Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DREPT PENAL
PARTEA SPECIALA I
ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:
Prof.univ.dr. IANCU ELENA-ANA
STUDENT:
BREJE D.LAVINIA-MARIA
ORADEA
2024
CUPRINS
I. REZUMAT......................................................................................
II. INTRODUCERE............................................................................
V. CONCLUZII...................................................................................
VI. SPEȚE...........................................................................................
2
I. REZUMAT
II. INTRODUCERE
Fapta de vătămarea corporală din culpă potrivit art 196 Cod penal, este încadrată ca
fiind o infracțiune contra integrităţii corporale sau sănătăţii. Codul penal nu oferă o definiție
exactă a acestei infracțiuni, făcând referire doar la infracțiunile de lovire sau alte violențe (art.
193 Cod penal) și la cea de vătămare corporală (art.194 Cod penal), față de care latura
subiectivă, adică forma de vinovăție.
În primul rând, infracțiunea de vătămare corporală din culpă nu este urmărită din
oficiu de către organele de anchetă care, chiar dacă au luat la cunoștiință de comitere și
consumarea infracțiunii, nu pot demara procedurile judiciare fără ca persoana vătămată să
depună plângere, decât într-o anumită situație.
În al doilea rând, modalitate de comitere a infracțiunii de vătămare corporală din culpă
necesită îndeplinirea a doua condiții:
3
- autorul să se fi aflat sub influența băuturilor alcoolice, a unei substanțe psihoactive sau
conduita lui să reprezinte o infracțiune ( în acest caz aplicându-se concursul de
infracțiuni)
Deși nu este necesar a fi atinsă o anumită cantitate a alcoolului sau substanțelor
psihoactive în organism, nu este exclus ca în cazul unui consum redus de alcool, persoana în
cauză să nu se afle sub influența acestuia, aspect ce va face ca vătămarea corporală din culpă
să nu fie tipică.
În acest context, cea de-a doua modalitate de comitere a faptei de vătămare corporală
din culpă presupune producerea uneia dintre următoarele urmări:
- o infirmitate;
- leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru
vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
- un prejudiciu estetic grav și permanent;
- avortul;
- punerea în primejdie a vieții persoanei.
În aceste situații concluziile medicale sunt esențiale, probațiunea realizându-se prin
certificate sau expertiză medico-legală
Definiție: Potrivit art 196 Cod penal, vătămarea corporală din culpă este încadrată ca
fiind o infracțiune contra integrităţii corporale sau sănătăţii. Codul penal nu oferă o definiție
exactă a acestei infracțiuni, făcând referire doar la infracțiunile de lovire sau alte violențe (art.
193 Cod penal) și la cea de vătămare corporală (art.194 Cod penal), față de care latura
subiectivă, adică forma de vinovăție.
În concret, infracțiuna de vătămare corporală din culpă constă în săvârşirea, din
culpă, adică fără intenție, a unei acțiuni sau inacțiuni prin care s-a cauzat unei persoane o
vătămare a integrității corporale sau a sănătății pentru a cărei vindecare au fost necesare
îngrijiri medicale între 1 și 90 de zile, dacă fapta a fost săvârşită de către o persoană aflată sub
influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfăşurarea unei
activități ce constituie prin ea însăşi infracțiune (art. 196 alin. (1) Cod penal)
4
Potrivit art. 196 alin. (2) Cod penal, o a doua formă tip constă în fapta prin care s-a
pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri
medicale mai mult de 90 de zile sau care a produs vreuna din următoarele consecințe: o
infirmitate, un prejudiciu estetic grav şi permanent, avortul, punerea în primejdie a vieții
persoanei;
Tot astfel, la infracțiunea de vătămare corporală din culpă sunt prevăzute două
variante agravate:
1. când vătămarea corporală din culpă, comisă în condițiile celei de-a doua forme tip, a fost
săvârşită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru
exerci țiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități (art. 196 alin.
(2) şi (3) Cod penal);
2. când vătămarea corporală din culpă, comisă fie în condițiile vreuneia dintre formele tip, fie
ale primei variante agravate a fost comisă faţă de două sau mai multe victime (art. 196 alin.
(4) Cod penal).
d) Latura subiectivă
Constă în vinovăția făptuitorului manifestată sub forma culpei( ușurință sau
neglijență).
Tentativa la această infracșiune nu este posibilă.
e) Aspecte procesuale
Acțiunea penală se puen în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
( art.196 alin.6 C.P)
În cazul infracțiunii săvârșite asupraunui membru de familie acțiunea penală poate
fi pusă în mișcare din oficiu . Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Judecata în primă instanță este de competența judecătoriei.
f) Pedeapsa
-Infracțiunea de vătămare corporală din culpă, în prima formă tip, este pedepsitiă cu
închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă iar pentru vătămarea corporală din culpă, în
a doua variantă tip, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
-Limitele de pedeapsă, în ceea ce privește prima variantă agravată, se situează între 6 luni și 3
ani de închisoare sau amenda, iar a doua variantă agravată se pedepseşte cu închisoarea de
la 4 luni la 1 an şi 4 luni sau amenda (aferentă primei forme tip), de la 8 luni la 2 ani și 8
luni sau amendă (aferentă celei de-a doua forme tip), respectiv de la 8 luni la 4 ani sau
amenda (aferentă primei variante agravate).
-Infracțiunea de vătămare corporală din culpă nu este urmărită din oficiu de către organele de
anchetă care, chiar dacă au luat la cunoștiință de comitere și consumarea infracțiunii, nu
pot demara procedurile judiciare fără ca persoana vătămată să depună plângere, decât într-
o anumită situație.
-În concret, punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de existența unei plângeri
prealabile a persoanei vătămate, atât pentru formele tip, cât şi pentru variantele agravate.
6
-În situația în care persoana vătămată prin săvâșirea infracțunii este o persoană lipsită de
capacitate de exercițiu ori cu capacitatea de exercițiu restrânsă, dar care nu este membru de
familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișccare şi din oficiu.
V. CONCLUZII
În final, atunci cand actiunile unei persoane afecteaza starea de sanatate a alteia,
consecintele pot fi grave pentru faptuitor.
Având în vedere rațiunea incriminării, dreptul penal își propune o minimă intervenție,
astfel o vătămare produsă din culpa unei persoane va fi sancționată penal doar în condițiile în
care aspectele speței justifică o astfel de intervenție.1
VI. SPEȚE
1. La data de 15.05.2020, numitul I.V. din com. Pilesti, jud Dolj, dulgher la S.C
Casarom S.R.L. din localitate, fiind sub influenta bauturilor alcoolice și lucrând la repararea
acoperisul casei vecinului sau F.N, a pus o grindă, fără să se asigure, un stâlp lung de lemn, pe
care l-a atins din greseală și care a căzut, lovindu-l pe colegul său , numitul A.E, provocându-i
astfel, multiple fracturi care au necesitat pentru vindecare un număr de 95 de zile de îngrijiri
medicale.
Numitului I.V a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din
culpă.
2. La data de 19.09.2020, în jurul orei 15:00, numita D.M., din mun. Câmpani, jud.
Prahova, conducând autoturismul proprietate personală marca Dacia Nova cu nr. de
înmatriculare PH 61 DRG, ți având pe locul din dreapta pe fiica sa D.A, în vârstî de 23 de ani,
se deplasa din com. Cornu. Jud. Prahova, spre domiciliul său, însă, la intersectia drumului
comunal DN1, aceasta a dorit să se încadreze pe sensul de mers , Brașov- București, dar nu s-
a asigurat, și a lovit în partea stângă, microbuzul marca Toyota, cu numărul de înmatriculare
MS 05 EOS, condus regulamentar de numitul B.I.
În urma impactului dintre cele două autoturisme , numita D.A a suferit vătămări ce ai
necesitat pentru îngrijire un număr de 90-95 de zile de îngrijiri medicale.
Numita D.M. a fost cercetată pentru săvârsirea infracțiuniii de vătămare corporlă din
culpă.
1
Valerian Cioclei, Drept Penal- Partea Specială, Editura C.H.Bech, Bucureşti, 2009;
2. Beliş Vladimir, Medicina legală în practica judiciară, Editura Juridică, 2002, Bucureşti;
7
BIBLIOGRAFIE