POLITICA SI SOCIETATE IN AMERICA LATINA

« PUZZLE-UL LATINO »

PERIOADA: AL 2LEA SEMESTRU 2016/7

TITULAR : LECTOR DR. CATERINA PREDA

(CATERINA.PREDA@FSPUB.UNIBUC.RO)

1
 FISA CURSULUI / COURSE OUTLINE / FICHE DU COURS
2013/2014

Titlul cursului / Course title / Intitulé du cours : Politicã şi societate în America latinã

Tipul cursului / Course type / Type du cours : obligatoriu / compulsory / obligatoire

opţional / elective / optionnel
facultativ / voluntary / facultatif

Numele şi prenumele responsabilului de curs / Name of the person in charge of the class / Nom et
prénom du responsable de cours : Caterina Preda

Gradul didactic / Academic title / Titre académique : Lector Dr.

Semestrul / Semester / Semestrul I II

Descriere sintetică a cursului / Brief description of the course / Description synthétique du

cours
Acest curs se adresează studenţilor de anul 2 şi îşi propune, printr-o serie de prezentări generale, să
introducă studiul politic al continentului latino-american. Pentru a înţelege configuraţia actuală a
politicii latino-americane o privire de ansamblu asupra istoriei continentului este necesară. Cum altfel
ar putea fi înţeleasă importanţa alegerii lui Daniel Ortega la preşedenţia Nicaragua în 2006 dacă nu
printr-o privire retrospectivă asupra revoluţiei sandiniste? Cum poate fi desluşit sensul neînţelegerilor
diplomatice dintre Chile şi Bolivia dacă nu prin pierderea acesului la Oceanul Pacific al acesteia din
urmă prin înfrângerea suferită în războiul Pacificului de la sfârşitul secolului XIX? În acelaşi fel,
discuţia actuală despre neo-populism nu poate fi înţeleasă fără a un studiu al populismului latino-
american (Peron, Vargas, etc.) Acest tip de întrebări îşi vor găsi un răspuns prin acest curs
introductiv.

Bibliografie generală / References / Bibliographie générale

Skidmore, Thomas E. and Peter H. Smith, Modern Latin America. Oxford: Oxford University Press,
th
2010 (7 edition)
ème
Dabène, Olivier, L’Amérique latine à l’époque contemporaine, Paris : Armand Colin, 2005 (5
édition)
ème
Vayssière, Pierre. L’Amérique latine de 1890 à nos jours. Paris : Hachette Supérieur, 2006 (3
édition)
+ textele pentru seminare prin email sau online pe pagina mea de profesor (fspub.unibuc.ro)

Forme şi criterii de evaluare / Requirements and evaluation / Formes et critères d’évaluation

1. Prezenţa la curs este obligatorie.
2. Evaluarea finalã constã ȋntr-un examen scris format din 20-24 de întrebãri extrem de specifice
evaluând informaţia prezentată la cursuri şi seminarii

NOTA :
Studenţii sunt obligaţi să cunoască politica de probitate intelectuală a Facultăţii: plagiatul, copiatul, înşelătoria,
multipla utilizare a unui referat, recursul nemărturisit la surse bibliografice sau la internet vor conduce la
anularea notei şi a creditelor alocate cursului.
Students should be aware of the Department’s policy of academic integrity: cheating, falsification, forgery,
multiple submission, plagiarism, complicity and computer misuse will result in the invalidation of both grade and
credits
Les étudiants sont tenus connaître la politique de la Faculté en matière d’honnêteté intellectuelle : le plagiat, la
contrefaçon, le dépôt multiple des travaux, la falsification, le recours inavoué aux sources bibliographiques et à
l’Internet entraînent l’annulation des crédits et de la note du cours.

2
 Lecturi obligatorii (la alegere unul din cele 3 manuale)
1. Skidmore, Thomas E. and Peter H. Smith, Modern Latin America. Oxford: Oxford University Press, 2010 (7th edition)
2. Dabène, Olivier, L’Amérique latine à l’époque contemporaine, Paris : Armand Colin, 2005 (5ème édition)
3. Vayssière, Pierre. L’Amérique latine de 1890 à nos jours. Paris : Hachette Supérieur, 2006 (3ème édition)

Programul cursului

1. Introducere în studiul Americii latine: terminologie şi abordări

- Diviziuni teritoriale (America Centrală, Caraïbe, Ţările andine, Conul Sud…) şi temporale (de la colonializare la
indepedenţă…)
- Conceptul de America latină „Americile latine”
- AL astăzi – problemele esenţiale (o hartă diversificată)
- Panorama latino-americaină între stereotipii şi realităţi (inegalităţi extreme, dictaturi şi militari)
- Modelul cultural latino-american

Referinţe: Thomas E.Skidmore and Peter H. Smith, Modern Latin America. Oxford: Oxford University Press,
2010 (7th edition), Prologue. Why Latin America? pp. 3-14.

2. Descoperirea, cucerirea şi administraţia colonială (sec. XV-XVIII)

Independenţa/Independenţele – 1810-1830
- Modelul hispanic şi modelul portughez
- Celelalte colonii: englezeşti (Jamaica, Belize), franceze (Guyana şi Antile) şi olandeze (Suriname şi Antile)
- Independenţele ‚recente’ (Cuba, Panama)

Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Unu pp. 14-41.

Seminar: visul unităţii latino-americane: utopia permanentă (de la Bolivar la Chávez)

Texte:Simón Bolívar: Manifestul din Cartagena (1812); Scrisoare din Jamaica (1815); Discursul de la
Angostura (1819)
Revoluţia Bolivariana a lui Hugo Chavez: Jennifer McCoy, “Venezuela: Leading a New Trend in Latin
America?”, ReVista (2008)

3. Secolul XIX: de la independenţã la dificila construcţie a statelor (republicile formal democratice)

- După independenţă până în anii 1850 – caudillo conservatori; după 1850 – liberalii

Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Unu, pp. 27-41.

Seminar: caudillo, dictatori, lideri carismatici...

Texte: William H. Beezley, “Caudillismo: An Interpretive Note”, Journal of Inter-American Studies, 11: 3
(1969): 345-352
Eric R. Wolf and Edward C. Hansen, “Caudillo Politics: A Structural“, Comparative Studies in Society and
History, 9:2 (1967): 168-179
Roger M. Haigh, “The Creation and Control of a Caudillo”, The Hispanic American Historical Review, 44:4
(1964): 481-490 + John Lynch, “Bolivar and the Caudillos”, The Hispanic American Historical Review, 63:1
(1983): 3-35

4. Sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX (1870-1910); Mexic

- Crizele de la sfârşit de secol - războaiele (Paraguay 1864-1870 si Pacific 1879-1883)
- Pozitivismul şi imperialismul americain
- Revoluţia mexicană (1910-1920)

Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Trei pp. 45-81.

Texte: Alan Knight, “The peculiarities of Mexican History: Mexico compared to Latin America 1821-1992”,
Journal of Latin American Studies 24 (1992): 99-144
Chris Gilbreth and Gerardo Otero, “Democratization in Mexico. The Zapatista uprising and civil society”, Latin
American Perspectives 28:119 (2001): 7-29.
Enrique Krauze, “Furthering Democracy in Mexico”, Foreign Affairs, January/February 2006

5. Anii de prosperitate (1914-1930); Conul sud

- Primul război mondial
- Reformismul (Argentina, Uruguay, Chile)
- Imperialismul american consolidat (politicile americane)

Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Noua, pp. 244-256; Capitolul Zece, pp.278-290.
3
Seminar: prezidenţialism ȋn LA
Texte Scott Mainwaring and Matthew S. Shugart, “Juan Linz, Presidentialism, and Democracy: A Critical
Appraisal”, Comparative Politics, 29:4 (1997): 449-471
Scott Mainwaring, “Presidentialism in Latin America”, Latin American Research Review, 25:1 (1990): 157-179
Arturo Valenzuela, “Latin American presidencies interrupted”, Journal of Democracy 15:4 (2004): 5-19

6. Populism şi neo-populism: de la Vargas şi Peron la Chavez şi Fujimori

De la criză la căuatarea de noi soluţii (1930-1960)
- marea criză din 1929; modelul de substituţie al importurilor, decolajul industrial
- Modificarea populaţiei: creşterea demografică şi extinderea urbană
- Criza politică: guvernele militare şi populismele (Argentina, Brazilia)

Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Noua, pp. 259-268; Capitolul Unsprezece. pp. 324-330.

Seminar: Populismul şi neo-populismele (Hugo Chávez/Fujimori)

Texte Steve Ellner, “The Contrasting Variants of the Populism of Hugo Chávez and Alberto Fujimori”, Journal
of Latin American Studies, 35:1 (2003): 139-162
Kurt Weyland, “Neopopulism and Neoliberalism in Latin America: How Much Affinity?”, Third World
Quarterly, 24:6 (2003): 1095-1115
Kurt Weyland, “Neoliberal Populism in Latin America and Eastern Europe”, Comparative Politics, 31:4
(1999):379-401

7. Cuba: un portret de la independenţã

- Revoluţia cubaneză (1959) şi sistemul cubanez
- Eşecul revoluţiei continentale; revoluţia nicaraguană (1979-1990)
- Guerille rurale (America centrală) şi urbane (Conul sud): diferenţe şi specificităţi

Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Cinci, pp. 121-149.

Seminar: Cuba după Fidel – un model?

Texte Mark P. Sullivan, “Cuba after Fidel Castro: issues for US policy”, CRS Report for Congress (2005)
Daniel P. Erikson, “Charting Castro’s possible successors”, SAIS Review XXV:1 (2005): 89-103.
Tim Anderson, “Contesting ‘Transition’ The US plan for a ‘Free Cuba’”, Latin American Perspectives 32:6
(2005): 28-46

8. Terorism de stat ȋn Conul Sud (Argentina, Chile, Uruguay, Paraguay)

- Rolul militarilor ȋn politica latino-americanã; doctrina Securităţii naţionale şi regimurile autoritare

Referinte: Skidmore and Smith, Capitolul Noua pp.265-271; Capitolul Zece, pp. 302-304.

Seminar: `Originalitatea` latino-americană: statele teroriste şi Operaţia Condor (Brazilia, Chile, Argentina,
Uruguay)
Texte J. Patrice Mc Sherry, “Tracking the Origins of a State Terror Network Operation Condor”, Latin
American Perspectives 29:1 (2002): 38-60.

9. Tranziţiile democratice ȋn America Latinã; Brazilia.

- Deceniul pierdut: anii 1980
- 1989 în America latină (Panama, Stroessner, Pinochet…); democraţii consolidate?

Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Unsprezece, pp. 306-348; Paul C. Sondrol, "Paraguay and Uruguay:
Modernity, Tradition and Transition", Third World Quarterly, 18:1 (1997):109-125

Seminar: Comisiile de adevăr – justiţia tranziţională

10. Sub influenţã nord-americanã: America centralã şi Caraibele

- America centralã: ȋntre istorie comunã şi specificitãţi
- Caraibele: Haiti şi Republica Dominicanã, Puerto Rico şi micro-statele

Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Patru, pp. 82-120.

Seminar: influenţa americană în America latină – Caraibele şi America centrală

Texte Skidmore and Smith, Chapter Twelve, pp. 396-439.

4
11. Democraţii formale: Columbia (democraţia drogurilor) şi Venezuela (de la democraţie coruptã la
Chavez)

Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Sapte, pp. 191-218; Capitolul Opt, pp. 219-243.

Referinte suplimentare: Jennifer L. McCoy and William C. Smith, “Democratic Disequilibrium in Venezuela”,
Journal of Interamerican Studies and World Affairs, 37:2 (1995):113-179; Ronald D. Sylvia and Constantine P.
Danopoulos, “The Chávez Phenomenon: Political Change in Venezuela”, Third World Quarterly, 24:1 (2003):
63-76

Seminar: Colombia sau absenţa statului (guerilla, mişcări paramilitare şi droguri=

Texte W. John Green, “Review: Guerrillas, Soldiers, Paramilitaries, Assassins, Narcos, and Gringos: The
Unhappy Prospects for Peace and Democracy in Colombia”, Latin American Research Review, 40:2 (2005):
137-149
Siddhartha Baviskar, “Drugs and Democracy”, Economic and Political Weekly, 31:11 (1996): 654-655
Cynthia A. Watson, “Political Violence in Colombia: Another Argentina?”, Third World Quarterly, 12: 3/4
(1990 - 1991): 25-39

12. Statele „andine”: Peru, Ecuador, Bolivia; instabilitate şi derapaje politice

- Problema indiană reapare: Bolivia, Ecuador, Peru;

Referinţe:: Skidmore and Smith, Capitolul Sase, pp. 150-190;

Seminar: integrare economicã regionalã – UE drept model? UNASUR (2008)

- sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XX în AL: neo-liberalism şi consensul Washington
- noi alianţe regionale: modelul american (TLCs) versus modelul Bolivarian (ALBA)

Texte:Skidmore and Smith, Capitolul Doisprezece, pp. 351-375.

Victor Bulmer-Thomas, “Debate. Regional integration in Latin America and the Caribbean”, Bulletin of
Latin American Research 20:3 (2001): 360-369.

13. Modelul cultural latino-american

Referinţe:: Skidmore and Smith, Capitolul Paisprezece, pp. 403-437.

Site-uri web
1. Bază de date politice a Americilor
2. Latin American Network Information Center
3. América Latina. Portal Europeo
4. Portail du Réseau Amérique Latine
5. El portal sociopolítico de Iberoamérica
6. Resurse Internet pentru America latină
7. The World Factbook
8. Hărţi
9. RISAL
10. BBC
11. Yahoo-fr
12. Amelatine
13. Latin Reporters
14. Actualites Amerique latine
15. Analize socio-politice (spaniolă şi engleză)
16. Reuters LA
17. Angus Reid analyses
18. http://www.latinnews.com
19. Project Syndicate
20. Le Monde Diplomatique

5
6
7
8
 Argentina (República Argentina/Nación Argentina)
Capitalã: Buenos Aires
Suprafaţã: 2.8 milioane km²
Population : 39.745 milioane (Indieni – 3%)
Independenţã: 9 iulie 1816

Republicã federalã prezidenţialã: 23 provincii şi districtul federal deBuenos Aires (24 districte).
Sistem de vot: Preşedinte: majoritar ȋn douã tururi (TRS) – mandat de 4 ani1;
Congres: PR – liste ȋnchise (bicameralism perfect)
Constituţie: 1853 (reformatã ȋn 1860, 1898, 1957 şi 1994)
Sufragiu: universal şi obligatoriu ȋncepând cu 18 ani

Executiv: Preşedinte (4 ani) Mauricio Macri (2015) http://www.presidencia.gov.ar

Vice-presedinte: Gabriella Michetti

Ultimele alegeri prezidențiale (2015): 1st tur 2nd tur

Mauricio Macri – Pro (Cambiemos) 34.15% 51.34%
Daniel Scioli – PJ (Frente para la Victoria) 37.08 48.66%
Sergio Massa FR (Unidos por una nueva alternativa) 21.39

Legislativ: Senat – 72 membri aleşi pentru 6 ani (o treime reȋnnoibilã la 2 ani)2

Camera Deputaţilor – 257 membri aleşi pentru 4 ani (jumãtate reȋnnoibili la 2 ani) conform cu formula
D’Hondt cu un prag de 3%. 3

Senat Camera Deputaților

Pj- Frente para la Victoria 40 Pj- Frente para la Victoria 81
UCR 8 Union PRO 41
Frente Pro 6 UCR 41
Chubut somos todos 1 Federal Unidos por Una Nueva Argen, 28
Federalismo y Liberacion 1 Justicialista 17
Frence Civico y Social de Catarmarca 1 Frente Civico Por Santiago 6
Frente Popular 1 Coalicion Civica 5
Frente Progressita Ccari 1 Compromiso Federal 3
Gen 1 Partido Socialista 3
Justicialiasta San Luis 2 Frence Civico y Social de Catarmarca 3
Justiciliastas 8 de octubre 1 Frente de Izquierda y de los Trabajadores 3
Movimiento Popular Fueguino 1 Social Cristiano 3
Movimiento Popular Neuquino 1 Trabajo y dignidad 3
Partidio Justicialista la Pampa 1 Movimiento Popular Neoquino 2
Produccion y trabajo 1 Libres del Sur 2
Proyecto Sur-Unen 1 Suma + Unen 1
Santa Fe Federal 1 Gen 1
Union por Cordoba 1 PTS Frente de Izquierda 1
Solidaridadd Si 1
Cultura Educacion y Trabajo 1
Union por Entre Rios 1
Proyecto Sur 1
Movimiento Solidaridad Popular 1
Conservador Popular 1
Compromiso con San Juan 1
Libertad y Democracia 1
Chubut somos todos 1
Union celeste y blanco 1
Primero Tucuman 1
Concertacion Forja 1
Salta somos todos 1
Avanzar San Luis 1

1
Preşedintele şi vicepreşedintele sunt aleşi ȋmpreunã. Ei nu pot exersa douã mandate succesive.
2
Din 2001 ei sunt aleşi direct şi nu ca ȋnainte prin legislaturile porivinciale. Mandatul s-a micşorat de la 9 la 6
ani şi numãrul senatorilor a crescut de la 48 la 72. (Reforma constituţionalã din 1994, intratã ȋn vigoare pentru
alegerile din 2001).
3
http://www.congreso.gov.ar
9
 Bolivia (República de Bolivia)
Capitalã: La Paz – sediul guvernului (Sucre – capitala)
Suprafaţã: 1.084.390 km²
Populaţie: 9.1 milioane (62% Indieni4)
Independenţã: 6 august 1825

Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 9 departamente.

Constituţie: 2009
Sistem de vot: preşedinte & vice-preşedinte aleşi ȋmpreunã pentru 5 ani;
Legislativ: Adunarea Legislativa Plurinationala: Camera Deputaţilor (130) deputaţi aleşi pentru 5 ani ; Senat :
(36) senatori aleşi ȋn cirumscripţii departamentale pentru 5 ani .

Executiv – Preşedinte: Evo Morales (2006) MAS & Vice-preşedinte: Álvaro García Linera

Ultimele alegeri (12 octombrie 2014)

Evo Morales (Mișcarea către socialism – MAS) 61.3%
Samuel Doria Medina (Unitatea naționaă) 24.23%
Jorge Quiroga (Partidul Creștin Democrat) 9.04%

Penultimele alegeri (6 decembrie 2009)

5
Evo Morales (Alianza para la Refundación de Bolivia MAS – IPSP) 64.22
Manfred Reyes Villa (Plan Progreso para Bolivia – Convergencia Nacional) 26.46
Samuel Doria Menida (Alianza para el consenso y la unidad nacional) 5.65
René Joaquino Carlos (Alianza Social) 2.31

Precedentele alegeri (18 decembrie 2005) %

Evo Morales6 (Movimiento al Socialismo-MAS)7 53.7
Jorge Quiroga (Poder Democrático y Social –PODEMOS) 28.5

Legislativ: Congres Naţional: Camera Deputaţilor (Cámara de Diputados) 130 – 5 ani & Camera Senatorilor
(Cámara de Senadores) 36 – 5 ani (PR)

Ultimele alegeri (12 octombrie 2014) Senat Deputaţi

MAS 25 88
Unitatea Democratică 9 25
Partidul Creștin Democrat 2 10

penultimele alegeri (6 decembrie 2009) Senat Deputaţi

Movimiento al Socialismo MAS 12 72
Poder Democrático y Social - PODEMOS 13 43
Frente de Unidad Nacional - UN 1 8
Movimiento Nacionalista Revolucionario - MNR 1 7

Preşedinţi dupã tranziţia la democraţie

Hernán Siles Zuazo (UDP) 1982-1985 –al 3 lea mandat
Victor Paz Estenssoro 1985-1989 – al 4 lea mandat
Jaime Paz Zamora 1989-1993
Gonzalo Sánchez de Lozada (MIR) 1993-1997
Hugo Banzer Suarez8 1997-2001
Jorge Quiroga Ramírez 2001-2002
Gonzalo Sánchez de Lozada 2002-2003
Carlos Mesa Gisbert 2003-2005
Eduardo Rodríguez Veltzé Iunie 2005-ianuarie 2006

4
La recensãmântul din 2001, 62% din populaţia de peste 15 ani s-a identificat cu unul din popoarele indiene
www.evomorales.net
5
Evo Morales had participated to the preceding elections (2002) and had won: 20,9% of the votes (1,6% behind the
victorious Sánchez de Lozada). At the legislative elections of 2002 MAS had won 11.9% (27 deputies and 8 senators).
6
Evo Morales a participat la alegerile precedente (2002) şi a obţinut: 20,9% din voturi (cu 1,6% ȋn urma
câştigãtorului Sánchez de Lozada). La alegerile legislative din 2002 MAS obţinuse 11.9% (27 deputaţi şi 8
senatori)
7
Movimiento Al Socialismo (Evo Morales) http://www.masbolivia.org
8
Fost dictator 1971-1978
10
 Brazilia (República Federativa do Brasil)

Capitalã: Brasilia
Suprafaţã : 8 514 877 km² (de 35 de ori suprafaţa României)
Populaţie: 190 de milioane9
Independenţã : 7 septembrie 1822 (de Portugalia)

Republicã federalã prezidenţialã10 : 26 de state şi districtul federal Brasilia (27 unitãţi federale)
Constituţie :1988 (reformatã de mai multe ori)
Sistem de vot (obligatoriu)
Preşedinte : uninominal majoritar ȋn douã tururi
Senatori (Senat federal) : uninominal majoritar ȋn douã tururi
Deputaţi fedrali (Camera deputaţilor federali) : proporţional cu liste deschise
Gouverneurs : uninominal majoritar ȋn douã tururi
Deputaţi ai Statelor (Adunãri legislative ale statelor federate) : proporţional cu liste deschise.
Primari : uninominal majoritar ȋn douã tururi.
Membri ai camerelor municipale (vereadores) : proporţional cu liste deschise.

Executiv
Preşedinte & Vice-preşedinte (4 ani)11 : Michel Temer (2016)

Rezultate ale ultimelor alegeri prezidenţiale (5/26 octombrie 2014)

Dilma Roussef (PT/PMDB) 51.64 %
Aecio Neves (PSDB) 48.36%

Legislativ : Congres Naţional : Camera Deputaţilor (Câmara dos Deputados) (513 aleşi ) – 4 ani & Senat
Federal (Senado Federal) (81 aleşi) – 8 ani (alegeri la 4 ani pentru a reȋnnoi alternativ 1/3 şi 2/3 din locuri)

Camera Deputaţilor (513 aleşi ) – 4 ani Senat (81)

Coaliția de guvernare putere poporului 304 53
PT Partidul muncitorilor 70
PMDB Partidul Mişcãrii Democratice Braziliene 66
PSD Partidul Social Democrat 37
PDT Partidul Democratic Laburist 19
PP Partidul Progresist 36
PRB Partidul Republican 21
PROS Partidul Republican al Ordinii Sociale 11
PCdoB Partidul Comunist 10
Coaliția Schimbă Brazilia 128 19
Coaliția Uniți pentru Brazilia 53 7
Alţii 28 2

9
Recensãmânt din 2000 : 6%-negri şi 39% - parda sau mulata (sânge negru şi alb), mestica ou mameluca (sânge alb şi
indian), cafuza (sânge negru şi indian) sau pur şi simplu indieni.
10
Cu excepţia perioadei 1961-1963 când un sistem parlamentr a fost impus.
11
Printr-un amendament constituţional ȋn 1997, preşedintele şi vice-preşedintele pot fi realeşi pentru un mandat succesiv
pentru prima datã.
11
 Chile (República de Chile)

Capitalã: Santiago
Suprafaţã: 748.800 km²
Populaţie: 16 milioane
Independenţã: 18 septembrie 1810

Republicã prezidenţialã: 13 regiuni cu Insula Paştelui

Constituţie: 198012
Sistem de vot
Preşedinte: majoritar ȋn douã tururi – mandat de 4 ani13
Congres: binominal - Camera Deputaţilor: vot plurinominal ȋn circumscripţii binominale & Senat:
circumscripţii binominale cu un sistem d’Hondt; jumãtate din aleşi sunt reȋnnoiţi la 4 ani.

Executiv: Preşedinte: Michelle Bachelet (2014) (NM)

Ultimele alegeri prezidenţiale turul 1 (17 Nov 2013) % turul 2 (15 Dec 2013) %
Michelle Bachelet (Nueva Mayoria) 46.7% 62.1%
Evelyn Matthei (Alianza) 25.03 37.8

Legislativ: Congres naţional (Congreso Nacional): Camera deputaţilor (Cámara de Diputados) şi

Senatul Republicii (Senado de la República)

Camera deputaţilor (120)

Nueva Mayoria 67
Alianza 49
Independenți 3
Si tu quieres Chile cambia 1

Senat (38)
Nueva Mayoria 21
Alianza 16
Independenți 1

Preşedinţi dupã tranziţia la democraţie (Concertación)

Patricio Aylwin 1990-1994
Eduardo Frei Ruiz-Tagle 1994-2000
Ricardo Lagos 2000-2006
Michelle Bachelet 2006-2010
Sebastian Pinera 2010-2014

12
Reformatã ȋn 1989, 1991, 1997, 1999, 2000, 2003, şi 2005.
13
Prin ultima reformã electoralã, mandatul prezidenţial a fost redus de la 6 la 4 ani. Realegerea pentru un
mandat succesiv este interzisã.
12
 Columbia (República de Colombia)

Capitalã: Bogota
Suprafaţã: 1.038.700 km²
Populaţie: 44.3 milioane
Independenţã: 20 iulie 1810 (pânã ȋn 1830 parte din Marea Columbie cu Venezuela şi Ecuator)

Republicã prezidenţialã: 32 departamente şi 1 district capitalã

Constituţie: 1991
Sistem de vot
Preşedinte: scrutin uninominal majoritar ȋn douã tururi (din 1991)14.
Legislativ: sistem proporţional

Executiv : Preşedinte: Juan Manuel Santos (2010-4; 2014-8) mandat de 4 ani.

Ultimele alegeri prezidenţiale (25 Mai/15 iunie 2014)

Juan Manuel Santos (Partido de la U) 50.9%
Oscar Ivan Zuluaga (Centro Democratico) 45%

Ultimele alegeri prezidenţiale (30 mai/20 iunie 2010) %

Juan Manuel Santos (Partidul U) 69.06%
Antanas Mockus (Partidul Verde) 27.52

Legislativ: Congrs bicameral (Congreso) ales pentru 4 ani: Camera reprezentanţilor (Cámara de
Representantes) şi Senatul Republicii (Senado de la República)

Ultimele alegeri (14 martie 2010) Senat (102) Camera reprezentanţilor (163)
Partidul U (Partidul Unitãţii Naţionale Sociale) 28 47
PC (Partidul Conservator Columbian) 22 37
PL (Partidul Liberal din Colombia ) 16 36
PIN (Partidul Integrãrii Naţionale) 9 12
CR (Schimbare Radicalã) 8 16
PDA (Polul Alternativa Democraticã) 8 4
Partidul Verde 5 3
altele 5 10

Lista preşedinţilor aleşi de la sfârşitul Frontului naţional ȋn 1974

Alfonso López Michelsen (PL) 1974-1978
Julio Cesar Turbay Ayala (PL) 1978-1982
Belisario Betancur (PC) 1982-1986
Virgilio Barco Vargas (PL) 1986-1990
César Gaviria Trujillo (PL) 1990-1994
Ernesto Samper Pizano (PL) 1994-1998
Andrés Pastrana Arango (NFD) 1998-2002
Alvaro Uribe Velez (Primero Columbia) 2002-2006

FARC (Forţele Armate Revoluţionare din Columbia) http://www.farcep.org

14
Pânã ȋn 2006 când preşedintele Uribe a modificat Constituţia pentru a putea fi reales pentru un al 2lea mandat,
realegerea imediatã era interzisã.
13
 Costa Rica (República de Costa Rica)

Capitalã: San José

Suprafaţã: 50.660 km²
Populaţie: 4 milioane15
Independenţã: 15 septembrie 1821.

Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 7 provincii

Constituţie : 1949 (modificatã)

Executiv: Preşedinte: Luis Guillermo Solis (2014) (PAC); 2 vicepreşedinţi - Aleşi ȋmpreunã pentru 4
ani16.

Ultimele alegeri (2 feb/6 aprilie 2014)

Luis Guillermo Solis (PAC) 77%
Johnny Araya (PLN) 22%

Precedentele alegeri (7 februarie 2010) %

Laura Chinchilla (PLN) 46.76
Otto Solis (PAC) 25.16
Otto Guevara Guth (PML) 20.8

Precendetele alegeri (5 februarie 2006)17

Oscar Arias Sanchez (PLN) 40.9%; Otto Solis (PAC) 39.8%

Legislativ: Adunarea legislativã (Asamblea Lgislativa) are 57 de membri aleşi pentru 4 ani.
Ultimele alegeri (7 februarie 2010) – fãrã rezultate preliminare

Ultimele alegeri (7 februarie 2010) 57

Partido Liberación Nacional PLN 23
Partido Acción Ciudadana PAC 10
Partido Movimiento Libertario 9
Partido de Unidad Socialcristiana PUSC 6
Partido Accesibilidad sin Exclusion 4
altele 5

14 cicluri electorale de la Pactul Ulate-Figueres din 1948

Luis Rafael Otilio Ulate Blanco 1949-1953
José Figueres Ferrer 1953-1958
Mario Echandi Bolmarcich (PLN) 1962-1966
José Joaquín Trejos Fernandez (PLN) 1966-1970
José Figueres Ferrer (PLN) 1970-1974
Daniel Oduber Quirós (PLN) 1974-1978
Rodrigo Alberto Carazi Odio (PUSC) 1978-1982
Luis Alberto Monge Alvarez (PLN) 1982-1986
Oscar Arias Sánchez (PLN) 1986-1990
Rafael Angel Calderón Fournier (PUSC) 1990-1994
18
José María Figueres Olsen (PLN) 1994-1998
Miguel Angel Rodríguez Echeverria (PUSC) 1998-2002
Abel Pacheco de la Espriella (PUSC) 2002-2006
Oscar Arias Sánchez (PLN) 2006-2010
15
Populaţie indigenã: 1% din populaţia totalã.
16
Între 1969 şi 2003 constituţia interzicea candidatura unui ex-preşedinte sau a unui vice-preşedinte (art 132).
Articolul a fost modificat pe 4 aprilie 2003 pentru a putea permite candidatura lui Oscar Arias unui nou mandat
prezidenţial.
17
Câştigã partidul care obţine mai mult de 40%.
18
Fiul lui José Figueres Ferrer.
14
 Cuba (República de Cuba)

Capitalã: Havana
Suprafaţã: 110. 860 km²
Populaţie: 11.3 milioane
Independenţã: 20 mai 1902 (de Spania ȋn 1898 şi administratã de SUA ȋntre 1898-1902)

Republicã divizatã ȋn 14 provincii şi o muncipalitate (Havana).

Constituţie: 1976 (reforme: 1992 şi 2002)19
Sufragiu: universal (16 ani)

Executiv20 (http://www.cubagob.cu)

Preşedinte al Consiliului de stat (Consejo de Estado) şi al consiliului de miniştri: Raúl

Castro21

Primul vice-preşedinte al Consiliului de Stat şi al Consiliului de miniştri: Miguel Diaz-Canel

Bermudez

Consiliul de Miniştri propus de preşedintele Consiliului de Stat şi numit de Adunarea

naţionalã sau de Consiliului de Stat de 31 de membri.

Alegeri: preşedinte şi vice-preşedinte aleşi de Adunarea naţionalã pentru 5 ani. Limitare la

doar două mandate.

Ultimele alegeri –februarie 2013 - Raul Castro Ruz ales preşedinte – 100%.

Legislativ (http://www.parlamentocubano.cu)
Adunarea naţionalã a puterii populare (Asamblea Nacional de Poder Popular) are 614
membri aleşi pentru 5 ani printr-o listã de delegaţi municipali ai Partidului Comunist din
Cuba (PCC)

Alegeri legislative ȋn Cuba

1993 – deputaţi aleşi – 589
1998 – deputaţi aleşi – 601
2003 – deputaţi aleşi – 60922
2008 – deputaţi aleşi – 614
2013 – deputaţi aleşi - 612

Partidul Comunist din Cuba (PCC) http://www.pcc.cu/pccweb/

Uniunea tineretului comunist (Union de jovenes comunistas – UJC)
Comitete de apãrare a revoluţiei (Comités de Defensa de la Revolución – CDR)

19
http://pdba.georgetown.edu/Constitutions/Cuba/cuba2002.html
20
http://pdba.georgetown.edu/Executive/Cuba/cabinet.html
21
Premier minister février 1959-24 février 1976 quand la function a été abolie. Fidel Castro a transferé le
pouvoir (en tant que président du Conseil d’Etat, président du Conseil des ministres et premier secrétaire du
Parti communiste) à son frère, Raùl Castro le 31 juillet 2006.
22
http://www.parlamentocubano.cu/ a
15
 Ecuador (República del Ecuador)
Capitalã: Quito
Suprafaţã: 276.840 km²
Populaţie: 13.7 milioane (mestizo: 65% indieni: 25%)
Independenţã: 24 mai 1822 (pânã ȋn 1830, parte din Marea Columbie cu Columbia şi Venezuela)

Republicã prezidenţiealã divizatã ȋn 22 de provincii

Constituţie: 2008
System de vot : Preşedinte & vice-preşedinte ales pentru 4 ani, scrutin uninominal majoritar ȋn 2 tururi.
Legislativ: cel mai complicat sistem de vot din lume care combinã vot pe listã şi uninominal Reforma
sistemului de vot este ȋn dezbatere. Vot obligatoriu (+ 18 ani, facultativ pentru analfabeţi
şi cei peste 65 de ani)

Executiv - Preşedinte: Rafael Correa (2007) – 4 ani Vice-preşedinte: Jorge Glas

Conform reformei constituţionale din 2008 preşedintele şi vice-preşedintele pot fi realeşi.

Ultimele alegeri prezidenţiale (17 februarie 2013) %

Rafael Correa (Alianza País) 57.17
Guillermo Lasso (CREO) 22.68
Lucio Gutierrez (Partido Sociedad Patriótica 21 de Enero) 6.73

Legislativ: Adunarea Naţională din Ecuador [din 2009] (137 membri pentru 4 ani)
Ultimile alegeri legislative (17 februarie 2013) 137
Alianza PAIS 100
CREO 11
Partido Sociedad Patriótica 21 de Enero 5
Partido Social Cristiano 6
Unidad Plurinacinal de las Izquierdas 5
Partido Roldosista
Renovador Ecuatoriano
Institucional de Acción Nacional 1
SUMA 1
Movimiento
Partido Popular Democrático
Avanza 5
Accion regional por la Equidad 1
Integracion democratica de Carchi 1
MPCNG MPC 1
Reforma Constituţionalã NG
15 Aprilie 2007 – referendum pentru organizarea unei Adunãri constituante
29 Noiembrie 2007 – Adunarea constituantã dizolvã Congresul şi asumã puterea legislativã
25 Iulie 2008 – propunerea noii constituţii
29 Septembrie 2008 – noua constituţie a fost aprobatã prin referendum (Da – 64%)

Preşedinţi dupã 197923

Jaime Roldos (1979-1981)24; Osvaldo Hurtado (1981-1984); León Febres Cordero (1984-1988); Rodrigo
Borja (1988-1992); Sixto Alfonso Durán-Ballén (1992-1996); Abdalá Jaime Bucaram Ortiz25 (1996-
feb.1997); Fabian Alarcon (6-9 feb.1997); Rosalia Arteaga Serrano (9-11 feb. 1997) ; Fabian Alarcon (11
feb. 1997 – 10 aug. 1998); Jamil Mahuad26 (1998-2000); Loviturã de stat ian 2000 : Junta de salvare
naţionalã 21-22 ian. 2000; Gustavo Noboa (vice-preşedinte al lui Noboa) (22 ian. 2000 – ian. 2003); Lucio
Gutierrez (2003-2005); Aprilie 2005 – coup Alfredo Palacio 2005-6; Rafale Correa 2006 - present

23
Regim militar: 1972-1979 (general Rodriguez Lara 1972-6). Din 1996, 7 preşedinţi s-au succedat. Cei 3 preşedinţi aleşi: Abdala
Bucaram, Jamil Mahuad şi Lucio Gutiérrez nu şi-au terminat mandatele. Lui Abdalá Bucaram i-a urmat vice-preşedinta sa revocatã
ȋn zece zile de o Adunare constituentã condusã de Fabián Alarcón. Gustavo Noboa, ca vice preşedinte, i-a urmat lui Mahuad ȋn
ianuarie 2000 ȋn urma loviturii de stat din « 21 ianuarie » condusã de colonelul Lucio Gutiérrez, ales ȋn 2002 la preşedenţie.
www.observatorio2006.org
24
Mort ȋntr-un accident de avion: vice-preşedintele sãu Hurtado a asumat mandatul.
25
Suspendat de Congres ȋn 1997 pentru “incapacitate mentalã”
26
Suspendat de o alianţã ȋntre organizaţii indiene şi armatã pe 21 ianuarie 2000.
16
 El Salvador (República de El Salvador)

Capitalã: San Salvador

Suprafaţã: 20.720 km²
Populaţie: 6.8 milioane (mestizo 90%, Blancs 9%, Indieni 1%)
Independenţã: 1821 (de Spania); 1839 (de Federaţia Central-americanã)

Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 14 departamente.

Constituţie: 1983

Executiv: Preşedinte: Sanchez Ceren (2014-9) FMLN Vice-preşedinte: Oscar Ortiz

Aleşi ȋmpreunã pentru un singur mandat de 5 ani.

Ultimele alegeri (2 feb/9 martie 2014)

Sanchez Ceren (FMLN) 50%
Norman Quijano (ARENA) 49.8%

Ultimele alegeri (15 martie 2009)

Mauricio Funes (FMLN) 51.3
Rodrigo Avila (ARENA) 48.6

Precedentele alegeri (21 martie 2004)

Antonio Elías "Tony" Saca - ARENA 57.7
Schafik Jorge Handal – FMLN 35.6
Héctor Silva Argüello – CDU-PDU 3.9
José Rafael Machuca Zelaya – PCN 2.7

Legislativ : Adunare Legislativã (Asamblea Legislativa) 84 membri aleşi pentru 3 ani

Ultímele alegeri (18 January 2009) 84

Partido Farabundo Marti para la Liberacion Nacional-FMLN 35
Alianza Republicana Nacionalista- ARENA 20
Grande Alianza por Unidad Nacional – GANA 12
Partido de Conciliación Nacional – PCN 10
Partido Demócrata Cristiano – PDC 5
Cambio Democrático - CD 1
Independiente 1

Începând cu anii `30 militarii au controlat puterea. Între 1979-1990 rãzboi civil ȋntrerupt de
scurte ȋntoarceri la competiţii electorale. FMLN, acum ȋn Parlement, erau principala formaţie
de guerilla din anii ’80.

17
 Guatemala (República de Guatemala)

Capitalã: Ciudad de Guatemala

Suprafaţã: 108.430 km²
Populaţie: 12.7 milioane (mestizo & europeni 59.4% ; K'iche 9.1%, Kaqchikel 8.4%, Mam 7.9%,
Q'eqchi 6.3%, alţi Maya 8.6%, indieni non-Mayas 0.2%)27
Independenţã: 15 septembrie 1821

Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 22 de departamente

Constituţie: 1985 (reforme ȋn 1993)

Executiv: Preşedinte: Jimmy Morales (2015); Vice- Preşedinte: Jafeth Cabrera Franco
Aleşi ȋmpreunã pentru un mandat de 4 ani. Preşedintele nu poate avea douã mandate succesive.

Ultimele alegeri (1ul tur, 6 Sept. & turul 2, 25 Oct. 2015)

Jimmy Morales – Frente Convergencia Nacional 23.85% 65.48%
Sandra Torres – UNE 19.76 34.52%
Manuel Baldizon – Lider 19.64

Legislativ: Congres al Republicii (Congreso de la República) 158 membri aleşi pentru 4 ani.

Libertad Democratica Renovada (Lider) 44

Unidad Nacional de la Esperanza (UNE) 36
Todos 18
Partido Patriota (PP) 17
Frente Convergencia Nacional 11
Encuentro por Guatemala (EG) 7
Union del Cambio Nacional UCN 6
Compromiso Renovacion y orden (Creo) 5
Vision con Valores (Viva) 5
Unidad Revolucionaria Nacional Guatemalteca URNG 3
Convergencia 3
Partido de Avanzada Nacional PAN 3

Sfârşitul rãzboiului civil de 30 de ani ȋn 1996 (1960-1996) prin Acordurile de Pace ȋntre guvern
şi URNG.

27
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/gt.html
18
 Haiti (République d'Haïti/Republik d’Ayti)
Capitalã: Port-au-Prince
Suprafaţã: 27.560 km²
Populaţie: 8.7 milioane (negri 95%, albi şi mestizo 5%)
Independenţã: 1 ianuarie 1804 (de Franţa)
Limbi oficiale: francezã & francezã creolã

Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 10 departamente

Constituţie: 1987 – abrogatã de mai multe ori: restabilirea ordinii constituţionale ȋn 2006.

Sistem de vot: Preşedinte: majoritar, pentru 5 ani (nu poate fi reales); Legislativ: majoritar ȋn douã tururi.

Executiv: Preşedinte (5 ani) : Jovenel Moise (2016-21)

Prim-Ministru : Enex Jean-Charles

Fostul președinte: Michel Martelly (2011-2016)

Legislativ: Adunarea Naţionalã: Camera Deputaţilor (99) – 4 ani; Senat (30) – 6 ani, 1/3 reȋnnoibil la 2 ani

Ultimele alegeri legislative (turul 1, 15 august, multe circumscripții au anulat primul tur, turul 2, 25 oct. 2015, turul 2
pentru cei care au anulat turul 1 din august și care l-au organizat în oct 2015 organizat în 24 apr 2016)

Scurt istoric
1957 -1986 dinastia Duvalier: Francois (1957-71) şi Jean-Claude (Baby Doc) 1971-86
1990 inaugurarea regimului democratic
1990 – 1991 Jean Bertrand Aristide apoi înlãturat de la putere
1994 forţã de ocupaţie americanã
1994-6 Aristide înapoi la putere
1996-2000 René Préval
2000-2004 Aristide
2004-2006 intervenţia US Marines
2006-2011 René Préval; o restabilizare democraticã
ianuarie 2010 cutremur devastator (316.000 morţi, peste 1 mln de oameni şi-au pierdut casele)

19
 Honduras (República de Honduras)

Capitalã: Tegucigalpa
Suprafaţã: 111.890 km².
Populaţie: 7.4 milioane (mestizo 90%, indieni 7%, negri 1%)
Independenţã: 15 septembrie 1821

Republicã prezidenţialã: 18 departamente

Constituţie: 1982
Sufragiu universal şi obligatoriu pentru cei peste 18 ani
Sistem de vot: Preşedinte: simplã majoritate; legislativ: PR

Executiv: Preşedinte: Juan Orlando Hernandez (PN) (2013) – mandat de 4 ani

vice-preşedinte(3): Ricardo Antonio Alvarez Ariasș Ana Rossana Guevara Pintos
Lorena Enriqueta Herrera Estevez.

Ultimele alegeri (24 noiembrie 2013) %

Juan Orlando Hernandez (Partido Nacional) 36.89%
Xiomara Castro de Zelaya (LIBRE) 28.76%

Legislativ: Congres naţional unicameral (128 membri aleşi pentru 4 ani - PR).

Ultimele alegeri (24 noiembrie 2013) 128

Partido Nacional de Honduras - PN 48
Partido Liberal de Honduras – PL 27
Libertad y Refundacion PLR 37
Partido Anti Corupcion PAC 13
Partido Innovación y Unidad PINU 1
Partido de Unificación Democrática UD 1
Partido Demócrata Cristiano de Honduras DC 1

Lista preşedinţilor aleşi democratic de la sfârşitul tranziţiei din 1981

Roberto Suazo Cordoba (PL) 1982-1986
José Azcona Hoyo (PL) 1986-1990
Rafael Leonardo Callejas (PN) 1990-1994
Carlos Roberto Reina (PL) 1994-1998
Carlos Roberto Flores Facusse (PL) 1998-2002
Ricardo Maduro Joest (PN) 2002-2006
Manuel Zelaya Rosales (PL) 2006-2009 – înlăturat de la putere printr-un coup
Contestat: Porfirio Lobo (PN) 2009-13

20
 Mexic (Estados Unidos Mexicanos)

Capitalã: Ciudad de México

Suprafaţã: 1.923.040 km²
Populaţie: 108.7 milioane (mestizo 60%, indieni 30%, albi 9%)
Independenţã: 16 septembrie 1810 (de Spania) recunoscutã ȋn 1821

Republicã prezidenţialã federalã divizatã ȋn 31 des state şi 1 district federal.

Constituţie: 1917
Sistem de vot28
Preşedinte: ales cu majoritate simplã (1 tur)
Camera Deputaţilor: 300 de aleşi ȋn circumscripţii uninominale şi 200 membri aleşi prin PR ȋn
circumscripţii plurinominale
Camera Senatorilor: 96 ȋn circumscripţii trinominale şi 32 prin PR

Executiv: Preşedinte (6 ani29): Enrique Peňa Nieto (2012) PRI

Legislativ: Congresul Uniunii (Congreso de la Unión) :

Camera Deputaţilor (Cámara Federal de Diputados) – 500 membri pentru 3 ani

Camera Senatorilor (Cámara de Senadores) – 128 membri pentru 6 ani

Ultimele alegeri prezidenţiale (1 iulie 2012)

Enrique Peňa Nieto (PRI) 38.2 %
Josefina Vazquez Mota (PAN) 25.4 %
Andres Manuel Lopez Obrador (PRD) 31.530 %

Ultimele alegeri legislative (1 iulie 2012)31 Camera Deputaţilor Camera Senatorilor

PRI 207 52
PAN 114 38
PRD 101 22
PVEM 33 9
PT 19 4
Nueva Alianza 10 1
Movimiento Ciudadano 16 2

Principalele partide politice

Partido Revolucionario Institucional (PRI) 1929-2000 la guvernare
Partido Acción Nacional (PAN)
Partido de la Revolución Democrática (PRD)

28
Votul este obligatoriu
29
Preşedintele nu poate fi reales. Senatorii şi deputaţii nu pot fi nici ei realeşi pentru un mandat succesiv.
30
La alegerile precedente, diferenţa ȋntre cei 2 candidaţi, Calderón şi Obrador a fost de 0.56 (sau 233.831 de
voturi). Vezi decizia Tribunal Electoral del Poder Judicial de la Federación du 5 septembre 2006
http://www.eluniversal.com.mx/nacion/142535.html
31
Mandate
21
 Nicaragua (República de Nicaragua)

Capitalã: Managua
Suprafaţã: 120.254 km²
Populaţie: 5.6 million (mestizo 69%, Blancs 17%, Noirs 9%, Indiens 5%)
Independenţã: 15 septembrie 1821

Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 15 departamente şi 2 regiuni autonome (Atlantico Nord şi

Atlantico Sur).
Sistem de vot: preşedinte & vice- preşedinte aleşi ȋmpreunã pentru 5 ani (un tur, candidaţi
care obţin 45% sau cel puţin 35% cu o diferenţã de 5% ȋn raport cu urmãtorul); legislativ: vot
proporţional (PR). Din 2014 președintele poate fi reales fără limitarea mandatelor.
Constituţie: 1987

Executiv - Preşedinte: Daniel Ortega (2007-2012; 2012-2017; 2017-22)

Vice-preşedinte: Rosario Murrillo (sotia din 2017)

Alegeri (6 noiembrie 2016)

Daniel Ortega FSLN 72.4%
Maximiliano Rodriguez Martinez PLC 15.03%

alegeri (6 noiembrie 2011)

Daniel Ortega FSLN 62%
Fabio Gadea Partido Liberal Independiente 31.1%
Arnold Aleman PLC 5.6%

alegeri (5 noiembrie 2006)

Daniel Ortega FSLN 38%
Eduardo Montealegre Rivas ALN 29%
José Rizo Castellon PLC 26%

Legislativ: Adunarea Naţionalã (Asamblea Nacional) – 9432 membri pentru 5 ani

Frente Sandinista de Liberación Nacional FSLN 62
Alianza Liberal Independiente 26
Partido Liberal Constitucionalista PLC 2

Istoric
1936 – 1979 « dinastie » Somoza33
1979 – 1990 guvernare FSLN34 (Front Sandinist de Eliberare Națională)

Preşedinţi de la tranziţia din 1990

Violeta Barrios Torres de Chamorro (UNO) 1990-1997
José Arnoldo Alemán Lacayo (PLC) 1997-2002
Enrique Bolaños Geyer (PLC) 2002-2007
Daniel Ortega (FSLN) 2007-2012

32
20 de deputaţi aleşi ȋn circumscripţii naţionale şi 70 ȋn circumscripţii departamentale şi regiuni autonome. Fac parte
din Adunare fostul preşedinte şi fostul vice-preşedinte cât şi candidaţii pentru postul de preşedinte şi vice-preşedinte
clasaţi pe locul doi la ultimele alegeri http://www.asamblea.gob.ni
33
Anastasio Somoza García 1937-1947, 1950-1951 et 1951-1956 (mort ȋn urma unui attentat). Luis A. Somoza
Debayle 1956-1957 ȋn urma morţii tatãlui sãu apoi ales: 1957-1963 et Anastasio Somoza Debayle 1967-1972 ;
1974-1979.
34
www.fsln-nicaragua.com/
22
 Panama (República de Panamá)

Capitalã: Ciudad de Panamá

Suprafaţã: 75.990 km²
Populaţie: 3.2 milioan (mestizo 70%, indieni 20%, albi, 10%)
Independenţã: 1903 (de Columbia)35

Republcã prezidenţialã divizatã ȋn 9 provincii şi 1 teritoriu

Constituţie: 1972 (reformatã ȋn 1978, 1983, 1994, şi 2004)
Sistem de vot: Preşedinte: majoritar ȋntr-un tur; Legislativ: mixt (majoritar şi PR)

Executiv: Preşedinte: Juan Carlos Varela (2014) (PP)

1 vice-preşedinte: Isabel Saint Malo
Aleşi ȋmpreunã pentru 5 ani nu pot obţine douã mandate successive trebuind sã aştepte 10 ani ȋntre
acestea.

Ultimele alegeri (4 mai 2014) %

Juan Carlos Varela (Partido Panamenista) 39.1
Jose Domingo Arias (Cambio Democratico) 31.4
Juan Carlos Navaroo (PRevolucionario Democratico) 28.1
Precedentele alegeri (3 Mai 2009)
Ricardo Martinelli (Alianza por el cambio) 59.97%
Balbina Herrera (Un país para todos) 37.7

Legislativ: Adunarea Legislativã (Asamblea Legislativa) – 71 membri aleşi pentru 5 ani.

71
Unidos por mas cambios
Cambio Democrático CD 30
Movimiento Liberal Republicano Nacionalista – Molirena 2
Partido Revolucionario Democrática PRD 25
El Pueblo primero
Partido Panameñista PAN 12
Partido Popular PP 1
Independenţi 1

Preşedinţi de la cãderea lui Noriega ȋn decembrie 1989

Guillermo Endara Galimany (ADOC36) 1989-1994
Ernesto Pérez Balladares (PRD) 1994-1999
Mireya Moscoso (PA) 1999-2004
Martín Torrijos Espino (PRD) 2004-2008
Canalul
15 aug 1914 : Inaugurarea canalului Panama.
20 dec 1989 : SUA invadeazã ţara şi ȋl rãstoarnã pe generalul Manuel Noriega.
31 dec 1999 : Canalul revine Panama dar SUA ȋşi rezervã, dreptul de a interveni militar ȋn orice
moment pentru a „garanta neutralitatea canalului”.
+ de la revizuirea constituţionalã din 1994 ţara nu mai are armatã37

35
Panama şi-a câştigat independenţa de Spania şi s-a alãturat ȋn 1822 Marii Columbii lui Simón Bolívar.
36
Ales ȋn mai 1989 din partea ADOC - Alianza de Partidos Políticos de Oposición.
37
Artículo 305.- La República de Panamá no tendrá ejército. Todos los panameños están obligados a tomar las
armas para defender la independencia nacional y la integridad territorial del Estado.
23
 Paraguay (República de Paraguay/Tetâ Paraguay)

Capitalã: Asunción
Suprafaţã: 397.300 km²
Populaţie: 6.6 million (mestizo 95%, alţii 5%)
Limbi oficiale: Spaniolã & Guaraní
Independenţã: 14 mai 1811 (de Spania)

Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 17 departamente şi capitala

Constituţie: 1992
Sistem de vot: Preşedinte: majoritar ȋn douã tururi; Legislativ: PR pe liste
Sufragiu: 18 ani, universal şi obligatoriu (pânã la 75 de ani)

Executiv: Preşedinte (5 ani): Horacio Cartes (2013) PC , Vice-preşedinte: Juan Afara

Aleşi ȋmpreunã pentru un singur mandat de 5 ani

Ultimele alegeri prezidenţiale (21 aprilie 2013) %

Horacio Cartes (Partido Colorado) 45.83
Fernando
Efrain Lugo(Alianza
Alegre (Alianza Patriótica para el Cambio - APC)
Paraguay) %
36.9
Mario Ferrero (Avanza Pais) 5.8
Anibal Carrillo (Frente Guasu) 3.3
Legislativ – Congres Naţional (Congreso Nacional) :
Camera Deputaţilor (Cámara de Diputados) - 80 pentru 5 ani (PR)
Camera Senatorilor (Cámara de Senadores) 45 pentru 5 ani (PR)

Ultimele alegeri legislative (21 aprilie 2013) 80 45

Asociación Nacional Republicana/Partido Colorado (ANR) 45 19
Partido Liberal Radical Auténtico (PLRA) 26 13
Unión Nacional de Ciudadanos Éticos (UNACE) 2 2
Frente Guasu 1 5
Avanza Pais 2 2
Partido Encuentro Nacional 2 1
Pasion Chaquena Alliance 1 -
Patria Querida PPQ 1 -
Partido Democratico Progresista - 3

Preşedinţi aleşi de la cãderea lui Stroessner (1954-1989)

Général Andrés Rodríguez Pedotti38 (PC) 1989-1993
Juan Carlos Wasmosy Monti (PC) 1993-1998
Raúl Cubas Grau (ANR-PC) 1998-1999
Luis Angel González Macchi39 (ANR-PC) 1999-2003
Nicanor Duarte Frutos (ANR-PC) 2003-2008
Fernando Lugo 2008-2012 – înlăturat de Parlament

38
Ginerele lui Stroessner ce a preluat puterea dupã lovitura de stat din februarie 1989, ales pe 1 mai 1989.
39
Preşedintele Camerei Senatorilor care a preluat puterea la plecarea preşedintelui Cubas.
24
 Peru (República del Perú)

Capitalã: Lima
Suprafaţã: 1.285.220 km ²
Populaţie: 28.6 million (indieni 45%, albi 15%, negri, japonezi, chinezi şi alţii 3%)
Limbi oficiale : spaniola şi Quechua
Independenţã: 28 iulie 1821 (de Spania)

Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 25 de regiuni şi o provincie – Lima.

Constitution: 1993
Sistem de vot: preşedinte: vot majoritar ȋn 2 tururi + 2 vice-preşedinţi aleşi ȋmpreunã pentru un
mandat de 5 ani şi pot fi realeşi dar nu imediat; legislativ: vot preferenţial – o unicã circumscripţie
naţionalã – formula d’Hondt.
Sufragiu: 18 ani, universal şi obligatoriu (pânã la 70 de ani)

Executiv: Preşedinte: P e d r o P a b l o K u c z y n s k i (2016) – 5 ani

Vice-preşedinţi: Martin Vizcarra, Mercedes Aráoz

Ultimele alegeri prezidenţiale 10 Aprilie & 5 iunie 2016

Pedro Pablo Kuczynski PPK 21.05 50.12%
Keiko Fujimori - Fuerza Popular 39.87 49.88%

Ultimele alegeri prezidenţiale (10 aprilie şi 5 iunie 2011) 1% 2%

Ollanta Humala (Alianza Gana Peru) 31 51
Keiko Fujimori (Fuerza 2011) 23 48

Penultimele alegeri prezidenţiale (9 aprilie şi 4 iunie 2006) 1% 2%

Alan García (Partido Aprista Peruano) 24 53
Ollanta Humala (Unión por el Perú) 31 47

Legislativ: Congresul Republicii (Congreso de la República) 130 membri pentru 5 ani (PR).

72 Fuerza Popular
20 Frente Amplio
18 Peruanos Por el Kambio
9 Alianza Para el Progreso
5 Acción Popular
5 APRA
Preşedinţi din 198040
Fernando Belaunde Terry 1980-198541
Alan García Pérez 1985-1990
Alberto Fujimori42 1990-2000
Valentín Paniagua 2000-2001
Alejandro Toledo 2001-2006
Alan García Perez 2006-2011 Ollanta Humala 2011-2016

40
1968-1980 guvern militar
41
Primul mandat 1963-1968
42
La alegerile din 1990, Fujimori a câştigat ȋn faţa scriitorului Mario Vargas Llosa.
25
 Republica Dominicanã (República Dominicana)

Capitalã: Santo Domingo

Suprafaţã: 48.380 km²
Populaţie: 9.3 milioane (mulatri 73%, albi 16%, negri 11%)
Independenţã: 27 februarie 1844 (de Haiti)

Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 31de provincii şi 1 district.

Constituţie: 1966 (reformatã ȋn 2002)43
Sufragiu universal obligatoriu
44
Executiv: Preşedinte: Danilo Medina (2012-2016; 2016-2020) PLD
Vice- Preşedinte: Margarita Cedeno de Fernandez (2012-2020) PLD
Preşedintele şi vice- preşedintele sunt aleşi ȋmpreunã pentru 4 ani şi pot fi realeşi pentru un
mandat succesiv.

Ultimele alegeri (15 mai 2016)

Danilo Medina – PLD 61.74%
Luis Abinader – PRM 34.98%

Ultimele alegeri (20 mai 2012) %

Danilo Medina - Partido de la Liberación Dominicana 51.21%
Hipolito Mejia - Partido Revolucionario Dominicana 46.95

Legislativ: Congres bicameral: Camera Deputaţilor (Cámara de Diputados)45 cu 178 de

membri, aleşi pentru 4 ani (PR ȋn fiecare provincie) şi Senat (Senado)46 cu 32 membri aleşi
pentru 4 ani.

Ultimele alegeri (16 mai 2006)

Camera Deputaţilor şi Senat 178 32
Dominican Liberation Party (PLD) 105 31
Dominican Revolutionary Party (PRD) 75
Social Christian Reformist Party (PRSC) 3 1

Partido de la Liberación Dominicana (PLD) şi aliaţi

Partido Revolucionario Dominicano (PRD) şi aliaţi
Partido Reformista Social Cristiano (PRSC) şi aliaţi

43
http://pdba.georgetown.edu/Constitutions/DomRep/domrep02.html
44
http://www.presidencia.gov.do
45
http://www.camaradediputados.gov.do/portalsilcamara
46
http://www.senado.gov.do/PortalSILSenado
26
 Uruguay (República Oriental del Uruguay)

Capitalã: Montevideo
Suprafaţã: 173.620 km²
Populaţie: 3.4 million (albi 88%, mestizo 8%, negri 4%)
Independenţã: 25 august 1825 (de Brazilia)
Limbi: spaniola şi portunol (spaniolã cu portugheza vorbitã la frontiera brazilianã)

Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 19 departamente

Constituţie: 1966 (reforme ȋn 1989 şi 1997)
Sistem de vot
Preşedinte: majoritar ȋn douã tururi (din 1996)
Legislativ: PR cu liste blocate utilizând Votul Dublu Simultan
Sufragiu: 18 ani, universal şi obligatoriu

Executiv: Preşedinte: Tabaré Vazquez (Frente Amplio) (2015-2020) – Frente Amplio

Vice-preşedinte: Raul Sendic
Aleşi ȋmpreunã pentru 5 ani.

Ultimele alegeri prezidenţiale (2014) 1er tur 2 tur

Tabaré Vázquez (Frente Amplio) 49 56%
Louis Alberto Lacalle Pou (PN) 31 43

Precedentele alegeri prezidenţiale (1st: 25 Oct 2009 2nd: 29 Nov 2009) % %

José Mujica (Frente Amplio) 47.9 52.3
Luis Alberto Lacalle (PN) 29 43
Pedro Bordaberry47 (PC) 17

Precedentele alegeri prezidenţiale (31 octombrie 2004) %

Tabaré Ramón Vázquez Rosas (FA-EP-NM) 50.5
Jorge Larrañaga (Partido Nacional-Blancos) 35.1
Jorge Luis Batlle Ibáñez (Partido Colorado) 10.3
Guillermo Stirling

Legislativ: Adunarea generalã (Asamblea General) : Camera Deputaţilor (Cámara de Diputados) şi

Camera Senatorilor (Cámara de Senadores)
Camera Deputaţilor (99) 5 ani PR
Camera Senatorilor (31) 5 ani PR
99 31
Frente Amplio 48 50 16
Partido Nacional-Blancos – PN 30 9
Partido Colorado – PC 17 5
Partido Independiente – PI 2

Preşedinţi de la tranziţie
Julio María Sanguinetti (Colorado) 1985-1990
Luis Alberto Lacalle (Blanco) 1990-1995
Julio María Sanguinetti (Colorado) 1995-2000
Jorge Batlle (Colorado) 2000-2005
Tabaré Vázquez (Frente Amplio ) 2005-2010
47
Fiul fostului dictator Juan Maria Bordaberry (1973-1976)
48
FA este format din: Asamblea Uruguay – AU; Confluencia Frenteamplio – CFA; Corriente 78 – C78;
Movimiento de Participación Popular – MPP; Partido Demócrata; Cristiano del Uruguay – PDCU; Partido
Comunista del Uruguay – PCU; Partido de los Comunes – PdlC; Partido Socialista del Uruguay – PSU;
Vertiente Artiguista - VA
27
 Venezuela (República Bolivariana de Venezuela)

Capitalã: Caracas
Suprafaţã: 882.050 km²
Populaţie: 26 million
Independenţã: 5 iulie 1811 (pânã ȋn 1830 parte din Marea Columbia cu Columbia şi Ecuador)

Republicã prezidenţialã federalã: 23 de state şi un district federal cu o dependenţã federalã

Constituţie: 1999
Sistem de vot: Preşedinte: majoritar cu 1 tur (mandat de 6 ani, poate fi reales o datã); legislativ: PR (5 ani,
mandat reȋnnoibil de 2 ori).

Executiv: Nicolas Maduro (2013)

Vice-preşedinte: Jorge Alberto Arreaza (2013) – numit de preşedinte
Mandat prezidențial de șase ani cu posibilitatea de a fi reales de mai multe ori.

Ultimele alegeri (14 aprilie 2013) %

Nicolas Maduro (PSUV) 50.6%
Henrique Capriles (MUD) 49.1

Legislativ: Adunarea Naţionalã (Asamblea Nacional) – 16749 membri cu un mandat de 5 ani.

Ultímele alegeri (6 dec 2015)

Democratic Unity Roundtable (MUD) 109
Great Patriotic Pole 55
Indigenous seats 3

Ultimele alegeri (sepmtebrie 2010) 167

PSUV (Partido Socialista Unido de Venezuela) 96
MUD (Mesa de la Unidad democratica) 64
PPT (Patria Para Todos) 2

penultimele alegeri (3 decembrie 2005) 167

Movimiento Quinta República MVR 116
Por la Democracia Social Podemos 18
Patria para Todos PPT 9
Partido Comunista de Venezuela PCV 7
Consejo Nacional Indio de Venezuela CONIVE 2
MiGente 2
Altele 10

Cronologie Hugo Chávez

4 februarie 1992 – loviturã de stat ratatã al lui Chávez
6 decembrie 1998 este reales preşedinte
15 decembrie 1999 referendum pentru noua Constituţie
30 iulie 2000 este reales
12 aprilie 2002 coup manqué contre lui
15 august 2004 referendum pentru revocarea sa (59% contra)
3 decembrie 2006 – este reales pentru un nou mandat de 6 ani
15 august 2007 – propunere pentru a reforma Constituţia şi a elimina limitarea mandatelor prezidenţiale la 2
Decembrie 2007 – refendum pentru reformarea constituţiei: 51 % nu
15 Februarie 2009 – referendum pentru reformarea constiuţiei şi ilimitarea mandatelor prezidenţiale: 54% da

49
3 locuri rezervate indigenilor
28
 Cele mai importante organizaţii regionale latino-americane

ALBA 2004 6 Cuba, Venezuela, Bolivia, Nicaragua,

Alternativa Bolivarianã pentru Americi Honduras and Dominica.
şi Caraibe

CAN Comunitatea Andinã a Naţiunilor 1996 4 Bolivia, Colombia, Ecuador, Peru

(Pactul Andin Pact 1969-1996) (until recently also Venezuela)
MERCOSUR 1991 5/10 Argentina, Brazil, Paraguay, Uruguay,
Piaţa comunã a sudului Venezuela
(associated countries: Bolivia, Chile,
Colombia, Ecuador, Peru)
FTAA Planned 34 The same as OAS without Cuba
Zona de liber schimb a Americilor for 2005
(proiect de a extinde NAFTA) replaced
by FTAs
NAFTA 1994 3 Canada, United States, Mexico
Acordul Nord American de liber
schimb
CAFTA – DR - US 2004 6 Costa Rica, El Salvador, Nicaragua,
Guatemala, Honduras, Dominican Republic
UNASUR 2008 12 The member countries of MERCOSUR and
Uniunea Naţiunilor Sud Americane CAN with Chile, Guyana and Suriname (=the
(proiect neaprobat încã de toate ţãrile) 12 countries of South America)
OAS 1948 35 (1948) Argentina, Bolivia, Brazil, Colombia,
Organizaţia Statelor Americane Costa Rica, Cuba, Chile, Ecuador, El
Salvador, United States, Guatemala, Haiti,
Honduras, Mexico, Nicaragua, Panama,
Paraguay, Peru, Dominican Republic,
Uruguay, Venezuela.
Have also joined: Barbados, Trinidad and
Tobago, Jamaica, Grenada, Suriname,
Dominica, St Lucia, Antigua and Barbuda, St
Vincent and Grenadines, Bahamas, St Kitts
and Nevis, Canada, Belize and Guyana.
SICA 1991 7 Costa Rica, El Salvador, Guatemala,
Sistemul central-american de integrare Honduras, Nicaragua, Panama and Belize
(Dominican Republic is an associated state
and Mexico has the statute of regional
observer)
CARICOM 1973 15 Antigua and Barbuda, Bahamas, Barbados,
Comunitatea Caraibelor Belize, Dominica, Grenada, Guyana, Haiti,
Jamaica, Montserrat, St Lucia, St. Kitts and
Nevis, St. Vincent and Grenadine, Suriname,
Trinidad and Tobago. (associated states:
Anguilla, Bermuda, British Virgin Islands,
Cayman Islands, Turks and Caicos Islands)

29
30
 Descoperirea Americii latine50

Cãlãtoriile de descoperire ale Cristofor Columb

1. Prima cãlãtorie 3 august 1492: descoperirea Americii: 12 octombrie 149251 (Columb est
amiral & vice-rege & guvernator perpetuu al pãmânturilor pe care le descoperã conform
capitulaciones semnate cu Regii ȋn Santa Fe)
- descoperã Bahamas, Cuba şi Saint-Domingue
- il est annobli et est officiellement nommé Amiral de la Mer Océane et Vice-roi
gouverneur général des Indes.

2. A 2a cãlãtorie de confirmare (25 octombrie 1493)

Tratatul de la Tordesillas (7 iunie 1494): trasarea unei linii ȋntre cei doi poli (se
schimba o paralelã cu un meridian salvând astfel localizarea a ceea ce descoperise
Columb: Portugalia avea ȋn schimb calea deschisã spre Indii şi Castiliei i se garanta
cã ceea ce Columb descoperise rãmânea ȋn proprietatea sa). Lina de demarcaţie era
fizatã la 370 de leghe vest de Capul Verde ȋntre pãmânturile atribuibile celor douã
ţãri. Portughezii colonizau astfel Africa, China şi India ȋn timp ce Spaniolii preluau
Americile.

3. a 3a cãlãtorie (30 mai - 31 august 1498) scrisoarea-naraţiune a lui Columb despre aceastã
cãlãtorie este printre cele mai importante cãci include printre altele: o nouã viziune a
Pãmântului, o nouã ordine geodezicã ȋnlocuind-o pe cea a lui Ptolemeu, explicaţia şi
situarea paradisului terestru (pe coasta Venezuelei)52.

Francisco de Bobadilla este numit guvernator ȋnlocuitor (21 mai 1499) şi ajunge la
Santo Domingo pe 23 august 1500. Columb se ȋntoarce ȋn Spania şi este ȋncarcerat şi
apoi eliberat de regi; urmeazã o perioadã de 2 ani de procese cu Coroana ȋnainte de
ultima cãlãtorie din 1502.

4. a 4a cãlãtorie şi ultima a lui Columb: 1502. Pleacã drept explorator şi acosteazã ȋn

Panama unde gãseşte aur.

Juan de Fonseca va fi responsabil de descperiri (1499-1509) dupã dezonoarea lui Columb ȋn

urma celui de-al treilea voiaj al sãu. Va fi responsabil de descoperirile de pe continent
(istmul Panama)53.
1. Cãlãtoria lui Alonso de Ojeda, Juan de la Cosa şi Américo Vespucio (30 mai 1499).
2. Cãlãtoria lui Cristóbal Guerra şi Alonso Niño (iunie 1499)
3. Cãlãtoria lui Vicente şi Añez Pinzón (decembrie 1499): descoperã Brazilia pe care o
vor numi Rostro Hermoso (chipul frumos) (24 ianuarie 1500)54.
4. Cãlãtoria lui Diego de Lepe (ianuarie 1500) care descoperã o parte din coasta
brazilianã
5. Cãlãtoria lui Pedro Alvarez Cabral (martie 1500) – istoria naţiunii braziliene ȋncepe
cu expediţia lui Cabral care descoperã noul teritoriu „Vera Cruz”.

50
Surse: Jesús Varela Marcos, “Los descubrimientos españoles en el Nuevo Mundo” in Juan B. Amores
Carredano (ed.), Historía de América (Barcelona: Ariel, 2006), pp.165-215.
51
La aceastã datã Columb şi oamenii sãi au acostat pe insula Guanahami din Bahamas, cãreia i-au dat numele
de San Salvador (savoarea sacrã).
52
Îi trateazã pe indieni drept sclavi şi regina Izabela ȋl ȋncarcereazã şi ȋşi pierde titlul de Vice-rege dar ȋl
pãstreazã pe cel de amiral.
53
Descoperirea noului continent va fi reprezentatã ȋn pictura hãrţii lui Juan de la Cosa din 1500. În 1507 apare
prima carte numitã pentru prima datã Lumea nouã bazându-se pe „Mondus Novus” de Americo Vespucio.
54
Varela Marcos, p. 193
31
 6. Cãlãtoria lui Alonso Vélez de Mendoza şi Luis Guerra (septembrie 1500) este
marcatã politic de descoperirea portughezã a lui Cabral.
7. Cãlãtoria lui Rodrigo de Bastidas şi Juan de la Cosa (iulie 1501).
8. „Înalta cãlãtorie” a lui de Cristophe Colomb (9 mai 1502). Misiunea sa este cea de a
face turul lumii şi situaţia sa legalã era similarã cu cea a descoperitorilor cu contract
sau capitulaţii.
9. Cãlãtoria lui Juan Díaz de Solís-Vicente şi Añez Pinzón (1508-1509). Aceastã
expediţie a avut rezultate geografice şi cartografice magnifice prelungind cu 300 de
leghe mai la nord ceea ce se cunoştea dar a fost dezastruoasã din punct de vedere
geopolitic.

Marile cuceriri: de la Caraibe la Pacific55

1. Primul nucleu de expansiune: de la insulele Caraibe, şi mai precis La Española (Santo
Domingo): ȋntre 1492-1528 expediţiile se dirijeazã cãtre restul insulelor (Puerto Rico,
Jamaica şi Cuba) şi dupã spre continent unde este fondat Santa María la Antigua del
Darién, creând astfel Guvernãmântul de Castilla del Oro de unde va urma
expansiunea spre Mexic şi nordul Venezuelei.
2. Un al 2lea nucleu expansiv era constituit de fosta Panama ȋntre 1509-1519. De aici
influenţa spaniolã s-a ȋntins spre nord, ȋn teritoriile apropiate ale Americii centrale, s-
a descoperit Marea Sudului şi s-a ajuns ȋn Peru.
3. O datã cuceritã capitala (Tenochtitlan) imperiului Aztac (Mexic) ea a devenit capitala
primei vice-regalitãţi (Noua Spanie). De aici est parcursã America centralã şi restul
teritoriului din nordul Mexicului ca şi mare parte din sudul viitoarelor State Unite
4. O datã supus Imperiul Inca, Peru 1532-1535 constituie cel de-al 4lea nucleu de
expansiune continentalã. De aici se ajunge ȋn nord la regatul din Quito şi Noua
Grenadã, şi ȋn sud este parcurs şi cucerit ceea ce va fi Înaltul Peru şi mare parte din
Chile de azi (pâna la frontiera râului Bio-Bio).
5. Alte centre expansive secundare56: insula Cuba (spre Florida), Quito (spre Amazon),
Asunción (spre Río de la Plata şi toatã cota sud-est a lanţului muntos al Anzilor).

Marii cuceritori
Mexic – Hernando Cortés (1519-1521) [Azteci - Tehnochtitlan – Montezuma]
Peru – Francisco Pizarro (1524-1532) [Inca - Tawantinsuyu – Atahualpa]
Chile – Pedro de Valdivia (1535-1540)

55
Ibid., p. 215
56
Mexic (1519-1521), Santo Domingo (1492-1528), Cuba (1511), Pérou (1532-1535), Asunción (1537),
America Centralã (1523-1525), Venezuela (1520), Bogota (1538), Quito (1534), Santiago (1541), Buenos Aires
(1536-1580), Rio de Janeiro (1555), Santa Fe (1609).
32
 Administraţia colonialã a Americii latine57
În timpul sec. 16 şi 17 au fost create 2 vice-regalitãţi: Noua Spanie (Nueva España 1535) şi Peru
(1543) – includea toate teritoriile hispanice la sud de Panamá. Li se alãturau la nivel administrativ
Audiencia de l’Hispaniola (Santo Domingo).

García-Gallo a stabilit urmãtoarele etape (de naturã juridico-instituţionalã) :

1. vice-regalitatea lui Cristofor Columb (1492-1499)
2. systemul de provincii şi guvernãri (gobernaciones) (1500-1511)
3. restabilirea vice-regalitãţii columbiene (1511-1523)
4. revenirea la sistemul gobernaciones (1524-1535)
5. marile districte (1535-1565): vice-regalitãţile Noua Spanie şi Peru şi Audiencias: Santo
Domingo, Guatemala, Santa Fe şi Manilla.
6. Consolidarea sistemului (1565-1750)

Restructurãri teritoriale ȋn sec. 18

1. Vice-regalitatea Noua Spanie (1535)
2. Vice-regalitatea Peru (1543)
3. Vice-regalitatea Noua Granada (1739) – Santa Fe (audiencias Santa Fe, Panamá şi Quito cu
gobernaciones din Venezuela, Margarita şi Nueva Andalucía sau Cumaná)
4. Vice-regalitatea Río de la Plata (1776) – (gobernaciones din Charcas, Tucumán, Cuyo,
Paraguay şi Buenos Aires)
5. Comandamentul general al Provinciilor interne de Nord şi ale Noii Spanii (1776)
6. Capitanía General de Caracas (1777) – gobernaciones din Caracas, Maracaibo, Cumaná,
Guayana, Margarita, Guayana y Trinidad (plus tard formant la nationalité vénézuélienne).
7. Capitanía general de Chile – 1778 (independentã de vice-regalitatea din Peru)

1. Instituţii metropolitane de guvernare (sec. 16-18)

Ø Casa de Contratación (Casa de comerţ) – comerţ şi imigraţie
(decrete din 1503 reformate ȋn 1510, 1531, 1539 şi 1552)
Având ca referinţã Casa Indiei portugheze, Regii catolici au stabilit ȋn 1503 Casa de Contratacón
cu sediul la Sevilia. Noua instituţie se nãştea cu scopul clar de a se ocupa de organizarea
comerţiului indian şi de tot ce ȋi era conex. Era un organism destinat controlului, inspecţiei,
registrului şi impozitãrii a tot ceea ce afecta relaţiile şi contractele cu Lumea Nouã. Competenţele
Casei de Contratación acopereau 4 domenii: control şi impozitare a comerţului cu Indiile,
controlul pasagerilor (controlul populaţiei care emigra ȋn fiecare an ȋn India), jurisdicţie civilã şi
criminalã (acţiona ca un tribunal independent de Audiencia din Sevilia) şi difuzarea
cunoştiinţelor despre navigaţie (1552 prima şcoalã de navigaţie din Europa).

Ø Consiliul Indiilor (El Real y Supremo Consejo de las Indias)58

În 1524 a fost numit primul sãu preşedinte, García de Loaysa, evec de Osma şi confesor al lui
Carlos V. Consiliul era de la crearea sa organismul superior responsabil cu guvernarea universalã
a afacerilor indiene, distinct şi independent de alte Consilii ale Peninsulei. Împreunã cu crearea
Real Audiencia de la Hispaniola acesta confirma caracterul de regat al noilor teritorii. Un regat
incorporat Coroanei de Castilia ca orice altã parte a Monarhiei hispanice. Pânã la crearea sa toate
chestiunile privind Lumea Nouã erau tratate de Consiliul de Castilia.
Facultãţile Consiliului se ȋntindeau la tot ce este relativ adminiastraţiei, guvernãrii şi conducerii
afacerilor privind Indiile, fiind ȋntotdeauna instanţa supremã.
Consiliul era format iniţial dintr-un preşedinte, trei consilieri, un secretar, un procuror (apãrarea
jurisdicţiei regale, patronajului monarhului asupra Bisericii indiene şi a Real Hacienda ca şi cea a
Indienilor), un avocat, un relator, un contabil şi un gardian. În 1528 era creat postul de mare
cancelar şi ȋn 1571 cel de cosmograf şi ȋnalt cronicar (ȋnsãrcinat sã scrie istoria oficialã a Lumii
Noi).

57
Miguel Molina Martínez, „La organización administrativa de las Indias” in Juan. B. Amores Carredano,
Historia de América (Madrid: Ariel, 2006), pp. 261-283.
58
La normativa plasmada en la Recopilación de Leyes de los Reinos de Indias de 1680.
33
2. Instituţii de guvernãmânt ȋn Indii
Ø Vice-regele
Reprezentant personal al monarhului, acest post a fost stâlpul pe care se aşeza, ȋncepând de la
mijlocul sec. 16 fundarea Regatelor Indiilor. În materie de guvernare, vice-regele acţiona ca
putere executivã maximã pentru administrarea vice-regalitãţii ȋn toate problemele exceptându-le
pe cele pe care monarhul şi le rezerva sieşi.

Ø Preşedinţi-gobernadores & gobernadores

O figurã importantã ȋn Indii, guvernatorul era numit de rege şi exersa guvernarea politicã la
nivelul teritorial al gobernaciones sau provincii. Provincii majore erau cele care aveau un district
identic cu cel al unei Real Audiencia şi care aveau capitala ȋn sediul gobernacion. Cele care nu
erau conforme acestui model erau provincii minore sau simple gobernaciones, ȋn general situate
ȋn zone mai ȋndepãrtate. ȋn primul caz, titularii erau preşedinţi-guvernatori şi ȋn cel de-al doilea
simpli guvernatori. Preşedinţii-guvernatori ȋşi exersau jurisdicţia asupra ȋntregului district din
Audiencia şi erau investiţi de acelaşi guvernâmânt superior ca vice-regii din Noua Spanie sau
Peru.

Alcaldes mayores (Noua Spanie) & corregidores (Peru) – Reprezentanţi ai guvernãrii la nivel
local (primari)
Alcaldes mayores – prevala aspectul judiciar & corregidores – o pondere mai mare o avea
politica.

Ø Cabildos (consiliul municipal)

Nivelul local al structurii politico-administrative indiene era reprezentat de Cabildos. Cabildo a
apãrut ca manifestare a puterii politice a oraşelor fondate recent şi ca purtãtori de cuvânt ai
cererilor şi aspiraţiile locuitorilor lor. Responsabilii erau alcaldes/primari (justiţie) şi
regidores/consilieri (regimente). Regidores constituiau adevãratul corp al instituţiei şi
comptenţelor lor se extindeau la tot ce era legat de administraţia oraşului. Când, ȋncepând cu sec.
17 vânzarea de posturi s-a generalizat instituţia a pierdut mare parte din caracterul sãu
reprezentativ şi a facilitat accesul grupurilor de presiune influente sau a familiilor care le
controlau.
El Cabildo abierto era format din reuniunea vecinilor pentru a dezbate probelmele ȋn comun şi a
adopta acorduri ce-i priveau.
Los cabildos de indios, baza organizãrii politice a popoarelor indiene. Structura sa era reflecţia
fidelã a modelului castilian şi era compus din doi alcaldes şi alţi 2 sau 4 regidores, toţi indieni.

Ø Las Audiencias – justiţie (jurisdicţie civilã şi criminalã)

Crearea lor a fost rãspunsul Coroanei la necesitatea de a ȋmpãrţi justiţia ȋntre vasali, la apãrarea ȋn
faţa oricãrui abuz al gobernantes şi, ȋn acelaşi timp, imperativului de a-şi proteja drepturile ȋn
ceea ce era legat de Real Patronato (puterea regalã asupra Bisericii) sau Real Hacienda
(finanţe). Competenţele juridice ȋn Indii erau de la ȋnceput ȋn mâinile lui Cristofor Columb şi
primul tribunal a fost creat ȋn Hispaniola ȋn 1511. Delimitãrile teritoriale ale districtelor ale
Audiencias erau mereu imprecise din cauza necunoaşterii geografice pe care Consiliul Indiilor
ȋnsuşi o avea despre teritoriu ȋn momentul creãrii sale.

În sec. 17 erau 3 tipuri:

1) Audiencias vice-regale erau cele prezidate de vice-rege şi care ȋşi aveau sediul ȋn capitala vice-
regatului (Mexico şi Lima) ;
2) Audiencias pretoriale corespundeau celor controlate de preşedinţi-guvernatori ai provinciei
(Santo Domingo, Santa Fe, Guatemala, Buenos Aires şi Manilla) ;
3) Audiencias subordonate – cea care avea ca preşedinte niciuna dintre autoritãti (Guadalajara,
Qito, Charcas, Chile).
Erau formate din: un preşedinte, oidores (magistraţi pe lângã rege care judecau cauzele) şi
procurorii (ȋn special ceea ce era relativ Patronatului ecleziastic), acestora li se alãturã ȋn sec. 18
figura regentului.

Ø La Real Hacienda (Trezorerie)

Încã de la descoperirea lor Indiile au fost considerate patrimoniul regal al Regilor catolici ca şi ai
succesorilor lor care le posedau ca bunuri proprii şi puteau sã stabileascã astfel orice fel de
34
 privilegii şi impoziţii tributare59. Patru sarcini ȋncepând cu 1501: trezorier, contabil, factor şi
veedor (inspector). În 1605 prin crearea Tribunalelor de conturi din Mexico, Lima şi Santa Fe se
modifica aceastã structurã, acestea fiind responsabili pentru taxarea muncii oficialilor regali. În
realitate acţionau drept veritabile Audiencias ȋn materie de Hacienda.

Ø Rãzboiul (apãrarea noilor teritorii şi protecţia traficului maritim)

Aceastã branşã a guvernãrii depindea de Consiliul Indiilor şi de la ȋnceputul sec. 17 de Junta de
Rãzboi. Chiar dacã poate pãrea ciudat apãrarea Indiilor nu era ȋn sarcina unei armate regulate.
Totuşi rãzboiul prelungit din Chile cu Araucanos a condus la crearea unei armate profesionale ȋn
1602.

v Sistemul defensiv spaniol

Trei eşaloane: apãrarea rutelor atlantice, a celor maritime din Caraibe şȋ Pacific şi cele
terestre şi a nucleurilor de populaţie stabilite acolo.
v Pirateria americanã60
A durat aproape douã secole şi s-a terminat cu pacea de la Ryswick din 1697. Manuel
Lucena Salmoral l’a divizat ȋn cinci perioade:
1521-1568 – pirateria francezã este dominantã
1569-1621 – continuarea câinilor de mare englezi şi ȋnceputurile pirateriei olandeze
1622-1655 – marea ofensivã olandezã şi pirateria libertarã: bucanieri şi ȋnceputurile
flibusteriei; se terminã cu ocuparea Jamaicãi ȋn 1655
1656-1671 – apogeul flibusteriei şi se terminã cu ocuparea Panama de Morgan
1672-1697 – agonia flibusteriei, ce condamnatã de Anglia este utlizatã doar de Franţa ca
sprijin pentru echipajele sale din Caraibe.

Pe 30 septembrie 1697, Franţa, Spania, Anglia şi Olanda au semnat pacea de la Ryswick

ce a semnificat recunoaşterea suveranitãţii franceze asupra pãrţii occidentale a
Hispaniola şi sfârşitul flibusteriei. Pirateria a dispãrut când ea a ȋncetat sã mai fie
funcţionalã.

Ø Vizite & juicios de residencia – controale ale funcţionarilor şi ale instituţiilor.

Reformele din sec 18

Venirea Burbonilor pe tronul spaniol presupune ȋnceputul unei etape de schimbãri semnificative şi
prelungite pentru Indii. Chiar dacã de obicei se considerã cã reformele care au afectat America latinã
au avut loc esenţial ȋn cea de-a doua jumãtate a sec. 18, ȋncã de la ȋnceputul secolului Coroana
spaniolã a cãutat noi formule pentru a revitaliza şi menţine puterea internaţionalã a Spaniei:
modernizarea şi reactivarea pentru obţinerea unei mai mari dezvoltãri economice capabile sã
genereze venituri.

Reforme politico-administrative şi ale apãrãrii (reafirmarea autoritãţii monarhului)

1714 Secretariatul de Marinã şi Indii – Consiliul Indiilor rãmânea astfel ca organ consultativ şi
tribunal de justiţie.
1754 Fernando VI separa cele douã secretariate şi crea unul mai specializat, Secretariatul de Expediţii
Universale ale Indiilor – dedicat exclusiv chestiunilor indiene.
1787 Carlos III ȋmpãrţea Secretariatul şi crea douã noi: una pentru afacerile ecleziastice, graţie şi
justiţie şi un altul pentru rãzboi, trezorerie, comerţ şi navigaţie. Ele erau coordonate de o Junta
Suprema de Stat.
1790 Carlos IV suprima cele douã secretariate şi distribuia afacerile Indiilor ȋn cinci secretariate
spaniole – centralizând şi unificând toatã administraţia regatului.

59
El quinto real – impozitul celei de-a cincea pãrţi din mineralele extrase.
60
„Pirat era atacatorul maritim care acţiona pe cont propriu ceea ce ȋl distingea de corsar care acţiona ȋn
serviciul unei coroane ce ȋi acorda permisul de a circula ȋn schimbul unei pãrţi din pradã. Bucanierii erau piraţi
exclusiv americani care ȋşi luau numele de la cuvântul caraibian boucan care ȋnsemna a afuma carnea precum şi
artefactul pe care ȋl utilizau ȋn acest scop: au sfârşit prin a se face piraţi. Filibusteri au apãrut ca adevãraţi piraţi
libertari dar apoi au fost utilizaţi de diferitele ţãri europene ȋn pretenţiile lor coloniale”. Ibid., p. 298.
35
Restructurarea teritorialã:
1717 Noua Granada ; Audiencias din Quito şi Panamá suspendate pânã la 1720 când au fost
restabilite ca parte din vice-regalitatea Peru şi ȋn 1739 au trecut din nou la Noua Granada
Ministerul Indiilor al lui José de Gálvez (1776-1787) – ȋntãrirea apãrãrii şi dezvoltarea economiei
marilor zone pânã atunci marginale.
1776 Vice-regalitatea Río de la Plata
1776 Comandamentul general al Provinciilor interne din Nord ale Noii Spanii – cu scopul de a trasa
o linie defensivã care unea teritoriul cuprins ȋntre California şi Golful Mexicului.
1776 Intendencia din Caracas
1777 Capitanía General de Venezuela
1778 Capitanía General de Chile – separatã de vice-regalitatea Peru.

Importante modificãri ȋn administrarea justiţiei

1776 este creat el Regente de audiencia – pentru a controla tribunalele. Astfel a apãrut o birocraţie
judiciarã mai eficientã şi independentã.
Introducerea sistemului de intendencias – din 1765 pentru a controla mai eficient administraţia
indianã. Acest sistem s-a lovit de importanta opoziţie a autoritãţilor (precum ȋn Cuba ȋn 1764) şi a
Consiliului Indiilor astfel ȋncât expansiunea sistemului a fost opritã. Apoi, prima Intendencia a fost
creatã la Caracas ȋn 1776. Promulgarea ‚Ordonanţei de Intendentes de Armatã şi Provincia Río de la
Plata’ ȋn 1782: crearea a 8 provincii. În 1784 – regimul de intendencias se aplica ȋn Peru: 7
intendencias cu o superintendencia la Lima. În Chile – 3, la Cuenca ȋn Audiencia Quito şi ȋn
Audiencia Guatemala – 4 provincii. Unicul teritoriu ce a rãmas ȋn afara acestui proiect era cel al
Noua Granada. Principalul succes al intendencias trebuie situat pe terenul economic pentru cã acesta
a adus o creştere a veniturilor.

Liberalizarea comercialã
Decretul din octombrie 1765 autoriza Cuba, Puerto Rico, Santo Domingo, Margarita şi Trinidad sã
facã comerţ direct cu alte porturi peninsulare fãrã licenţã de navigaţie şi cu un sistem fiscal mai
simplu. În anii ce au urmat, noul sistem s-a extins la Luisiana, Campeche, Riocacha şi Santa Marta ȋn
Noua Granada, ȋn timp ce se autoriza comerţul interregional ȋntre diversele zone americane (1774).
1778 Regulamentul de Liber Comerţ – autoriza comerţul direct ȋntre 12 porturi spaniole şi 24 din
Indii chiar dacã le rezerva exclusiv pentru mãrfuri şi produse spaniole. Iniţial erau excluse de la
comerţul liber Venezuela şi Noua Granada.

Real Hacienda
Au fost introduse şi modificãri ȋn organizarea teritorialã haciendistica modificând numãrul, distribuţia
şi funcţionarea cajas reales61 ce complica sistemul birocratic. Astlfe districtele erau structurate
plecând de la Ordenanza de Intendentes ȋn 4 categorii: cajas generale (capitala vice-regalitãţii), cajas
principale (capitale de intendencias), cajas strãine (pe teritoriile intendencia) şi trezorerii minore
subalterne (locuri ȋndepãrtate şi cu un mai mic volum economic).

61
Caja Real (caisse royale) – districte fiscale.
36
 Independenţe ȋn America latinã 1804-1903

Ţara an menţiuni
Haiti 1804 de Franţa
Chile 1810
Mexic 1810
Columbia 1810 pânã ȋn 1830 membrã a Marii Columbii cu Venezuela şi
Ecuador
Paraguay 1811
Venezuela 1811 pânã ȋn 1830 membrã a Marii Columbii cu Columbia şi
Ecuador
Argentina 1816
Guatemala 1821
Honduras 1821
Nicaragua 1821
Costa Rica 1821
Salvador 1821 1839 – de Federaţia Central-americanã
Peru 1821
Ecuator 1822 pânã ȋn 1830 membrã a Marii Columbii cu Venezuela şi
Columbia
Brazilia 1825
Bolivia 1825
Uruguay 1825
Republica Dominicanã 1844 de Haiti
Cuba 1902 de Spania ȋn 1898 şi administratã de SUA 1898-1902
Panama62 1903 de Colombia

62
Panama gagne son indépendance face à l’Espagne et rejoint en 1822 la Grande Colombie de Simón Bolívar.
37
38
Politici nord-americane ȋn America latinã XIX-ȋnceputul sec. XX63

1823 Doctrina Monroe: „America americanilor” – dreptul de a interveni şi avertisment

pentru europeni. Aceastã doctrinã nu poate fi aplicatã şi Spania poate interveni militar ȋn
Republica dominicanã ȋn 1861 şi ȋn Peru ȋn 1862, Napoleon III la rândul sãu a ȋncercat
anexarea Mexicului şi Maximilian a fost ȋmpãrat al Mexicului ȋntre 1864-1867.

Th. Roosevelt adãugase ȋn 1904 doctrinei Monroe, un corolar care justifica politica Big
Stick (a interveni pentru a asigura stabilitatea economicã).

William Howard Taft (1909-1913) a inaugurat diplomaţia dolarului, mai direct interesatã
de apãrarea intereselor economice. Numeroase ţãri s-au convertit ȋn protectorate financiare:
1905-1941 drepturile de vamã ale Republicii Dominicane au trecut la SUA şi acelaşi lucru s-
a ȋntâmplat şi cu Haiti ȋntre 1915-1934.

Woodrow Wilson (1913-) „doctrina Wilson” – refuzul de a recunoaşte un guvern care nu

ar fi rezultatul alegerilor [aplicatã ȋn America Centralã şi nu ȋn Peru unde sosirea la putere a
lui Leguía nu a fost contestatã]. Diplomaţia wilsonienã – a organiza alegeri şi a ȋncerca de a
face respectat rezultatul acestora la nevoie prin ocupaţie şi crearea de forţe de poliţie capabile
de a menţine ordinea odatã trupele retrase. S-a dovedit contraproductivã cãci forţele de
poliţie au fost la originea dictaturilor prelungite.

Franklin D. Roosevelt (FDR) la putere ȋn SUA ȋn 1933 – politica de buna vecinãtate

(1933-1945) cu America Latinã (abordare favorizatã de avansul fascist şi de slãbiciunea
capitalismului american ȋn urma crizei din 1929).

63
Olivier Dabène, L’Amérique latine à l’époque contemporaine, Paris : Armand Colin, 2005 (5ème édition)

39
 Comisii de adevãr
Viziune globalã ȋn lume: http://www.usip.org/library/truth.html şi
http://web.amnesty.org/library/Index/FRAPOL300092007
Viziune globalã asupra comisiilor din AL (ȋn spaniolã) http://www.derechos.org/koaga/iii/1/cuya.html

Argentina
CONADEP (Comisia naţionalã asupra dispariţiei persoanelor) 1983
http://www.yendor.com/vanished/conadep.html
Raportul „Nunca más” al CONADEP vorbea de 9.000 dispãruţi
(http://www.desaparecidos.org/arg/conadep/nuncamas/nuncamas.htm ȋn spaniolã)
Organizaţiile de drepturile omului estimeazã la 30.000 numãrul morţilor şi dispãruţilor

Chile
Comisia Rettig (Comisia naţionalã de adevãr şi reconciliere) 1990
3.196 victime (2.905 ale militarilor: 1.720 morţi şi 1.185 dispãruţi)
http://www.usip.org/library/tc/doc/reports/chile/chile_1993_toc.html

Comisia Valech (Comisia naţionalã asupra prizonierilor politici şi torturã) 2003

28.459 deţinuţi şi torturaţi
[ȋn mai 2005 un Raport suplimentar adãuga 1.204 de victime ȋn plus]

Guatemala
CEH (Historical Clarification Commission) 1994 http://shr.aaas.org/guatemala/ceh/mds/spanish/toc.html

Raportul „Guatemala: Memory of Silence” (1999) documenta 42.275 victime (din care 6.159 dispãruţi)
Organizaţiile de drepturile omului estimeazã la mai mult de 200.000 numãrul victimelor rãzboiului civil de 36 de ani (1960-1996).

Salvador Comisia de Adevãr 1992 [surse primare: 7.000 de victime, surse secundare: 20 000]
Surse non-oficiale: mai mult de 70.000 victime

Peru
Comisia de adevãr şi reconciliere (2001)
Raportul din 2003 care documenteazã victimele perioadei 1980-2000 vorbeşte de 69 000 morţi şi dispãruţi.
http://www.cverdad.org.pe/ingles/informacion/nprensa/notas.php?idnota=171

Bolivia (prima comisie de adevãr ȋn AL)

Comisia Naţionalã de Investigare a Dispãruţilor (1982-4): 155 dispãruţi; fãrã un raport final
Comitetul pentru Judecarea lui Garcia Meza [la putere ȋntre 1980-1] – non-oficial
Documenta 14.000 deţinuţi, 6.000 exilaţi, 70 dispãruţi
http://www.justiceinperspective.org.za/index.php?option=com_content&task=view&id=75&Itemid=121

Ecuator
Commisia de adevãr şi justiţie (1996) [studiazã perioada 1979-1996]: 176 victime
Raportul "De la Locura a La Esperanza" (De la nebunie la speranţã)

Brazilia
Proyecto Brasil Nunca más (1979-1985) – coordonat de arhiepiscopul de Sao Paulo Cardenal Paulo Evaristo Arns: 125 cazuri de dispãruţi

În 1995 guvernul a emis o lege de reparaţie pentru 36 de familii de dispãruţi

2007 Raportul „Dreptul la memorie şi la adevãr” al Comisiei speciale asupra morţilor şi dispãruţilor politici (din 1996): 479 dispãruţi; raportul
recunoaşte responsabilitatea statului.
http://www.alterinfos.org/spip.php?article1684

Uruguay
Mai multe comisii neoficiale precum Comisia de investigare asupra situaţiei persoanelor dispãrute şi faptele responsabile (1985): 164
dispãruţi
http://www.justiceinperspective.org.za/index.php?option=com_content&task=view&id=83&Itemid=134

Comisia pentru Pace (2000): Raportul din 2003 menţioneazã 38 de dispãruţi (din care 25 de morţi).
http://www.justiceinperspective.org.za/index.php?option=com_content&task=view&id=95&Itemid=111

Paraguay Comisia pentru adevãr şi justiţie stabilitã ȋn 2000 (asupra regimul Stroessner 1954-89)
O comisie anterioarã stabilitã de Consiliul mondial al bisericilor (1976-1990) documentase cã 360.000 de persoane au fost deţinute (dintr-o
populaţie de 3 milioane) şi 1.5 milioane de exilaţi.
http://www.justiceinperspective.org.za/index.php?option=com_content&task=view&id=81&Itemid=130

Panama - ȋn 2001 preşedinta Mireya Moscoso stabilea o comisie pentru studiul crimelor din perioada 1968-89 (dictaturile lui Torrijos şi
Noriega) [150 dispãruţi]

Haiti – În 1994 era formatã Comisia naţionalã de adevãr şi justiţie (Raportul din 1996)

40
41