CLASIFICAREA

NORMELOR JURIDICE

FRUNZĂREANU THEODORA MARIA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
ANUL I
SPECIALIZAREA RESURSE UMANE
GRUPA 2
 INTRODUCERE

Viața fiecărui individ este condusă de diferite „norme” fie cele impuse de propria persoană, fie
cele impuse de o organizație din care facem parte, o instituție sau chiar de statul în care locuim. Am
ales această temă deoarece, consider normele ca fiind necesare pentru funcționarea cât mai bună a
societății, totalitatea acestora formând normalitatea specifică societăților. Abaterea de la normalitate
provoacă comunității disfuncționalități. Norma juridică este celula de bază a dreptului cu ajutorul căreia
se stabilește modelul de comportament și conține pretențiile și exigențele societății față de conduita
membrilor săi în cadrul relațiilor sociale.
În opinia mea, această temă este importantă pentru că, prin studierea materialelor de
specialitate, dobândesc cunoștințe lingvistice și pot învăța termenii necesari pentru un limbaj adecvat.
De asemenea, mă familiarizez cu legislația muncii, cu modul în care sunt structurate legile și îmi pot
crea o idee despre obligațiile dar și drepturile mele ca o viitoare angajată sau chiar angajatoare.
Prin intermediul acestei teme, învăț comportamentele dezirabile la locul muncă. Astfel, voi
putea fi capabilă să îmi îndeplinesc rolurile cât mai bine dar și să îmi apăr drepturile în cazul în care
observ că îmi sunt încălcate, având la bază chiar cunoștințe teoretice care nu pot fi contestate. Este
responsabilitatea fiecărui manager din cadrul unei firme să se asigură că angajații săi sunt informați,
înțeleg și respectă acest normele stabilite. Totodată, toți angajații sunt responsabili individual pentru
citirea acestora și pentru respectarea legilor și reglementărilor aplicabile. Toate încălcările cunoscute
sau suspectate, concrete sau potențiale ale acestora trebuie raportate. Nerespectarea legilor ar putea
conduce la acțiuni disciplinare, care pot include avertismentul scris sau, în cele din urmă, în funcție de
circumstanțe și cerințele legii locale, la încetarea contractului de muncă. Aceste fapte pot avea
consecințe foarte grave asupra indivizilor care, din cauza neinformării, își pot pierde locul de muncă de
care depind profund, financiar.
Așadar, această temă m-a făcut să conștientizez cât este de important să fim mereu informați și
să acord mai multă atenție domeniului legislativ dacă doresc să am o carieră de succes dar și pentru a
reuși să observ dacă îmi sunt respectate drepturile la locul de muncă.

1
 CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE

Norma juridică este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, care

exprimă voința electoratului reprezentat de organul legislativ, regulă având ca scop asigurarea
ordinii sociale și care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, la nevoie prin constrângere.
Este, deci, vorba, de o regulă de conduită ce stabilește comportamentul de urmat în
raporturile dintre oameni ori în raporturile dintre aceștia și societate.
Clasificarea normelor juridice se face în raport cu anumite criterii și este necesară
deoarece ajută la corecta interpretare și implicit, la aplicarea riguroasă a acestora.

A. În funcţie de modul de reglementare a conduitei prescrise, normele juridice se clasifică în:

a) norme imperative, care impun o anumită conduită, cerând săvârşirea unei acţiuni sau
abţinerea de la săvârşirea unei acţiuni, prin obligarea la un comportament de la care
subiecţii de drept nu se pot abate.
La rândul lor, normele imperative sunt de două feluri:
 norme onerative, care prevăd în mod expres obligaţia constând în săvârşirea unei acţiuni,
impunând, aşadar, o anumită conduită. Cu titlu de exemplu, menţionăm articolul 813 din Codul
civil, care prevede că „Toate donaţiile se fac prin act autentic.”
 norme prohibitive, care interzic o anumită conduită, adică săvârşirea unui anumit act sau fapt.
Exemplificăm prin articolul 40, alineatul (4) din Constituţie, care prevede: „Asociaţiile cu
caracter secret sunt interzise.”
b) norme dispozitive, care, pe lângă o anumită conduită, prevăd şi posibilitatea unei conduite
subsidiare, acordând o sferă de comportament mai largă subiecţilor de drept.
Normele dispozitive se împart în:
 norme permisive, care permit o anumită conduită, fără, însă, a o impune, ca de exemplu
articolul 1587 al Codului civil, care prevede că: „părţile pot stipula dobândă pentru un
împrumut de bani, producte sau alte lucruri mobile.”

2
  norme supletive, care prevăd posibilitatea unei conduite subsidiare, scopul lor fiind ca, atunci
când subiecţii tac şi nu-şi exprimă cu claritate opţiunea, de obicei în privinţa unui contract, să
suplinească voinţa acestora. Cu titlu de exemplu, menţionăm articolul 1319 din Codul civil, care
prevede, în materia contractului de vânzare-cumpărare, că „Predarea trebuie să se facă la locul
unde se află lucrul vândut în timpul vânzării, dacă părţile nu s-au învoit altfel”.
 normele de recomandare se utilizează cu prilejul reglementării unor probleme de interes general
ale activităţii organizaţiilor cooperatiste sau ale unor persoane juridice fără scop patrimonial,
cărora li se recomandă să adopte reglementări asemănătoare celor din domeniul autorităţilor
publice, societățile comerciale cu capital de stat mixt sau privat.

B. După criteriul structurii lor logico-juridice, normele de drept se clasifică în:

a) norme juridice complete sau determinate, care conţin toate cele trei
elemente de structură: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea
b) norme juridice incomplete sau nedeterminate , adică acelea din al căror text lipseşte unul
din elementele de structură.
La rândul lor, normele incomplete sunt de două feluri:
 norme de trimitere, care, pentru elementul de structură care le lipseşte, fac trimitere la un alt act
normativ în vigoare;
 norme în alb, adică norme de drept nedeterminate care urmează a se completa cu elementul de
structură care le lipseşte dintr-o normă de drept ulterioară, mai exact care nu a fost încă
adoptată, dar urmează să apară. Spre exemplu, articolul 55 alineatul (3) din Constituţie prevede
că „Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu
excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.”
C. După criteriul sferei de aplicare, normele juridice se împart în:
a) norme generale, care au cea mai largă sferă de aplicabilitate şi adesea se afirmă despre ele
că formează „dreptul comun”. Numeroase norme din Codul civil reprezintă dreptul comun
pentru unele relaţii juridice de drept comercial sau din alte ramuri;
b) norme speciale, care se aplică unei sfere mai restrânse de raporturi juridice, norme care au
caracter derogativ de la ceea ce se înţelege prin dreptul comun;
c) norme de excepţie, care aduc completări fie normelor generale, fie celor speciale şi care se
aplică totdeauna cu precădere, însă strict în cazurile în care legea le prevede.

3
Această clasificare prezintă interes practic prin prisma faptului că normele speciale se aplică înaintea
normelor generale, iar cele de excepţie, înaintea normelor speciale, deci cu atât mai mult înaintea celor
generale.

CONCLUZII

Consider că această temă poate fi aplicată în viitor în profesia pe care mi-ar plăcea să o am și
anume în domeniul Resurselor Umane. Sectorul resurselor umane are un rol important pentru fiecare
companie, deoarece el are grijă de una dintre cele mai importante resurse ale fiecărei companii -
angajații săi. Responsabilitățile de bază ale managerilor de resurse umane sunt: gestionarea persoanelor
care contribuie individual și în echipă la realizarea obiectivelor profesionale, oferă angajaților
posibilitatea de a-și atinge potențialul complet, asigură ca într-o companie să fie persoana potrivită în
locul potrivit. Departamentul de resurse umane are grijă de fiecare persoană din cadrul companiei, de
rezultatele și abilitățile sale, dar reprezintă și partea companiei care se ocupă de recrutarea, angajarea și
instruirea angajaților.
A se ocupa de această activitate, respectiv de oameni, este o vocație deosebită, exigentă și
interesantă. Pentru ca cineva să devină specialist în resurse umane, este necesară o gamă largă de
cunoștințe în psihologie, drept, sociologie și în alte domenii. Spre exemplu, un manager de Resurse
Umane, trebuie sa cunoască legislația în vigoare foarte bine pentru a reuși să le ofere angajaților cele
mai bune condiții de muncă și pentru a nu intra în conflict cu aceștia din cauza unor drepturi
nerespectate. Așadar, atât angajatul cât și angajatorul, trebuie să cunoască legislația muncii. Un
manager de Resurse Umane nedocumentat, poate influența profund viața angajaților săi, în condițiile în
care acesta nu cunoaște bine Codul Muncii sau alte legi necesare; dar în același timp și angajatul poate
afecta productivitatea sau funcționarea unei firme dacă acesta nu este informat corect cu privire la
drepturile și obligațiile sale în cadrul firmei respective.
Cunoașterea acestor norme juridice este esențială pentru o cât mai bună desfășurare a unei
companii. De exemplu, angajatorul nu poate desface un contract de muncă atunci când consideră el, iar
în ziua următoare să și angajeze pe altcineva. Această procedura presupune anumiți pași obligatorii de

4
parcurs, menționați în Codul Muncii. De asemenea, nici angajatul nu poate să nu mai meargă dintr-o
dată la lucru fără să anunțe pe nimeni și fără să respecte prevederile în vigoare.
În concluzie, consider că fără existența unor norme juridice care să conducă activitățile
indivizilor din orice domeniu, în societate s-ar instala haosul, o stare de incertitudine, iar nimeni nu ar
ști după ce anume ar trebui să își ghideze viața.

BIBLIOGRAFIE
http://elth.ucv.ro/fisiere/probleme%20studentesti/Cursuri/Dreptul%20proprietatii%20intelectuale/Curs
%202.pdf
https://conspecte.com/Drept/clasificarea-normelor-juridice.html
https://www.portal-resurseumane.ro/