UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

REFERAT

COORDONATOR:
Lect. univ. dr. C. MAREȘ
MASTERAND:
Alina Roxana CIRNECI
Iulia-Alexandra IOSIF

ANUL 2022
UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE
Programul de studii: Administratie publica europeana
 RECUNOASTEREA CASATORIILOR INCHEIATE DE
PERSOANE DE ACELASI SEX IN ROMANIA

COORDONATOR:
Lect. univ. dr. C. MAREȘ
MASTERAND:
Alina Roxana CIRNECI
Iulia-Alexandra IOSIF

ANUL 2022

• Reglementarea legala a institutiei alese

Art. 258. Familia

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea
acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi
educarea copiilor lor.
(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
(3) Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice şi sociale, încheierea
căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei.
(4) În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin
căsătorie.

Art. 259. Căsătoria

(1) Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în
condiţiile legii.
(2) Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie.
 (3) Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei
civile.
(4) Condiţiile de încheiere şi cauzele de nulitate ale căsătoriei se stabilesc prin
prezentul cod.
(5) Căsătoria încetează prin decesul sau prin declararea judecătorească a morţii unuia
dintre soţi.
(6) Căsătoria poate fi desfăcută prin divorţ, în condiţiile legii.

Art 277 Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria |

Codul Civil
• Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.

• Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate

fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.

• Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau
contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt
recunoscute în România.

• Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor

statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân
aplicabile.

• Analiza doctrinei/literaturii de specialitate cu privire la tema aleasa

Pe 25 noiembrie 2015, un grup de inițiativă cetățenească a publicat în Monitorul

Oficial al României o propunere de modificare a articolului 48 din Constituție. Articolul
definește familia ca entitate fundamentală a societății și astfel o pune, implicit, sub
protecția statului. Conform Constituției, familia este bazată pe căsătoria liber consimțită
între soți, definiție care apare sub această formă încă din anul 1991.

Grupul de inițiativă condus de Mihai Gheorghiu, unul dintre principalii instigatori

ai atacului homofob HYPERLINK "https://www.acceptromania.ro/?p=3527" de la
Muzeul Țăranului Român asupra unui grup de 40 de tineri LGBT. I se alătură o pletoră de
lideri religioși din diverse confesiuni, dar și  Bogdan Stanciu, apropiat al ideologului lui
Vladimir Putin, Alexandr Dughin, și liderul Pro Vita București, o organizație care are ca
scop limitarea drepturilor sexuale și reproductive. Aceștia doresc să redefinească familia
ca fiind bazată pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie.  Argumentul lor
principal este că actuala formulare este una ambiguă care ar putea permite oficialilor
stării civile să încheie căsătorii între persoane de același sex. Inițiatorii mint publicul în
momentul când folosesc acest argument și ignoră deliberat secole de practică legislativă
în România. Codul Civil definește clar instituția căsătoriei și acest articol din Constituție
nu ar putea fi niciodată interpretat pentru a reglementa căsătoria între persoane de același
sex.

În prezent instituția căsătoriei este reglementata de articolul 48 din Constituție și

de prevederile Codului Civil. Codul Civil definește deja căsătoria ca fiind posibilă doar
între un bărbat și o femeie prin articolul 259.

Mai mult, Codul Civil interzice și recunoașterea căsătoriilor și parteneriatelor

civile încheiate în alte țări, inclusiv cele din Uniunea Europeană. Constituția României
definește familia ca fiind bazată pe căsătoria liber consimțită între soți, fără a specifica
genul acestora. În ciuda acestui fapt, legislația care este în vigoare la acest moment nu
lasă loc de interpretare pentru reprezentanții stării civile. Căsătoria poate fi încheiată
legal doar între bărbați și femei, fără ca un cuplu format din persoane de același sex să
poată beneficia legal de protecția statului ca și familie.

Dar articolul 48 din Constituție vorbește despre familie. Familia înseamnă doar
căsătorie? Categoric nu. În ciuda reglementărilor restrictive, familia înseamnă mult mai
mult decât un certificat de căsătorie. Familia înseamnă dragoste, afecțiune, încredere,
respect, rezistență în timp și în fața provocărilor vieții. Familia înseamnă o promisiune
sinceră de conviețuire și dedicația totală pentru partenerul de viață, dar și pentru toți
ceilalți membri ai familiei.

Hotărârea pronunţată de CJUE amintea că directiva privind exercitarea libertăţii de

circulaţie reglementează doar condiţiile de intrare şi de şedere ale unui cetăţean al Uniunii
în alte state membre decât cel al cărui resortisant este şi că ea nu poate constitui temeiul
unui drept de şedere derivat în favoarea resortisanţilor unui stat non-UE, membri ai
familiei unui cetăţean al Uniunii, în statul membru al cărui resortisant este acest cetăţean.
Curtea amintea însă că, în anumite cazuri, unor resortisanţi non-UE, membri ai familiei
unui cetăţean al Uniunii, care nu pot beneficia, în temeiul dispoziţiilor directivei, de un
drept de şedere derivat în statul membru al cărui resortisant este acest cetăţean, li se poate
recunoaşte un asemenea drept în temeiul articolului 21 alineatul (1) din Tratatul privind
funcţionarea Uniunii Europene, care conferă în mod direct cetăţenilor Uniunii dreptul
fundamental şi individual de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre.
 În iulie 2018, la trei săptămâni distanță după decizia CJUE, Curtea Constituțională
a României a decis că statul român trebuie să recunoască dreptul de ședere în România al
persoanelor de acelaşi sex căsătorite, dacă unul dintre membrii cuplului este cetățean UE.
Curtea Constituţională a luat decizia în urma hotărârii Curții de Justiţie a Uniunii
Europene.  Decizia CCR a venit la 17 ani de la dezincriminarea homosexualităţii în
România. Legislația în România nu s-a modificat însă în urma acestei decizii.

• Analiza jurisprudentei /practicii judecatoresti recente pronuntate cu

privire la tema aleasa

În statele europene s-au concretizat diferite modele prin care se permite cuplurilor
de același sex o relație formalizată juridic. În timp ce unele țări au creat o instituție
juridică separată pentru comunitățile persoanelor de același sex, altele au ales calea de a
deschide cuplurilor de același sex chiar căsătoria.

Ca reacție la evoluțiile din țările europene, și în științele juridice din Germania

unele voci susțin din nou că o contopire a căsătoriei și parteneriatului domestic ar legal
fezabilă, și politic și social dezirabilă. Pentru deplina egalitate a cuplurilor de același sex
și a celor de sex opus, cea mai consecventă cale ar într-adevăr contopirea într-o instituție
juridică unitară - căsătoria. Împotriva acestei opinii se formulează în continuare obiecții
vehemente constituționale și politice.
România, criticată pentru cazul Coman-Hamilton
În Rezoluția adoptată de Parlamentul European se cere Comisiei Europene să
sancționeze România pentru „eșecul său repetat” de a respecta drepturile familiei
Coman-Hamilton.
Parlamentul European atrage României atenția asupra deciziei Curții de Justiție a
Uniunii Europene (CJUE) privindu-i pe soții Coman, al căror drept la viața de familie a
fost încălcat.
CJUE a decis, în 2018, recunoașterea căsătoriei celor doi soți. Povestea
procesului lui Adrian Coman și al soțului său, Clai Hamilton, cu statul român începuse
din 2013, când cei doi au dat în judecată instituțiile românești pentru nerespectarea
drepturilor cuplului la liberă mișcare.
În 2018, CJUE a emis hotărârea cum că noțiunea de "soți" din directiva
europeană privind libera mișcare include și soții de același sex.
În 2021, statul român nu a pus încă în aplicare decizia CJUE și nici decizia Curții
Constituționale (CCR) privind cazul Coman-Hamilton.

• Recunoaşterea, pe teritoriul României, a efectelor căsătoriei contractate pe

teritoriul altui stat, între persoane de acelaşi sex

Recunoaşterea, pe teritoriul României, a efectelor căsătoriei contractate pe

teritoriul altui stat, între persoane de acelaşi sex, suportă comentarii. Suntem în prezenţa
unui conflict de legi în timp şi spaţiu, întrucât dreptul se naşte în conformitate cu sistemul
legislativ al unui stat şi este invocat pe teritoriul unui alt stat. Interesează situaţia în care
statul pe al cărui teritoriu este invocat dreptul cunoaşte dispoziţii legale diferite faţă de
statul pe al cărui teritoriu dreptul a luat naştere.
Potrivit Codului civil, în România căsătoria se poate încheia numai între persoane
de sex diferit , întrucât unul dintre principalele scopuri ale căsătoriei este procreația.
Mai mult, Codul civil prevede că nu pot fi recunoscute în țara noastră, chiar dăcă
au fost încheiate valabil în străinătate, căsătoriile dintre persoane de același sex ori
parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex încheiate sau
contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini. Cu toate acestea
sunt aplicabile dispozițiile privind libera circulație în Uniunea Europeană și Spațiul
Economic European, în sensul că ,, partenerul ,, beneficiază de drepturile membrilor de
familie ale cetățeanului UE privind intrarea și rezidența pe teritoriul României .
În acest sens notăm că prin decizia Curții Constituționale nr. 534/2018 s-a
constatat că dispozițiile art. 271 alin. (2) și (4) din Codul civil sunt constituționale în
măsura în care permit acordarea dreptului de ședere pe teritoriul statului român, în
condițiile stipulate de dreptul european, soților - cetățeni ai statelor membre ale UE și/sau
cetățeni ai statelor terțe din căsătoriile dintre persoane de același sex, încheiate sau
contractate într-un stat membru al UE.
Întrucât legiuitorul nu a modificat aceste dispoziții legale, acestea vor fi
interpretate în conformitate cu decizia C.C.R. nr. 534/2018.
De remarcat însă că interzicerea căsătoriilor între persoane de același sex nu este
un principiu de ordin constituțional, iar tentativa de revizuire a legii fundamentale în
această privință a eșuat.
Evoluția moravurilor și a mentalităților a dus la schimbarea legislațiilor interne ale
mai multor state.
Astfel, sfârșitul secolului al XX-lea a înregistrat o presiune puternică pentru
recunoașterea juridică a cuplurilor homosexuale. Astfel, au fost consacrate legislativ
parteneriate civile formate din persoane de același sex în state, precum: Danemarca,
Suedia, Norvegia, Belgia, Olanda, Islanda, Franța ș.a.
În scurtă vreme, s-a trecut la pasul următor: recunoașterea căsătoriilor
homosexuale la începutul secolului XXI. Prima țară a fost Olanda (anul 2000), urmată de
Belgia (în anul 2003).
Mutațiile semnalate mai sus au amprentat și jurisprudența, inclusiv cea a Curții de
la Strasbourg, care, la rândul său, a influențat procesul legislativ din alte state.
Prin Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunțată în cauza Karner. c. Austria . CEDO a
condamnat Austria pentru încălcarea art. 14 combinat cu art. 8 din Convenție, întrucât
legislația sa internă nu recunoștea reclamantului dreptul la contractul de închiriere a
locuinței comune după decesul titularului contractului, care era partenerul său
homosexual. În cauza respectivă s-a subliniat că protecția ,, familiei tradiționale,, poate
reprezenta, în general, o ,,justificare obiectivă și rezonabilă", dar că aceasta nu poate fi
utilizată în orice situație, pentru adoptarea de măsuri discriminatorii pentru cuplurile
homosexuale.
Manifestând prudență în abordarea acestei problematici delicate- ceea ce i-a atras
acuzația că promovează o concepție individualistă - CEDO a respins, ca inadmisibil,
cererile reclamanților de constatare a încălcării art.7, art. 8 și art. 12 din Convenție, în
cauza R. și F. contra Regatului Unit și respectiv, cauza Pretty contra Regatului Unit , în
care unul dintre soții din căsătorii heterosexuale a raportat o operație de schimbare de sex,
după care a solicitat – fără să divorțeze în prealabil, așa cum impunea legislația internă -
modificarea actelor de stare civilă, aspect refuzat de instanțele naționale. În
considerentele acestor hotărâri se arată, printre altele, că reclamanții au posibilitatea
continuării relațiilor lor sub forma parteneriatului civil (ce conferă drepturi și obligații
similare celor dintr-o căsătorie tradițională) și că art. l2 din Convenție folosește conceptul
tradițional de căsătorie (adică aceea încheiată între un bărbat și o femeie), iar legislațiile
ce permit căsătoriile homosexuale reflectă viziuni proprii/individualiste ale statelor cărora
le aparțin.

V. Variante de lege ferenda

În doctrina de dreptul familiei s-a apreciat că reglementarea care interzice

recunoaşterea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex încheiate în străinătate "este
excesivă şi contrară art. 8 şi art. 14 din CEDO, ţinând cont de evoluţia Curţii în această
materie" .

În ceea ce priveşte efectele în România ale căsătoriei între persoane de acelaşi sex,
chestiunea ar putea fi privită nuanţat.

1. Dacă sunt în discuţie persoane de acelaşi sex a căror lege naţională permite o
astfel de căsătorie, anumite efecte pot fi recunoscute în România, pe temeiul ordinii
publice atenuate de drept internaţional privat.

2. Dacă soţii aparţin unor state care nu dau valabilitate căsătoriilor între persoane
de acelaşi sex, atunci soluţia nu poate fi recunoaşterea situaţiei juridice create în
străinătate. Este, în ultimă instanţă, o chestiune de respect faţă de suveranitatea statului
străin (care, el însuşi, nu autorizează căsătoria între persoane de acelaşi sex) şi o
modalitate de protecţie a cetăţeanului străin, faţă de producerea, în statul străin, a unor
efecte juridice pe care propria lui lege nu permite a i se aplica.

Menţionăm şi varianta de recunoaştere, pe teritoriul României, a efectelor formelor

echivalente de conjugalitate, de tipul parteneriatelor civile reglementate în Franţa. Ar fi o
soluţie nedistinctivă de recunoaştere a parteneriatelor civile, fie că sunt uniuni
heterosexuale sau homosexuale. Pentru analogie de argumente, ar urma să se dea
eficienţă parteneriatelor civile încheiate în străinătate de către cetăţeni străini a căror lege

Privind atent la jurisprudența contemporană în materia căsătoriei, putem observa

că argumentele care stau la baza egalității dintre bărbat și femeie în căsătorie pot fi
aceleași și pentru partenerii de același sex care ar încheia o căsătorie.

În cauza Schalk și Kopf c. Austriei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subli-

niază faptul că în ultimul deceniu a existat o evoluție rapidă a atitudinii sociale față de
persoane de același sex care formează un cuplu. De asemenea, mai multe state europene
au recunoscut prin lege asemenea relații. Astfel, relația părților, care trăiesc împreună
într-un parteneriat stabil, în mod clar intră sub aplicabilitatea art. 8 din Convenție. Curtea
susține că diferențele de tratament pe baza orientării sexuale trebuie să aibă o justificare
serioasă. Cuplurile de același sex sunt la fel de capabile să aibă o relație de cuplu
normală, precum persoanele de sex diferit[13].

În această privință, trebuie amintit că, potrivit art. 2 din Directiva 2000/78[14],
prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau
indirecte, bazate pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau
orientare sexuală. O astfel de discriminare se produce atunci când o persoană este tratată
într-un mod mai puțin favorabil decât este tratată o altă persoană aflată într-o situație
asemănătoare, pe baza unuia dintre motivele menționate la art. 1 din directiva respectivă.

Trebuie remarcat că la nivel european se salută faptul că un număr tot mai mare de
state membre au luat deja măsuri care contribuie la promovarea și protejarea într-o mai
mare măsură a drepturilor persoanelor LGBTI și au adoptat noi proceduri de recunoaștere
juridică a genului în ceea ce privește drepturile fundamentale ale persoanelor respective.
În acest sens, se consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI pot fi mai
bine protejate dacă acestea au acces la instituții juridice precum concubinajul,
parteneriatul înregistrat și căsătoria și se apreciază faptul că 19 state membre oferă în
prezent aceste opțiuni și sunt încurajate și alte state membre să examineze posibilitatea de
a proceda la fel[15]. Totodată, Parlamentul European încurajează Comisia să prezinte o
propunere de regulament ambițios pentru a asigura recunoașterea reciprocă a actelor de
stare civilă (inclusiv recunoașterea juridică a genului, căsătoriilor și parteneriatelor
înregistrate) și a efectelor lor juridice, în vederea diminuării piedicilor juridice și
administrative discriminatorii cu care se confruntă cetățenii care își exercită dreptul de
liberă circulație[16].
Acest fapt nu poate fi considerat o încălcare a valorilor ocrotite de art. 26 din Constituție, după
cum nu poate reprezenta o încălcare a vieții intime, familiale și private nerecunoașterea altor
instituții existente în alte sisteme legislative sau a unei căsătorii încheiate în alte condiții decât
cele
care, potrivit legislației române, țin de ordinea publică. Dimpotrivă, în domeniul vieții intime și
private, cea mai evidentă formă de respect este lipsa de imixtiune a legii, rezerva legiuitorului în
reglementarea acestui domeniu al vieții sociale. Or, legislația română nu stabilește norme, nu
impune și nu interzice relații personale de tipul celor invocate de petenți. Cu totul altceva este,
însă, faptul că legiuitorul nu este interesat, nu găsește elementul de necesitate care justifică
normarea acestui aspect al vieții sociale sau nu dorește să acorde ocrotire - prin recunoaștere și
prin stabilirea efectelor juridice - anumitor forme de asociere sau de convietuire a unor
persoane fizice. Această opțiune este dreptul fiecărui sistem social de a-și stabili, în acord
cu ,,moravurile" contemporane proprii, prin mecanismele de guvernare, prin organele
reprezentative, regulile de conviețuire socială și transformarea lor în norme juridice (ordinea
publică). În ceea ce privește alin. (4) al art.277 C. civ., Guvernul consideră că autorii excepției nu
motivează în ce fel afirmarea dreptului la liberă circulație pe teritoriul României a persoanelor
aflate în uniuni homosexuale recunoscute în alte state ar constitui o formă de încălcare a
dreptului la viață intimă și privată sau o încălcare a principiului egalității în fața legii.
8. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu adresa nr.2.124 din 20 aprilie 2016,
înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.358 din 25 aprilie 2016 prin care apreciază că
excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Aceasta întrucât argumentele de
neconstituționalitate pun în discuție, în realitate, modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor
criticate de către autoritățile competente, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituționalitate.
Nu poate fi reținută susținerea autorilor excepției, în sensul că sunt discriminați sub aspectul
exercitării dreptului la libera circulație, întrucât. pe de o parte, art. 25 din Constitutie garantează
dreptul la libera circulație, în țară și în străinătate, dar în condițiile legii, iar, pe de altă parte, alin.
(4) al art.277 C. civ. conferă garanții pentru exercitarea dreptului la
libera circulație prevăzând faptul că dispozițile legale privind libera circulație pe teritoriul
României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European
rămân aplicabile, în raport cu art.8 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și
a libertăților fundamentale. Așa fiind, art.277 C. civ. nu aduce atingere dreptului la libera
circulație, de vreme ce alin. (4) al acestui articol prevede expres aplicabilitatea dispozițiilor
legale privind libera circulație pe teritoriul României.
9. În ceea ce privește invocarea art. 26 din Constituție, Avocatul Poporului subliniază că art. 8
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează
dreptul oricărei persoane la respectarea vieții sale private și de familie. Din analiza legislației
incidente în materie și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, se constată că
noțiunea de,,viață privată" a primit în timp numeroase accepțiuni, conținutul acesteia fiind
variabil, atât în funcție de epoca la care se realizează raportarea, cât și în funcție de statele
chemate să interpreteze conceptul, ceea ce reflectă o firească ,,diversitate" a opiniilor exprimate,
fie în sensul reținerii ca esențiale a aspectelor tradiționale (spre exemplu, dreptul la imagine), fie
în sensul includerii în concept a aspectelor moderne pe care viața socială le-a scos la iveală,
precum homosexualitatea, transsexualitatea și altele. În ceea ce privește evolutia acestui concept,
în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și în doctrină s-a reținut că libertatea
sexuală își găsește fundamentul în toleranța și pluralismul social, astfel încât acesta recunoaște
dreptul fiecarei persoane de a avea o viață sexuală la alegerea sa, în conformitate cu
identitatea sa profundă. De aceea, actele homosexuale care se produc în sfera privata, între adulți
care consimt liber la acestea, nu pot face obiectul unei represiuni penale. Totuși, protecția
dreptului la viața privată cunoaște limite, iar acestea țin de protejarea intereselor altor persoane,
ceea ce conduce la atribuirea unei largi marje de apreciere statelor, care trebuie să asigure, prin
legislația adoptată, un just echilibru între interesele concurente. Dincolo de absența unui consens
european în aceasă materie, se poate constata o evoluție a jurisprudenței Curții Europene
a Drepturilor Omului, în direcția recunoașterii juridice a identitătii sexuale a homosexualilor, sub
aspectul exercitarii dreptului la viața de familie, protejat de art. 8 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Hotărârea din 21 iulie 2015, pronunțată în
cauza Oliari și alții c. ltaliei. Această evolutie a jurisprudenței trebuie corelată însă cu parag. 2 al
art.8 din Convenție, care include dreptul la respectarea vieții private și de familie în categoria
drepturilor condiționale, fiind permisă ingerința unei autorități publice, câtă vreme aceasta are
loc în condițiile prevăzute în Convenție. Prin urmare, în acest domeniu, statele se bucură de o
marjă largă de apreciere în îndeplinirea obligațiilor asumate prin actul internațional.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul

lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11. La dosarul cauzei au fost depuse mai multe înscrisuri și memorii, adresate, în calitate
de amicus curiae, de mai multe persoane fizice și asociații civice. (...)

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art.277 alin. (2) și (4) C. civ., republicat în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011, text cu
denumirea marginală Interzicerea sau echivalarea unor forme de convietuire cu căsătoria, având
următorul cuprins:

,,(2) Căsătoriile dintre persoane de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie
de cetățeni români, fie de cetățeni straini nu sunt recunoscute în România. (...)

(4) Dispozițiile legale privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor
membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rămân aplicabile,, .

14. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate

contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între
cetățeni, art. 16 - Egalitatea în drepturi și art. 26 - Viața intimă, familială și privată. Se invocă,
totodată, prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
cuprinse în art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie și în art. 14 - lnterzicerea
discriminării.

15. Cu privire la cadrul procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate,

Curtea reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București,
reclamanții, R.A.C. - cetățean român și R.C.H. - cetățean american, în contradictoriu cu părâții,
lnspectoratul General pentru lmigrări și Ministerul Afacerilor lnterne, au solicitat instanței să
decidă următoarele: ,,1 . Pârâții au discriminat pe criteriul orientării sexuale împotriva
reclamanților și a altor persoane homosexuale care se află în situații similare, în ceea ce privește
exercitarea dreptului de libera circulație în Uniunea Europeană; 2. Obligarea pârâților să înceteze
imediat discriminarea pe criteriul orientării sexuale în aplicarea procedurilor cu privire la dreptul
la libera circulație în Uniunea Europeană pentru R.A.C. și soțul său, R.C.H.;

3. Obligarea pârâților ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii

instanței să adopte o reglementare prin care să dispună aplicarea în mod egal, nediscriminatoriu,
a condițiilor pentru exercitarea dreptului la libera circulație în Uniunea Europeană pentru
cuplurile de același sex căsătorite; 4. Obligarea pârâților ca în termen de 30 de zile de la
rămânerea definitivă a hotărârii instanței să publice pe website-ul propriu și într-un ziar de
circulație natională un comunicat de presă care să conțină următoarele: să își ceară scuze publice
față de reclamanți, să informeze că cetățenii Uniunii Europene care se mută sau revin în România
în temeiul liberei circulații a persoanelor în Uniunea Europeană beneficiază de aceleași drepturi
pentru ei și soții lor indiferent dacă fac parte din cupluri de sex diferit sau din cupluri de același
sex; să informeze cu privire la conținutul reglementării de la pct. 3 de mai sus, 5. Obligarea în
solidar a pârâților la plată către reclamanți a echivalentului în RON a sumei de 5000 de euro,
reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale pentru prejudiciul moral cauzat
reclamanților R'A C' și sotul său R.C.H.".

16. În motivarea acțiunii, reclamanții R.A.C. și R.C.H. au arătat că s-au căsătorit în

Belgia, la Bruxelles, la data de 5 noiembrie 2010. Una dintre opțiunile de stabilire a lor era în
România, sens în care R.A.C. a cerut transcrierea certificatului de căsătorie belgian la Ambasada
României la Bruxelles. Răspunsul primit, potrivit procesului-verbal încheiat în data de 20
septembrie 2012, a fost în sensul că solicitarea de înscriere a căsătoriei ,,nu poate fi rezolvată
favorabil pentru următoarele motive: codul civil al României prevede urmatoarele la art,.277
alin" (2): Căsătoriile dintre persoane de acelagi sex încheiate sau contractate în străinătate, fie de
cetățeni români, fie de cetățeni străini, nu sunt recunoscute în România" . Prin adresa nr.
G5-1/P1791, Ministerul Afacerilor Externe, Direcția Relații Consulare, invocând și prevederile
art. 277 C. civ., a stabilit că ,,decizia luată de diplomatul cu atribuții consulare din cadrul
Ambasadei României Ia Bruxelles este întemeiată legal"'

17. În continuare, R.A.C. s-a adresat lnspectoratului General pentru lmigrări, pentru că
acesta să comunice care sunt procedura și condițiile în care soțul său poate obține reședința în
România, pe baza Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie
2004 privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii
Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 și de
abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE,
75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE. Cu adresa nr.2447180 din 11 ianuarie 2013,
lnspectoratul General pentru lmigrări a comunicat că,,prelungirea dreptului de ședere temporară
pentru cetățeanul american în condițiile prevăzute de normele naționale privind imigrația
coroborate cu celelalte acte normative relevante în materie nu poate fi efectuată în scopul
reintregirii familiei. Totodată, a arătat că ,,cetățeanul american poate solicita prelungirea
dreptului de ședere pe teritoriul național în orice alt scop, cu îndeplinirea condițiilor generale și
speciale prevdzute de O.U.G nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu
modificdrile și completările ulterioare". În răspunsul formulat au fost invocate prevederile
Directivei 2OO4/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004,
prevederile art.62 din O.U.G. nr.194/2OO2 privind regimul străinilor în România, republicată în
M. Of. nr.421 din 5 iunie 2008, dispoziții referitoare la prelungirea dreptului de ședere temporară
pentru reîntregirea familiei, prevederile art. 41 alin. (3) și (7) din Legea nr. 119/1996 cu privire la
actele de stare civilă, republicată în M. Of . nr.339 din mai 2012, referitoare la
înscrierea/transcrierea actelor de stare civilă ale cetățenilor români, întocmite de autoritățile
străine, respectiv interzicerea transcrierii/înscrierii certificatelor sau extraselor de stare civilă
emise de autoritățile străine privind casătoria dintre persoane de același sex ori a parteneriatelor
civile încheiate sau contractate în străinătate, fie de cetăteni români, fie de cetăteni străini,
precum și prevederile art.277 alin. (2) C. civ.

18. Față de acest refuz,la 28 octombrie 2013, R.A.C. și R.C.H. au introdus, împreună cu
Asociația A., acțiune în instanță, la Judecătoria Sectorului 3 București, împotriva lnspectoratului
General pentru lmigrări și Ministerului Afacerilor lnterne, invocând discriminarea pe criterii
sexuale și solicitând aplicarea în mod egal, nediscriminatoriu, a condițiilor pentru exercitarea
dreptului la libera circulație în Uniunea Europeand pentru cuplurile de același sex casătorite,
precum și reparații materiale și morale. În acțiunea astfel formulată au invocat excepția de
neconstituționalitate a textului din Codul civil pe care s-a intemeiat refuzul autorităților
menționate, respectiv art.277 alin. (2) C. civ., precum și a alin. (4) al aceluiași articol, care
statuează că dispozițiile legale privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor
statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rămân aplicabile.

19. Prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale, instanța de judecată reține, la fila
4, susținerea lnspectoratului General pentru lmigrări în sensul că,,interpretarea noțiunii de soț și
șoție prevăzută la art 3 alin. (1)pct. 3 lit.a)din O.U.G. nr.102/2005,(..) nu se poate realiza decât
prin raportare la dreptul intern, respectiv art.277 alin. (1) și (2) C. civ., prin care se statuează că
statul român nu recunoaște o căsătorie cum este cea în cauză.. Prevederile art.277 alin. (4) C. civ.
invocate de catre reclamanți nu vin să rezolve situația acestora în modalitatea în care aceștia
înteleg să o solicite". Tot astfel, apare în mod clar, la fila 7 din încheierea de sesizare, susținerea
Ministerului Afacerilor lnterne, exprimată în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, potrivit
căreia,,conform răspunsurilor autorităților anterior menționate, căsătoria lor [a reclamanților] nu
este recunoscută, iar prelungirea șederii în România a reclamantului R.C.H. nu poate fi făcuta în
scopul reântregirii familiei". De asemenea, la fila 9 se retine că,,prezenta cauză este în legătură
cu modul în care înteleg autoritățile române să încalce obligațiile asumate la nivelul Uniunii
Europene privind libera circulație a persoanelor în Uniunea Europeană, prin discriminarea
cetățenilor UE pe criteriul orientării sexuale", discriminare motivată prin invocarea art.277 C.
civ., astfel cum rezultă, de asemenea, din considerentele expuse în continuare de instanță la fila
10 și urm., cu trimitere la documentele depuse și la susținerile părților.

20. Câtă vreme actele de discriminare ale autorităților chemate în judecată, în calitate de
pârâți, sunt întemeiate pe dispozițiile art.277 C. civ., este evident ca dispozițiile acestui articol au
legătură cu cauza dedusă judecății. În opinia autorilor excepției, eliminarea pretinsei interpretări
neconstituționale a art. 277 alin. (2) și (4) C. civ., în sensul înlăturării temeiului de drept care a
motivat refuzul considerat discriminator, ar avea ca efect corectarea practicii greșite a
autorităților cu competențe în materie.

21. Curtea Constituțională constată, așadar, că nerecunoașterea în România a căsătoriilor

între persoane de același sex, încheiate în străinătate, este criticată din perspectiva refuzului
autorităților române de a acorda partenerului de același sex, dintr-o căsătorie încheiată într-un
stat membru al Uniunii Europene, același regim juridic în privința dreptului de ședere pe
teritoriul României, acordat partenerilor dintr-o căsătorie încheiată între un barbat și o femeie,
refuz întemeiat pe textele de lege menționate. Această circumstanțiere a criticilor este susținuta
de faptul

că autorii excepției înteleg să critice, pe lângă alin. (2) al art.277 c. civ., care consacră
expres interdicția recunoașteri căsătoriilor între persoane de același sex, și alin. (4) al aceluiași
articol, care raportează normele art,.277 alin. (1), (2) și (3) C. civ. la materia liberei circulație pe
teritoriul României a cetățenilor statelorbmembre ale Uniunit Europene și Spațiului Economic
European.

22. Prin urmare, Curtea constată că dispozitiile art.277 alin. (2) și (4) C. civ. au legătura
cu soluționarea cauzei deduse judecății instanței judecătorești, astfel încât urmează a analiza pe
fond excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect.
 V . Punct de vedere personal privind institutia aleasa.

Indiferent de credințele personale ale fiecăruia dintre noi, trebuie să fim onești și
să recunoaștem că, la nivel global, trăim într-o diversitate culturală, religioasă și
socială și că modelul familial se schimbă. Psihologii susțin că un copil este rodul
educației părinților. Nu putem să nu ne întrebăm dacă, pentru un copil născut de o
mamă purtătoare și crescut de părinți de același sex, acesta nu reprezintă modelul
de familie pe care el îl cunoaște, îl înțelege și, prin urmare, îl va urma ca adult.
Familia, celula de bază a societății, trece și va continua să treacă prin schimbări
radicale. Revine fiecărui stat în parte misiunea de a reflecta asupra unor chestiuni
vitale pentru evoluția unui popor: căsătoria, familia, filiația și societatea se pot
defini în funcție de liberul arbitru al fiecărui individ sau după un tipar firesc, în
care doar bărbatul și femeia se pot căsători, angajând astfel să întemeieze o
familie, în sânul căreia vor crește și vor educa copiii pe care i-au procreat.