CRIMINOLOGIE, CAUZALITATE – CURSUL.

Mecanismul trecerii la act

Trecerea la actul criminal se bazeaza pe anumite procese ce au loc, constient sau nu, in
mintea individului si care sunt determinate si de credintele, convingerile, comportamentul,
personalitatea acestuia.

Autorul pune in balanta riscul si eventualul castig, uneori acceptand sau chiar pregătindu-
se pentru posibilitatea de a fi prins.

Exista si acte criminale care nu se desfasoara potrivit acestui "mecanism", evident in

cazul faptelor savarsite din culpa, dar si al celor savarsite sub imperiul unei puternice tulburari
sau emotii.

S-a aratat ca, in fond, de multe ori, viata criminalului este peste 99% similara cu cea a
unui om obisnuit, ceea ce ii diferentiaza fiind de multe ori trecerea la actul criminal.

S-a descoperit existenta genei criminale.

"Criminalul potential" - notiune periculoasă

Chiar acceptand ca, in cazul anumitor persoane, ar exista o predispozitie spre actul
criminal (biologica sau de alta natura), aceasta nu inseamna insa ca este necesara inlaturarea
raspunderii.

De obicei, agresiunea este un act voluntar prin care individul renunta la o rezolvare
rationala a conflictului.

O prima etapa a trecerii la act o reprezinta procesul ce a fost denumit "autolegitimare

subiectiva". Aceasta presupune evaluarea faptei, punerea in balanta a valorilor individului si a
consectintelor actului criminal. Este o etapa a contradictiilor, individul constientizand ca prin
aceasta el va iesi in afara societatii, in afara normelor.
 Justificarea depinde de natura actului criminal si este uneori o lupta indelungata de
argumente pro si contra, mai ales daca este vorba despre indivizi ce nu au un trecut criminal.
Este posibil ca decizia sa fie influentata de anumite substante (droguri sau alcool), dar este
general acceptat ca acestea nu determina fapta, ci au doar un rol de dezinhibare.

A doua etapa este reprezentata de indiferenta afectiva; si aici are o importanta foarte mare
personalitatea criminala, fiind vorba despre impactul pe care il are o situatie concreta asupra
personalitatii.

La nivel general, societatea judeca si evalueaza comportamentul, nu atat din perspectiva

mobilurilor si motivatiilor, cat din aptitudinea de a se conforma la norne si valori recunoscute.

De multe ori, stiintele juridice ignora personalitatea, punandu-se accent nu pe structura

interioara, ci pe conformarea la rau.

Personalitatea fiecarui individ este unica, tocmai de aceea si modul in care fiecare ar
putea ajunge la indiferenta afectiva este unul diferit.

A treia etapa - trecerea efectiva la act. Cu toate ca este mai degraba analizata in penal,
modul de comitere al faptei (spre exemplu, explozia de violenta cu care este comisa) ofera indicii
cu privire la personalitatea criminalului, la gradul de pericol pe care il reprezinta acesta si chiar
intre anumite limite in descoperirea posibilității ca el sa mai fi comis astfel de fapte sau sa
recidiveze in viitor.

Criminalitatea economico-financiara.

Definitie: ansamblul infractiunilor si delictelor ce au loc prin abuz sau profitand de

slabiciunile dreptului in vigoare in domeniul relatiilor economice ale unor faptuitori care,
camuflandu-se sub un comportament comercial licit, profita de increderea altora, comitand fapte
ce uneori sunt dificil de investigat si pedepsit, din cauza complexitatii domeniului.

S-a realizat o diferentiere intre pietele ilegale si pietele paralele. Astfel, pe cele ilegale se
comercializeaza produse ilegale, de exemplu droguri, pornografie infantila etc., iar in cele
paralele sunt tranzactionate ilegal bunuri licite (tigari, alcool).
 Edwin Sutherland a definit criminalitatea gulerelor albe ca fiind infractiuni comise de
persoane ce se bucura de respectabilitate si cu un status social inalt. Se referea nu numai la
infracțiuni, ci si la alte incalcari ale legii sau ale altor norme (civile, administrative).

Statusul social inalt nu trebuie sa fie interpretat ca o conditie preexistenta a comiterii

faptelor, ci ca o conceptie conform careia toti membrii societatii pot comite crime.

In definirea "gulerelor albe" sunt avute in vedere 3 planuri: infracțiunea, infractorul si atitudinea
societatii.

Infractiunea sau fapta reprezintă un act al unei persoane care se bucura de anumite
resurse si de o anumita pozitie, care exploateaza increderea altora intr-o maniera ingenioasa, de
obicei, maniera ce face mai dificila descoperirea faptei. O caracteristica a acesot fapte este aceea
ca cifra neagra a criminalității din acest domeniu este una foarte mare. Tragerea la raspundere a
infractorilor este costisitoare si necesita un grad ridicat de specializare.

Infractorul:

- sunt in general persoane ce nu comit infractiuni cu violenta si nu pot fi caracterizati prin

indiferenta emotionala
- au o pregatire de specialitate sau, cel putin, cunostinte in domeniu, cu toate ca nu sunt
intotdeauna reprezentanti ai elitelor si nici nu au mereu acces la resurse foarte importante
- urmaresc fie castigul marerial, fie succesul in activitatea desfasurata
- de cele mai multe ori nu isi percep propriile fapte ca fiind infractiuni, ci mai degraba ca
scurtaturi in activitatea lor
- activitatea infractionala se desfasoara de cele mai multe ori pe perioade lungi de timp,
fiind vorba despre adevarate "cariere infractionale"
- inspira incredere si succes, nu au antecedente penale si au un status social relativ ridicat
- media de varsta este in general mai ridicata decat in cazul altor infractiuni
- isi aleg victimele din randul organizatiilor sau organismelor statale si mai rar comit fapte
impotriva unei persoane determinate
- ponderea infractiunilor savarsite de femei in acest domeniu este de o patrime sau o
cincime, o explicatie in acest sens fiind ca si in prezent, exista un numar mai redus de
femei ce se afla in pozitii ce le-ar facilita comiterea unor astfel de fapte
 Reactia societatii, de multe ori, nu percepe aceste fapte ca fiind foarte grave, ceea ce da
nastere unor tendinte de simpatie fata de faptuitor, oprobriul public nefiind atat de puternic ca in
cazul infractiunilor violente sau sexuale.