimtamantului celuilalt depozite bancare si
alte operatiuni in legatura cu acesta. In lipsa unei hotarari judecatoresti executorii care sa prevada
contrariul, sotul titular al contului are dreptul de a dispune de fondurile depuse in urma desfacerii
casatoriei.
Restrangerea puterilor unuia din soti (Actele de dispozitie cre pun in pericol grav interesele
familiei)
Restrangerea puterilor unuia din soti este un al doilea mecanism de protectia a sotilor prevazut de
regimul primar imperativ. Prin art. 316 NCC se prevede situatia in care unul dintre soti incheie
acte juridice prin care pune in pericol grav interesele familiei. In asemenea caz, celalalt sot
poate cere instantei de tutela ca, pentru o perioada determinata, dreptul de a dispune de anumite
bunuri sa poata fi exercitat numai cu consimtamantul sau expres. Aceasta limitare a puterilor
unuia din soti se dispune numai in mod exceptional si numai pe o perioada limitata de timp care
poate fi prelungita pana la 2 ani. Nerespectarea hotararii judecatoresti este sanctionata cu
Concluzii
Dupa cum am mai spus, regimul primar imperativ instituie un set de norme de la care sotii nu pot
deroga, indiferent de regimul matrimonial ales. Acesta reprezinta niste reguli de baza, niste
principii cu caracter general care incumba asupra oricarei casatorii. Alegerea unui regim
matrimonial poate avea efecte multiple asupra unei casatorii insa nu poate avea efecte asupra
acestor reguli imperative care reglementeaza casatoria. Alegerea unui regim matrimonial este de
regula ghidata de motive de ordin patrimonial, sotii incercad sa stabileasca o situatie pecuniara
cat mai clara atat in timpul casatoriei, cat si in eventualitatea unui divort. Noul Cod Civil pune la
dispozitia sotilor unul din cele trei regimuri matrimoniale, fiecare cu particularitatile lui.
Regimul comunitatii legale presunune ca bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre
soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune. Aceasta prevedere este preluata din vechea
legislatie si are ca efect detinerea bunurilor comune in devalmasie de catre soti. Asemenea vechii
legislatii, Noul Cod prevede in art. 340 care sunt bunurile proprii ale sotilor.
Regimul separatiei de bunuri prevede ca fiecare dintre soti este proprietar exclusiv in privinta
bunurilor dobandite inainte de incheierea casatoriei, precum si a celor pe care le dobandeste in
nume propriu dupa acasta data. Se observa astfel ca sotii pot stabili o situatie clara asupra
proprietatii bunurilor in sensul ca fiecare dintre ei poate fi proprietar exclusiv asupra bunurilor
achizitionate.
Regimul comunitatii conventionale reprezinta un mijloc prin care se deroga de la dispozitiile
regimului comunitatii legale.
In concluzie, observam ca regimul matrimonial ales are efecte principale asupra relatiilor
patrimoniale dintre soti. Regimul primar imperativ depaseste aceste limite si contine dispozitii
cuprinzatoare referitoare la aspecte plasate in afara sferei stricte a bunurilor care apartin sotilor
sau numai unuia dintre ei. Desi face referire la aspecte patrimoniale prin art. 317 si 327, regimul
primar imperativ transcende sfera patrimoniala si impune niste reguli generale si imperative fata
de drepturile si obligatiile ce decurg atat din incheierea casatoriei cat si din atitudinea de
sinceritate, fidelitate, loialitate pe care sotii si-o datoreaza reciproc.
[1] T. Bodoasca, A. Draghici, i. Puie, Dreptul familiei, ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012
[2] T. Bodoasca, A. Draghici, i. Puie, Dreptul familiei, ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012
[3] T. Bodoasca, A. Draghici, i. Puie, Dreptul familiei, ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012
[4] C. T. Ungureanu, s.a., Noul Cod Civil. Comentarii, doctrina, jurisprudenta, vol. I, ed.
Hamangiu, Bucuresti, 2012
[5] C. T. Ungureanu, s.a., Noul Cod Civil. Comentarii, doctrina, jurisprudenta, vol. I, ed.
Hamangiu, Bucuresti, 2012
[6] T. Bodoasca, A. Draghici, i. Puie, Dreptul familiei, ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012
[7] Conferintele Institutului National al Magistraturii, Noul Cod Civil, 2011