PROIECT DIDACTIC

al cursului (prelegerii)
(6ore)
Autor:
Cebotari Valentina, conf. universitar,
Doctor în drept.

1. Tema: Regimul contractual al bunurilor soţilor.

2. Obiectivele:

 să identifice regimul matrimonial contractual;

 să elucideze esenţa alegerii regimului matrimonial;
 să identifice noţiunea şi caracterele contractului matrimonial ;
 să determine conţinutul contractului matrimonial;
 să identifice modalitatea de încheiere a contractului matrimonial;
 să elucideze modalităţile de modificare şi reziliere a contractului
matrimonial;
 să identifice temeiurile de modificare şi reziliere judiciară a
contractului matrimonial;
 să determine datoriile soţilor şi modalitatea de stingere a acestora în
regimul matrimonial contractual.

3. Bibliografia:
1. Cebotari V. Dreptul familiei. Ediţia a III-a. Revăzută şi
completată.– Chişinău, 2014,
2. Filipescu Ion P. Tratat de dreptul familiei. Bucureşti, : Editura
ALL, 1996, p.1-10;
3. Crăciunescu C-M. Regimuri matrimoniale. Bucureşti; ALL
Beck, 2000, 173 p.;
4. Banciu A. A. Raporturile patrimoniale dintre soţi potrivit
noului Cod civil. Bucureşti, Hamangiu, 2011, 181 p.;
5. Florian E. Dreptul familiei. – Cluj-Napoca. Lumina lex, 2003,
6. Aniţei N.-C.,Convenţia matrimonială în dreptul internaţional
privat român. Bucureşti, C.H.Beck, 2013. 183p.;
7. Vasilescu P. Regimuri matrimoniale.Parte generală.-Bucureşti,
Rosetti, 2003
8. Pisarenco Olga. Noţiuni generale privind institutul regimului
matrimonial contractual.//Analele ştiinţifice ale Catedrei Drept
Patrimonial UT – Chişinău. Prag, 2011, p.107-111.
9. Бондов С. Н. Брачный договор. Москва.Юнити – Дана.
2000. 95 р;
10. Функ Я.И. Брачный договор. 2-е издание. Минск: Амалфея.
2003.

4. Teze principale:
 Noţiuni generale privind regimul matrimonial contractual;
 Contractul matrimonial – parte integrantă al regimului matrimonial;
 Elementele contractului matrimonial;
 Clauzele contractului matrimonial;
 Clauze privind regimul bunurilor dobândite de soţi în timpul căsătoriei:

1
  Clauze privind întreţinerea reciprocă;
 Clauze privind participarea la cheltuielile familiale;
 Clauze privind participarea la veniturile reciproce;
 Sancţiuni pentru soţul culpabil de desfacerea căsătoriei;
 Alte clauze patrimoniale;
 Datoriile soţilor şi importanţa regimului matrimonial pentru creditorii lor.

5. Probleme, abordări care depăşesc cadrul curricular, dar pot constitui sfera de interes
al unor masteranzi:
 Deosebirea şi asemănarea dintre contractul matrimonial şi
contractele civile;
 Mandatul tacit reciproc;
Exercitarea dreptului de proprietate în cazul încheierii unui contract matrimonial cu clauze
care stabilesc proprietatea comună în devălmăşie asupra unor bunuri.

Regimul contractual al bunurilor soţilor.

Rezumatul punctelor-cheie:
1. Noţiuni generale privind regimul matrimonial contractual
1.1. Noțiunea de regim matrimonial contractual
1.2. Caracterele juridice ale contractului matrimonial
1.3. Alte aspecte ale contractului matrimonial
2. Condițiile de validitate ale contractului matrimonial;
2.1. Condiții de fond pentru încheierea contractului matrimonial;
2.1.1.Capacitatea de a încheia un contract matrimonial;
2.1.2.Consimțământul pentru încheierea contractului matrimonial;
2.1.3. Obiectul contractului matrimonial;
2.2. Condiții de formă la încheierea contractului matrimonial;
2.2.1 Formalități premărgătoare;
2.2.2.Procedura incheierii contractului matrimonial;
2.2.3. Atribuțiile notarului;
3. Efectele contractului matrimonial;
4. Încetarea, modificarea, rezilierea și nulitatea contractului matrimonial;
5. Reglementarea datoriilor soţilor în cadrul regimului matrimonial contractual.

Obiectivele de referință
- să definească regimul matrimonial contractual;
- să elucideze esenţa alegerii regimului matrimonial;
- să identifice noţiunea şi caracterele contractului matrimonial ;
- să analizeze conţinutul contractului matrimonial;

2
 - să stabilească modalitatea de încheiere a contractului matrimonial;
- să exemplifice cazuri de declarare a nulității contractului matrimonial;
- să argumenteze temeiurile de modificare sau reziliere judiciară a contractului -
matrimonial;
- să clasifice datoriile soţilor şi modalitatea de stingere a acestora în regimul
matrimonial contractual.

1. Noțiuni generale privind regimul matrimonial contractual al bunurilor soţilor

1.1 Noțiunea de regim matrimonial contractual.

În Republica Moldova, legislaţia familială acordă soţilor posibilitatea de a modifica sau înlocui
regimul legal al bunurilor prin încheierea unui contract matrimonial, în care să-şi determine
drepturile şi obligaţiile patrimoniale în timpul căsătoriei şi/sau în caz de divorţ.

Diversitatea situaiilor patrimoniale ale celor care decid încheierea unei căsătorii conduce,
evident, la diversitatea modalităţilor în care ei îşi vor organiza raporturile sub aspect patrimonial.
Principiul libertăţii contractuale oferă cu această ocazie viitorilor soţi posibilitatea de a-şi alege sau
de a-şi crea propriul regim matrimonial care le v-a fi aplicat.1

După natura juridică contractul matrimonial reprezintă un contract civil, căruia îi sunt aplicabile
regulile generale în materie de încheiere, executare și încetare a contractelor, având însă şi unele
particularităţi, cum ar fi: subiecții speciali; soții sau viitori soți, obiectul și conținutul; doar
raporturile patrimoniale dintre soți, etc.

În doctrină întâlnim mai mulți termeni care caracterizează înțelegerea soților privind viața lor
patrimonială cum ar fi: „contract matrimonial”, „convenţie matrimonială”, „contract de căsătorie”
sau „contract prenunțial”. Primii doi termeni desemnează acordul de voinţă al soţilor referitor la
patrimoniul acumulat de ei în timpul căsătoriei. Cel de-al treilea, initial era folosit în Franța și
desemna actul juridic al căsătoriei, ca mai apoi să se limiteze doar la ”drepturile relative ale soților
cu privire la bunurile lor”2, fiind folosit în acest sens și în present.

În ceea ce priveşte semnificaţia termenului „contract prenupţial”, utilizat cu precădere în

doctrina şi legislaţia americană, situaţia se prezintă astfel. Termenul „prenupţial” înseamnă „înainte
de noapte”, adică înainte de căsătorie, întrucât nu este permisă locuirea tinerilor împreună înainte de
căsătorie. Prin contract prenupţial americanii au în vedere acordul de voinţă realizat numai între
persoanele care doresc să se căsătorească, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting drepturile

1
Cornu G. Les régimes matrimoniaux. 9éme éd. – Paris: PUF, 1997, p.163.
2
Alexandresco D., Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil roman. Vol.VIII, partea-I-a (Convențiile
matrimoniale).-București, Socec, 1916,p.6

3
şi obligaţiile acestora asupra patrimoniului existent şi viitor. Și în Anglia este mai des întâlnit
termenul contract prenupţial, întrucât majoritatea încheie contractul matrimonial înainte de
căsătorie, prin aceasta evitându-se necesitatea concretizării momentului încheierii contractului
matrimonial: înainte de căsătorie sau după căsătorie.

Doctrinarul O. Pisarenco propune o definiţie pentru termenul „regim matrimonial contractual”,

prin evidenţierea aspectelor definitorii ale acestuia în sistemul de drept al Republicii Moldova.
Astfel, regimului matrimonial contractual îi sunt caracteristice următoarele aspecte:

– un ansamblu de reguli stabilite de către soţi sau persoanele care doresc să se căsătorească şi
care poartă un caracter obligatoriu;
– stabileşte drepturile şi obligaţiile soţilor asupra patrimoniului conjugal;
– gestionează patrimoniul conjugal acumulat în timpul căsătoriei;
– determină soarta juridică a proprietăţii soţilor;
– se aplică pentru perioada căsătoriei şi, în unele cazuri, pentru perioada de după desfacerea
căsătoriei;
– ia naştere printr-un acord de voinţă realizat între persoanele care doresc să se căsătorească
sau între soţi;
– se autentifică notarial.
Termenii şi noţiunile prezentate, inclusiv trăsăturile caracteristice evidenţiate, permit
definirea regimului matrimonial contractual ca fiind un ansamblu de reguli stabilite de către soţi
sau persoanele care doresc să se căsătorească şi care poartă un caracter obligatoriu, stabilesc
drepturile şi obligaţiile soţilor asupra patrimoniului conjugal, modul în care va fi gestionat
patrimoniul conjugal acumulat în timpul căsătoriei şi determină soarta juridică a proprietăţii
soţilor pentru perioada căsătoriei şi, în unele cazuri, pentru perioada de după desfacerea
căsătoriei, în temeiul unui acord de voinţă autentificat notarial, realizat între persoanele care
doresc să se căsătorească sau între soţi. 3.

Mai simplu spus prin regim matrimonial contractual înţelegem un sistem de organizare şi de
conducere a vieţii patrimoniale a familiei conform unor reguli proprii stabilite de către soţi sau
viitorii soți în limitele prevăzute de lege și care devin obligatorii pentru ei.

1.2. Caracterele juridice ale contractului matrimonial.

Aşadar, dacă tradiţia face din convenţia matrimonială un pact de familie, legea nu îi conferă
decât forma şi esenţa unui contract care are următoarele caractere juridice:

3
Pisarenco O. Teza de doctor în drept…. Chișinău, 2015, p.56

4
 Este un contract bilateral . Este bilateral actul juridic civil care reprezintă voinţa concordată a
două părţi4. Manifestarea de voinţă a fiecăruia dintre soţi duce la încheierea contractului
matrimonial şi dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente pentru ambele părţi. În contractul
bilateral o parte îşi asumă o obligaţie numai pentru că şi cealaltă parte îşi asumă o obligaţie: de
aceea dependenţa prestaţiilor este evidentă5. Fiecare dintre soţi se obligă reciproc astfel încât
obligaţiile fiecăruia din ei să fie corelativă obligaţiei celuilalt. Aceasta se întemeiază pe legislaţia
familială, principiile şi natura relaţiilor de familie.
Contractul matrimonial este un contract bilateral special deoarece părţile ce încheie contractul
sunt strict stabilite de lege. Acestea pot fi doar soţii sau viitorii soţi. (art.27, Codul familiei).
Este un contractt cu titlu oneros. Titlul oneros se manifestă în conţinutul contractului, care
modifică regimul legal şi dacă unuia dintre soţi i se oferă mai multe drepturi, respectiv, are şi mai
multe obligaţii sau obligaţiile sunt mai voluminoase.
În opinia unor autori6, actele cu titlu oneros sunt acele acte juridice civile prin care cineva
procură altei persoane un folos patrimonial în schimbul unui echivalent.
Într-o altă opinie7, actele juridice cu titlu oneros sunt acelea prin care partea care procură
celeilalte părţi un anumit folos, urmăreşte ca, în schimb, să obţină un alt folos patrimonial mai mult
sau mai puţin echivalent.
Având în vedere specificitatea raporturilor conjugale și împrejurarea că prin convenția
matrimonială nu se reglementează un raport juridic izolat, ci întreaga viață patrimonială a soților,
achiesăm la opinia exprimată în literatura de specialitate, potrivit căreia orice încercare de a
introduce această convenție în ”tiparele simple și clasice ale Codului civil comportă o bună doză de
risc”. Dacă ar trebui totuși să ne asumăm acest risc și să încercăm o încadrare a convenției
matrimoniale în perimetrul definițiilor legale mai sus evocate, putem afirma că in glogo convenția
matrimonială prezintă puncte de joncțiune mult mai pregnante cu contractele sinalagmatice și
oneroase, decât cu cele unilaterale șigratuite8.
Caracterul oneros al contractului matrimonial reiese chiar din art. 27 al Codului familiei care
menţionează că „Contractul matrimonial este convenţia încheiată benevol între persoanele care
doresc să se căsătorească sau între soţi, în care se determină drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale
acestora în timpul căsătoriei şi / sau în cazul desfacerii acesteia.
În ce priveşte varietatea actelor oneroase, e de menţionat că contractul matrimonial poate fi atât
comutativ, cît şi aleatoriu.

4
Gh.Beliu,Drepr civil român. Introducere în drept civil. Subiectele dreptului civil. Bucureşti.1992.p.88
5
Ovidiu Ungureanu,Drept civil.întroducere,Ed.All Beck,Biicureşti,2000,p.99
6
A.Ţiclea,B-Gheorghe, M.Toma,Drept civil,Curs pregătit pentru examenul de licenţă,Biicureşti,1997,p.6-7
7
O.Ungureanu,Drept civil.întroducere...p.100
8
Nicolescu C.Regimuri matrimoniale…p.92

5
 Actele comutative sunt acele acte cu titlu oneros în care părţile cunosc sau pot cunoaşte, în chiar
momentul încheierii lor existenţa şi întinderea obligaţiilor ce le revin, sau prestaţiile reciproce sunt
stabilite de la început, de la data încheierii contractului matrimonial. (De ex. soţii îşi înserează în
contract drepturile şi obligaţiile patrimoniale fără a conţine anumite incertitudini).
Actele aleatorii sunt acele acte cu titlu oneros la a căror încheiere părţile nu cunosc întinderea
obligaţiilor având în vedere posibilitatea unui câştig sau viciul unei pierderi, datorită unei
împrejurări viitoare şi incerte ( De ex, soţii menţionează în contract că ,.contractul matrimonial va
produce efecte doar dacă se va naşte copilul). In acest caz prestaţia depinde pentru una din părţi sau
chiar pentru ambele de un eveniment incert, obligaţia uneia din părţi sau a ambelor nu este
cunoscută la încheierea contractului pentru că depinde de un eveniment care el însuşi este incert,
deşi este sigur că se va produce, dar nu se ştie când.
Este un contract solemn.O primă definiţie a actului solemn ar fi: Solemn este acel act juridic la
a cărui încheiere manifestarea de voinţa trebuie să îmbrace o anumită formă prescrisă de lege9. In
acest sens, autorul român Raluca Dumitriu10 menţionează că: „Actele juridice solemne reprezintă o
excepţie de la regula consensualismului, pentru încheierea lor valabilă fiind necesară, pe lângă
manifestarea de voinţă, respectarea unor cerinţe de formă, prevăzute anume de lege". Forma
solemnă pentru un astfel de act este o condiţie de validitate.
O altă definiţie asemănătoare este cea prezentată de G. Boroiu11 care spune că: "Actul juridic
solemn (denumit şi formal) este acel act juridic pentru formarea căruia simpla manifestare de voinţă
nu este suficientă, ci aceasta trebuie să îmbrace o anumită formă prescrisă de lege”.
Din cele menţionate putem spune că actului solemn şi în consecinţă contractului matrimonial
îi sunt caracteristice următoarele: caracterul solemn al actului juridic nu înlătură caracterul
consensual al lui, dar chiar îl amplifică, această amplificare a caracterului consensual, adică al
manifestării de voinţă are loc prin aducerea actului juridic la o anumită formă strict stabilită de lege.
Nerespectarea formei duce la nulitatea actului juridic.
Deci, putem concluziona că actul juridic solemn este un act juridic consensual îmbrăcat în forma
cerută de lege nerespectarea căruia înlătură forţa juridică al actului juridic în cauză. Solemnitatea
contractului matrimonial constă în încheierea lui în formă scrisă cu autentificare notarială aşa după
cum prevede art. 28, alin. 3 al Codului Familiei.
Este un contract încheiat personal.În literatura de specialitate deseori se ridică problema dacă
contractul matrimonial este un act juridic strict personal sau un act care poate fi făcut şi prin
reprezentare. Este strict personal actul juridic civil care nu poate fi făcut decât personal, fără a putea

9
Gh.Beliu,Drept civil romîn.întroducere în dreptul civil.Subiectele dreptului civil, Bucureşti, 2001,p.l34
10
Raluca Dumitriu,Drept civil, Vol I, Lumina Leo, Bucureşti,2000,p.l 13
11
G.Boroiu,Drept civil.Partea generală.Persoanele, Ed.All Beck, Bucureşti, 200l,p. 145

6
fi încheiat prin reprezentare12. Majoritatea actelor juridice civile pot fi încheiate personal, dar pot fi
încheiate şi prin reprezentare.13
Caracterul personal al contractului matrimonial se completează cu specificul său de act juridic
intuitu personae ceea ce este în strânsă legătură cu instituția căsătoriei care poate fi încheiată doar
personal. Regimul matrimonial ales de soți prezintă totalitatea raporturilor patrimoniale ce apar
între ei ca efect al căsătoriei și, soții aleg anume acest regim care ar corespunde cel mai bine
mentalităților și ideilor lor despre ce ar trebui să fie căsătoria și efectele sale patrimoniale. Această
concluzie este dedusă din art. 27 Codul Familiei.
În opinia unor autori, este totuși admis că, datorită specificului său patrimonial încheierea
contractului matrimonial să fie posibilă şi prin mandatar.
Este un contract accesoriu. Este accesoriu orice contract care completează un contract de bază.
Existenţa contractului accesoriu este de neconceput fără existenţa contractului de bază, de care
depinde durata primului. Conform art.28 CF al RM „Contractul matrimonial poate fi încheiat pînă
la înregistrarea căsătoriei sau, în orice moment în timpul căsătoriei”, iar conform art.31 CF al RM
„Clauzele contractului matrimonial se sting din momentul încetării căsătoriei, cu excepţia celor
care au fost stipulate pentru perioada de după încetarea căsătoriei”. Din aceste două prevederi
legale reiese că existenţa contractului matrimonial depinde de existenţa căsătoriei. De asemenea,
dacă dintr-o cauză sau alta actul juridic principal încetează acesta atrage şi încetarea actului juridic
accesoriu care-1 însoţeşte şi garantează. In schimb încetarea sau nulitatea actului accesoriu nu
influenţează cu nimic existenţa sau valabilitatea actului juridic principal care se apreciază exclusiv
în funcţie de elementele sale intrinseci.
Este un act juridic între vii. Este un act juridic între vii, deoarece este destinat prin esenţa lui să
producă efecte încă în timpul vieţii părţilor, nefiind posibil să conţină clauze testamentare.
Este un act juridic cu executare succesivă. Este cu executare succesivă - deoarece executarea lui
implică mai multe prestaţii, eşalonate în timp, şi va dura până-n momentul încetării căsătoriei, cu
excepţia acelor clauze care au fost stipulate pentru perioada de după încetarea căsătoriei ( art. 31
Codul familiei).
Este un act juridic numit. Contractul matrimonial este un act juridic numit. deoarece este
reglementat de Codul Familiei, fiindu-i dedicat un capitol distinct, capitolul VI - Regimul
contractual al bunurilor soţilor.
Contractul matrimonial este un contract negociat. Contractul matrimonial este un contract în
care condițiile sunt discutate, analizate de către soți, fiind negociate toate clauzele ce urmează a fi
incluse în contract, de sine stătător, fără careva impuneri din partea terților.

12
Gh. Beliu,Drept civil român.Introducere în dreptul civil.Subiectele dreptului civil...p.136
13
R.Dumitriu,Drept civil...p.l 16

7
 Este un act juridic cu caracter public.Caracterul public se manifestă prin înscrierea contractului
matrimonial într-un registru public care, cu regret încă nu este legiferat, dar reiese din conţinutul
art.32 Codul Familiei și anume, părțile sunt obligate de a înștiința creditorii despre încheierea,
modificarea sau rezilierea contractului matrimonial.
1.3.Alte aspecte ale contractului matrimonial.
Aspectul sociologic al contractului matrimonial.
În Republica Moldova există o statistică închisă care nu dă publicitate numărului de cupluri ce
au recurs la încheierea contractul matrimonial. Totuşi, ne putem da seama că numărul acestora este
foarte mic. Cu toate acestea, nu putem spune, că în Republica Moldova acest fenomen nu este
actual. In acelaşi timp este clar că contractul matrimonial, atât in Republica Moldova, cât şi în alte
state, nu este îndreptat spre majoritatea cuplurilor, de aceia el nu poate şi nici nu va fi ales de multe
cupluri în calitate de mod de reglementare a relaţiilor patrimoniale. Dovada acestora o reprezintă
practica acelor state în care. contractul matrimonial de mult timp este recunoscut de lege. dar în
acelaşi timp recurg la el doar 7-10 % din cei ce încheie o căsătorie. Trebuie de recunoscut că unul
din motivele principale ce au dus la modificarea regimului legal a bunurilor soţilor pe calea
încheierii contractului matrimonial îl reprezintă inegalitatea poziţiei sociale şi economice a soţilor.
Înainte de a lua hotărârea cu privire la încheierea contractului matrimonial trebuie de stabilit, cât
de importantă este încheierea acestuia pentru cuplul respectiv. Probabil, că în anumite situaţii
alegerea regimului legal e mult mai avantajos decât cel contractual. Bazându-ne pe practica ţărilor
străine, putem spune că majoritatea soţilor ce încheie contractul matrimonial, aparţin claselor bine
asigurate din punct de vedere economic şi care tind să menţină după sine proprietatea ce poate fi
lăsată ca moştenire.
Totuşi experienţa ultimilor ani demonstrează că numărul persoanelor cu câştig mediu care
încheie contractul matrimonial este în creştere. Una din cauzele principale ale acestui fenomen este
legată de faptul creşterii numărului divorţurilor şi tendinţa cetăţenilor de a se proteja, dacă nu de
prejudiciile morale, apoi cel puţin de cele patrimoniale, în caz dacă căsătoria va fi nereuşită.
De asemenea, tind să încheie un astfel de contract cei ce se recăsătoresc sau cei care au divorţat
anterior în condiţii dezavantajoase. Probabil, încheierea contractului matrimonial prezintă interes
pentru businessmani, deoarece încheierea căsătoriei pe baza regimului legal pune în pericol
existenţa şi dezvoltarea afacerii.
Pe lângă aceasta ar fi necesar încheierea contractului matrimonial pentru soţi între care există o
diferenţa de vârstă considerabilă şi unde unul din ei are o bază economică şi copii de la căsătoria
anterioară, ale căror interese economice părintele nu ar dori să le compromită.
Aspectul psihologic.

8
 Este legat de efectul prognozei. Psihologii afirmă că oricare ar fi tipurile prognozei, indiferent de
realitatea informaţiei, pe care ea se bazează, începând de la prezicerile ghicitorilor până la prognoze
analitice pregătite de profesionişti, ele sunt capabile să influenţeze, desfăşurarea evenimentelor.
Ţinând cont de faptul că în contractul matrimonial părţile sunt în drept să stabilească care bunuri
vor fi transmise în proprietatea fiecăruia în caz de divorţ, apare întrebarea, este oare divorţul
rezultatul aşteptat al căsătoriei, iar contractul matrimonial un catalizator al divorţului.
Aspectul etic.
Aspectul etic al contractului matrimonial este legat de imposibilitatea menţinerii unor aşa
condiţii ce aşează pe unul din soţi într-o situaţie foarte dezavantajoasă. Încheierea contractului
matrimonial presupune şi se bazează pe relaţii de respect între părţi. Dacă unul din soţi la încheierea
contractului matrimonial doreşte nu atât păstrarea propriei proprietăţi, cât dobândirea proprietăţii
celuilalt, atunci aceasta contravine scopului contractului matrimonial - să devină o modalitate
civilizată de reglementare a relaţiilor patrimoniale in căsătorie sau în caz de divorţ.
Din alt punct de vedere, aspectul etic al contractului matrimonial constă în imposibilitatea de
a transforma căsătoria doar intr-un mijloc de încheiere a contractului matrimonial. Contractul nu
poate fi condiţia principală sau dominantă la încheierea căsătoriei. Este inadmisibil faptul că
interesul material să fie deasupra sentimentelor şi încrederii într-o căsătorie. Contractul matrimonial
există pentru căsătorie şi nu invers14.

2. Condiţiile de validitate ale contractului matrimonial

2.1.Condiții de fond. Pentru ca un contract matrimonial să fie valabil încheiat şi deci să
producă efecte juridice el trebuie să corespundă anumitor cerinţe legale. In acelaşi timp cerinţele
înaintate contractului matrimonial sunt într-o legătură reciprocă cu condiţiile înaintate la încheierea
căsătoriei. Astfel, de exemplu, un contract matrimonial încheiat de persoane de acelaşi sex nu va
avea forţă juridică chiar daca acesta va îndeplini condiţiile de formă. De aceea, pentru a înţelege
natura juridică a contractului matrimonial, trebuie de atras atenţia şi la regulile consacrate de
dreptul familiei, altele decât cele consacrate contractului civil.
Condiţiile de fond la încheierea contractului matrimonial sunt acele condiţii care trebuie să
existe pentru a se putea încheia căsătoria. Lipsa lor determină imposibilitatea încheierii căsătoriei,
de aceea ele se se mai numesc condiții pozitive. Acestea au scopul de a evita cazurile de
ineficacitate a căsătoriei, deoarece în caz de desfiinţare a acesteia, foştii soţi nu mai pot fi repuşi
totalmente în situaţia anterioară încheierii ei, astfel cum se întâmplă în cazul actelor juridice civile
lovite de ineficacitate. Totodată, se preîntâmpină încheierea unor căsătorii şubrede inapte de a

14
Л.Максимович, Брачный договор, Москва,2000,р.58

9
realiza funcţiile familiei15. Mai pe scurt, atât căsătoria cât și contractul matrimonial, pentru a
produce efecte juridice trebuie să fie încheiate legal.
Legalitatea prezumă corespunderea conţinutului şi efectelor produse de contractul
matrimonial prevederilor legislaţiei în vigoare. Totodată, condiţia respectivă stabileşte că
contractul nu trebuie în fond să contravină legii. însăşi, condiţia de legalitate a încheierii
contractului rezultă din principiul legalităţii în desfăşurarea raporturilor civile și de familie. Astfel,
legalitatea este definită ca un principiu fundamental de drept în baza căruia orice subiect de drept
trebuie să respecte, şi când este cazul, să aplice legile şi celelalte acte normative.16
Deci, putem privi legalitatea, inclusiv şi în domeniul raporturilor contractuale matrimoniale
cel puţin sub doua aspecte - dinamic şi static, unde aspectul dinamic reflectă situaţia în care
acţiunile legate de încheierea şi executarea contractului urmează să nu contravină legislaţiei, iar
aspectul static priveşte situaţia în care toate efectele şi scopul realizat prin contract urmează a fi
conform legislaţiei.
Condiţiile de fond necesare pentru incheierea contractului matrimonial sunt: capacitatea;
obiectul; consimţământul; cauza.
2.1.1.Capacitatea de a încheia un contract matrimonial
Prin capacitatea de a încheia contracte se înţelege aptitudinea subiectului de drept civil de a
deveni titular de drepturi subiective şi obligaţii civile prin încheierea contractelor. Mai este numită
aceasta şi capacitatea de a contracta. Dar, capacitatea matrimonială diferă de capacitatea civilă.
Astfel, în timp ce capacitatea matrimonială începe de la vârsta legală pentru căsătorie, capacitatea
civilă de folosinţă începe de la naşterea persoanei fizice, cea de exerciţiu restrânsă începe de la
vârsta de 14 ani, iar cea de exerciţiu deplină de la 18 ani. Capacitatea juridică civilă este de două
categorii, după cum s-a arătat mai sus: de folosinţă şi de exerciţiu, iar capacitatea matrimonială este
unică şi începe de la vârsta legală pentru căsătorie, atât în ce priveşte dreptul la căsătorie, cât şi
exerciţiul acestui drept.
Vârsta legală ,matrimonială minimă, stabilită în art.14 Cod familiei, este de 18 ani atât pentru
bărbaţi cât şi pentru femei. Pentru motive temeinice, se poate încuviinţa încheierea căsătoriei cu
reducerea vârstei matrimoniale dar nu mai mult decât cu 2 ani. Reducerea vârstei matrimoniale va fi
încuviinţată de autoritatea tutelară în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul persoanele care doresc
să se căsătorească, în baza cererii acestora şi acordului părinţilor minorului. Astfel, numai persoana
fizică ajunsă la o anumită maturitate psihică poate încheia în mod valabil, cu conştientizarea exactă
a clauzelor formulate, a conţinutului în ansamblu, un contract matrimonial. Maturitatea psihică şi,
prin urmare, capacitatea de exerciţiu se dobândesc numai după ce minorul ajunge la vârsta de 18
ani sau dacă a încheiat căsătăria - la 16 ani.
15
Adriana Corhan,Dreptul familiei.Teorie şi practică, ...p.62
16
I.Trofimov, Dreptul contractelor(partea generală), Chişinău,2002,p.26-27

10
 Subiecte ale contractului matrimonial pot fi persoanele care doresc să se căsătorească sau
soţii. Conform legislaţiei în vigoare, soţii sunt persoanele care au încheiat căsătoria în modul
prevăzut de lege. În ceia ce priveşte persoanele care doresc să se căsătorească, legea nu stabileşte
expres din ce moment persoana este atribuită la categoria dată. Reieşind din articolul 10 Codul
familiei şi art. 31 al Legii R.M. privind actele de stare civilă17, aceştia pot fi persoanele care au
depus declaraţia de căsătorie la organul de înregistrare a actelor de stare civilă, iar căsătoria urmând
să se înregistreze în temeiul respectivei declaraţii comune a viitorilor soţi. Conform art.33 al legii
sus-menţionate, declaraţia de căsătorie se întocmeşte în formă scrisă, se depune personal de către
viitorii soţi la organul de stare civilă. Minorul, care a depus declarația de căsătorie și dorește să
încheie un contract matrimonial până la data încheierii căsătoriei o poate face doar cu acordul scris
al părinților sau al reprezentantului legal.
În ceea ce privește minorul care a fost emancipat în temeiul art.26 alin.3 Cod civil,
dobândind căpacitatea de exercițiu deplină la vârsta de 16 ani, în doctrină întâlnim opinii contrare.
Unii autori18, la care ne raliem, consideră că minorul emancipat care a obținut și permisiunea de a se
căsători înainte de a împlini vârsta matrimonială de 18 ani, ar putea încheia singur convenția
matrimonială, fără încuviințarea părinților sau a tutorelui și fără încuviințarea autorității tutelare.
Un deosebit interes prezintă încheierea contractului matrimonial între persoanele a căror
cetăţenie aparţine diferitor state. În acest sens, se menţionează raporturile juridice personale şi
patrimoniale ale soţilor, cetăţenii ai diferitelor state sunt determinate de legislaţia ţării pe teritoriul
căruia ei au sau au avut domiciliul comun. Raporturile juridice ale soţilor, legate de proprietatea lor
imobiliară, sunt stabilite în baza legislaţiei ţării pe al cărui teritoriu se află proprietatea. Dacă soţii
nu au şi nici nu au avut anterior un domiciliu comun, drepturile şi obligaţiile se determină pe
teritoriul Republicii Moldova, conform Legislaţiei Republicii Moldova19.
2.1.2.Consimţământul de a încheia contractul matrimonial
Ca și în cazul actului juridic al căsătoriei, este necesar consimțământul personal și simultan al
viitorilor soți sau al soților, acesta constituind o condiție esențială a încheierii contractului
matrimonial. Condiţiile de validitate ale consimţământului, recunoscute obligatoriu sunt:
a) să provină de la o persoană cu discernământ - să-şi dea seama de acţiunile ce le săvârşesc
şi consecinţele încheierii lui;
b) să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice - de a naşte, modifica sau stinge
raporturi de drept;
c) să fie exteriorizat - voinţa interna trebuie să fie identică cu cea externă;
17
Monitorul Oficial Rep.Moldova nr.97-99/765 din 17.08.2001
18
Crăciunescu C-M., Lupașcu D.,Emanciparea minorului în reglementarea Noului Cod Civil, în PR nr 9/11, p. 29
19
Convenţia Statelor membre ale CSI cu privire la asistenţa juridică şi raporturi juridice în materie civilă, familială şi
penală.Tratate internaţionale la care R.M. este parte(1990-1998),Ediţie specială, v.16, Chişinâu,Moldpress,Mon. Oficial
al R.M.,1999,p.262-291

11
 d) să nu fie viciat20.
Din punct de vedere juridic, consimţământul liber la căsătorie înseamnă lipsa viciilor de
consimţământ, respectiv a erorii, violenţei şi dolului.
Consimţământul la căsătorie nu este legat de consimţământul la încheierea contractului
matrimonial, astfel încât un consimţământ viciat la încheierea contractului nu afectează din punct de
vedere juridic încheierea căsătoriei. Insă un consimţământ viciat la încheierea căsătoriei poate duce
la nulitatea căsătoriei şi în consecinţă a contractului matrimonial.
De asemenea în timp ce la contractul matrimonial viciile de consimţământ sunt guvernate de
dreptul civil, la încheierea căsătoriei viciile de consimţământ sunt reglementate atât de dreptul civil
cât şi de dreptul familiei. Astfel art.48 al. 2 din Constituţia Republicii Moldova menţionează că:
"Familia se întemeiază prin căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie ...", de asemenea art. 11
al. 1 din Codul familiei menţionează acest sens că: pentru încheierea căsătoriei este necesar
consimţământul reciproc, neviciat, exprimat personal şi necondiţionat, al bărbatului şi femeii care
se căsătoresc, precum şi atingerea de către ei a vârstei matrimoniale".
Pentru a diferenţia consimţământul la încheierea căsătoriei, de consimţământul la încheierea
contractului matrimonial este necesar de făcut o paralelă între deosebirile de viciu la încheierea
căsătoriei cu cele de la încheierea contractului matrimonial.
Astfel, eroarea constă într-o reprezentare falsă a realităţii la încheierea unui act juridic.
Dacă în privinţa contractului, în cazul dat-contractul matrimonial, eroarea poate cuprinde o
falsă reprezentare cu privire la natura actului juridic, calităţile substanţiale ale obiectului actului
juridic, părţile actului juridic, atunci în privinţa încheierii căsătoriei, eroarea constituie un viciu de
consimţământ, numai dacă se referă la identitatea fizică a celuilalt soţ, deoarece, datorită naturii
specifice a relaţiilor familiare o căsătorie nu poate fi încheiată pe principii pur materiale. O
căsătorie astfel încheiată ar putea fi afectată de nulitate.
Totuşi, s-a menţionat, că datorită condiţiilor în care se încheie căsătoria -prezenţa personală a
viitorilor soţi, identificarea lor de către persoana, care oficiază căsătoria, cunoaşterea prealabilă a
viitorului soţ, în mod obişnuit, timp de cel puţin o lună — anularea căsătoriei pentru acest viciu de
consimţământ este aproape imposibil.
Dolul este inducerea în eroare prin mijloacele viclene, în scopul de a determina o persoană
să încheie actul juridic.
Iată două deosebiri dintre căsătorie şi contractul matrimonial:
- în timp ce contractul matrimonial ar putea fi afectat de dol, pentru o cauză de natură
materială, căsătoria pentru asemenea motive nu poate fi considerată ţinută de dol.

20
Baieş Sergiu, Nicolae Roşca,Drept civil.Partea generală.Persoana fizică.Persoana juridică,voi I, Cartier,
Chişinău,2004,p. 163

12
 - în majoritatea cazurilor contractul matrimonial nu va fi afectat de dol dacă cealaltă parte a
tăinuit că suferă de anumite boli, în timp ce căsătoria va putea fi declarată nulă pentru acest motiv,
informarea privind starea sănătăţii fiind o obligaţie de bază reciprocă.
În ceea ce priveşte consimţământul afectat de violenţă şi leziune, se poate spune că nu există
condiţii de calificare aparte pentru căsătorie şi pentru contractul matrimonial. Constrângerea fizică
sau morală (violentă) ca şi concursul de împrejurări grele de care a profitat cealaltă parte, sunt
aceleaşi pentru toate actele juridice, fie ele contracte sau de altă natură.
2.1.3.Obiectul contractului matrimonial
Obiectul esențial al contractului matrimonial îl constitue regimul matrimonial voluntar
și concret pe care viitorii soți îl aleg ca alternativă la regimul matrimonial legal, altfel spus
statutul patrimonial pe care soții înțeleg să-l aplice în raporturile dintre ei. În subsidiar
contractul matrimonial poate cuprinde și alte clauze aflate într-o legătură mai strânsă sau mai
îndepărtată cu regimul matrimonial.
Obiectul contractului matrimonial, la fel ca și obiectul altor acte juridice trebuie să
îndeplinească cerinţele prevăzute în art.315 din Codul civil și anume:
a) să fie licit - să nu contravină legii, ordinii publice sau bunelor moravuri;
b) să se afle în circuitul civil;
c) să fie determinat sau determinabil, cel puţin în specia sa - de exemplu, dacă obiectul se referă la
o prestaţie(serviciu), atunci se indică lucrările care trebuie efectuate, dacă obiectul se referă la
un bun cert el trebuie determinat prin elementele care îl individualizează, iar dacă este de gen
trebuie determinat cel puţin prin specie şi cantitate.
Pot constitui obiect al contractului matrimonial atât bunurile prezente, cât și cele viitoare.
Libertatea soților la încheierea contractului matrimonial nu este absolută , fiind supusă unor limite
legale generale cum ar fi: dispozițiile imperative ale legii, ordinea publică sau bunele moravuri
( art.334 Cod civil). Legiuitorul a instituit și limitete speciale: astfel principiul egalității dintre soți
nu poate fi încălcat în nici un fel la stabilirea oricărui regim matrimonial ales, după cum nu s-ar
permite ca un soț să aibă doar drepturi , iar celălalt doar obligații.
Obiectul contractului matrimonial îl reprezintă drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale
soţilor. Iar patrimoniul în sensul art.453 al Codului civil: „...reprezintă totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o sumă de valori active și pasive
legate între ele, aparţinând unor persoane fizice şi juridice determinate". Deci, în continuare vom
vorbi despre patrimoniul soţilor sau viitorilor soţi, ca obiecte materiale ale contractului matrimonial.
Patrimoniul soților la momentul încheierii căsătoriei poate fi valoros sau mai puțin valoros.
Indiferent de acest criteriu contractul matrimonial poate cuprinde reglementări atât în privința
bunurilor existente, cât și în privința bunurilor viitoare.

13
 Prin crearea regimului contractual soţilor li se acordă împuterniciri destul de largi. Ei pot
folosi în calitate de bază contractuală regimul legal, modificândul şi completândul cu prevederi
speciale. De exemplu, e posibil de prevăzut în contract că toate actele juridice şi faptele ce presupun
cheltuirea unei anumite sume de bani să fie aduse la îndeplinire de către un soţ cu acordul în scris al
celuilalt.
Soţii de asemenea sunt în drept să stabilească regimul proprietăţii separate. Acest regim
presupune şi constă în aceia că bunurile dobândite de fiecare dintre soţi, vor aparţine celuia ce le-a
dobândit. La regimul proprietăţii separate e necesar de stabilit în ce măsură, fiecare dintre soţi va
contribui la întreţinerea gospodăriei, sau altfel spus la cheltuielile casnice. Cheltuielile casnice au
fost grupate în felul următor:21
1. La prima grupă se referă cele mai prozaice dar necesare cheltuieli: plata serviciilor comunale,
plata serviciilor de transport, alimentaţia, cheltuieli pentru întreţinerea automobilului (în legătură
cu procurarea combustibilului, în legătură cu parcarea etc), plata pentru alte servicii cum ar fi
telefon, internet etc), cheltuieli legate de întreţinerea terenului, vilei etc. Dacă proprietatea
enumerată este asigurată, atunci în cheltuielile primare se includ şi primele de asigurare.
2. Grupa II se compune din cheltuieli legate de plata studiilor, serviciilor medicale (inclusiv
procurarea medicamentelor), de plata pentru frecventarea instituţiilor curativ profilactice,
sanatorii etc.
3. La grupa a III se atribuie cheltuielile pentru odihnă şi călătorii.
4. În a IV grupă intră aşa numitele cheltuieli de buzunar, adică sumele de bani, pe care soţii sunt în
drept să le cheltuie potrivit voinţei proprii. Aceste tipuri de cheltuieli pot fi împărţite între soţi
atât proporţional veniturilor fiecărui soţ, cât şi egal.
Soţii pot să supună jurisdicţiei contractuale doar o parte din proprietate, dar în cazul dat
partea de proprietate ce nu va fi reglementată de contract va fi supusă regimului legal, care în cazul
nostru este regimul proprietăţii comune în devălmăşie. În cazul în care ambii soţi dispun de venituri
proprii, în contractul matrimonial poate fi stabilită ordinea de participare a lor la veniturile
fiecăruia. Dacă, însă, de venituri dispune doar unul din soţi, în contractul matrimonial poate fi
stabilită posibilitatea de acordare a unei părţi din venit celuilalt soţ. De exemplu, în contract se va
stabili că 25% din veniturile rezultate din activitatea de întreprinzător a unui soţ vor fi distribuite
celuilalt soţ22.
Soţii au dreptul să prevadă în contractul matrimonial obligaţia de întreţinere reciprocă sau
obligaţia unui soţ de a-1 întreţine pe celălalt. În cazul în care este vorba de întreţinerea solului ce
are dreptul, în corespundere cu legea la pensia de întreținere aceste prevederi se vor supune tuturor
cerinţelor legale cu privire la achitarea pensiei.
21
Л.Максимович. Брачный договор...р.50
22
М.В.Антоколъская. Семейное право...p. 159

14
 În primul rând aceasta se referă la soţul ce a lăsat cariera sau studiile, pentru acordarea unei
atenţii mai mari familiei. Acel soţ e evident cointeresat în faptul, că în contractul matrimonial să se
indice clar dreptul său la întreţinere care va fi acordată de celălalt soţ atât în timpul căsătoriei cât şi
după divorţ. In caz contrar, soţul ce a jertfit cariera de dragul familiei se poate pomeni într-o situaţie
extrem de grea, deoarece nu-şi va putea asigura un loc de muncă corespunzător după o pauză de ani
de zile. Dreptul de a obţine întreţinerea de către soţ poate fi inclus în contractul matrimonial şi în
alte situaţii, chiar dacă soţul beneficiar al acestui drept contractual nu dispune de dreptul legal la
întreţinere.
Soţii sunt în drept să includă în contractul matrimonial prevederi pentru caz de partaj ai
proprietăţii. Un astfel de acord poate duce la evitarea contradicţiilor în privinţa bunurilor
îmbunătăţite considerabil de către un singur soţ şi pretinse la divorţ de către celălalt.
La acest capitol, se mai poate analiza şi statutul bunurilor copiilor. Aşa cum copilul nu are drept
de proprietate asupra bunurilor părinteşti, iar părinţii-asupra bunurilor copiilor (cu excepţia
dreptului la moştenire şi la întreţinere), la încheierea contractului matrimonial trebuie delimitate
bunurile soţilor de cele ale copiilor. Depunerile băneşti pe numele copiilor comuni minori făcute din
contul bunurilor soţilor dobândite în timpul căsătoriei, aparţin copiilor şi nu sunt luate în
consideraţie la încheierea contractului matrimonial. în particular, copilul este proprietar al bunurilor
primite în dar, moştenite sau dobândite în alt mod, şi al tuturor bunurilor procurate din mijloacele
lui.
Spre deosebire de alte legislaţii, legislaţia RM interzice includerea în contractul matrimonial
a unor drepturi şi obligaţii nepatrimoniale. Deci, drepturile şi îndatoririle personale dintre soţi nu
pot fi obiect al contractului matrimonial. Nu poate fi, de exemplu, stabilită în contract datoria soţilor
de a se iubi, de a-şi păstra fidelitate conjugală etc.23
2.2 Condiţii de formă.
2.2.1.Formalităţi premergătoare contractului.
Înainte de a trece la încheierea contractului matrimonial, soţii sau viitorii soţi trebuie să
stabilească dacă au nevoie sau nu de o asemenea convenţie.
De asemenea înaintea perfectării contractului matrimonial soţii sau viitorii soţi vor trebui să ia
cunoştinţă de natura juridică a unui asemenea tip de act juridic. Nefiind iniţiaţi în ceea ce înseamnă
instituţia contractului matrimonial, ar exista pericolul, că în urma dobîndirii forţei juridice a acestui
contract, ca unul dintre soţi să invoce nulitatea acestui act juridic sub pretextul, că ar fi afectat de
eroare. În mod normal, informaţia privind natura juridică a contractului matrimonial ar putea fi
obţinută de la avocaţi, de la notarul ce urmează să autentifice contractul. Dar iată câteva
recomandări:

23
Л.Максимович,Брачный договор...р.53

15
 1) Procesul de negociere şi încheiere a contractului matrimonial decurge mult mai simplu,
dacă cuplul duce discuţii în ceea ce priveşte consecinţele financiare ale căsătoriei şi despre esenţa
generală a contractului matrimonial.
2) Fiecare soţ trebuie să fie informat deplin în ceea ce priveşte drepturile patrimoniale de
după divorţ, sau după decesul celuilalt soţ, astfel încât orice renunţare la drepturi să nu pară
dubioasă.
3) Cel mai dificil aspect al procesului de încheiere a unui astfel de act juridic este că acesta
reprezintă o tranzacţie comercială între două părţi care sunt îndrăgostite.24
După ce a fost stabilită natura juridică a contractul şi a fost stabilită necesitatea încheierii
unui asemenea contract, persoanele ce urmează să se căsătorească sau soţii ar trebui să stabilească
regimul matrimonial.
În conformitate cu art. 29 alin.1 Codul familiei: "Prin contract matrimonial soţii pot
modifica regimul legal al proprietăţii în devălmăşie...". Reieşind din aceste dispoziţii, putem spune,
că legea permite soţilor sau viitorilor soţi să-şi stabilească regimul matrimonial convenabil
cunoscut până la acea dată; de asemenea soţii pot alege un regim combinat.
În literatura de specialitate25 sunt prezente următoarele tipuri de regimuri matrimoniale:
1) Regimul separaţiei de bunuri sau patrimonii. Se arată că, în acest regim matrimonial
bunurile prezente şi viitoare a fiecărui soţ sunt cu totul separate de bunurile celuilalt soţ şi că fiecare
păstrează asupra patrimoniului său drepturile pe care le avea înainte de căsătorie. În cadrul
regimurilor matrimoniale de separație operează o repartizare bipartită a activului şi pasivului, în
cadrul unui astfel de regim existând de regulă, doar două patrimonii separate, acelea ale soţului şi
cele ale soţiei.
2) Regimul comunităţii. In acest regim matrimonial totalitatea bunurilor soţilor sau numai o
parte din ele formează, pe toată durata căsătoriei, o masă comună aparţinând soţilor în
coproprietate. În cadrul regimurilor matrimoniale de tip comunitar apare o a treia masă de bunuri
numite comune, care poate să se dezvolte diferit în raport cu bunurile proprii ale soţilor, ajungând
să le înglobeze pe acestea în totalitate în regimul comunităţii universale. Comunitatea mai poate fi
restrânsă care se caracterizează prin coexistenţa a trei mase de bunuri: bunuri poprii ale soţului, a
soţiei și bunuri comune. Acest tip de regim care cuprinde bunurile dobândite de soți în timpul
căsătoriei și care formează proprietatea comună în devălmășie – este stabilit de Codul familiei al
Republicii Moldova ca regim legal al bunurilor soților.
3) Regimul mixt combină reguli din regimul de comunitate și reguli din regimul de separație
- cum ar fi, de exemplu, soţii ce vor sa se căsătorească vor stabili domiciliului statutul proprietăţii

24
www.womenof.com.Bridget K.Sullivan,Esg.Sherman&HowartL.L.C
25
C.Hamangiu,I.Rossetti-Bălănescu,Al.Băicoianu,Drept civil român... p.2

16
comune în devălmăşie, iar oricărui alt bun imobil procurat în timpul căsătoriei i se va atribui statutul
proprietăţii separate.26
2.2.2.Procedura încheierii contractului
După ce au fost îndeplinite formalităţile premergătoare contractului se trece evident la
încheierea contractului.
Contractul matrimonial poate fi încheiat atât până, cât şi-n orice moment după înregistrarea
căsătoriei. Aceasta reiese expres din dispoziţiile art. 28.alin. 1 Codul Familiei, care menţionează:
"Contractul matrimonial poate fi încheiat până la înregistrarea căsătoriei sau, în orice moment în
timpul căsătoriei".
Potrivit legislaţiei familiei, căsătoria se consideră încheiată din momentul întocmirii de către
funcționarul de stare civilă a actului de căsătorie în baza acordului liber exprimat de fiecare dintre
viitorii soți și semnarea lui de către ambii. Dacă contractul matrimonial este încheiat până la
înregistrarea căsătoriei, atunci el va produce efecte juridice din momentul încheierii căsătoriei la
oficiul de stare civilă. Până la înregistrarea căsătoriei drepturile şi obligaţiile contractuale nu se
răsfrâng asupra părţilor. Deci, dacă căsătoria nu este încheiată din anumite motive, contractul
rămâne caduc. În atare condiţii, contractul matrimonial, încheiat până la înregistrarea căsătoriei,
poate fi privit ca un contract încheiat sub condiţie suspensivă 27, ştiut fiind faptul că actul juridic
încheiat sub condiţie suspensivă produce efecte juridice în dependenţă de apariţia sau neapariţia
unor evenimente.
Contactul matrimonial încheiat în orice moment în timpul căsătoriei, dobândeşte forţă
juridică din momentul autentificării sale notariale. Autentificare contractului matrimonial se face
de către notar în prezenţa ambelor părţi.
Este necesar de menţionat că încheierea contractului matrimonial nu este o condiţie
obligatorie care trebuie îndeplinită pentru înregistrarea căsătoriei. Deci, problema privind
Încheierea sau nelnchelerea contractului matrimonial este şl trebuie să fie soluţionată de părţi liber
şi fără intervenţia terţilor, deoarece după cum pe bună dreptate se menţionează în literatura de
specialitate, încheierea contractului matrimonial este un drept şi nu o obligaţie28.
După cum s-a menţionat anterior, încheierea contractului matrimonial trebuie să fie liberă
de orice influenţă externă. Obligarea unuia din soţi (viitorii soţi) de către altul la încheierea
contractului matrimonial, sau obligarea ambilor soţi de către terţi(de exemplu, părinţii), reprezintă o
încălcare gravă a legislaţiei29.

26
V.Cebotari, Dreptul Familiei, Ediţia II. p. 123
27
Бондов C.H. Брачный договор. p.57
28
Ibidem, .р. 57
29
Максимович Л., Брачный договор...p.44

17
 Contractul matrimonial poate fi încheiat atât în privinţa bunurilor prezente, cât şi-n privinţa
bunurilor viitoare. Sunt considerate bunuri prezente bunurile care există în proprietatea unuia sau
ambilor soţi în momentul încheierii contractului. Bunuri viitoare sunt acele bunuri care vor fi
dobândite de-a lungul traiului în comun după încheierea contractului matrimonial.
Ca şi oricare alt contract, contractul matrimonial este un act juridic ce necesită a fi semnat.
Insă oricare alt tip de contract poate fi semnat atât de părţi cât şi de către reprezentanţii acestora în
baza împuternicirilor acordate. In acest sens, în literatura de specialitate sunt formulate opinii
diferite. Unii autori considerând că contractul matrimonial poate fi semnat şi de către reprezentanţii
soţilor / viitorilor soţi, alte opinii sunt că acest gen de contracte nu sunt posibile de semnare prin
intermediul reprezentantului, deoarece semnarea contractului matrimonial poate fi adusă la
îndeplinire doar de către părţi, datorită caracterului specific al acestui contract.
Art. 28 alin.3 Codul familiei dispune: „contractul matrimonial se încheie în formă scrisă şi
se autentifică notarial. Nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea contractului. În sensul
acestei prevederi, se impune redactarea unui document care să exprime conţinutul actului respectiv.
În caz de necesitate persoanele cointeresate în alcătuirea proiectului contractului matrimonial pot
solicita ajutorul competent fie al unui avocat, fie al unui notar.
Deoarece , actele notariale pot fi întocmite de orice notar, iar conform art. 6 din Legea
privind procedura notarială nr.246/2018 „Actele notariale se intocmesc la biroul notarial...." putem
deduce, că locul încheierii contractului matrimonial este sediul biroului notarial. Pentru
autentificarea contractului matrimonial, părţile sunt în drept să se adreseze la oricare din birourile
notariale din Republica Moldova.
Această libertate e acordată de legiuitor, deoarece, contractul matrimonial poate fi încheiat şi
înainte de încheierea căsătoriei, când părţile contractuale, de regulă, nu dispun de un domiciliu
comun şi în acest caz, n-ar avea sens prevederea cu privire la autentificarea contractului la domiciliu
comun al părţilor.
Mai este de menţionat, că actele notariale, deci şi contractul matrimonial, pot fi îndeplinite şi
în afara sediului biroului notarial, dacă aceasta o cer părţile contractului. Astfel, în asemenea situaţii
contractul matrimonial va fi considerat încheiat în acel loc unde a avut loc autentificarea propriu-
zisă.
2.2.3.Atribuţiile notarului
Obligaţia notarului constă în lămurirea importanţei şi sensului acestui tip de contract şi de
asemenea în lămurirea consecinţelor ce vor emana după încheierea lui. Această obligaţie a notarului
îşi are începutul în art. 23 al Constituţiei RM care indică în alin. 2 că: "Statul asigură dreptul
fiecăruia de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. în acest scop statul publică şi face accesibile
toate legile şi actele normative" și este prelungită în art. 31 alin.7 din Legea privind procedura

18
notarială nr.246/2018 ”Notarul va explica părților, în mod imparțial, consecințele și efectele juridice
ale contractului, inclusiv obligația generală de achitare a impozitelor și taxelor stabilite de legislație
sau obligativitatea înregistrării drepturilor în registrele publice corespunzătoare”. Lămurirea esenţei
acestui contract de asemenea limitează dreptul unei părţi de a invoca existenţa viciilor de
consimţământ prevăzute în Codul civil.
După cum s-a mai subliniat, soții pot să-și întocmească contractul singuri sau să recurgă la
serviciile unui jurist, inclusiv la notar. Acest lucru este consfințit în art.31, alin 6 din Legea
nr.246/2018 ”Proiectul contractului poate fi redactat de către părți sau de către notar. Dacă proiectul
contractului, prezentat de părți, nu corespunde cerințelor legale sau nu conține toate clauzele și
informațiile necesare, notarul va propune părților să ajusteze textul contractului la cerințele legale,
iar în cazul în care părțile refuză ajustarea textului contractului, notarul are dreptul să refuze
autentificarea acestuia”.
Textul contractului trebuie să fie scris clar şi citeţ. Termenele şi datoriile trebuie să fie
indicate în contract cel puţin o dată cu litere, iar numele şi prenumele cetăţenilor să fie scris fără
prescurtări, indicându-se adresa ori domiciliul.
Contractul se semnează de ambele părţi în prezenţa notarului. Dacă din anumite motive
(boală, deficienţe fizice) una,sau ambele părţi nu pot semna desinestatător contractul, acesta se
semnează de o altă persoană, despre aceasta făcându-se o menţiune, cu privire la motivele care au
împiedicat semnarea contractului de către contractant.
Utilizarea mijloacelor tehnice la semnarea actului juridic este permisă în cazul şi în modul
stabilit de lege, ori prin acordul părţilor .Contractul matrimonial se întocmeşte în 3 exemplare, toate
având aceeaşi forţă juridică .dintre care unul rămâne la notar şi respectiv celelalte 2 exemplare la
fiecare dintre părţi.

3.Efectele contractului matrimonial

Conţinutul contractului matrimonial reprezintă prin sine alegerea şi constatarea regimului
juridic matrimonial dintre soţi sau viitorii soţi30.
Persoanele care doresc să se căsătorească, de obicei, nu au bunuri comune, însă ei pot
prevedea în contractul matrimonial cine şi în ce mărime va suporta cheltuielile pentru nuntă, care
va fi soarta bunurilor transmise soţilor în calitate de daruri de către părinţi, rude, prieteni.
Persoanele căsătorite au posibilitatea în orice moment să prevadă regimul juridic al bunurilor
de care dispun la momentul încheierii contractului matrimonial şi al bunurilor pe care 1e vor
procura în timpul căsătoriei.

30
Зайцева Т.И.,Галеева Р. Ф., Ярков В.В. Семейное право в нотариальной практике// Бюллетень нотариалбной
практики.-2002.№.1, р. 16.

19
 Elementul esenţial al conţinutului contractului matrimonial este stabilirea regimului juridic al
bunurilor soţilor. Astfel, contractul matrimonial, poate stabili regimul comun, separat sau pe cote
asupra tuturor bunurilor soţilor, asupra unor categorii de bunuri sau asupra bunurilor fiecărui soţ în
parte. Soţii ar putea lua ca bază regimul legal, modificându-1 şi completându-1 cu o prevedere sau
alta.
În cazul stabilirii regimului proprietăţii comune asupra tuturor bunurilor soţilor, orice obiect,
cu excepţia celor ce aparţineau unuia dintre soţi, înainte de încheierea căsătoriei, devine proprietate
comună, nefăcând nici o excepție pentru bunurile personale prevăzute la art.22 Codul Familiei.
Acest tip al regimului matrimonial se întâlnește foarte rar și face parte din comunitatea universală
de bunuri, în cadrul căreia soții nu dobândesc proprietate personală, indiferent de titlul dobândirii
bunului.
Conform art.29 alin.2 al Codului familiei, soţii sunt în drept să stabilească regimul
separăției de bunuri. Acest regim presupune că între soţi nu există nici un fel de proprietate
comună. Fiecare dintre soţi îşi procură bunuri pentru el însuşi care îi vor aparţine cu drept de
proprietate personală. Regimul separăției este binevenit pentru familia unde ambii soţi au un venit
desinestătător, împart egal obligaţiile casnice şi educă copiii. Totodată, acest regim necesită a
determina în ce măsură fiecare dintre soţi va participa cu venitul său la administrarea gospodăriei
comune.
Regimul proprietăţii pe cote-părţi presupune trecerea bunurilor dobândite pe parcursul căsătoriei
de fiecare dintre soți în proprietatea comună pe cote-părţi. Acest regim se stabileşte în privinţa
tuturor bunurilor soților sau a oricărui bun, indiferent de faptul cine l-a dobândit, esențial este cine a
făcut cheltuielile și, respectiv, se determină mărimea cotei fiecăruia dintre soţi. Desigur, soții pot
stabili mărimea cotelor – părți și după alte criterii, iar în cazul când nu este indicată mărimea
cotelor, atunci acestea vor fi determinate prin evidenţa investiţiilor şi cheltuielilor fiecărui soţ în
proprietate comună.
În baza principiului disponibilităţii, soţii sau cei care vor să se căsătorească pot stabili un
regim mixt, cum ar fi, de exemplu, domiciliului i se atribuie statutul proprietăţii comune în
devălmăşie, iar oricărui alt bun imobil procurat în timpul căsătoriei i se va atribui statutul
proprietăţii separate.
Legislația în vigoare și anume art.29 alin.3 al Codului familiei accentuează faptul că
contractul matrimonial încheiat în timpul căsătoriei, nu are acţiune retroactivă. Deci dacă contractul
a fost încheiat în timpul căsătoriei, bunurile dobândite până la momentul încheierii acestuia vor fi
supuse regimului legal al bunurilor soților, iar prevederile contractuale vor determina doar soarta
bunurilor dobândite după această dată.

20
 Conform art.29 alin.4 Codul familiei, în contractul matrimonial părţile au dreptul să
reglementeze obligaţia de întreţinere reciprocă. In cazul soţului inapt de muncă, care are dreptul la
întreţinere conform legislaţiei în vigoare, condiţiile acestei întreţineri pot fi numai îmbunătăţite şi în
nici un caz defavorizate. In contract poate fi stabilit şi dreptul la întreţinere a unuia dintre soţi care
după lege nu beneficiază de acest drept. Toate prevederile ce se referă la întreţinere nu pot fi
inferioare celor prevăzute de lege.
Părţile sunt în drept să stabilească în contractul matrimonial ordinea împărţirii patrimoniului, în
cazul desfacerii căsătoriei. Acest fapt este important atunci când unul dintre soţi se ocupă cu
gospodăria casnică şi îngrijirea copiilor, renunţând la interesele profesionale pentru binele familiei.
În prezenţa regimului separării de bunuri stabilit în contractul matrimonial soţii pot prevedea
ordinea de participare la veniturile reciproce. Acesta este cazul când fiecare dintre soţi are surse
proprii de venit. De exemplu, soţul se obligă să transmită soţiei o jumătate din veniturile sale din
activitatea de antreprenor, iar soţia soţului - o treime din salariul primit de ea. In cazul regimului
comun sau pe cote-părţi, soţii oricum participă la veniturile comune sau pe cote-părţi, dar modul de
participare la un anumit tip de venit poate fi schimbat. Participarea soţilor la veniturile individuale
trebuie să fie reciproce, pentru a nu pune pe unul dintre ei într-o situaţie nefavorabilă. Această
participare nu presupune a fi întotdeauna echivalentă.
Cheltuielile familiale, fiind o noţiune complexă, sunt compuse din diferite tipuri de
cheltuieli, în dependenţă de cerinţele, posibilităţile sau starea materială a familiei. De aceea soţii pot
prevedea în contractul matrimonial ordinea de participare a fiecăruia la cheltuielile comune.
Gruparea cheltuielilor, expusă anterior, dă posibilitate soţilor să se orienteze mai bine în varietatea
cheltuielilor şi să formuleze corect conţinutul contractului matrimonial.
Codul familiei nu prevede expres obligația soților de a participa la cheltuielile căsniciei, dar
din conținutul reglemetărilor legale putem deduce că toate cheltuielile familiale sunt suportate de
ambii soţi.
În prezenţa regimului pe cote-părţi cheltuielile vor fi suportate în dependenţă de cota-parte
a fiecăruia dintre soţi. La stabilirea regimului separației de bunuri temeiurile de stabilire a
cheltuielilor comune dispar, de aceea apare necesitatea de a stabili modul de suportare a
cheltuielilor necesare pentru existența familiei. Soţii pot stabili limitele în care fiecare soţ trebuie să
contribuie la cheltuielile familiei. De exemplu, soţii pot conveni că cheltuielile legate de plata
domiciliului comun le suportă soţia, iar la procurarea alimentelor - soţul. Soţii pot conveni nu numai
asupra cheltuielilor comune, dar şi asupra celor personale. În cazul dat trebuie indicat la care anume
cheltuieli şi în ce condiţii sunt gata să participe, deoarece în caz contrar vor fi nevoiţi să participe la
toate cheltuielile individuale31.

31
V.Cebotari ,Dreptul familiei...p.119

21
 Contractul matrimonial poate prevedea clauze atât pentru durata căsătoriei, cât şi în caz de
divorţ. Pentru cazul divorţului şi partajării proprietății comune soţii vor stabili bunurile ce vor fi
transmise fiecăruia dintre ei. In contractul matrimonial această prevedere este una din cele mai
importante, deoarece soţii stabilesc concret bunurile ce vor aparţine fiecăruia din ei în caz de
desfacere a căsătoriei. Prin aceasta sunt înlăturate temeiurile litigiilor ulterioare. De exemplu, în
baza contractului matrimonial, după divorţ, apartamentul va trece în proprietatea soţiei, iar vila şi
maşina - soţului.
Trebuie de subliniat că soţii pot indica în contract drepturile asupra unui bun anume în cazul
divorţului, nu și în caz de survenire a morţii unuia dintre soți. Regula este importantă prin aceea că
în contractul matrimonial nu pot fi incluse dispoziții pentru caz de deces. In cazul prezenţei
regimului comun sau pe cote - părţi pot fi enumerate bunurile ce în mod obligatoriu vor fi transmise
atât în limitele cotelor stabilite, cât şi indiferent de ele. Celelalte bunuri vor fi împărţite proporţional
cu cotele fiecăruia.
În cazul regimului separat poate fi vorba de obiecte concrete, care vor fi transmise în
proprietatea unui soţ în caz de divorț, indiferent de faptul cui i-au aparţinut în timpul căsătoriei.
Această transmitere poate fi atât oneroasă, de exemplu vânzare-cumpărare, cât şi gratuită, cum ar fi
donaţia.
Articolul 29 alin.4 Codul familiei, prevede posibilitatea stabilirii unor sancţiuni pentru soţul
culpabil de desfacerea căsătoriei. De exemplu, dacă motivul desfacerii căsătoriei va fi
comportamentul nedemn al unuia dintre soţi, partajul averii dobândite în timpul căsătoriei se va
efectua după cum rezultă din regimul pe cote-părţi, iar partea soţului vinovat va fi micşorată.
În contractul matrimonial pot fi incluse şi alte clauze referitoare la relaţiile patrimoniale
dintre soţi. Numărul clauzelor ce pot fi stabilite în contractul matrimonial nu este limitat, deoarece
legiuitorul permite pe lângă clauzele enumerate includerea unor alte prevederi privind relaţiile
patrimoniale. Aceste prevederi se pot referi, de exemplu, la convenţiile patrimoniale dintre soţi, la
dreptul de posesie, folosinţă, dispoziţie a proprietăţii celuilalt soţ. Contractul poate prevedea
obligaţia soţului de a procura, într-un termen anumit, celuilalt soţ un bun, de exemplu, automobil,
vilă etc.,în dependenţă de starea materială a familiei date.
Legislaţia în vigoare în art.29 alin. 6 Codul familiei indică limitele libertății patrimoniale ale
soților prin enumerarea clauzelor care nu pot fi înserate în conținutul contractul matrimonial.
În primul rând, contractul matrimonial nu poate afecta capacitatea juridică a soţilor. Astfel, în
contract nu poate fi prevăzută interdicţia unui soţ de a se ocupa de o anumită activitate sau
interdicţia de a încheia un anumit tip de convenţii, de exemplu, contract de donaţie. După cum
vedem, contractul matrimonial nu poate conţine lezări totale sau parţiale ale capacităţii de exerciţiu
sau folosinţă.

22
 În al doilea rând, în baza contractului matrimonial nu poate fi lezat dreptul soţilor de a se
adresa în judecată, deoarece acest drept este expres prevăzut în art.26 al Constituţiei Republicii.
Moldova, şi este un principiu al dreptului familiei.
Într-al treilea rând, contractul matrimonial nu poate reglementa relaţiile personale
nepatrimoniale dintre soţi. Drepturile nepatrimoniale sunt stabilite de lege şi, după regula generală,
nu pot fi modificate la voinţa părţilor. In contractul matrimonial nu pot fi incluse clauze cum ar fi -
afecţiunea şi stima reciprocă, deoarece acestea fac parte din relaţiile morale ale familiei şi se
formează înafara dreptului. Acest fapt se datorează imprevizibilităţii psihologice a relaţiilor
familiale.
În al patrulea rând, drepturile şi obligaţiile dintre soţi şi copiii lor nu pot forma conţinutul
contractului matrimonial, deoarece relaţiile dintre părinţi şi copii formează o altă instituţie a
dreptului familiei. Relaţiile dintre soţi privind copiii sunt subordonate raporturilor părinteşti, având
un caracter nepatrimonial şi sunt reglementate de normele imperative ale legii.
În al cincilea rând, contractul matrimonial nu poate limita dreptul soţului inapt de muncă la
întreţinere (art.82-83 Codul familiei).După cum am menţionat, contractul matrimonial poate conţine
prevederi privind întreţinerea, dar nu în defavoarea soţilor. Contractul matrimonial poate prevedea
garanţii mai mari în acest sens decât legea, astfel ca aceste prevederi ar trebui să aibă efect. De
exemplu, dacă legea stabileşte pentru soţul inapt de muncă suma de 1000 de lei, iar contractul
matrimonial 3000 de lei, această prevedere va avea prioritate faţă de cea legală..
În fine, contractul matrimonial nu poate prevedea condiţii care ar leza drepturile şi interesele
legitime ale soţilor sau contravin principiilor şi naturii relaţiilor familiale.

4. Modificarea, rezilierea, încetarea si nulitatea contractului matrimonial

În Republica Moldova legiuitorul a stabilit maleabilitatea regimului matrimonial al
bunurilor soților, cee ce înseamnă că nu există nici o interdicție legală pentru ca soții să-și modifice
ori de câte ori doresc sau au o necesitate regimul juridic al bunurilor dobândite pe parcursul
căsătoriei.Principiul libertății de a alege regimul matrimonial presupune libertatea soțilot de a
modifica ori de câte ori ei își doresc regulile patrimoniale sub egida cărora ei s-au căsătorit sau au
încheiat contractul matrimonial. Acestă libertate se manifestă prin posibilitatea prevăzută de art.28
alin.1 Codul Familiei „contractul matrimonial poate fi încheiat până la înregistrarea căsătoriei sau,
în orice moment, în timpul căsătoriei”. Iar din dispoziţiile art.30 alin.1 Codul Familiei rezultă că,
contractul matrimonial poate fi modificat sau reziliat în orice moment, în baza acordului dintre soți.
Acordul privind modificarea sau rezilierea contractului se întocmește în scris și se autentifică
notarial. Alineatul 3 al aceluiași articol prevede ”la cererea unuia dintre soți, instanța judecătorească
poate modifica sau rezilia contractul matrimonial în modul și temeiurile prevăzute de Codul Civil”,

23
iar art. 996 Cod Civil ”contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele
sale ori prin acordul părților, dacă legea nu prevede altfel”.
4.1 Modificarea și rezilierea contractului matrimonial.
Din prevederile menționate deducem că contractul matrimonial încheiat de soți poate fi
modificat sau rezolvit prin acordul lor sau în temeiul clauzelor, dacă acestea au fost prevăzute în
conținutul contractului.
În cazul în care modificarea contractului matrimonial este doleanţa benevolă a soţilor,ei
urmează să se adreseze notarului pentru a întocmi şi autentifica clauzele convenite. După A.M.
Neceaeva32, în relaţiile patrimoniale pot apărea transformări atât obiective cât şi subiective.
Motivele acestor transformări pot fi, de exemplu, schimbarea relaţiilor personale ale soţilor, spre
bine sau rău. Libertatea alegerii soţilor în partea care se referă la exercitarea drepturilor
patrimoniale, explică posibilitatea modificării sau rezilieriii contractului matrimonial.

Articolul 30 alin.3 din Codul Familiei prevede „La cererea unuia dintre soți, instanța judecătorească
poate modifica sau rezilia contractual matrimonial în modul și temeiurile prevăzute de Codul civil”.
În legislația civilă nu găsim prevederi exprese privind modificarea contractului matrimonial, dar,
deoarece acest contract după natura sa juridică este unul civil și, având în vedere dispoziția
menționată mai sus, conchidem că sunt aplicabile dispozițiile art.1083-1084 din Codul Civil.

Conform art. 1083 Cod Civil obligația trebuie executată chiar dacă prestaţia a devenit mai
oneroasă deoarece costul executării a crescut sau valoarea contraprestaţiei s-a diminuat. În
continuare alin. 2 al art.1083 Cod Civil menționează ” Cu toate acestea, dacă prestaţia asumată
devine, din cauza unei schimbări excepţionale a circumstanţelor, atît de oneroasă, încît ar fi vădit
inechitabil de a o menţine în sarcina debitorului, instanţa de judecată poate să dispună, la cererea
debitorului, luînd în considerare toate împrejurările cazului:
a) ajustarea prestaţiilor părţilor pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi
beneficiile ce rezultă din schimbarea circumstanţelor;
b) rezoluţiunea la momentul şi în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.
Ajustarea sau modificarea contractului matrimonial prin hotărîrea instanţei de judecată în
baza schimbării esenţiale a circumstanţelor se permite ca excepţie în cazurile cînd rezilierea
contractului contravine intereselor publice sau cu mult depăşeşte cheltuielile necesare pentru
executarea contractului în condiţii modificate. Pentru a se efectua modificarea judiciară instanța de
judecată trebuie să stabilească că:
a) schimbarea circumstanţelor a survenit după asumarea obligaţiei;

32
Heчаева А.М., Op.cit., p. 138-139

24
 b) la momentul asumării obligaţiei, debitorul nu a luat în cont şi nici nu i se putea în mod
rezonabil pretinde să ia în cont posibilitatea acelei schimbări a circumstanţelor ori mărimea ei;
c) debitorul nu şi-a asumat şi nici nu se poate considera în mod rezonabil că şi-a asumat
riscul acelei schimbări a circumstanţelor; şi
d) debitorul a încercat, într-o manieră rezonabilă şi acţionînd cu bună-credinţă, să realizeze,
prin negociere, o ajustare a prestaţiilor părţilor pentru a distribui în mod echitabil între părţi
pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea circumstanţelor. Negocierea trebuie să fie iniţiată
înainte de stingerea tuturor obligaţiilor care revin debitorului şi creditorului. Este irelevant dacă
după iniţierea negocierii una dintre părţi şi-a executat obligaţia.
Temei pentru modificarea sau rezilierea contractului matrimonial poate servi și faptul că unul
dintre soți refuză să-și îndeplinescă obligațiile ce îi revin, ceea ce este o încălcare a art.30 alin.2
Codul Familiei, care prevede că „nu se admite refuzul unilateral de executare a clauzelor
contractului matrimonial”. La cererea soțului cointeresat contractual matrimonial poate fi modificat
sau reziliat, dacă neexecutarea este esențială şi că neexecutarea dă temei soţului cointeresat să
presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului 33. Pentru cazul rezilierii
contractului matrimonial se va aplica art.1084 din Codul Civil, care prevede:
(1) Un contract nu poate fi rezolvit decît în temeiurile prevăzute de lege sau prin acordul părţilor.
(2) Una sau ambele părţi îşi pot rezerva în mod expres prin contract dreptul la rezoluţiune pentru
neexecutarea obligaţiilor, pentru alte motive sau fără motiv.
(3) Contractul prin care părţile provoacă rezoluţiunea (contract de rezoluţiune) trebuie să fie
încheiat în forma cerută de lege pentru contractul supus rezoluţiunii.
(4) Rezoluţiunea se aplică tuturor tipurilor de contracte, indiferent de modul de executare ori durata
în timp.
Considerăm că contractului matrimonial, datorită specificului și faptului că el este încheiat
pentru a ghida efectele patrimoniale ale căsătoriei pentru toată durata acesteia, trebuie să-i fie
dedicate în legislația civilă câteva articole speciale care ar specifica cazurile de modificare sau
reziliere a acestuia, nu ca un simplu contract, dar ca o modificare a regimului matrimonial stabilit de
către soți în conformitate cu viziunile proprii asupra ceea ce este căsătoria și efectele ei.
Obligaţiile părţilor încetează în funcţie de momentul rezilierii contractului matrimonial. Prin
acordul ambilor soţi contractul matrimonial poate fi reziliat din momentul autentificării notariale a
acordului, iar în caz că litigiul este soluţionat în instanţa de judecată - din momentul în care
hotărîrea judecătorească rămîne definitivă.
Modificarea clauzelor contractuale sau rezilierea contractului matrimonial la cererea părților denotă
diferite aspecte, de exemplu, achitarea datoriei înainte de timp, prezentarea unei garanţii adăugătoare, a unui

33
Cebotari V., Op.cit., p. 126

25
gaj etc. De asemenea, contractul matrimonial poate fi modificat sau reziliat şi în baza altor clauze prevăzute
de soţi la încheierea contractului (boala unuia dintre soţi, invaliditatea, pierderea venitului etc). 34
Clauzele contractului matrimonial se sting din momentul încetării căsătoriei. Excepţie fac acele
obligaţii care au fost stipulate în contractul matrimonial anume pentru perioada de după încetarea
căsătoriei, spre exemplu, obligaţia de întreţinere dintre foştii soţi care a fost stabilită în timpul
căsătoriei, dar unul dintre ei s-a obligat să-l întrețină pe celălalt până la moarte.
La modificarea contractului, drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor se menţin, însă în
formă schimbată, iar la reziliere, încetează din momentul autentificării notariale pentru viitor. În
lipsa contractului matrimonial, raporturile patrimoniale dintre soţi vor fi reglementate de normele
regimului legal al bunurilor soţilor şi obligaţia de întreţinere dintre soţi şi foştii soţi.
Aspect comparativ
Din literatura de specialitate a Noului Cod Civil din România, cunoaştem că modificarea
convenției matrimoniale se poate realiza pe doua căi: convențională şi judiciară.
Aşadar, modificarea convenţională a contractului matrimonial se realizează doar cu acordul
părţilor, oricând, înainte şi după încheierea căsătoriei, cu respectarea condiţiilor de fond, formă şi
obiect. Pe lîngă acestea, în convenţia de modificare, notarul trebuie să facă următoarele operaţiuni:
– să menţioneze convenţia iniţială;
– să transpună în a doua convenţie toate elementele care rămân neschimbate din prima
convenţie;
– să întrebe părţile dacă au mai încheiat o altă convenţie şi să insereze declaraţia acestora pe
propria răspundere în acest sens.
De asemenea, este obligatorie îndeplinirea tuturor formalităţilor de publicitate prevăzute la art. 334
Noul Cod Civil.
În Statele Unite, o mare importanță este acordată libertății valorilor contractuale, astfel încât
noțiunea dreptului de a contracta şi valabilitatea acelor drepturi sunt garantate de către Constituția
Statelor Unite ale Americii.
Potrivit Institutului pentru Analiza Financiara a Divortului, in frunte cu Nancy Kurn, expert
American în Dreptul familiei şi titulară a mai multor cărți ce țin de contractele matrimoniale,
negocierile si prevederile contractului matrimonial, libertățile contractuale par a fi o provocare
destul de mare, căci se iau în considerație mai mulți factori precum vîrsta, capacitatea de exercițiu şi
probabilitatea unui soț de a cîştiga mai mulți bani decît celalalt. Este curios faptul că în cazul unui
divorț, daca în contractul prenupțial a fost stipulat că soțul va intreține soția în timpul casniciei ce a
durat 30 ani şi, de asemenea, ii va oferi şi o pensie alimentară după divorț, indiferent dacă situația

34
Valentina Cebotari, op. cit., p.126.

26
financiară a soțului s-a inrăutățit în comparație cu fosta sa soție. Acestă hotărîre pare a fi nedreaptă,
însă instanța îl va obliga să îşi îndeplinească obligațiile aşa cum au fost stipulate în contract sau
dacă va primi acordul soției de a face modificare sau reziliere a contractului.
Spre deosebire de alte țări, care interzic sau refuză să pună în aplicare contractele
matrimoniale, majoritatea instanțelor judecătorești şi organele legislative din Statele Unite susțin
poziția de utilizare a contractelor matrimoniale în cazul în care parțile au anumite cerințe formale.
Executarea contractului matrimonial, nu semnifica neaprat si finisarea lui. Chiar dacă în unele
dintre statele din SUA se obliga ca contractul matrimonial sa se semneze cu cel mult 24 ore inaintea
căsătoriei,35 pentru a minimiza riscul de reziliere a contractului înainte de căsătorie. Deseori,
implementarea şi modificarea acestuia are loc şi după căsătorie. Includerea sau excluderea activelor
precum proprietăți imobiliare, planificarea noilor imobile sau crearea conturilor bancare, reprezintă
un factor important de modificare a contractului matrimonial, pe lînga drepturile şi obligațiile
conjugale de tip nepatrimonial, ceea ce reprezinta o diferentă față de contractul matrimonial strict
patrimonial din Republica Moldova.
În Anglia şi Țara Galilor, chiar dacă este semnat acordul matrimonial, soții pot recurge
întotdeauna la modificări adiționale. Astfel spus, un acord echitabil între soți, în ceea ce priveşte
distribuirea proprietății, în caz de divorț poate fi, totuşi un factor important care trebuie luat în
considerație de către Instanța de Judecată atunci când îşi exercită puterea. Cu toate acestea,
Curtea Suprema de Justiei a Angliei consideră că este viciat acel acord matrimonial, în care se
prejudiciază bunastarea copiilor ce provin din acea căsătorie, şi anume cînd împărțirea bunurilor
prevaleaza compensațiile şi necesitățile membrilor familiei.
Petru majoritatea țărilor din UE, soții pot anula sau modifica contractul matrimonial, în orice
moment în care decid ambii să facă acest lucru, si atâta timp cât acestea îndeplinesc cerințele
formale.36 Desigur, din moment ce este un acord, este nevoie de acordul ambilor soți pentru
orice modificări. Aceștea trebuie să fie adulți şi conştienți de schimbările ce vor avea loc.
Contractul trebuie să fie redactat în mod corespunzător, de preferință, cu ajutorul unui consilier
juridic, şi autentificat de un notar public.
4.2 Încetarea și nulitatea contractului matrimonial
După cum este prevăzut în art. 31 alin. 2 Codul Familiei, contractul matrimonial poate fi
declarat nul total sau parţial de către instanţa judecătorească în baza temeiurilor prevăzute de Codul
Civil.

35
A se vedea "Common Law Marriage FAQ." Nolo. July 31, 2009.
http://www.nolo.com/article.cfm/objectID/709FAEE4-ABEA-4E17-BA34836388313A3C/118/304/192/FAQ/
36
Traducere din “Council regulation” No 44/2001 din 22 decembrie, 2000.

27
 Codul Civil stabileşte condiţiile de nulitate a actului juridic şi, deoarece art.31 Codul Familiei
face trmitere la acesta, temei pentru nulitatea contractului matrimonial pot servi următoarele
împrejurări:
 încheierea contractului matrimonial cu o persoană în privința căreia este instituită o măsură
de ocrotire judiciară (art. 335 Codul Civil), ori de o persoană într-un moment în care nu
putea să conştientizeze pe deplin acţiunile sale ori să își exprime voința (art.337 Cod Civil).
Astfel poate fi starea de ebrietate, influenţa drogurilor, stresul puternic etc;
 încheierea contractului sub influenţă, afectat de eroare (art. 339 Cod Civil). Eroare în acest
caz ar trebui să fie de o importanţă considerabilă în ceea ce priveşte obiectul contractului sau
cele mai importante dispoziţii ale sale. Sub iluzie care au importanţă esenţială, Codul Civil
interpretează, în special, eroare referitor la natura actului juridic, calităţile substanţiale ale
obiectului actului juridic, părţile actului juridic. Partea care a fost afectată de eroare, este în
drept de a contesta în instanţa de judecată contractul matrimonial;

 contractul matrimonial încheiat prin dol, violenţă sau leziune (art.341-343 Codul Civil);
Actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al
uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul
dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. Dacă una dintre părţi
trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat
actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul în care, în baza
principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste
împrejurări.
 Încheierea contractului matrimonial contrar legii, ordinei publice sau bunelor moravuri,
stipulat in art. 334 CC RM. Acesta înseamnă că în contractul matrimonial au fost incluse
prevederi care contravin legislaţiei în vigoare. Astfel de acte juridice ar putea fi unul care ar
atrage răspunderea penală în urma consecinţelor apărute. De exemplu, în cazul în care soţii
au indicat în contractul matrimonial obligaţia soţului de a jefui o bancă, iar banii agonisiţi ai
transfera în proprietatea soţiei sale.
 Includerea în contractul matrimonial a condiţiilor, care nu pot fi obiect al contractului
matrimonial ( art. 29 alin.6 Codul Familiei).
 Încheierea contractului fictiv adică, actul juridic încheiat fără intenţia de a
produce efecte juridice şi de regulă cu scopul de a duce pe oricine în eroare. De exemplu,
unul dintre soţ care vrea să evite aplicarea penalităţii pe cota sa din proprietatea comună în
devălmăşie pentru datoriile personale, încheie un contract matrimonial, cu celălalt soţ. În
conformitate cu condiţiile acestui contract, toate bunurile dobîndite de soţi revin în
proprietatea soţiei. La cererea creditorului acest act jurudic poate fi recunoscut nul de către
28
 instanţa de judecată în cazul în care creditorul poate dovedi natura fictivă a contractului
matrimonial.

Contractul matrimonial poate fi calificat ca act juridic simulat, dacă este încheiat cu scopul de a
ascunde un alt act juridic. De exemplu, un contract de vînzare-cumpărare a bunurilor îmbrăcat în
forma contractului matrimonial în scopul evitării plăţii impozitelor. Pe lîngă condiţiile de anulare a
contractului matrimonial în conformitate cu prevederile Codului Civil, Codul Familiei în art. 31 a
identificat și alte temeiuri. Astfel, instanţa de judecată poate să declare nulitatea contractului
matrimonial, total sau parţial, la cererea unuia dintre soţi sau a autorității tutelare, dacă acesta
conţine clauze care lezează drepturile şi interesele unuia dintre soţ, ale copiilor minori ori ale altor
persoane ocrotite prin lege.
În cazul în care doar unele dintre condiţiile contractului matrimonial sunt declarate nule, atunci
contractul matrimonial, în partea cealaltă continuă să-şi menţină efectele. Nulitatea căsătoriei
declarată de instanţa judecătorească în temeiul art.41 Codul Familiei duce la nulitatea contractului
matrimonial. Excepţie poate exista în cazul când unul dintre soţi a fost de bună-credinţă, adică nu a
ştiut şi nici nu putea să ştie despre existenţa împiedimentelor la căsătorie, respectiv, la cererea lui,
instanța judecătorească poate să recunoască valabil, total sau partial contractual matrimonial.
5.Reglementarea datoriilor soților în cadrul regimului matrimonial contractual.
În final ne propunem să analizăm condiţiile şi ordinea răspunderii soţilor pentru obligaţiile lor în
cadrul regimului matrimonial contractual. În virtutea faptului că legislaţia familială a Republicii
Moldova, nu reglementează regimuri matrimoniale convenţionale tip, situaţie în care soţii sunt
obligaţi să aleagă dintre regimurile prevăzute expres, soţii au posibilitatea de a crea în dependenţă
de dorinţele sale, un regim matrimonial propriu, în limitele prevăzute de lege sau pot stabili în
conţinutul contractului matrimonial că regimul matrimonial va fi cel a separaţiei, al participării la
achiziţii (mixt), al proprietăţii comune pe cote – părţi, precum şi pot extinde regimul proprietăţii
comune în devălmăşie asupra bunurilor personale ale soţilor, exceptând cele dobândite înainte de
lege şi de uz personal.
În cazul în care soţii convin ca regimul matrimonial aplicabil raporturilor patrimoniale dintre
aceştia să fie cel al separaţiei, alături de independenţa activă a patrimoniului, soţii vor fi separaţi şi
în ceea ce priveşte pasivul patrimonial. Aceasta se traduce în aceea că orice obligaţie ţine un singur
soţ, care va răspunde pentru plata ei cu întregul patrimoniu, indiferent de izvorul obligaţiei (act sau
fapt juridic).37 Aşadar, soţul nu va putea să angajeze datorii comune decât în limitele dreptului
comun sau limitele stabilite în conţinutul contractului matrimonial. Aceasta înseamnă că urmărirea
datoriilor fiecărui soţ se va putea face de creditorii săi numai asupra soţului debitor, nu în subsidiar,

37
Paul Vasilescu. Regimuri matrimoniale ..., p.68.

29
şi asupra celuilalt soţ.38 Aşadar, soţii sunt îndreptăţiţi să contracteze cu orice persoană, chiar şi unul
cu celălalt. Aceleaşi principii privind răspunderea obligaţională a soţilor sunt caracteristice şi
regimului participării la achiziţii, căruia este caracteristică separaţia atât activă cât şi pasivă a
patrimoniilor soţilor pe parcursul căsătoriei.
Dacă prin contractul matrimonial soţii au stabilit regimul proprietăţii pe cote – părţi asupra
bunurilor sale (cu excepţia bunurilor de uz personal şi a celor dobândite înainte de căsătorie), pentru
datoriile personale soţii răspund cu bunurile proprietate personală şi cota parte ideală din bunul
comun asupra căreia soţul proprietar pe cote – părţi deţine un drept de proprietate propriu, exclusiv.
Vor fi considerate datorii comune – cele ce au fost contractate de către ambii soţi în privinţa bunului
comun privit în întregime. Menţionăm că în cazul dat este necesară semnarea contractului de către
ambii soţi, nefiind posibilă participarea la contract prin reprezentare de către celălalt soţ, decât dacă
nu este împuternicit prin procură. Spre exemplu, soţii au contractat un credit în urma căruia au
achiziţionat un apartament, care conform contractului matrimonial este proprietate comună pe cote
– părţi, fiecare soţ deţinând o doime cotă – parte din apartament, respectiv fiecare soţi are obligaţia
de a rambursa creditul în mărimea cotei – părţi ce îi revine, ipotecat fiind întregul bun.
În virtutea faptului că legislaţia naţională permite viitorilor soţi şi soţilor să îşi modeleze
propriul regim matrimonial, respectând restricţiile legale prevăzute în art.29 alin.(6), soţii pot prin
acord comun să stabilească modul în care vor purta răspunderea obligaţională. În art.29 alin.(4) CF
RM, legiuitorul prevede că soţii sunt în drept să stabilească şi „alte clauze patrimoniale”, deci
inclusiv şi clauze privind pasivul patrimonial al acestora. În principiu ei pot sa stabilească care
datorii vor fi considerate comune sau personale; în ce măsura soţii vor participa la executarea
creanţelor comune (spre. ex. soţul având un venit mai mare comparativ cu cel al soţiei, îşi va asuma
acoperirea creanţelor comune în mărime de 70% sau soţii participă în mod egal la executarea
obligaţiilor comune etc.); care este natura obligaţiilor comune: divizibile sau indivizibile şi natura
răspunderii: solidară sau conjunctă; soţii ar putea conveni ca în situaţia în care soţul debitor din
motive temeinice nu poate răspunde pentru obligaţiile personale sau pentru cele comune în măsura
stabilită de către soţi, obligativitatea executării să fie asumată de către celălalt soţ, cu atât mai mult
soţii ar putea enumera şi situaţiile în care ar avea loc preluarea datoriei de către celălalt soţ; soţii
fiind îndreptăţiţi să stabilească în contract sancţiuni pentru soţul culpabil de desfacerea căsătoriei,
cu titlu de exemplu ar putea prevedea în calitate de sancţiune obligaţia soţului vinovat de a răspunde
de unul singur pentru datoriile comune ale acestora ş.a.m.d.
Deci în virtutea libertăţii contractuale, soţii sunt în drept să însereze diverse clauze contractuale
după placul lor privind pasivul patrimonial al acestora cu condiţia respectării prevederilor art.32
Codul Familiei care prevede că fiecare dintre soţi este obligat să înştiinţeze creditorii săi despre

38
Adrian Alenxandru Banciu. Raporturile patrimoniale dintre soţi potrivit noului Cod civil ..., p.123.

30
încheierea, modificarea sau rezilierea contractului matrimonial. În cazul neexecutării acestei
obligaţii, soţul debitor răspunde pentru obligaţiile sale indiferent de conţinutul contractului. Normă
dată constituie o garanţie instituită de către legiuitor în interesul creditorilor comuni ai soţilor, cât şi
personali a fiecărui dintre soţi, fiindcă prin intermediul încheierii contractului matrimonial soţii
modifică regimul matrimonial aplicabil bunurilor acestora, ce ar putea condiţiona atingerea
intereselor creditorilor. Prin aceste dispoziţii legiuitorul înlătură posibilitatea soţilor de a induce în
eroare pe creditorii săi, cu privire la masa de bunuri sau patrimoniul acestora impunându-le
obligaţia de a anunţa pe ei despre încheierea, modificarea sau rezilierea contractului matrimonial. 39
Legiuitorul acordă o protecţie şi mai mare creditorilor soţului debitor, oferindu-le dreptul de a cere
modificarea sau rezilierea contractului matrimonial dacă acesta le lezează drepturile şi interesele
ocrotite prin lege.

Evaluarea:
1. Identificați regimul matrimonial contractual reglementat în legislația națională;
2. Analizați caracterele juridice ale contractului matrimonial; .
3. Caracterizați condițiile de fond pentru formarea contractului matrimonial;.
4. Stabiliți condițiile de formă necesare pentru încheierea contractului matrimonial;
5. Analizați conținutul regimului matrimonial contractual;
6. Elucidați modalitățile de modificare și reziliere a contractului matrimonial; .
7. Formulați noi temeiuri pentru modificarea și rezilierea judiciară a contractului matrimonial;
8. Argumentați modul de stingere a obligațiilor soților în cadrul ragimului matrimonial
contractual.

Surse bibliografice recomandate:

11.
1. Aniţei N.-C.,Convenţia matrimonială în dreptul internaţional privat român. Bucureşti, C.H.Beck,
2013. 183p.;
2.Banciu A. A. Raporturile patrimoniale dintre soţi potrivit noului Cod civil. Bucureşti, Hamangiu,
2011, 181 p.;
3.Gh.Beliu,Drepr civil român. Introducere în drept civil. Subiectele dreptului civil.
Bucureşti.1992.p.88
4. Бондов С. Н. Брачный договор. Москва.Юнити – Дана. 2000. 95 р;
5. Cebotari V. Dreptul familiei. Ediţia a III-a. Revăzută şi completată.– Chişinău, 2014,
6. Crăciunescu C-M. Regimuri matrimoniale. Bucureşti; ALL Beck, 2000, 173 p.
7. Filipescu Ion P. Tratat de dreptul familiei. Bucureşti, : Editura ALL, 1996, p.1-10;
8. Florian E. Dreptul familiei. – București, Unuversul juridic, 2011,
9. Pisarenco Olga. Noţiuni generale privind institutul regimului matrimonial contractual.//Analele
ştiinţifice ale Catedrei Drept Patrimonial UT – Chişinău. Prag, 2011.
10. Ovidiu Ungureanu,Drept civil.întroducere,Ed.All Beck,Biicureşti,2000,p.99
39
Emese Florian, Veaceslav Pînzari Căsătoria în legislaţia României şi a Republicii Moldova ..., p.194.

31
11. A.Ţiclea,B-Gheorghe, M.Toma,Drept civil,Curs pregătit pentru examenul de
licenţă,Biicureşti,1997,
12. Vasilescu P. Regimuri matrimoniale.Parte generală.-Bucureşti, Rosetti, 2003

32