UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT
DREPTUL FAMILIEI

Incetarea contractului matrimonial

Incetarea contractului matrimonial

Prin încetarea contractului matrimonial se are în vedere stoparea efectelor juridice ale acestuia.
Din momentul încetării, contractul matrimonial, de regulă, nu mai produce efecte juridice. Există
o singură excepţie de la această regulă îşi vor produce efectele juridice de mai departe numai acele
clauze ale contractului matrimonial care prevăd situaţii juridice de după încetarea acestuia. De exemplu,
clauza care prevede în ce termen unul dintre soţi trebuie să elibereze apartamentul celuilalt soţ, după
divorţ.
După cum reiese din prevederile art.31, alin.(1) CF al RM „Clauzele contractului matrimonial se
sting din momentul încetării căsătoriei, cu excepţia celor care au fost stipulate pentru perioada de după
încetarea căsătoriei”, există un singur temei de încetare a contractului matrimonial – încetarea
căsătoriei.
Considerăm că temeiurile de încetare a contractului matrimonial sunt mai multe, după cum
urmează:
 A. Rezilierea contractului matrimonial:
1. în baza acordului încheiat de soţi (în Ucraina se numeşte renunţarea la contractul
matrimonial) sau
2. la cererea unui soţ, în baza hotărîrei instanţei de judecată (în Ucraina se numeşte rezilierea
contractului matrimonial). Nu ne vom opri la acest temei deoarece l-am analizat într-unul din
paragrafele precedente.
B. Încetarea căsătoriei:
1. desfacerea căsătoriei la voinţa soţilor
2. declararea nulităţii căsătoriei. Acesta este temei de încetare a contractului matrimonial,
deoarece contractul matrimonial este un contract accesoriu căsătoriei şi nu poate exista de sine
stătător.
Clauzele contractului matrimonial se sting din momentul încetării căsătoriei, cu excepţia celor
care au fost stipulate pentru perioada de după încetarea căsătoriei (art. 31, alin. (1)CF al RM).
Deci, contractul matrimonial nu are o existenţă infinită, durata lui depinde, de regulă, de durata
căsătoriei. Odată cu încetarea căsătoriei are loc şi încetarea contractului matrimonial.
C. Nulitatea contractului matrimonial. „Contractul matrimonial, în baza temeiurilor prevăzute de
Codul civil, poate fi declarat nul, total sau parţial, de către instanţa judecătorească” (art.31, alin.(2) CF al
RM).
Se consideră nul contractul încheiat cu nerespectarea condiţiilor de valabilitate.
Nulitatea totală desfiinţează contractul matrimonial şi nu permite ca el să producă vre-un efect chiar din
momentul încheierii. Aceasta înseamnă că dacă contractul matrimonial este declarat nul după o anumită
perioadă de timp, perioadă în care a reuşit să producă efecte juridice, atunci părţile trebuie să întoarcă
tot ceea ce au obţinut înapoi unul altuia. De la această regulă există următoarea excepţie – este scutit de
obligaţia de a întoarce tot ceea ce a obţinut în urma contractului matrimonial declarat nul partea care a
fost de bună credinţă.
De exemplu, dacă soţia s-a căsătorit şi a încheiat contractul matrimonial cu intenţia de a obţine
o parte din proprietatea soţului, adică a avut o cauză ilicită, atunci soţul demonstrînd intenţia soţiei nu
va fi obligat să-i cedeze acesteia partea din proprietate ce i se revenea în temeiul contractului
matrimonial declarat nul total ca rezultat al încălcării unei condiţii de valabilitate cum este – cauza
contractului matrimonial.
Nulitatea parţială desfiinţează numai unele clauze ale contractului matrimonial, celelalte clauze
rămînînd în vigoare pentru a-şi produce efectele, întrucît nu contravin legii.
Ca urmare a declarării nulităţii parţiale a contractului matrimonial, fiecare din soţi este obligat să
reîntoarcă bunurile primite în conformitate cu clauzele contractului ce au fost declarate nule. La cererea
unuia dintre soţi sau a procurorului, instanţa judecătorească este în drept să declare nulitatea, totală sau
parţială, a contractului matrimonial, dacă acesta conţine clauze care lezează drepturile şi interesele
unuia dintre soţi, ale copiilor minori ori ale altor persoane ocrotite prin lege (art. 31, alin. (3) CF al RM).
Contractul matrimonial poate fi declarat nul, dacă a fost încheiat:
- contrar legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.
De regulă, sînt contrar legii încheiate actele care conţin norme legale imperative, de la care
legea nu prevede excepţii (art. 220 CC al RM).
Astfel, contractul matrimonial poate fi declarat nul dacă prin conţinutul acestuia se:
 1. limitează capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a soţilor;
2. limitează dreptul soţilor de a se adresa instanţei de judecată pentru apărarea drepturilor şi
intereselor sale legale;
3. reglementează relaţii personale nepatrimoniale dintre soţi;
4. stabilesc drepturile şi obligaţiile soţilor în privinţa copiilor;
5. stabilesc prevederi care limitează dreptul soţului inapt de muncă la întreţinere;
6. prevăd alte condiţii ce contravin prevederilor legislative.
Dacă contractul matrimonial conţine o clauză sau cîteva clauze contrare legii, înlăturarea cărora
nu afectează celelalte clauze contractuale, atunci el poate fi declarat nul numai în partea acestor clauze,
adică se aplică nulitate parţială, iar dacă contractul matrimonial conţine cel puţin o clauză contrară legii,
înlăturarea căreia afectează întregul conţinut al contractului, atunci el poate fi declarat nul în totalitate,
adică se aplică nulitate totală. Nu va surveni nulitatea totală a contractului matrimonial dacă se poate
presupune că acesta ar fi fost încheiat şi în lipsa clauzei declarate nule (art.220, alin.(3) CC al RM).
Încă Domat zicea „Toate clauzele unui contract de căsătorie, care sînt contrare bunelor
moravuri, sînt nule”. Nu este întotdeauna uşor de a determina cînd o convenţie este morală şi cînd este
imorală.
Vom prezenta cîteva exemple. Astfel, ar fi contrară bunelor moravuri: convenţia prin care soţii s-
ar obliga a trăi separaţi unul de altul; aceea care ar scuti pe soţi de obligaţia de credinţă, sprijin şi ajutor;
de a alimenta, întreţine şi creşte copii etc. Sînt interzise convenţiile contrare legilor care interesează
ordinea publică, adică în care legea are mai mult în vedere interesul obştesc decît acel al particularilor.
Astfel, de exemplu, legile privitoare la starea civilă a persoanelor, la capacitatea sau incapacitatea lor, la
organizarea familiei etc.

- cu nerespectarea formei notariale.

Acest temei de declarare a nulităţii contractului matrimonial rezultă din art. 213, alin. (1) CC al
RM, conform căruia „Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea actului juridic”. O excepţie de la
această regulă este prevăzută în aliniatul următor al aceluiaşi articol, conform căruia „Dacă una dintre
părţi a executat total sau parţial actul juridic pentru care se cere forma autentică, iar cealaltă parte se
eschivează de la autentificarea lui notarială, instanţa de judecată are dreptul, la cererea părţii care a
executat total sau parţial actul juridic, să îl declare valabil dacă el nu conţine elemente care contravin
legii.
În cazul acesta, nu se cere autentificarea notarială ulterioară a actului juridic”, iar „Partea care
s-a eschivat neînsemnat de la autentificarea notarială a actului juridic este obligată să repare celeilalte
părţi prejudiciul cauzat prin întîrzierea autentificării”.

- fictiv sau simulat.

Contractul matrimonial încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice este declarat fictiv, iar
contractul matrimonial încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic este declarat simulat. În
ambele cazuri survine nulitatea totală a contractului matrimonial (art.221 CC al RM).

- de o persoană fără capacitate de exerciţiu.

 În asemenea cazuri contractul matrimonial poate fi declarat nul la cererea curatorului soţului
incapabil. Încheierea contractului matrimonial de către o persoană incapabilă poate fi declarat nul, total
sau parţial, dacă condiţiile acestuia pun soţul incapabil într-o situaţie dezavantajoasă.

- de un minor în vîrstă de la 7 la 14 ani.

Un asemenea contract matrimonial va fi declarat nul întrucît nu este respectată vîrsta
subiectului contractului matrimonial, respectiv calitatea de soţ sau soţie. De asemenea, contractul
matrimonial va fi declarat nul şi datorită faptului că minorul de 7-14 ani nu are capacitate de exerciţiu –
condiţie necesară pentru încheierea căsătoriei, respectiv a contractului matrimonial.

- de un minor în vîrstă de la 14 la 18 ani sau de o persoană limitată în capacitatea de exerciţiu.

În privinţa minorului cu vîrsta între 14 şi 16 ani se aplică comentariul de mai sus, iar în privinţa
minorului de 16-18 ani şi a persoanei limitate în capacitatea de exerciţiu, ţin să menţionez că aceştia pot
încheia contractul matrimonial, astfel încît acesta să nu fie declarat nul dacă vor corespunde
următoarelor condiţii:
1) trebuie să fie prezent acordul părinţilor, adoptatorilor sau al curatorului – în cazul minorului
bărbat de 16-17 ani care nu este emancipat, precum şi-n cazul persoanei limitate în capacitatea de
exerciţiu. În lipsa acestor condiţii nulitatea contractului matrimonial poate fi cerută de părinţi,
adoptatori sau curator.
2) minorul bărbat de 16-17 ani trebuie să obţină încuviinţare de la autoritatea administraţiei
publice locale, în baza cererii acestuia şi a părinţilor minorului (art.14 CF al RM).

- de o persoană fără discernămînt sau care nu-şi putea dirija acţiunile.

Contractul matrimonial poate fi declarat nul, la cererea soţului a cărui drepturi sau interese
legale au fost încălcate în rezultatul încheierii contractului matrimonial în stare de ebrietate, sub efectul
medicamentelor, a bolii etc.
Dacă, după încheierea contractului matrimonial, soţul va fi declarat incapabil, atunci în instanţa
de judecată, cu cerere de declarare a contractului matrimonial nul, se poate adresa curatorul acestuia.
Cererea curatorului va fi satisfăcută numai dacă va demonstra că-n momentul încheierii
contractului matrimonial acesta nu-şi putea da seama de acţiunile sale şi nu le putea conduce.

- afectat de eroare considerabilă.

Prin eroare considerabilă, la încheierea contractului matrimonial, conform art.227 CC al RM, se
are în vedere o reprezentare falsă despre natura contractului matrimonial, despre calităţile substanţiale
ale obiectului contractului matrimonial, precum şi despre celălalt soţ.
Eroarea va avea loc atunci cînd soţul fără voinţa sa, dar cu voinţa celuilalt soţ, îşi creează o
opinie greşită sau rămîne ne informat despre unele sau altele împrejurări, care au pentru el o
importanţă deosebită, sub influenţa cărora încheie contractul matrimonial.
Eroarea asupra motivului nu are importanţă, cu excepţia cazurilor cînd motivul este inclus în
obiectul contractului matrimonial. Soţul, care a încheiat contractul matrimonial sub influenţa erorii, este
în drept să se adreseze în instanţa de judecată cu o cerere de declarare a nulităţii contractului
matrimonial.
- prin dol.
Prin dol, la încheierea contractului matrimonial, se are în vedere amăgirea intenţionată a soţului,
prin comportament dolosiv sau viclean, cu scopul de a încheia contractul matrimonial. Dolul poate fi
săvîrşit atît prin acţiune (relatarea unor date false), cît şi prin inacţiune (ne expunerea faptelor, care au
importanţă sau pot să influenţeze încheierea contractului matrimonial).
De asemenea merită să menţionăm că dolul poate fi săvîrşit şi de o persoană terţă. Merită
atenţie faptul că încheierea contractului matrimonial prin dol se pedepseşte penal. Conform art.190 CP
al RM „Escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de
încredere se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 10000 lei sau cu închisoare de pînă la 3 ani”.
Iar conform art.51 CCA al RM „Sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului prin escrocherie
atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la 900 la 3600 lei”.

- prin violenţă.
Violenţa, la încheierea contractului matrimonial, reprezintă constrîngerea fizică sau psihică (de
exemplu, cînd soţul este determinat să creadă că ea, o rudă sau o altă persoană apropiată ori
patrimoniul lor sînt expuşi unui pericol iminent) a unui soţ, de către celălalt soţ sau de către o persoană
terţă, cu scopul de a încheia contractul matrimonial, deci se are în vedere influenţarea asupra voinţei
celuilalt soţ.
Pentru ca violenţa să ducă la declararea nulităţii contractului matrimonial ea trebuie să fie reală,
iar condiţiile contractului matrimonial să fie dezavantajoase pentru soţul ce la încheiat sub violenţă.
Ţin să menţionez că pentru aplicarea violenţei la încheierea contractului matrimonial se prevede
pedeapsă penală. Conform art. 247 CP al RM „Constrîngerea de a încheia contractul matrimonial,
însoţită de ameninţări cu aplicarea violenţei, ..., în lipsa semnelor de şantaj, se pedepseşte cu amendă în
mărime de pînă la 6000 lei sau cu închisoare de pînă la 2 ani”, iar conform art. 189 CP al RM „Şantajul,
adică cererea de a încheia contractul matrimonial, prin care să se prevadă transmiterea bunurilor sau
drepturilor asupra bunurilor unui soţ, în posesia sau proprietatea celuilalt soţ, ameninţînd cu violenţă, cu
răspîndirea unor ştiri defăimătoare, cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor celuilalt soţ, ale rudelor
sau apropiaţilor acestuia se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 10000 lei sau cu închisoare
de pînă la 4 ani”.

- prin leziune.
Dacă unul dintre soţi a încheiat contractul matrimonial din cauza unui concurs de împrejurări
grele de care a profitat celălalt soţ, în condiţii extrem de nefavorabile, atunci poate fi declarat nul de
către instanţa de judecată (art. 230 CC al RM).

- cu încălcarea interdicţiei de a dispune de un bun.

Contractul matrimonial prin care se dispune de un bun referitor al care, prin lege, prin hotărîrea
dată de instanţa de judecată sau de un alt organ abilitat, este instituită, în favoarea unor persoane, o
interdicţie cu privire la dispoziţie poate fi declarat nul de instanţa de judecată, la cererea persoanelor în
favoarea cărora este instituită interdicţia (art.232 CC al RM).
 Deşi legea nu cere ca anume instanţa de judecată să declare nulitatea totală sau parţială a
contractului matrimonial, partea cointeresată poate să se adreseze acesteia cu o cerere de declarare a
nulităţii, şi instanţa judecătorească nu poate să refuze primirea cererii. Codul civil prevede că o
asemenea cerere poate fi înaintată în instanţa de judecată în termen de 6 luni, care începe să curgă fie
de la data cînd persoana cointeresată a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulării, sau de la data
cînd a încetat violenţa.

Concluzii

Cererea de a declara contractul matrimonial nul, parţial sau total, poate fi înaintată simultan cu
cerere de declarare a divorţului, întrucît acestea sînt legate între ele. De asemenea, într-un proces de
declarare a divorţului, cererea de declarare a nulităţii poate fi una reconvenţională.
Cu această ocazie aş dori să propun spre analiză următoarea situaţie: Ce regim matrimonial se
va aplica bunurilor soţilor dacă conform contractului matrimonial este prevăzut regimul proprietăţii
comune, în cazul în care încheierea căsătoriei este declarată nulă?
Conform art.44 CF al RM „Bunurile procurate în comun de către persoanele a căror căsătorie a
fost declarată nulă aparţin acestora cu drept de proprietate în diviziune, iar contractul matrimonial se
consideră nul”.
Dacă anularea căsătoriei influenţează asupra contractului matrimonial, atunci anularea
contractului matrimonial nu are nici o înrîurire asupra validităţii căsătoriei, pentru că principalul nu
atîrnă de accesoriu.
Dacă necelebrarea sau amînarea căsătoriei atrage caducitatea contractului matrimonial, atunci
caducitatea acestuia nu atrage nulitatea stipulaţiilor intervenite în acest contract, care ar fi străine de el.
Astfel, la francezi, de exemplu, cesiunea unor drepturi succesorale, consimţită de unul din soţi în
favoarea unui terţ, prin contract matrimonial, rămîne validă, cu toată necelebrarea căsătoriei în vederea
căreia convenţia matrimonială fusese făcută.
Declararea nulităţii contractului trebuie deosebită de rezilierea contractului. Rezilierea
contractului este încetarea efectelor contractului matrimonial, valabil încheiat, pe viitor.
Drepturile şi obligaţiile părţilor au existat şi au fost respectate de soţi legal, dar din momentul
rezilierii contractului ele încetează să mai acţioneze. În timp ce contractul matrimonial declarat nul nu
produce efectele, pe care le-ar fi produs dacă ar fi fost încheiat cu respectarea condiţiilor de valabilitate.
Nulitatea contractului matrimonial înseamnă că el a fost încheiat cu încălcarea condiţiilor legale.