NULITATEA ACTULUI JURIDIC

Articolul 327. Actele juridice nule și anulabile

(1) Actul juridic este nul dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții legale prin care
se ocrotește un interes general (nulitate absolută).
(2) Actul juridic este anulabil dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții legale prin
care se ocrotește un interes particular (nulitate relativă).
(3) În cazul în care natura nulității nu este prevăzută expres și nici natura interesului ocrotit nu
reiese în chip neîndoielnic, actul juridic este anulabil.
(4) Dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea actului juridic bilateral sau multilateral poate
fi constatată sau declarată și prin acordul părților.
(5) Prin acordul părților nu pot fi instituite și nici suprimate temeiuri de nulitate.
Articolul 328. Nulitatea absolută a actului juridic
(1) Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată, atît pe cale de acțiune, cît și pe cale de
excepție, de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța de judecată este obligată
să o constate din oficiu după ce a ascultat opiniile participanților la proces.
(2) Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părțile actului lovit de
nulitate sau succesorii acestora.
(3) Atît acțiunea în constatare a nulității absolute, cît și excepția de nulitate absolută sînt
imprescriptibile. Cu toate acestea, se prescriu în termen de 10 ani acțiunile privind aplicarea
efectelor nulității absolute conform art. 331, indiferent dacă sînt introduse împreună cu acțiunea
în constatare a nulității absolute sau după admiterea acestei acțiuni.
Articolul 329. Nulitatea absolută de protecție a consumatorului
(1) În contractele cu consumatorii sînt nule clauzele abuzive, precum și clauzele prin care se
derogă de la dispozițiile legale de la care este interzis a se deroga în detrimentul consumatorului
(nulitatea de protecție).
(2) Nulitatea de protecție operează doar în măsura în care avantajează consumatorul.
Articolul 330. Nulitatea relativă a actului juridic
(1) Nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este
stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părţii
ocrotite pe calea acţiunii oblice. Instanţa de judecată nu poate să o invoce din oficiu.
(2) Nulitatea relativă poate fi acoperită prin voinţa expresă sau tacită a persoanei în al cărei
interes este stabilită nulitatea. Voinţa de a confirma actul juridic anulabil trebuie să fie certă şi
evidentă și să fie exprimată la un moment cînd persoana cunoștea sau trebuia să cunoască
temeiul nulității.
(3) Pentru confirmarea actului juridic anulabil, voinţa nu trebuie să fie exprimată în forma
cerută pentru încheierea actului juridic respectiv.
(4) Dacă fiecare parte poate invoca nulitatea actului juridic sau dacă mai multe persoane pot
cere declararea nulităţii, confirmarea actului juridic de către o persoană nu le împiedică pe
celelalte să invoce nulitatea.
Articolul 331. Efectele nulității actului juridic
(1) Actul juridic nul se consideră, cu efect retroactiv, că nu a produs niciun efect juridic din
momentul încheierii.
(2) Actul juridic anulabil este valabil pînă la declararea acestei nulități de către instanța de
judecată, însă, odată anulat, se consideră, cu efect retroactiv, că nu a produs niciun efect juridic
din momentul încheierii.
(3) Drepturile reale dobîndite în temeiul actului juridic nul sau anulat se consideră că nu au
fost dobîndite pe acest temei. Această dispoziție se aplică și drepturilor de creanță ori drepturilor
asupra obiectului de proprietate intelectuală dobîndite în temeiul actului juridic.
 (4) Dispozițiile alin. (3) nu afectează eventuala dobîndire a dreptului prin uzucapiune în
condițiile legii.
(5) Prestațiile executate în temeiul actului juridic nul sau anulat, precum și alte îmbogățiri
obținute din acele prestații se supun restituirii conform dispozițiilor legale privind îmbogățirea
nejustificată.
(6) În cazul în care în temeiul actului juridic nul sau anulat s-a dobîndit un drept prin
înregistrarea într-un registru de publicitate prevăzut de lege, iar titularul în folosul căruia este
înregistrat dreptul nu își dă consimțămîntul la radiere, dreptul dobîndit se radiază doar pe calea
acțiunii în rectificare.
(7) Instanța de judecată nu poate pronunța din oficiu efectele nulității chiar dacă a constatat
nulitatea absolută din oficiu.
Articolul 332. Nulitatea parțială
(1) Dispozițiile legale privind nulitatea actului juridic se aplică în mod corespunzător cînd
doar una sau mai multe clauze ale sale sînt supuse nulității.
(2) Clauzele lovite de nulitate atrag nulitatea actului juridic în întregul său numai dacă, din
cauza lipsei acestora și în pofida întregirii efectelor sale conform art. 1082, nu poate fi atins
scopul pentru care s-a încheiat actul juridic.
(3) Nulitatea actului juridic multilateral în privința uneia dintre părți atrage nulitatea sa și în
privința celorlalte părți dacă, din cauza lipsei acelei părți, nu poate fi atins scopul pentru care
celelalte părți au încheiat actul juridic.
(4) Dacă dispoziția legală imperativă prevede că durata de existență a unui drept sau de
producere a efectelor juridice de către un act juridic nu poate depăși un anumit termen, în caz de
depășire, durata convenită este nulă și se înlocuiește de drept cu termenul maxim permis de lege.
Articolul 333. Repararea prejudiciului în caz de nulitate a actului juridic
(1) În cazul în care un act juridic este nul sau anulat, total ori parțial, o parte poate cere de la
cealaltă parte repararea prejudiciului suportat din cauza nulității dacă sînt întrunite cumulativ
următoarele condiții:
a) partea prejudiciată nu a cunoscut și nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul
nulității la momentul suportării prejudiciului;
b) cealaltă parte a cunoscut sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulității;
c) încălcînd cerințele bunei-credințe, cealaltă parte a lăsat partea prejudiciată să acționeze într-
un mod care a cauzat prejudiciul.
(2) Prejudiciul supus despăgubirii reprezintă suma de bani care va repune partea prejudiciată,
în măsura maximă posibilă, în situația în care ea s-ar fi aflat dacă actul juridic nu se încheia sau
dacă clauza lovită de nulitate nu se includea în actul juridic. În special, se vor despăgubi
cheltuielile suportate de către partea prejudiciată cu ocazia încheierii actului juridic și în vederea
pregătirii pentru executarea obligațiilor prevăzute de act.
(3) Cu toate acestea, despăgubirile nu acoperă profitul pe care partea prejudiciată îl aștepta de
la executarea obligațiilor prevăzute de act. În cazul în care cealaltă parte a acționat cu intenție
sau culpă gravă, despăgubirile vor acoperi și ratarea de către partea prejudiciată a oportunității
rezonabile de a încheia un act juridic cu un terț.
(4) Dacă sînt întrunite condițiile răspunderii prevăzute de prezentul articol, partea prejudiciată
nu este decăzută din dreptul de a cere despăgubiri doar pentru că este cea care a invocat
nulitatea.
(5) În cazul în care nulitatea se întemeiază pe violență, leziune sau pe faptul că o clauză este
abuzivă, partea prejudiciată poate cere despăgubiri conform prezentului articol chiar dacă
cunoștea ori trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulității la data încheierii actului
juridic.
 Articolul 334. Nulitatea actului juridic ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri
(1) Actul juridic sau clauza care contravin vădit ordinii publice sau bunelor moravuri sînt nule.
(2) Actul juridic sau clauza care contravin unei dispoziții legale imperative sînt nule sau
anulabile dacă această sancțiune este prevăzută expres de dispoziția legală încălcată (nulitatea
expresă).
(3) Actul juridic sau clauza care contravin unei dispoziții legale imperative ce nu prevede
expres sancțiunea nulității sînt nule sau anulabile dacă această sancțiune trebuie aplicată pentru
ca scopul dispoziției legale încălcate să fie atins (nulitatea virtuală).
(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică în măsura în care dispoziția legală încălcată nu
stabilește o altă consecință a încălcării sale decît nulitatea actului juridic sau a clauzei.
(5) Încălcarea dispoziției imperative a actului normativ subordonat legii poate fi invocată ca
temei de nulitate a actului juridic doar în măsura în care dispoziția respectivă întrunește cerințele
art. 1 alin. (2) și ale art. 4.
Articolul 335. Nulitatea actului juridic încheiat de o persoană în privinţa căreia
este instituită o măsură de ocrotire judiciară
(1) Actul juridic încheiat de o persoană în privinţa căreia este instituită o măsură de ocrotire
judiciară (ocrotire provizorie, curatelă, tutelă) poate fi declarat nul de instanţa de judecată dacă,
conform legii sau hotărîrii judecătoreşti, actul juridic putea fi încheiat valabil în numele
persoanei doar prin intermediul ocrotitorului provizoriu, curatorului sau tutorelui său. Acțiunea
în anulare poate fi introdusă de către persoana ocrotită sau oricare dintre persoanele însărcinate
cu ocrotirea ei.
(2) Persoana cu capacitate deplină de exerciţiu este obligată să repare prejudiciul cauzat
celeilalte părţi prin încheierea actului juridic declarat nul dacă se demonstrează că a ştiut sau
trebuia să ştie că în privința celeilalte părți este instituită o măsură de ocrotire judiciară.
Articolul 336. Nulitatea actului juridic încheiat de un minor care nu a împlinit vîrsta de 14 ani
(1) Actele juridice încheiate de un minor care nu a împlinit vîrsta de 7 ani sînt nule.
(2) Actele juridice încheiate de un minor în vîrstă de la 7 la 14 ani, cu excepţia celor prevăzute
la art. 28 alin. (2), sînt nule.
(3) Persoana cu capacitate deplină de exerciţiu este obligată să repare prejudiciul cauzat
minorului dacă nu demonstrează că nu a ştiut şi nu trebuia să ştie că cealaltă parte nu are
capacitate deplină de exerciţiu în vederea încheierii actului juridic.
Articolul 337. Nulitatea actului juridic încheiat de o persoană fără discernămînt
(1) Dacă legea nu prevede altfel, actul juridic încheiat de o persoană într-un moment în care nu
putea să conştientizeze pe deplin acţiunile sale ori să îşi exprime voinţa poate fi declarat nul de
instanţa de judecată.
(2) Actul juridic nu este anulabil în temeiul dispoziţiilor alin. (1) dacă el corespunde dorințelor
și sentimentelor persoanei și, totodată:
a) face parte din categoria actelor juridice prevăzute la art. 28 alin. (2) sau din alte categorii de
acte juridice pe care, conform legii sau hotărîrii judecătorești, persoana ocrotită le putea încheia
de sine stătător;
b) a fost încheiat în numele persoanei de către reprezentantul său împuternicit;
c) a fost încheiat de către persoana ocrotită cu încuviinţarea ocrotitorului provizoriu,
curatorului sau tutorelui ori a mandatarului împuternicit prin mandat de ocrotire în viitor sau,
după caz, cu autorizarea consiliului de familie, a autorității tutelare ori a instanţei de judecată în
cazul în care, conform legii sau hotărîrii judecătoreşti, actul juridic putea fi încheiat valabil doar
cu încuviinţarea sau autorizarea respectivă.
(3) Moştenitorul poate cere anularea actelor juridice în temeiul dispoziţiilor alin. (1) doar în
următoarele cazuri:
 a) dacă dovada diminuării sau lipsei discernămîntului rezultă din însuşi cuprinsul actului
juridic;
b) dacă, înainte de încheierea actului juridic, a fost depusă cerere de instituire a ocrotirii
provizorii, curatelei sau tutelei ori a început să producă efecte un mandat de ocrotire în viitor în
numele persoanei ocrotite.
(4) În cazul în care moştenitorul, în temeiul dispoziţiilor alin. (1), cere anularea donaţiei sau
testamentului, dispoziţiile alin. (3) nu se aplică.
(5) Termenul de prescripţie extinctivă în cazul acţiunii în anulare înaintate de moştenitor curge
din momentul deschiderii moştenirii, cu excepţia cazului cînd acesta a cunoscut sau trebuia să
cunoască despre încheierea actului juridic înainte de acea dată.
Articolul 338. Menținerea actelor juridice încheiate de persoanele fără capacitate
deplină de exerciţiu sau fără discernămînt
(1) Instanţa de judecată poate menţine actele juridice anulabile în temeiul art. 335 sau art. 337
dacă pîrîtul oferă o reducere corespunzătoare a creanţei sale sau o despăgubire a prejudiciului
suferit de persoana protejată prin anulare.
(2) La aplicarea dispoziţiilor alin. (1), instanţa de judecată va lua în considerare dacă actul
juridic era util sau prejudiciabil pentru persoana protejată prin anulare, componenţa și valoarea
patrimoniului acesteia, precum şi buna sau reaua-credinţă a celeilalte părţi la actul juridic.
Articolul 339. Nulitatea actului juridic afectat de eroare
(1) Actul juridic încheiat în baza unei erori esențiale poate fi declarat nul de instanța de
judecată dacă cealaltă parte sau terțul destinatar al actului juridic unilateral știa sau, după caz,
trebuia să știe despre această eroare.
(2) Eroarea este esențială dacă la încheierea actului juridic a existat o falsă reprezentare
referitoare la:
a) natura actului juridic;
b) calitățile substanțiale ale obiectului actului juridic;
c) cealaltă parte a actului juridic sau terțul beneficiar al actului juridic, în cazul în care
identitatea sau calitățile acestora sînt hotărîtoare pentru încheierea actului juridic.
(3) Eroarea care privește simplele motive ale actului juridic nu este esențială, cu excepția
cazului în care prin voința părților asemenea motive au fost considerate hotărîtoare.
(4) Eroarea imputabilă celui al cărui consimțămînt este viciat nu poate servi temei pentru
anularea actului juridic. În special, actul juridic nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a
purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligență rezonabilă.
(5) Nu atrage anularea actului juridic eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care
riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de
acesta.
(6) Simpla eroare de calcul nu atrage anularea actului juridic, ci numai rectificarea, afară de
cazul în care, concretizîndu-se într-o eroare asupra cantității, a fost esențială pentru încheierea
actului juridic. Eroarea de calcul trebuie corectată la cererea oricăreia dintre părți.
(7) Partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exigențelor bunei-
credințe.
(8) Dispozițiile legale privitoare la eroare se aplică în mod corespunzător și atunci cînd
eroarea poartă asupra declarației de voință ori cînd declarația a fost transmisă inexact prin
intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanță.
Articolul 340. Adaptarea actului juridic în caz de eroare
(1) Dacă o parte este îndreptățită să invoce anulabilitatea actului juridic pentru eroare, dar
cealaltă parte declară că dorește să execute ori execută actul juridic așa cum acesta fusese înțeles
de partea îndreptățită să invoce anulabilitatea, actul juridic se consideră că a fost încheiat așa
cum l-a înțeles această din urmă parte.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), după ce a fost informată asupra felului în care partea
îndreptățită să invoce anulabilitatea a înțeles actul juridic și înainte ca aceasta să fi obținut
anularea, cealaltă parte trebuie, în termen de cel mult 3 luni de la data cînd a fost notificată ori de
la data cînd i s-a comunicat acțiunea în declararea nulității, să declare că este de acord cu
executarea sau să execute fără întîrziere actul juridic, astfel cum a fost înțeles de partea aflată în
eroare.
(3) Dacă declarația a fost făcută și comunicată părții aflate în eroare în termenul prevăzut la
alin. (2) sau actul juridic a fost executat astfel cum a fost înțeles de partea aflată în eroare,
dreptul de a obține anularea pentru acea eroare este stins.
(4) În cazul în care ambele părți au comis aceeași eroare, instanța poate, la cererea uneia dintre
ele, să adapteze actul juridic la condițiile la care părțile ar fi convenit dacă nu se comitea eroarea.
Articolul 341. Nulitatea actului juridic încheiat prin dol
(1) Actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al
uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul
dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte.
(2) Dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă
parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul în
care, în baza principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste
împrejurări.
(3) Actul juridic este anulabil și atunci cînd dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori
gerantul afacerilor celeilalte părți.
(4) În cazul în care dolul este comis de un terţ, actul juridic poate fi anulat numai dacă se
demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre dol.
Articolul 342. Nulitatea actului juridic încheiat prin violenţă
(1) Actul juridic încheiat în urma constrîngerii prin violenţă fizică sau psihică poate fi declarat
nul de instanţa de judecată chiar şi în cazurile cînd violenţa a fost exercitată de un terţ.
(2) Violenţa este temei de anulare a actului juridic numai în cazul în care se demonstrează că
este de natură să determine o persoană să creadă că ea, soţul, o rudă sau o altă persoană apropiată
ori onoarea sau patrimoniul lor sînt expuşi unui pericol iminent.
(3) În sensul prezentului articol, nu există violenţă atunci cînd autorul ei nu a utilizat vreun
mijloc ilicit, iar partea constrînsă a avut o alternativă rezonabilă.
Articolul 343. Nulitatea actului juridic încheiat prin leziune
(1) Actul juridic pe care o persoană l-a încheiat din cauza unui concurs de împrejurări grele de
care a profitat cealaltă parte, în condiţii extrem de nefavorabile, poate fi declarat nul de instanţa
de judecată.
(2) Instanţa de judecată poate menţine actul juridic dacă pîrîtul oferă o reducere a creanţei sale
sau o despăgubire pecuniară echitabilă. Dispozițiile art. 340 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 344. Nulitatea actului juridic încheiat cu încălcarea interdicţiei de a dispune de un bun
(1) Actul juridic prin care s-a dispus de un bun referitor la care, prin lege sau de instanţa de
judecată, sau de un alt organ abilitat, este instituită, în favoarea unor persoane, o interdicţie cu
privire la dispoziţie poate fi declarat nul de instanţa de judecată la cererea persoanelor în
favoarea cărora este instituită interdicţia.
(2) Actul juridic nu poate fi anulat pe temeiul dispozițiilor alin. (1) dacă dobînditorul bunului
nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască despre interdicție sau dacă actul juridic stipulează
expres că este încheiat sub condiția suspensivă a ridicării interdicției.
Articolul 345. Termenul de prescripție extinctivă a acțiunii în anulare a actului juridic
pentru viciu de consimțămînt
 (1) Persoana îndreptățită are dreptul să invoce anulabilitatea actului juridic pentru temeiurile
prevăzute la art. 339, 341 și 343 în termen de 6 luni de la data cînd a aflat sau trebuia să afle
despre temeiul anulabilității.
(2) Anulabilitatea în temeiul prevăzut la art. 342 poate fi invocată în termen de 6 luni de la
data cînd a încetat violența.
Articolul 346. Repararea prejudiciului cauzat prin viciu de consimțămînt
(1) Partea care are dreptul de a cere anularea actului juridic pe motiv de eroare, dol, violență
sau leziune poate cere repararea prejudiciului cauzat prin aceasta, chiar dacă dreptul de a cere
anularea s-a prescris extinctiv sau dacă ea a confirmat actul juridic anulabil, cu condiția că
cealaltă parte a actului juridic cunoștea sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul
nulității la momentul încheierii acestuia.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), în completare se aplică dispozițiile legale privind plata
despăgubirilor în caz de neexecutare a obligațiilor.
(3) Drepturile prevăzute de lege ale părții afectate de dol, violență sau leziune nu pot fi excluse
sau limitate prin act juridic, sub sancțiunea nulității absolute.
(4) Drepturile prevăzute de lege ale părții afectate de eroare pot fi excluse sau limitate prin act
juridic, cu excepția cazului în care aceasta contravine bunei-credințe, caz în care excluderea sau
limitarea este nulă.
(5) Dacă victima erorii, dolului, violenței sau leziunii are, pe baza acestei împrejurări, atît
drepturi întemeiate pe dispozițiile prezentului capitol, cît și drepturi întemeiate pe neexecutarea
obligațiilor rezultate din actul juridic, ea poate alege categoria de drepturi la care recurge.

Acțiunea oblică
Debitorul omite exercitarea drepturilor şi acţiunilor sale, fapt care îl impune în imposibilitate
de a achita creanţele sale faţă de creditor.

Pentru a evita ca la scadenţă debitorul să apară insolvabil, legea acordă creditorilor anumite
mijloace de conservare a patrimoniului debitorului, care constau în preîntîmpinarea pierderii unui
drept subiectiv din patrimoniul debitorului.

Una din astfel de măsuri este acţiunea oblică, care în esenţă are ca scop conservarea
patrimoniului debitorului. În mod special acţiunea oblică este reglementată de art. 892 din Codul
civil – „Creditorul a cărui creanţă este certă, lichidă şi exigibilă poate, în numele debitorului său
și independent de voința acestuia, exercita drepturile şi acţiunile acestuia în cazul în care
debitorul, în dauna creditorului, refuză sau omite să le exercite.”

Conform alin. 4 art. 892 Cc: ”În raporturile dintre creditorul care acționează pe cale oblică
și debitorul său se aplică în mod corespunzător dispozițiile privind reprezentarea legală.”

Articolul 894. Efectele acţiunii exercitate pe cale oblică

Toate bunurile obţinute în baza acţiunii oblice intră în patrimoniul debitorului şi beneficiază
tuturor creditorilor acestuia. Cu toate acestea, creditorul care a exercitat acțiunea oblică beneficiază
de un privilegiu asupra acelor bunuri în scopul rambursării cheltuielilor suportate în legătură cu
acționarea pe cale oblică.