Ghid Antibiotice 2007 PDF

Doina Azoic\i Doina Carmen Manciuc
GHID PENTRU PRACTICA

EPIDEMIOLOGICÃ DE SPITAL
GHID DE ANTIBIOTICOTERAPIE PENTRU
PRACTICA MEDICALĂ ÎN SPITALUL
CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE IAŞI
Ediþia a VI-a revizuitã
Edit DAN
2008
Universitatea de Medicină şi Farmacie « Gr.T.Popa » Iaşi
Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi
Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Iaşi
Catedra de Asistenţă Primară a Stării de Sănătate şi Epidemiologie
Unitatea de Epidemiologie Clinică Iaşi
Prof. dr. Doina Azoicăi

Şeful Disciplinei de Asistenţă Primară a Stării de Sănătate şi
Epidemiologie, UMF Iaşi
Medic coordonator al Serviciului de Prevenire şi Combatere a
Infecţiilor Nosocomiale, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie
Şef lucr. dr. Doina Carmen Manciuc
Medic primar Boli Infecţioase, Spitalul Clinic de Boli Infectioase Iaşi
Doctor în Ştiinţe Medicale, Specialitatea Boli Infecţioase
Director Medical Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Iaşi
În colaborare cu :
Prof. dr. Tr. Mihăescu – Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi

Dr. Daniela Diculencu - Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi,
Laboratorul de Bacteriologie
Farm. Magda Costin - Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi
Dr. Sabina Antoniu – Asist.univ.Disciplina Pneumologie Fac.Medicina
Dr. Mihaela Duduc - Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi
Dr. Mihaela Fochi - Autoritatea de Sănătate Publică, Compartimentul de
supraveghere a infecţiilor nosocomiale
Dr. Mioara Matei – Preparator univ. Catedra de Epidemiologie
Asist. igiena Liliana Sârghe – Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi
Tehnoredactare computerizată: Ing. Sorin Popescu

PREFAŢĂ LA EDIŢIA A VI-A
Ediţia a VI-a a ghidului continuă tradiţia materialelor utile în practica

medicală din Spitalul de Pneumoftiziologie Iaşi. În momentul actual, în care
se pune accent pe calitatea managementului unităţilor medicale, ceea ce
putem face ca medici practicieni este să încercăm să adoptăm o atitudine
obiectivă şi o standardizare a activităţilor zilnice profesionale. În acest sens
rolul Serviciului de Prevenire şi Control al Infecţiilor Nosocomiale
(SPCIN) este să elaboreze (în deplin acord cu echipă formată din: clinician
– epidemiolog-microbiolog – farmacist) protocoale care să limiteze riscul
infecţiilor nosocomiale şi să ofere cadrul desfaşurării unei activităţi în sigu-
ranţă, atât pentru personalul medical cât şi pentru pacient. În opinia experţi-
lor nu există un standard ideal de activităţi atât în domeniul antibio-
ticoterapie, antibioticoprevenţiei, aplicarea tehnicilor de decontaminare sau
de asigurare a igienei în spital care să fie general valabil pentru toate unită-
ţile medicale, de toate profilurile şi din întreaga lume. De aceea se pune
accent pe ceea ce noi am încercat cu perseverenţă să realizăm, respectiv
prin utilizarea ‘’miezul dur’’ al standardelor sau recomandărilor naţionale,
europene sau americane, să adaptăm şi să elaborăm protocoale, specifice
spitalului căruia i se adresează acest ghid.
Ce aduce nou ediţia din 2007? Capitole care au fost concepute la
sugestia unor colegi ca utile pentru situaţiile apărute ca deosebite în anul
anterior (tratamentul portajului de agenţi patogeni, tehnica de executare a
pansamentelor). Totodată cele două fişe din finalul ghidului: ‘’fişa de sinte-
ză’’ privind calitatea aerului în blocurile operatorii, bazată pe standardele
elaborate conform principiilor MBD cât şi ‘’fişa antibioticului‘’ se doresc a fi
instrumente practice potrivite momentului şi problematicii noastre.
Ce am păstrat din ediţiile anterioare, cu actualizări corespunză-
toare ? Materiale deosebit de interesante privind: noutăţile în domeniul
evaluării sensibilităţii la antibiotice; ghidurile de prevenire şi tratament al
infecţiilor respiratorii comunitare dar şi nosocomiale; preparate antibiotice
utilizate în 2007 şi reacţiile adverse înregistrate în secţiile spitalului....etc,
care au fost elaborate de colegii colectivului spitalului nostru (clinicieni,
microbiolog, farmacist)
Ce este nou şi totuşi păstrează “şablonul” prezentărilor din ediţii-
le anterioare este capitolul de rezistenţă la antibiotice a tulpinilor circulante
în Spitalul de Pneumoftiziologie Iaşi care se doreşte a fi un material util prin
comentariile şi interpretările facute, inclusiv cu sprijinul specialistului infecţi-
onist, pe marginea rezultatelor activităţii personale, puse la dispoziţie de
către colegii microbiologi.
Ghidul este o necesitate şi el se bucură de aprecierea celor care au
înţeles utilitatea acestui sprijin din partea echipei care l-a elaborat. Prin
promovarea lui anuala, în cadrul Conferinţelor Internaţionale “INSPIR”,
aplicarea în practică este mult mai bine asigurată iar schimbul de opinii cu
colegii din alte spitale din ţară sau din alte centre medicale europene este
în mod fericit realizat.
Autorii
CUPRINS
ANTIBIOTICOTERAPIE
Clasificarea principalilor agenţi patogeni ..................................................... 1
Clasificarea preparatelor antibacteriene ...................................................... 5
Denumirile comerciale ale preparatelor antimicrobiene ............................. 27
Reconstituirea, conservarea, diluţia şi administrarea
antibioticelor injectabile ............................................................................. 49
Principiile generale în utilizarea corectă a antibioticelor............................. 99
Testarea sensibilităţii la antibiotice şi interpretarea rezultatelor.
Prezentarea noutăţilor aduse de Performance Standards for
Antimicrobial Susceptibility Testing: Sixteenth Informational
Suppliment (Dr. Daniela Diculencu)......................................................... 105
Posologia şi efectele adverse ale preparatelor antimicrobiene ................ 113
Atitudinea de urgenţă în reacţiile de sensibilizare la antibiotice ............... 129
Antibioticoprevenţia în chirurgie ............................................................. 137
Principii de antibioticoterapie în infecţii respiratorii
comunitare şi nosocomiale (Dr. Sabina Antoniu, Prof. dr. Tr. Mihăescu) ..... 149
Preparate antimicrobiene utilizate în Spitalul Clinic de
Pneumoftiziologie Iaşi (Farm.Magda Costin) ........................................... 187
Rezistenţa la antibiotice a tulpinilor bacteriene
circulante în Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi
mai 2006 – aprilie 2007........................................................................... 197
DECONTAMINARE
Decontaminante şi antiseptice (generalităţi) ........................................... 211
SUPRAVEGHERE
Infecţii nosocomiale ................................................................................ 215
Tratamentul portajului nazal de S. aureus .............................................. 227
PROTOCOL
Protocol de îngrijire şi diverse manevre tehnice ...................................... 233
Tehnica îngrijirii plăgilor şi pansamentelor .............................................. 245
FIŞE
Fişa de sinteza: calitatea aerului în blocul operator ................................. 267
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................... 284

CLASIFICAREA PRINCIPALILOR
AGENŢI PATOGENI
1
PRINCIPALII AGENŢI PATOGENI BACTERIENI
(după E. Pilly)
COCI GRAM POZITIV
Aerobi
Staphylococcus
S.aureus
Stafilococul coagulazo-negativ: S.epidermidis, S. saprophyticus, haemolyticus
Streptococcus
Str.pyogenes (grup A, β hemoltic)
Str. agalactiae (grup B, β hemoltic)
Streptococci orali (grup viridans): Str. salivarius, Str. mutans, Str. sanguis
Str. pneumoniae
Str. bovis (grup D)
Enterococcus fecalis, faecium, durans,avium
Anaerobi
Peptococcus niger
Peptostreptococcus sp.
BACILI GRAM POZITIV

Aerobi (facultativ anaerobi)*
Bacillus anthracis*
Bacillus cereus*
Corynebacterium diphtheriae*
Erysipelothrix rhusiopathiae*
Listeria monocytogenes*
Nocardia sp. : N.asteroides, braziliensis
Anaerobi
Actinomyces israelii
Clostridium perfringens
Clostridium tetani
Clostridium botulinum
Clostridium difficile
Lactobacillus
Propionibacterium acnes
Eubacterium sp.
2
COCI GRAM NEGATIV
Aerobi
Branhamella catarrhalis
Neisseria meningitidis
Neisseria gonorrhoeae
Anaerobi
Veillonella parvula
BACILI GRAM NEGATIV (BGN)
AEROBI
Fermentativi
Enterobacterii
Escherichia coli (ETC-EPEC-EHEC)
Proteus mirabilis
Salmonella typhi, para A, para B, para C, typhi murium, enteritidis, ....
Shigella sp: S.dysenteriae, flexneri, boydii, sonnei
Klebsiella sp.
Enterobacter sp.
Citrobacter sp.
Serratia sp.
Providencia, Morganella morganii
Yersinia sp.
Aeromonas sp.
Vibrio sp. :cholerae, parahaemolyticus
Non fermentativi
Pseudomonas :P. aeruginosa
Burkolderia cepacia
Stenotrophomonas maltophila
Acinetobacter sp.: A. baumannii
Moraxella sp.
Alţii
Brucella, Pasteurella, Bordetella pertussis, Legionella, Campylobacter,
Helicobacter, Gardnerella vaginalis
3
Condiţionat fermentativi
Haemophilus, Actinobacillus, Cardiobacterium, Capnocytophaga, Eikenella,
Kingella (grup Hacek)
BACILI GRAM NEGATIV (BGN)
Anaerobi
Bacteroides sp.: B.fragilis
Prevotella sp.
Fusobacterium sp. : fusobacterium nucleatum, necrophorum
ALTE BACTERII
Mycoplasmataceae
Mycoplasma sp : M.pneumoniae, M.hominis
Ureaplasma urealyticum
Intracelulare
Chlamydiaceae
Chlamydia sp. : C.trachomatis, psittaci, pneumoniae, pecorum
Rickettsiaceae
Rickettsia sp. : R. conorii, R. typhi, R. prowazekii ...
Coxiella burnetti, Ehrlichia sp., Bartonella benselae, quintana
Diverse
Spirochaetaceae
Treponema sp.: T.pallidum, pertenue...
Borrelia sp.: B.recurrentis, burgdorferi...
Leptospira sp.: L. interrogans, biflexans...
Mycobacteriaceae
Mycobacterium complex tuberculosis (BK, bovis, africanum …)
Mycobacterium leprae
Micobacterii atipice : M.avium, intracellulare, kansasii, marinum, M.xenopi
4
CLASIFICAREA PREPARATELOR
ANTIBACTERIENE
5
PREPARATE ANTIBACTERIENE
(după Fl. Căruntu, modificat)
1. BETALACTAMINE
1.1. PENICILINE
PENICILINE NATURALE (numite şi de generaţia întâi):
Penicilină G (benzil penicilină)
Benzatin penicilină G (este foarte lent rezorbabilă)
Procain penicilină G (este lent rezorbabilă)
Penicilină V (fenoximetil penicilină), singura de administrare orală.
Bacterii sensibile:
Cei mai mulţi coci gram pozitivi aerobi şi anaerobi, cu excepţia
marii majorităţi a stafilococilor şi enterococilor şi a unor pneu-
mococi.
Cocii gram negativi.
Bacilii gram pozitiv aerobi şi anerobi.
Spirochetele (Leptospira, Borrelia, Treponema).
Bacterii fără sensibilitate:

Bacilii gram negativi, aerobi şi anaerobi.
Bacterii speciale: micobacterii, micoplasme, Chlamy-
dia,Rickettsia, Bartonella, Coxiella, Legionella.
Indicaţii clinice principale:

Infecţii cu streptococi, meningococi, sifilis, leptospiroză.
AMINO - PENICILINE
Ampicilină
Amoxicilină
Bacampicilină (ester de administrare orală,
bine resorbit).
Bacterii sensibile:
Bacili gram negativi aerobi (multe enterobacteriacee, Haemophilus
influenzae betalactamazo-negativ).
Aceleaşi bacterii sensibile la penicilinele naturale.
6
Pseudomonas, Proteus indol pozitiv, Serratia, Acinetobacter,
Klebsiella, Enterobacter.
Bacterii betalactamozo-pozitive (stafilococi, gonococi, hemofili,
Moraxella, bacili gram negativi enterali).
Aceleaşi bacterii ca la penicilinele naturale
(bacterii speciale).

Infecţii ale căilor respiratorii, ORL, urinare.
Endocardite, meningite.
PENICILINE DE TIP M
(antistafilococice)
Meticilina – retras în prezent din practică
Oxacilina – active pe stafilococi meticilino-senibili
Cloxacilina, Dicloxacilina, Nafcilina – active pe sfatilococi meticili-
no-senisibili în infecţiile cu diverse localizări
PENICILINE CU SPECTRU EXTINS

(anti-Pseudomonas, numite şi peniciline de
generaţia a patra)
Ele sunt împărţite în două subfamilii:
Carboxipeniciline:
Carbenicilină (tot mai puţin folosită);
Carbenicilină indanil – Carindacilină (ester de administrare orală).
Ureidopeniciline:
Azlocilină
Mezlocilină
Piperaciclină
Bacterii sensibile:
Multe bacterii gram negative, inclusiv Pseudomonas, Proteus in-
dol pozitiv, Serratia, unele Klebsiella şi Enterobacter.
Cei mai mulţi anaerobi.
Activitate pe bacteriile gram pozitive mai mică decât penicilinele
de generaţia întâia şi a doua.
7
Bacteriile speciale – micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia, Ri-
ckettsia, Bartonella, Coxiella.
Stafilococii şi alte bacterii betalactamazo-pozitive.
Acinetobacter.
Infecţii cu Pseudomonas.
Infecţii mixte aerobe – anaerobe (operaţii pe tubul digestiv, gineco-
logice, nosocomiale, peritonite etc.).
ASOCIERILE DE PENICILINE CU
INHIBITORI DE BETALACTAMAZE
Amoxicilină + acid clavulanic
Ampicilină + sulbactam
Ticarcilină + acid clavulanic
Piperacilină + tazobactam
Bacterii sensibile:
Bacterii producătoare de betalactame: stafilococi, Haemophilus
influenzae, Moraxella, Neisseria gonorrhoeae, unii anaerobi şi
Pseudomonas.
Bacterii fără sensibilitate

Bacterii speciale (Mycobacterium, Mycoplasma, Chlamydia ş.a.)
Indicaţii clinice principale

Infecţii polimicrobiene severe.
1.2. CEFALOSPORINE
CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA 1
Parenterale Orale
Cefalotin Cefalexin
Cefazolin Cefradin
Cefradin Cefadroxil
Cefapirin
8
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi (inclusiv stafilococii penicilinazo-pozitivi) aerobi
şi anaerobi.
Coci gram negativi.
Unii bacili gram negativi aerobi: E. coli, Klebsiella, Proteus indol
negativ (mirabilis).

Stafilococi rezistenţi la meticilină (MRSA, MARSA), enterococi
Unii bacili gram negativi aerobi (Pseudomonas, Serratia, Proteus
indol pozitiv, Enterobacter, Acinetobacter, H. influenzae, Pas-
teurella) şi anaerobi (Bacteroides fragilis)
Listeria.
Bacterii speciale: micobacterii, Chlamydia, Mycoplasma, Ricket-
tsia, Coxiella, Bartonella, Legionella.

Infecţii, mai ales stafilococice sau streptococice, la pacienţii
sensibilizaţi la peniciline.
Profilaxie în operaţiile din afara tubului digestiv (cord, sistem osos,
sistem nervos, etc.).
CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA A 2-a

Sunt două subgrupe:
Cefalosporine propriu-zise (subgrupul cefuroximei)
Parenterale Orale
Cefuroxim Cefaclor
Cefamandol Cefuroxim axetil
Ceforanid Cefprozil
Cefonicid Cefatrizin
Loracarbef (este un carbacefen)
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi aerobi şi anaerobi (mai puţin decât
generaţia 1) şi gram negativi (chiar betalactamazo-pozitivi).
Bacili gram negativi aerobi (mai mult decât generaţia 1): E. coli,
Klebsiella, Proteus vulgaris (indol pozitiv), H. influenzae beta-
lactamazo-pozitiv.
9
Ca la generaţia 1, cu excepţia Proteus vulgaris.

Infecţii ale căilor respiratorii şi ORL.
CEFAMICINE (subgrup asemănător cu cefalosporinele)

Parenterale
Cefoxitin
Cefotetan
Cefmetazol
Bacterii sensibile
Anaerobi: mai ales Bacteroides fragilis.
În rest, ca la cefalosporinele 2.
Ca la cefalosporinele 2.
Infecţii cu anaerobi sau mixte: operaţii pe tubul digestiv, gineco-
logice, nosocomiale, peritonite.
CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA A 3-A

Sunt două subgrupe:
CEFALOSPORINE 3 foarte active pe bacili gram negativi nepiocianici
Parenterale Orale
Ceftriaxon Ceftibuten
Cefotaxim Cefpodoxim proxetil
Ceftizoxim Cefixim
Moxalactam
(Latamoxef)
Cefoperazona
Ceftazidima
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi şi negativi (mai puţin decât cefalosporinele 1).
Bacili gram negativi aerobi (foarte active): E. coli, Klebsiella, Pro-
teus, Serratia, Haemophilus.
Anaerobi: activitate slabă, cu excepţia Ceftizoxim.
10
Bacterii rezistente
Stafilococi rezistenţi la meticilină, enterococi
Listeria.
Bacteroides fragilis: inconstant.
Pseudomonas (inconstant rezistent).
Bacterii speciale: micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia, Ricket-
tsia ş.a.

Sepsis cu bacili gram negativi aerobi.
Meningite purulente (Ceftriaxon şi Cefotaxim difuzează în LCR).
Infecţii cu pneumococi rezistenţi la penicilină.
Cefalosporinele orale de toate generaţiile sunt indicate cu precădere în
infecţii ORL, faringite, bronşite, pneumonii, infecţii urinare.
CEFALOSPORINE 3 active pe Pseudomonas

Parenterale
Ceftazidim
Cefoperazon
Bacterii sensibile
Ca la celelalte cefalosporine 3.
Pseudomonas.
Ca la celelalte cefalosporine 3.
Infecţii cu Pseudomonas sau polimicrobiene severe.
Febră la neutropenici.
CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA A 4-a

Parenterale
Cefepim
Cefpiron
Bacterii sensibile
Spectru de activitate mai larg decât cefalosporinele 3.
Coci gram pozitivi: stafilococi, streptococi, pneumococi.
Bacili gram negativi aerobi: E. coli, Klebsiella, Enterobacter,
Serratia, Pseudomonas, H. influenzae (mai mult decât la cefalos-
porinele 3).
11
Stafilococi rezistenţi la meticilină, enterococi.
Bacteroides fragilis.
Bacterii speciale: micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia ş.a.

Infecţii cu Pseudomonas sau polimicrobiene severe.
1.3. CARBAPENEME (TIENAMICINE)

Imipenem - cilastatin (inhibitor de dipeptidază)
Morepenem
Ertapenem
Bacterii sensibile
Antibioticele cu cel mai larg spectru antibacterian.
Coci gram pozitivi aerobi şi anaerobi, inclusiv cei mai mulţi stafilococi
rezistenţi la meticilină şi enterococi.
Listeria.
Bacili gram negativi aerobi şi anaerobi, inclusiv
Pseudomonas, Acinetobacter şi Bacteroides fragilis.
Bacterii speciale: micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia,
Rickettsia, Legionella.
Infecţii polimicrobiene sau cu bacterii multirezistente.
Febra la neutropenici şi infecţii la imunodeprimaţi.
1.4. MONOBACTAME
Aztreonam
Bacterii sensibile
Spectru asemănător cu al aminoglicozidelor: bacili gram negativi
aerobi, inclusiv Pseudomonas, Serratia.
Coci şi bacili gram pozitivi.
Acinetobacter.
Anaerobi.
Bacterii speciale: micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia, Ricket-
tsia, Legionella.
12
Infecţii cu bacili gram negativi aerobi rezistenţi la alte antibiotice,
inclusiv Pseudomonas şi inclusiv la cei cu alergie la penicilină.
2. AMINOGLICOZIDE
Streptomicină
Kanamicină (tot mai puţin folosită sistemic)
Amikacină
Gentamicină
Tobramicină
Aminoglicozide anti-Pseudomonas
Sisomicină
Netilmicină
Spectinomicină (activă pe gonococi)
Neomicină
Paromomicină
Isepamicină
Bacterii sensibile
Stafilococi sensibili la meticilină, enterococi (sinergici cu ampicili-
nă şi penicilină G).
Bacili gram negativi aerobi inclusiv Pseudomonas, Proteus, Ser-
ratia.
Micobacterii.

Streptococi, pneumococi.
Acinetobacter.
Anaerobi.
Bacterii speciale: Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia, Legionella.

Infecţii cu bacili gram negativi aerobi, inclusiv Pseudomonas, Pro-
teus.
Infecţii cu enterococi (în asociere cu ampicilina sau penicilina G).
Gonoree (Specinomicină).
Amebiază (Paromomicina).
13
3. POLIPEPTIDE CICLICE
Sunt două subgrupe specializate exclusiv.
Active numai pe bacili gram negativi aerobi :

Colistină
Polimixină B.

Aplicaţii locale (rareori), sistemice, în infecţii cu bacterii multirezis-
tente.
Active numai pe bacterii gram pozitive

Bacitracină
Tirotricină

Infecţii cutanate cu bacterii multirezistente (aplicaţii locale).
4. MACROLIDE
Orale Parenterale
Eritromicină Eritromicină, săruri
- bază: capsule enterale
- săruri (stearat): tablete
- esteri (etil succinat, estolat =
propionil lauril sulfat): tablete
Josamicina
Spiramicină
Claritromicină
Roxitromicină
Diritromicină.
Bacterii sensibile
Bacterii gram pozitive: streptococi, pneumococi, unii stafilococi,
B. anthracis, corynebacterii (diphteriae, haemolyticum).
Bacterii gram negative: Neisseria, Moraxella, Campylobacter,
H.influenzae, Bordetella, unii anaerobi.
Bacterii speciale: Mycoplasma, Ureaplasma, Chlamydia, spiro-
chete, Legionella, Bartonella.
14
Enterococi, stafilococi rezistenţi la meticilină.
Enterobacteriacee.
Bacteroides fragilis, Fusobacterium.

Pneumonii atipice, infecţii stafilococie sau streptococice la cei
alergici la peniciline, infecţii ORL, difterie, legioneloză.
Toxoplasmoză (Spiramicina).
5. AZALIDE
Sunt foarte înrudite cu eritromicina.
Azitromicină
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi (streptococi, pneumococi) şi negativi (Moraxel-
la, Neisseria).
Bacili gram negativi aerobi: Campylobacter, Helicobacter.
Unii anaerobi.
Bacterii speciale: Mycoplasma, Chlamydia, Legionella, Borrelia,
Complexul Mycobacterium avium (MAC), Toxoplasma.

Stafilococi rezistenţi la meticilină.
Enterobacteriacee.
Bacteroides fragilis.

Pneumonii atipice, infecţii ORL, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor
moi la cei alergici la peniciline.
6. LINCOSAMIDE
Orale şi parenterale
Lincomicină
Clindamicină
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi: stafilococi sensibili sau rezistenţi la meticilină,
streptococi, pneumococi.
Anaerobi.
15
Alţi agenţi infecţioşi
Plasmodium falciparum.
Puneumocystis.
Enterococi.
Bacili gram negativi aerobi.
Bacterii speciale: micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia etc.
Infecţii stafilococie sau streptococice la cei alergici la penicilină.
Infecţii cu anaerobi.
7. STREPTOGRAMINE
Pristinamicină
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi şi negativi aerobi şi anaerobi: stafilocici (şi re-
zistenţi la meticilină), pneumococi (şi rezistenţi la penicilină),
streptococi, enterococi (şi rezistenţi la vancomicină), Moraxel-
la, Peptostretococcus.
Unii bacili: Clostridium, H. influenzae.
Bacterii speciale: Mycoplasma, Chlamydia, Legionella.

Cei mai mulţi bacili gram negativi.
Anaerobi.
Bacterii speciale: micobacterii, Rickettsia.
Indicaţii principale
Infecţii cu stafilococi, pneumococi, enterococi rezistenţi la alte an-
tibiotice.
8. GLICOPEPTIDE
Vancomicină
Teicoplanină
Bacterii sensibile
Coci şi bacili gram pozitivi aerobi rezistenţi la alte antibiotice: sta-
filococi, enterococi, corynebacterii.
Clostridii.
16
Bacili gram negativi aerobi şi anaerobi.
Bacterii speciale: micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia etc.

Infecţii cu coci gram pozitivi multirezistenţi sau la cei alergici la
peniciline.
Diareea postantibiotice cu Clostridium difficile.
9. TETRACICLINE
Tetraciclină
Oxitetraciclină
Rolitetraciclină (nu se mai utilizează în practică)
Doxiciclină
Minociclină
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi: pneumococi.
Bacili gram negativi: H. influenzae, Helicobacter, Vibrio, Brucella,
Pasteurella, Shigella.
Bacterii speciale: Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia, spirochete,
Legionella.Clostridium.
Alţi agenţi infecţioşi sensibili: Plasmodium falciparum, Entamoeba.

Coci gram pozitivi şi negativi: stafilococi, enterococi şi streptococi
(cu excepţia minociclinei), gonococi.
Bacili gram negativi aerobi şi anaerobi: Pseudomonas, Serratia,
Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Bacteroides.

Boli transmise sexual, pneumonii, uretrite negonococice, boală
inflamatorie pelvină, profilaxia tetanosului, boală Lyme, ulcer
digestiv, holeră, dizenterie, tifos exantematic, febră butonoasă,
malarie, amebiază.
17
10. CLORAMFENICOLI
Cloramfenicol
Cloramfenicol hemisuccinat
Tiamfenicol
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi şi negativi: pneumococi, meningococi, unii en-
terococi rezistenţi la vancomicină.
Bacili gram negativi aerobi: H. influenzae, E. coli.
Anaerobi gram pozitivi şi negativi: clostridii, Bacteroides, Peptos-
treptococcus.
Bacterii speciale: Rickettsia, Chlamydia, Mycoplasma.
Stafilococi.
Pseudomonas, Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Proteus.
Micobacterii.
Meningite, abcese cerebrale, infecţii cu anaerobi, rickettsioze,
unele infecţii cu enterococi.
11. RIFAMICINE
Rifampicină
Rifabutin
Bacterii sensibile
Se produc frecvent mutante rezistente. Se foloseşte exclusiv în aso-
cieri (cu excepţia profilaxiilor scurte).
Coci gram negativi şi pozitivi: meningococi, gonococi, Moraxella,
stafilococi, streptococi.
Bacili gram negativi aerobi: H. influenzae, Brucella.
Anaerobi: Bacteroides, Clostridium, Peptostreptococcus, Pepto-
coccus.
Bacili gram negativi aerobi: Pseudomonas, Klebsiella, Enterobac-
ter.
Tuberculoza, sterilizarea purtătorilor faringieni de meningococi, stafi-
lococi şi streptococi beta-hemolitici grup A, endocardite şi ostemie-
lite cronice stafilococice, legioneloză, bruceloză, meningite cu
pneumococi foarte rezistenţi la penicilină.
18
12. FLUOROCHINOLONE
Norfloxacin Levofloxacin
Ofloxacin Sparfloxacin
Ciprofloxacin Grepafloxacin
Pefloxacin Trovafloxacin
Lomefloxacin Gatifloxacin
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi: stafilococi sensibili la meticilină.
Coci gram negativi: Moraxella, Neisseria.
Bacili gram negativi aerobi: E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Sal-
monella, Shigella, Proteus, H. influenzae, Brucella, Campylo-
bacter, Vibrio, Yersinia, Bordetella.
Bacterii speciale : Legionella.
Fluorochinolonele recent apărute au acţiune antibacteriană extinsă şi
întărită pe cocii gram pozitivi (pneumococi rezistenţi la penicilină,
stafilococi rezistenţi la meticilină, enterococi rezistenţi la vancomi-
cină), anaerobi, bacterii atipice (Chlamydia).
Coci gram pozitivi: enterococi, pneumococi, alţi streptococi, stafi-
lococi rezistenţi la meticilină.
Bacili gram negativi aerobi: Pseudomonas, Serratia, Acinetobacter.
Anaerobi. (Trovafloxacina, fluorochinolonă activă şi pe anaerobi).
Bacterii speciale: micobacterii, Mycoplasma, spirochete.
Infecţii urinare, prostatite, diaree acută, profilaxia infecţiilor la neutro-
poenici, gonoree.
13. SULFAMIDE ŞI ASOCIERI CU ANTIFOLAŢI

Sulfizoxazol (acţiune scurtă)
Sulfadiazină (acţiune scurtă)
Sulfametoxidiazină (sulfametin)(semidepozit)
Sulfametoxazol + trimetoprim (cotrimoxazol)
Sulfadoxin + pirimetamin
Sulfacetamid (local ocular)
Mafenid (aplicaţii locale)
Sulfasalazină (boli intestinale inflamatorii).
19
Bacterii sensibile (cu precădere la asocierile cu antifolaţi)
Bacili gram negativi aerobi: E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Shi-
gella, Vibrio, H. influenzae.
Coci gram pozitivi şi negativi: Streptococcus pyogenes, meningo-
coci, stafilococi, pneumococi.
Agenţi nebacterieni: Plasmodium, Toxoplasma, Pneumocystis.
Bacili gram pozitivi: Listeria, Nocardia.
Bacterii speciale: Chlamydia, unele micobacterii.
Alţi agenţi infecţioşi: Pneumocystis, Toxoplasma, Plasmodium.
Anaerobi.
Bacili gram negativi aerobi: Pseudomonas.
Coci gram pozitivi: enterococi.
Bacterii speciale: spirochete
Infecţii urinare şi ORL, bronşite, pneumonii, pneumocistoză, to-
xoplasmoză, malarie, diaree acută, holeră, unele meningite
purulente, arsuri.
14. FOSFOMICIN
Unicul antibiotic dintr-o familie neînrudită cu altele, bactericid.
Fosfomicin (se administrează parenteral).
Bacterii sensibile
Multe bacterii aerobe, inclusiv stafilococi rezistenţi la meticilină,
enterococi, Pseudomonas, enterobacteriacee.
Anaerobi.
− infecţii severe cu bacterii rezistenţe la aminglicozide şi beta-
lactamine;
− infecţii urinare (doză unică în cistitele acute).
15. NITROIMIDAZOLI
Metronidazol
Ornidazol
Tinidazol
20
Bacterii sensibile
Anaerobi (coci şi bacili gram pozitivi şi negativi).
Bacterii speciale: Helicobacter pylori.
Alţi agenţi infecţioşi: Giardia, Trichomonas, Entamoeba histolytica.
Aerobi.
Infecţiile cu anaerobi, abcese cerebrale, diareea post-antibiotice
cu Clostridium difficile, lambliaza, trichomoniaza, vaginita bac-
teriană (Gardnerella vaginalis), ulcerul duodenal şi gastric,
amebiaza.
16. NITROFURANI
Nitrofurantoin (pentru infecţii urinare).
Furazolidon (pentru diarei acute).
Bacterii sensibile
Bacili gram negativi aerobi: E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Vibrio.
Coci gram pozitivi aerobi: enterococi, stafilococi.
Bacili gram negativi aerobi: Pseudomonas, Proteus, Serratia,
Acinetobacter
Anaerobi.

Infecţii urinare (nitrofurantoin), diaree acută, holeră (furazolidon).
17. ACID FUSIDIC

Este singurul antibiotic cu structură steroidiană.
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi (mai ales stafiloci) şi gram negativi.
Clostridii.
Corynebacterium diphteriae.
Actinomyces.
Bacili gram negativi.
Infecţii stafilococice, mai ales cu stafilococi rezistenţi la meticilină.
21
18. MUPIROCIN (acid pseudomonic)
Bacterii sensibile
Stafilococi (şi cei betalactamazo-pozitivi, rezistenţi la meticilină),
streptococi.
Coci şi bacili gram negativi
Anaerobi.
Sterilizarea nazală de stafilococi (aplicaţii locale).
19. ANTIMICROBIENE NOI

OXAZOLIDINONE
Linezolid
Bacterii sensibile
Coci Gram-pozitiv, inclusiv cele rezistente la alte terapii.
Pneumonia comunitară sau nosocomială; infecţii ale pielii şi ţesu-
turilor moi; infecţii cu enterococ, inclusiv cele cauzate de Ente-
rococcus faecium sau fecalis rezistente la Vancomicină; infecţii
la pacienţi < 5 ani.
SINERGISTINE
Pristinamicina
Virginamicina 50-100mg/kgc/zi, po 3g/zi
Reacţii adverse-intoleranţă digestivă, toxicitate hepatică, neutropenii,
colita ulceromembranoasă.
QUINOPRISTINA ŞI DALFOPRISTINA
Derivaţi de streptogramine-inhibă sinteza proteinelor bacteriene
prin legarea ireversibilă de unitatea ribozomală 50S.
Acţiune-stafilococ, pneumococ, enterococ, Bacteroides, Listeria,
Moraxella, micoplasme.
Administrare - 7,5mg/kgc/zi
Reacţii adverse gastrointestinale, flebite.
CYSTAPEP
Antistafilococic activ pe specii meticiinorezistente, stafilococi coagu-
lazonegativ şi streptococi multirezistenţi.
22
ABT-492
Noua chinolonă activă pe bacterii aerobe şi anerobe implicate în
infecţii ale tractului urinar, respirator, pielii şi ţesuturilor moi.
Activă pe peptostreptococi, Propiobacterium acnes, clostridii
(Cl. difficile, perfrigens), Bacteroides fragilis, Porphiromonas,
Prevotella spp, Fusobacterium nucleatum.
ICLAPRIM (AR-100)
Antibiotic diaminopirimidinic cu spectru larg, are ca mecanism de
actiune inhibiţia specifică şi selectivă a dihidrofolatreductazei
bacteriene.
Activă pe patogeni Gram pozitiv şi negativ: streptococi, stafilococ,
inculsiv MRSA cu potenţial comparabil cu vancomicina, Mora-
xella, Haemophillus, Klebsiella, Pneumocistis carinii. Este si-
nergic cu sulfamidele (sulfametoxazol, sulfadiazina).
Nonantagonic dar şi nesinergic cu macrolidele, aminoglicozidele,
chinolonele, peniciline, trimetoprim, rifampicina, tetraciclina,
vancomicina.
LB 11058
Noua cefalosporină - acţioneaza pe streptococii penicilino-R, nei-
serii, Haemophillus, patogeni implicaţi în meningitele comu-
nitare, fiind o alternativă a terapiei de primointenţie în aceste
afecţiuni, mai ales în zonele de circulaţie a tulpinilor pen-R de
pneumococ.
BAL 9141
Noua clasă de cefalosporine antistafilococice meticilin-R, cu acti-
vitate bună şi pe BGN-(Pseudomonas, Klebsiella, Proteus mi-
rabilis, Aeromonas hidrophilla) asemănătoare cefalosporinelor de
a III-a generaţie şi aztreonamului; antipneumococic similar cefa-
losporinelor de a IV-a generaţie şi carbapenemelor.
WCK1152A
Noua fluorochinolonă activă pe pneumococ, Haemophillus, Moraxella.
Indicată în infecţii de tract respirator.
PDF-713 NOVARTIS
Nou peptid inhibitor de deformilază, formă orală şi parenterală,
activă pe stafilococi MRSA, Gram pozitiv rezistenţi la strepto-
gramine şi oxazolidinone, enterococi vanco-R, pneumococi
penicilino-R, Listeria, Haemophillus, anaerobi - Bacteroides
fragilis.
23
GLICOPEPTIDE NOI SEMISINTETICE
Oritavancin
Glicopeptid semisintetic cu activitate bactericidă pe patogeni
Gram pozitiv.
Indicat în bacteriemiile cu S. aureus,10mg/kgc, 10-14 zile.
Dalbavancin
Derivat semisintetic glicopeptidic, activ pe stafilococul auriu şi
stafilococi coagulazo-negativ, streptococi. Are un timp de în-
jumătăţire lung, de 9-12 zile, ce conferă posibilitatea adminis-
trării unei doze unice/săptămână.
Indicaţii - endocardite, febră la neutropenici, infecţii de cateter
(mai activ şi mai bine tolerat ca vancomicina).
NOI PENEME
6-APA şi cefeme(7-ACA)
Active pe stafilococ, streptococ, pneumococ.
KETOLIDE
TELITROMICIN
Cetromicin cu activitate semnificativ mai înaltă decât primul re-
prezentant pe coci Gram pozitiv şi negativ, Moraxella, Hae-
mophillus, Legionella, micoplasme, chlamidii.
Se administreaza aditional si copiilor peste varsta de 12 ani in in-
fectiile din sfera ORL si infectiile traheobronsce.
Prezentare : tablete de 400 mg
Posologie : 800 mg/zi in doza unica; durata 5-10 zile
Contraindicatii : infectii renale severe, sarcina, alaptare, copii cu
varsta < 12 ani.
Reactii adverse : constipatie, anorexie, rush cutanat, tulburari de
ritm cardiac (palpitatii, bradicardie), hipotensiune arteriala, eu-
zinofilie.
CICLINE NOI
BAY73-7388
Păstrează structura tetraciclinei, cu scopul de a crea o nouă cla-
să, care să nu fie afectată de mecanisme TET-R de rezistenţă
la tetraciclină. Activă pe Gram pozitiv, inclusiv MRSA şi pneu-
mococi penicilino - R, enterococi vanco-R, Gram negativ, ana-
24
erobi, atipici. Activitate mai bună decât linezolidul şi vancomi-
cina în infecţiile pielii şi ţesuturilor moi cu stafilococ meticilino-
R.
Tigeciclina
Glicilciclină activă pe coci şi bacili Gram negativ (acţiune foarte
bună pe Acinetobacter spp.), coci Gram pozitiv.
Activitate limitată pe piocianic. Indicat în meningite ca urmare a
unei penetrabilităţi bune a barierei hematomeningee.
NOVOSPIRINE
Noua clasă de peptide antimicrobiene. Acţiune bună in vitro pe
patogeni Gram pozitiv şi negativ, fungi. Indicate în infecţiile cu
piocianic la pacienţii cu fibroză chistică.
20. ANTIFUNGICE NOI

ECHINOCANDINE
Caspofungin
Anidulafungin
Micafungin
Au acţiune pe: Candida spp., Aspergillus spp, inclusiv specii rezistente.
Sunt inhibitori necompetitivi de 1,3-Dgluconosintetază, enzimă
esenţială în sinteza de glucan, component esenţial al peretelui
fungilor. Expunerea in vitro 5 min la anidulafungin distruge
99% din tulpinile de candida, inclusiv fluconazol-R. Nu este
necesară ajustarea dozei la pacienţii cu disfuncţii renale sau
hepatice.
Laccaridione A şi B
Antifungice nefungicide, sunt metaboliţi de basidiomicete, inhibă
aderarea Candida albicans la celule endoteliale şi epiteliale.
Triazoli-Posaconazol
Antifungic triazolic oral cu spectru larg, foarte activ pe specii de
Fusarium şi Zygomycetes (Mucor, Rhizomucor, Absidia,
Apophisomoces, Cunninghamella, Cokeromyces), bine tolerat.
Reacţii adverse: greaţă şi vărsături.
25
21. TERAPIA CU CITOCHINE
Este sinergica cu terapia antifungica in aspergiloza invaziva.
22. ANTIVIRALE NOI (altele dacat anti - HIV)

PROTEFLOSID
Substanţă activă pe virusul Epstein-Barr, produsă din extract de plante.
ANAFERON
Interferon gama folosit în prevenirea şi tratamentul infecţiilor res-
piratorii inferioare la subiecţii în vârstă de peste 6 luni.
*
* *
În ultimii ani, cercetările au avut ca scop găsirea soluţiilor pentru obţi-
nerea unor preparate care să prevină marile drame moleculare din infecţiile
severe şi şocul septic. Este posibil ca în viitor sa fie utilizate din ce în ce
mai mult unele din terapiile pe care le menţionăm :
Terapia cu antitoxine
Tolevamer sodium-polimer nonantibiotic nonabsorbant ce se
leagă de toxina A şi B a C. difficile. Se foloseşte în diareea
postantibiotic, cu răspuns comparabil cu a vancomicinei în do-
ză de 6g/zi. Reduce recurentele
Terapia cu antiendotoxine
Anticorpi pentru endotoxină
Analogi de lipid A
Proteine ce neutralizează lipopolizaharide
Inhibitori de endotoxină ce induc activarea celulară
Terapia cu anticitokine
Anticorpi monoclonali de tip TNF
Receptori solubili TNF
Antagonişti de receptori IL-1
Anticorpi monoclonali de receptori IL-1
Anticorpi monoclonali de receptori IL-6
Anticorpi monoclonali de receptori gama –interferon
Receptori solubili de gama-interferon
26
DENUMIRILE COMERCIALE
ALE PREPARATELOR
ANTIMICROBIENE
27
ANTIMICROBIENE, ANTIVIRALE,
ANTIFUNGICE ŞI ANTIPARAZITARE
MEDICAMENTE ANTIBACTERIENE
Denumiri comune
Denumiri comerciale
internaţionale
Amikacin Amikin, Amikozit, Negasin, Amiklin, Orlobin
Amopen, Moxilen, Ospamox, Amoxil,
Amoxicilin
Amodex, Duomox
Augmentin, Ciblar, Amoxiklav, Klavunat,
Amoxicilin + acid clavulanic
Bioclavid, Moxillav, Amoklivin
Ampen, Omnipen, Amblosin, Standacilin,
Ampicilin
Ampicilină, Epicocillin
Ampicilin plus sulbactam Unasyn, Ampisid, Ampi-Plus
Azitromicin Zithromax, Sumamed
Azlocilin Securopen, Azlocilline
Aztreonam Azactam, Dynabiotic
Bacitracin Bacitracine, Batrax
Carbenicilin indanil
Carindapen
(carindacilin)
Caspofugin Cancidas
Ceclor, Alfatil, Cefaclor, Cec, Medoclor,
Cefaclor
Cloracef
Cefadroxil Bidocef, Duracef, Oracefal
Keflex, Ceporexin, Oracef, Ospexin,
Cefalexin
Cefalexin, Farmalexin
Keflin, Cerpovenin, Ceporacin,
Cefalotin
Cefalotină sodică
Cefamandol Mandol, Mandokef
Cefapirin Cefadyl, Cefaloject, Cefatrexyl
Cefatrizin Santatricin, Céfaperos, Bicef, Specicef
Kefzol, Céfacidal, Sefazol, Totacef,
Cefazolin
Cefazolina
Cefepim Maxipime
Cefetamet pirovil Gobocef
Cefixim Suprax, Oroken
Cefmetazol Zefazone
Cefonicid Monocid
28
Cefoperazona Cefobid, Medocef, Cefozon
Ceforanid Precef
Cefotaxim Claforan, Spirosine, Cefotaxime, Cefotax
Cefotetan Cefotetan, Appocef, Ceftenon
Cefoxitin Mefoxin, Mefoxitin, Merxin
Cefpiron Cefron
Cefpodoxim proxetil Vantin, Orelox
Cefprozil Cefzil
Cefradin Sefril, Velosef
Cefroxadin Oraspor
Ceftazidima Fortum, Kefadim, Ceftidine
Ceftibuten Cedax
Ceftizoxim Cefizox, Ceftix
Ceftriaxona Rocephin,Longacef, Lendacin, Cefriaxon
Cefuroxima Zinacef, Kefurox, Verkfazolin, Axetine
Cefuroxim axetil Zinat, Cépazine
Cicloserin Seromycin, Tebemicin, Cycloserine
Ciprobay, Siflox, Ciprinol, Ciprocin,
Ciprofloxacina
Euciprin, Ciprofloxacin, Quintor
Claritromicina, Klacid, Biaxin, Fromilid,
Claritromicina
Lekoklar
Claritromicina retard Klacid SR
Cleocin, Sobelin, Clindacin, Dalacin,
Clindamicina
Klindan, Klimicin
Cloramfenicol Chloromycetin, Chloramsoar, Chlorocid
Cloramfenicol Cloramfenicol hemisuccinat, Parxin,
hemisuccinat Amindan
Cloxacilina Cloxacillin
Colistin (Colistimetat) Colimycine
Dapsona Dapsone, Dapson-Fatol, Disulone
Dicloxacilin Dicloxacillin, Dichlor-Stapenor
Doxiciclina Doxicilina, Vibramycin,Spanor, Remicyn
Eritromicină oral (propionil,
Eritromicina, Ilosone, Erythrocin, Eritroac-
estolat, stearat, etilsucci-
nol (ung.), Erivital, Eritropar
nat, bază)
Eritromicină parenteral Eritromicina-lactobionat,
(lactobionat, gluceptat) Hotycin gluceptate
Etambutol Etambutol, Myambutol, Sural, Syntomen
Etionamid Trecator, Amidazin, Nizotin, Monuril
29
Fosfomicin Fosfocin, Uridoz, Afos, Uniryle, Monural
Furazolidon, Furazolidona EEL, Furoxone,
Furazolidon
Furoxame
Fusidic acid Fucidine
Garamycin, Gentalline, Gentagen,
Gentamicin
Genticol, Septopal (local)
Imipenem plus cilastatine Tienam, Primaxin, Zienam
Kanamicină Kantrex, Klebcil, Kanamycin
Levofloxacin Tavanic
Lincomicin Lincocin, Cilimycin, Albiotic, Neloren, Lincodar
Linezolid Zyvoxid
Lomefloxacin Maxaquin
Loracarbef Lorabid
Mafenid Sulfamylon
Meropenem Mereem, Meronem
Metenamin mandelat Mandelamine, Metenamin, Uroquid-Acid no.2
Meticilin Celbenin, Staphcillin
Metronidazol Metronidazol, Flagyl, Arilin, Amrizole, Colpocin-T
Mezlocilin Baypen, Mezlin
Minociclin Minocin, Mynocine, Mestacine
Moxalactam (latamoxef) Moxam, Festamoxin
Mupirocin Bactroban
Nafcilin Unipen
Nalidixic, acid Negram, Nogram, Nevigramon
Neomicina Negamicin, Neomycine, Mycerin
Netilmicina Netromycin, Cetomycin
Nitrofurantoina Macrodantin, Furadantin, Furantoin
Norfloxacin, Noroxin, Nolicin,
Norfloxacina
Epinor, Norflox, Uroseps
Ofloxacin Tarivid, Floxal, Oflocet, Floxstat, Zanocin
Oxacilina, Stapenor, Bristopen, Prostap-
Oxacilina
hlin, Oxalin
Oxitetraciclina Terramycin, Innolyre
Paromomicina (aminosidin) Humatin
Pefloxacina Peflacine, Abaktal, Peflox
Moldamin, Penadur, Durapen, Retarpen,
Penicilină G (benzatin)
Extencilline
Penicilina G sodică/potasică
Pfizerpen
(benzil penicilină)
30
Penicilină V (fenoximetil- Isocillin, Megacillin, Pen-Vee K,
penicilină) Oracilline, Ospen
Piperacilina Pipril, Piperacil
Piperacilin plus
Zosyn, Tazocin
tazobactam
Pirazinamida, Diazinamid, Pirilene, Rifater
Pirazinamida
(Pyrafat, Zinamide)
Polimixin B Polymyxin B
Pristinamicina Pyostacine
Rifabutin Ansamycin
Rifampicina, Sinerdol, Eremfat, Rifadine,
Rifampicina
Rifodex
Roxitromicina Rulid, Claramid
Sparfloxacina Zagam
Spectinomicina Trobicin, Stanilo
Spiramicina Rovamycine, Selectomycin
Streptomicina Streptomycin sulfate
Sulfadoxin plus
Fansidar
pirimetamin
Sulfizoxazol Neoxazol, Gantrisin
Sulfametin
Bayrena, Durenat
(sulfametoxidiazin)
Sulfametoxazol plus trime-
Biseptol, Bactrim, Septrin, Tagremin
toprim (cotrimoxazol)
Teicoplanin Targocid
Tetraciclina, Hostacyclin, Achromycin,
Tetraciclina
Tetraos, Polfamycin
Tiamfenicol Thiamphenicol
Ticarcilina Ticar, Betabactyl
Ticarcilin + acid clavulanic Timentin
Tirotricina Solutricine, Tyrosur
Nebcin, Tobramaxin, Gernebain,
Tobramicina
Brulamicin
Vancomicina Vancocin, Edicin, Vancoled, Vanmixan
31
MEDICAMENTE ANTIVIRALE
Denumiri comune
Denumiri comerciale
internaţionale
Aciclovir Aciclovir, Zovirax, Avyclor, Virolex, Euvirox
Amantadin Amantadina, Viregyt, Symmetrel, Paritrel
Cidofovir Vistide
Delavirdine Rescriptor
Didanosin (ddl, dideoxiinozin) Videx
Efavirenz Stocrin
Famciclovir Famvir
Foscarnet Foscavir
Ganciclovir Cytovene, Cymevene
Idoxuridina Dendrid, Zostrum, Stoxil, Synmiol
Indinavir Crixivan
Interferon alfa –2a Roferon – A
Interferon alfa – 2b Intron A
Interferon pegylat Pegasys, Pegintron
Inosin Preanobex Isoprinosine
Lamivudin (3TC) Epivir, Zefix
Nelfinavir Viracept
Nevirapin Viramune
Podofilox Condylox
Ribavirina Virazole, Rebetol, Copegus
Rimantadina Flumadine
Ritonavir Norvir
Rodilemid Rodilemid
Saquinavir Invirase, Fortovase
Stavudin Zerit
Trifluridin Viroptic
Valaciclovir Valtrex
Vidarabin Vida – A, Ara – A
Zalcitabina Hivid
Zidovudina Retrovir, Novo AZT
32
MEDICAMENTE ANTIFUNGICE
Denumiri comune
Denumiri comerciale
internaţionale
Amfotericin B Fungizone, Ampho-Moronal,
Ambisome (liposomal)
Clotrimazol Lotrimin, Canesten, Antifungol, Candistan,
Clotrimazol (unguent)
Flucitozin Ancobon, Ancotil
Fluconazol Diflucan, Triflucan, Diflazone
Griseofulvin Fulvicin, Fulcin, Likuden, Biogrisin
Itraconazol Sporanox, Sempera, Orungal
Ketoconazol Fungicide, Rofenid, Nizoral, Terzolin, Sostatin
Miconazol Daktarin, Dactar, Monistat
Natamicin Pimafucin
Nistatin Stamicin, Nistatin, Mycostatin, Moronal
Seleniu, sulfură Selsun
Terbinafin Lamisil
Tolnaftat Tinactin, Tinatox, Tonoftal
Voriconazol Vfend
MEDICAMENTE ANTIPARAZITARE
Denumiri comune
Denumiri comerciale
internaţionale
Albendazol Zentel, Eskazole, Duador
Atovaquone Mepron
Bitionol Bitin
Chinacrin (mepacrin) Atabrine, Acrisuxin
Chinidină gluconat -
Chinină dihidroclorică Chininum dihydrochloricum „Buchler”
Chinină sulfat Chininum sulfuricum „Buchler”
Clorochin clorhidrat Aralen hydrochloride
Clorochin fosfat Aralen Phosphate, Nivaquine, Resochin
Clorochin, hidroxi Plaquenil, Quensyl
Dietilcarbamazin Loxuran, Banocide, Hetrazan, Ditrazin
Diloxanid furoat Furamide
33
Emetină, Dihidroemetină Déhydroemétine
Halofantrin Halfan
Iodochinol Yodoxin
Ivermectin Mectizan
Levamisol Decaris, Ergamisol, Solaskil
Mebendazol Vermox, Permax, Vermin, Mebendazol,
Thelmox
Meflochin Lariam
Metronidazol Flagyl, Midazole, Arilin, Amrizole
Niclosamida Niclosamid
Ornidazol Tiberal
Paromomicina (aminosidin) Humatin
Pentamidin Pentam 300, Lomidine, Pentacarinat
Piperazin Nematocton, Antepar, Piavermit,
Vermicompren
Pirantel pamoat Combantrin, Antiminth, Helmex, Hel-
mintox
Pirimetamin Daraprim
Pirimetamin plus sulfadoxin Fansidar
Pirvinium pamoat Moleva, Povanyl, Vermigal
Praziquantel Epiquantel, Biltricid, Cysticid
Primachin Primaquine
Proguanil Paludrin
Tiabendazol Mintezol, Minzolum
Tinidazol Fasigyn, Simplotan, Tinidazol
34
PRODUSE ANTIMICROBIENE ÎNCADRATE DUPĂ CLASĂ
ANTIBACTERIENE
DENUMIREA COMUNĂ
CLASA DENUMIREA COMERCIALĂ
INTERNAŢIONALĂ
* TETRACICLINE DOXICILINA Doxsin, Doxicilina,Doxikomb, Doxydar,
Remicyn, Tenutan, Unidox, Vibramycin
TETRACICLINA Tetraciclina
* AMFENICOLI CLORAMFENICOL Cloramfenicol, Cloramfenicol hemisuccinat
* ANTIBACTERIENE BETA-
LACTAMICE
PENICILINE CU AMPICILINA Ampicilina, Ampen, Ampicilina Forte,

SPECTRU LARG Ampidar, Epicocillin, Ephicilin, Novo Ampi-
cillin, Pemecil, Pentrexyl, Rottacillin, Stan-
dacillin
CARBENICILINA Carbenicilina
PIPERACILINA Pipril
35
AMOXICILINA Amoxicilina, Amoxil – Syrup, Syrup Forte,
Amoxifarm, Duomox (Flemoxin), E-Mox,
Ephamox, Farconcil, Izolitil, Julphamox,
Moxilen, Novamoxin, Ospamox, Penamox
Combinaţii Ampiclox
(Ampi+ Cloxacilina)
PENICILINE BENZILPENICILINA (PE- Penicilina G potasică, Penicilina G sodică

NICILINA G) potasică şi
sodică
FENOXIMETIL- Cliacil, Megacillin Oral, Novo Pen, Ospen,

PENICILINA Penicilina V, Penicilina V sare de K, Pen-
(PENICILINA V) hexal
BENZATIN-PENICILINA Moldamin, Retarpen
PROCAINPENICILINA Efitard
Combinaţii Bi-Penicilin (Benzilpenicilina + Procainpe-

nicilina
OXACILINA Oxacilina, Oxalin, Prostaphlyn
36
PENICILINE ÎN COMBINA-
ŢII CU INHIBITORI DE
BETALACTAMAZĂ AMOXICILINA+ Amoxicilina Trihidrat şi Clavulanat de
AC. CLAVULANIC Potasiu, Amoxiclavin, Amoxiclav, Augmen-
tin, Bioclavid, Moxiclav
AMPICILINA + Ampicilina Plus, Unasyn, Ampisid

SULBACTAM
TICARCILINA + Timentin
AC. CLAVULANIC
PIPERACILINA + Tazocin
TAZOBACTAM
CEFALOSPORINE
ŞI SUBSTANŢE ÎNRUDITE CEFALEXINA (CI) Cefalexin, Cefalexina,
Cephalexin, Cephalin,
Farmalexin, Keflex, Oracef, Ospexin
CEFALOTINA (CI) Cefalotina sodica
CEFAZOLINA (CI) Cefazolin “Biochemie”, Cefazolina, Kefzol
37
CEFUROXIM (CII) Axetine, Cefuroxim, Cefuroxime, Lifurox,
Maxil, Vekfazolin, Zinacef, Zinnat, Zilisten
CEFAMANDOL (CI) Mandol
CEFACLOR (CI) CEC, Ceclor MR, Ceclodyne, Cefaclor,

Cloracef, Madoclor, Sinclor
CEFADROXIL (CI) Apidroxil, Biodroxil, Cedrox, Cexyl, Droxil,

Duracef, Odoxil
CEFOTAXIM (CIII) Cefantral, Cefotax, Claforan, Cefotaxim,

Cefotaxime, Naspor, Spirosine
CEFTAZIDIM (CIII) Cetazime, Kefadin, Fortum, Ceftidine
CEFRIAXON (CIII) Ceftriaxon, Ceftriaxone, Cefotrix,

Lendacin, Nevakson, Oframax, Racexon,
Rocephin, Samixon
CEFONICID (CII) Monicid
CEFATRIZIN (I) Certemycin, Santatricin, Specicef
CEFTIZOXIM (CIII) Cefizon
38
CEFEPIMA (CIII) Maxipime
CEFAPIRIN (CIII) Cefatrexyl
CEFOPERAZON (CIII) Cefobid, Cefozon, Medocef
CEFPIRON (CIV) Cefrom
CEFTIBUTEN (CIII) Cedax
CEFP.OZOL Cefzil
CARBAPENEME MEROPENEM Meronem
ERTAPENEM Invanz
IMIPENEM + CILASTATIN Tienam
* SULFONAMIDE
ŞI TRIMETOPRIM
SULFAMIDE CU DURATA
SCURTĂ DE ACŢIUNE SULFAFURAZOL Neoxazol, Sulfafurazol
39
COMBINAŢII DE SULFA- COTRIMOXAZOL Bactrim, Berlocid, Biseptrin, Biseptol,
MIDE CU TRIMETOPRIM Blexon, Co-Trim, Co-Trimoxazol, Epitrim,
ŞI DERIVAŢI Novo-Trimel, Septrin, Sulotrim, Sumetro-
lim, Tagremin, Tridar
SULFAMETROL + Lidaprim
TRIMETOPRIM
* MACROLIDE
ERITROMICINA Eritro 200, Eritromagis, Eritromicina, Eritromi-
cina Lactobionat, Eritromicina Propionil, Eryc,
Eryhexal, Erythrodar, Erytrhromil Forte, Ery-
tromycin Riva, Erytro-Teva, Ilosone, Novo
Rithro, Porthyrocin
SPIRAMICINA Rovamycine
ROXITROMICINA Rulid
JOSAMICINA Wilprafen
CLARITROMICINA Klacid, Fromilid
CLARITROMICINA RETARD Klacid SR
AZITROMICINA Sumamed
DIRITROMICINA Dynabac
40
* LINCOMICINE TELITROMICINA Ketek
LINCOMICINA Lincomicin, Lincodar, Neloren
CLINDAMICIN Clindacin, Dalacin, Klimicin,

* STREPTOGRAMINE Klindan, Lanacine
PRISTINAMICINA Pyostacine
*AMINOGLICOZIDE
STREPTOMICINE
ALTE AMINOGLICOZIDE STREPTOMICINE Streptomicina sulfat
TOBRAMICINA Brulamicin, Nebcin

GENTAMICINA Diakarmon, Gentamycin”Biochemie”,
Gentamicin, Gentamicin- Ika, Gentamicin
Leurquin, Gentamed, Pan-Gentamicine,
Septopal Kugel
KANAMICINA Kanamicina, Kanamicyn, Kanamicin
AMIKACINA Amikin, Amikozit, Orlabin, Pierami
NETILMICINA Netromicyn
*CHINOLONE
ISEPAMICINA Isepamicin- Isepalline
41
FLUOROCHINOLONE
NORFLOXACINA
Epinor, Fluseminal, Grenis, H-Norfloxacin,
Negaflox, Nolicin, Norfloxacin, Urospes,
Utibid
OFLOXACINA
Novecin, Ofloxacin, Ofloxin, Tarivid,
Zanocin
CIPROFLOXACINA
Aristn C, Cifran, Ciphn, Ciprinol, Ciprolent,
Ciprobay, Ciprobid, Ciprocin, Ciprocore,
Ciprofloxacin, Ciproxin, Cuminol, Ciprolent,
Euciprin, Grenis, Quintor, Sifloks, Ufexil
PEFLOXACINA
Abactal, Peflacine
LOMEFLOXACINA
Lomaday, Maxaquin
SPARFLOXACINA
Zegam
GREPAFLOXACIN
Raxar
TROVAFLOXACIN
Trovan
MOXIFLOXACINA
ALTE CHINOLONE
Avelox
ACID NALIDIXIC Acid Nalidixic, Nalidixic acid
42
CINOXACIN
Cinobac
ALTE ANTIBACTERIENE
GLICOPEPTIDE VANCOMICINA
Edicin, Vancocin, Vanco, Vanmixan, Vancoled
TEICOPLANIN
Targocid
POLIMIXINE COLISTINA
Colistin
DERIVAŢI DE IMIDAZOL METRONIDAZOL
Deflamon, Flagyl, Klion, Metronidazol
TINIDAZOL
Fasigyn, Tinidazol, Tirogyn
ORNIDAZOL
Tiberal
DERIVAŢI DE NITROFU- NITROFURANTOINA
RAN Nitrofurantoin
ALTE ANTIBACTERIENE FOSFOMICINA

Afos, Monural, Uniryle
SPECTINOMICINA
Kirin
METENAMINA
Metenamin
LINEZOLID
Zyvoxid
43
ANTIMICOTICE
DENUMIREA INTERNAŢI-
ONALĂ
ANTIBIOTICE AMFOTERICINA Anfotericina B
DERIVAŢI DE IMI- KETOCONAZOL Fungicid, Ketoconazol, H- Ketoconazol,
DAZOL N-Ketoconazol, Nizoral, Sostatin
Diflucan, Flucovin, Mycomax, Syscan
DERIVAŢI DE TRIAZOL FLUCONAZOL
Orugal, Sporamox
ITRACONAZOL
Vfend
VORICONAZOL
Cancidas
CASPOFUNGINA
ANTIMICOBACTERIENE
DENUMIREA INTERNAŢI-
ONALĂ
ANTIBIOTICE CICLOSERINA Cycloserine
RIFAMPICINA Eremfat, Rifampicina, Rifasynt, Sinerdol
RIFABUTIN Mycobutin
44
HIDRAZIDE ISONIAZIDA Isoniazida
DERIVAŢI DE TIO-
CARBAMIDĂ PROTIONAMIDA Ektebin, Promid
PIRAZINAMIDA Pirazinamida
ALTE
TUBERCULOSTATICE ETAMBUTOL Etambutol, Syntomen
COMBINAŢII DE SUB-
STANTE PENTRU Izorifam, Myrin-P, RifaterRifinah, Oboliz, Rifam-
TRATAMENTUL TU- Combinaţii picina-Izoniazida
BERCULOZEI
45
ANTIVIRALE
DENUMIREA DENUMIREA COMER-
CLASA
INTERNAŢIONALĂ CIALĂ
NUCLEOZIDE ŞI ACICLOVIR Aciclovir, Avyclor, Cevi-
NUCLEOTIDE, EX- nolon, Cyclovir, Euvirox,
CEPTÎND INHIBITORI Herpesin, Lovir, Medo-
DE REVERS TRAN- vir, Supraviran, Virolex,
SCRIPTAZĂ RIBAVIRIN Xorex, Zovirax
GANCICLOVIR Rebetol, Copegus
FAMCICLOVIR Cymevene
VALACICLOVIR Famvir
BRIVUDIN
Valtrex
SAQUINAVIR Helpin
INHIBITORI DE INDINAVIR Fortovase, Invirase

PROTEAZĂ
TITONAVIR Crixivan
NELFINAVIR Norvir
AMPRENAVIR Viracept
Combinaţii Agenerase
ZIDOVUDIN Kaletra
NUCLEOZIDE Novoazt, Retrovir

INHIBITORI DE DIDANOSIN
REVERS TRAN- ZALCITABIN
SCRIPTAZÂ Videx
LAMIVUDIN Hivid, Zerit
ABACAVIR Epivir, Zeffix
NEVIRAPIN Ziagen, Trizivir
46
EFAVIREZ Viramune
NE-NUCLEOZIDE,
INHIBITORI DE Stocrin
REVERS TRAN- ZANAMIVIR
SCRIPTAZĂ
MIROXIDIN
INHIBITORI DE Relenza
NEURAMINIDAZĂ INOSIN PRANO-
BEX Moroxidin
ALTE ANTIVIRALE
RODILEMID Isoprinosine
Combinaţii Rodilemid
Combivir
47
48
RECONSTITUIREA,
CONSERVAREA, DILUŢIA
ŞI ADMINISTRAREA
ANTIBIOTICELOR INJECTABILE
49
Factorii importanţi în reuşita terapiei antimicrobiene sunt repre-
zentaţi de: modalitatea de reconstituire, asigurarea concentraţiei şi
stabilitatea soluţiilor injectabile. Pentru aprecierea calităţii etapelor
de reconstituire şi prepararea diluţiilor este important de cunoscut
câteva elemente de referinţă: structura flaconului (sticlă, PVC,
polietilen, polipropilen...); solventul (glucoză 5%, NaCl 0,9%, apă
distilată); concentraţii standard recomandate; temperatura de păs-
0 0 0
trare (t mediului; 4 sau 5 C, 22 sau 25 C) ; pentru principiile active
fotosensibile menţiunea “ ferit de lumină”; durata de păstrare (zile
sau ore). Efectele secundare în cazul administrării incorecte sau
care pot fi dependente de produsul în sine trebuie cunoscute şi
limitate la maximum. Riscul infecţiilor nosocomiale este posibil şi în
aceste circumstanţe ceea ce face ca orice manevră sa fie atent
executată în condiţii de sterilitate. Responsabilitatea administrării
preparatelor antimicrobiene injectabile este importantă şi aparţine
întregului personal al spitalului (medici, asistente, personalul farmaciei).
50
ACICLOVIR
®
(ZOVIRAX )
Prezentare: liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (250 mg-500 mg)
Reconstituire – conservare
Flacon Solvent Concentraţie Stabilitate
Temperatura Durata
sticlă Apă distil. 250 mg/10ml Utilizare extemporanee
NaCl 0,9% 500 mg/20ml
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 5 g/l Ambient 12h
Glucoză 5%
Sticlă NaCl 0,9% 5g/l Ambient 24h
PVC NaCl 0,9% 5g/l Ambient 24h
Sticlă Glucoză 5% 5g/l Ambient <8h
PVC Glucoză 5% 5g/l Ambient <8h

* Stabilitatea validată a sol.25mg/ml în seringa de plastic timp de 1 h
* Diluţia recomandată în NaCl 0,9%;
* Utilizarea posibilă în glucoză 5% dar diluţia extemporanee este recomandată
Mod de administrare : perfuzie 1 h minimum
Efecte adverse : creşterea ureei şi creatininei
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu alte preparate
51
ACID FUSIDIC
®
(FUCIDINE )
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile ( 500 mg)
Temperatura Durata
sticlă Apă distil. 500 mg/10ml Ambient 48h
Diluţie
Temperatura Durata
NaCl 0,9% 1-2g/l Ambient 48h
Glucoză 5%
* Stabilitatea validată în flacon de sticlă
Mod de administrare: perfuzie >2 h, niciodată IV direct ; vene de calibru mare
Efecte adverse : intoleranţa venoasă la locul injectării frecvent în caz de

perfuzie prea rapidă sau a diluţiei insuficiente, a perfuziei în vene de calibru
mic; reacţii alergice cu erupţie cutanată; intoleranţa digestivă
Incompatibilităţi: a nu se amesteca cu alte preparate
AMIKACIN
®
AMIKLIN
Prezentare: liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (250mg- 500 mg)
Temperatura Durata
sticlă Apă distil. 250 mg/2ml Ambient 12h
500 mg/4ml 40 10 zile
52
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 4-5g/l Ambient 24h
Glucoză 5%
PVC NaCl 0,9% 4-5g/l Ambient 24h

Glucoză 5%
* Stabilitatea validată în flacon de sticlă şi PVC
Mod de administrare : perfuzie 30min-1h; niciodată IV direct
Efecte adverse: nefrotoxicitate: insuficienţă renală datorită supradozajului;

ototoxicitate: afectare cohleo-vestibulară
Incompatibilităţi: a nu se amesteca în mod particular cu antibiotice din

familia beta-lactaminelor
®
ORLOBIN
Prezentare: liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (1g - 4 ml sol.
sulfat de amikacină = 1000mg amikacină bază; 500mg- 2 ml sol. Sulfat de
amikacină = 500 mg amikacină bază; 100mg- 2 ml sol. sulfat amikacină =
100 mg amikacină bază)
Reconstituire – conservare – gata pregătit pentru administrare
Stabilitate – temperatura ambient – 3 ani
Mod de administrare: i.m. preferabil; IV lent : 2-3 min; perfuzie: >30min

(0,25%)
Efecte adverse: nefrotoxicitate: insuficienţă renală datorită supradozajului;

ototoxicitate: afectare cohleo-vestibulară
Incompatibilităţi: a nu se amesteca în mod particular cu antibiotice din

familia beta-lactaminelor
53
AMOXICILIN
®
CLAMOXYL
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (500 mg, 1g, 2g)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 50 g/l Utilizare extemporanee
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Glucoză 5% 10-20g/l Ambient 1h

Mod de administrare : 1g: IV lent 3-4 min; perfuzie 30min-1h; 2g: perfuzie
30 min-1h
Efecte adverse : toate manifestările alergice impun oprirea tratamentului
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt preparat (corticoizi, emulsii

lichide, aminoacizi, sânge, plasma, soluţii de manitol)
AMOXICILIN + AC.CLAVULANIC
®
AUGMENTIN
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile ( fl 600mg=

500mg amoxicilina + 100mg ac.clavulanic; fl 1,2g = 1g amoxicilina + 200mg
ac.clavulanic; fl 2,2g= 2g amoxicilina + 200 mg clavulanat de sodiu)
54
Temperatura Durata
Sticlă Apă 600mg/10ml 50- 8 h
distil.
1,2g/20ml Se administreaza numai
2,2 g/100ml perfuzabil
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 600mg/50ml Ambient 15’
NaCl 0,9% 600mg/50ml Ambient 15’
Sticlă Apă distil. 1,2g/20ml Ambient 60’

NaCl 0,9% 1,2/50ml Ambient 60’
Sticlă NaCl 0,9% 2,2//100 ml Ambient 60’

Mod de administrare : IV direct 3 min; perfuzie 30min; – nu IM
Efecte adverse: digestive: greaţă, vărsături, diaree; alergice: urticarie
Incompatibilităţi: a nu se amesteca cu un alt preparat (corticoizi, aminoside,

sânge, plasma); solvenţi incompatibili : glucoză, dextran, sol. bicarbonatate
®
AMOXICLAV
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile ( fl 600mg=

500mg amoxicilina + 100mg ac.clavulanic; fl 1,2g = 1g amoxicilina + 200mg
ac.clavulanic )
55
Temperatura Durata
Sticlă Apă 600mg/10ml Se administreaza extemporaneu
distil. 1,2g/20ml
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 600mg/50 ml Ambient 4h
NaCl 0,9% 600mg/50 ml Ambient 4h
Ringer lactat 600mg/50 ml Ambient 3h
Sticlă Apă distil. 1,2g/100 ml Ambient 4h

NaCl 0,9% 1,2/100 ml Ambient 4h
Ringer lactat 1,2/100 ml Ambient 3h
Mod de administrare : IV direct 3 min; perfuzie 30min; – nu IM

Efecte adverse : digestive : greaţă, vărsături, diaree; alergice: urticarie
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt preparat
AMFOTERICIN B
®
FUNGIZONE
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (50mg)
Temperatura Durata
Sticlă Glucoză 5% 50ml/10ml Ambient (întuneric) 24h
40C 7 zile
56
Diluţie
Temperatura Durata
PVC Glucoză 5% 50-140mg/l Ambient 48h
Sticlă Glucoză 5% 50-140mg/l Ambient 48h
Poliolefine Glucoză 5% 50-140mg/l Ambient 48h
* Stabilitatea validată în flacon de sticlă, PVC, poliolefine (seringi, tubulatură)
Mod de administrare : perfuzie 8-10h
Efecte adverse: reacţii alergice (testarea sensibilităţii); se administrează numai

în spital; risc de reacţii acute: frisoane, febră, anorexie, greţuri, vărsături, mialgii,
cefalee, artralgii, hipotensiune
Incompatibilităţi: a nu se amesteca cu un alt preparat medicamentos sau

cu sol. saline. Opriţi alimentarea parenterala în timpul perfuziei
AMPICILINA
®
AMPICILLINE
Prezentare: liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile IV (250mg-

500mg - 1g – 2g)
Temperatura Durata
0
Sticlă Apă distil. 125 g/l 5C 4h
NaCl 0,9% 270C 1h
57
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 20g/l 22 sau 50C 24h
PVC NaCl 0,9% 20g/l 22 sau 50C 24h
Sticlă Glucoză 5% 20g/l 220C 2h
50C 4h
PVC Glucoză 5% 20g/l 220C 2h
50C 4h
* Stabilitate superioara a soluţiilor diluate în soluţii saline
* Stabilitate superioara a soluţiilor diluate în raport cu soluţiile concentrate
Mod de administrare : injectare lentă sau perfuzie IV
Efecte adverse: accidente alergice majore ca şi la penicil. G., alergie

încrucişata cu alte peniciline
Incompatibilităţi: a nu se amesteca cu un alt preparat medicamentos,

numeroase incompatibilităţi
AMPICILINA SODICĂ – SULBACTAM SODIC

®
UNASYN
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (1,5g = doza

echivalentă 0,5-1g fiola 20 ml; 3g = doza echivalentă 1-2 g, fiola 20 ml)
Tempera- Durata
tura
Sticlă Apă 1,5 g/ 3,2 ml = 125-250 mg/ml Ambient 1h
distil. 3g/ 6,4 ml = 125-250 mg/ml (pentru i.m)
58
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. <45 mg/ml 250C 8h
45 mg/ml 40C 48h
şi <30mg/ml 40C 72h
PVC NaCl 0,9% <45 mg/ml 250C 8h

45 mg/ml 40C 48h
<30mg/ml 40C 72h
<45 mg/ml 250C 8h
Lactat Na (M/6) <45 mg/ml 40C 8h

5% dextroza în 15-30mg/ml 250C 2h
apa <3 mg/ml 250C 4h
<30mg/ml 40C 4h
4h
Dextroza 5% în <3 mg/ml 250C
NaCl 0,45% <15 mg/ml 40C 4h
Glucoză 10% în <3 mg/ml 250C 4h
apa <30 mg/ml 40C 3h
Ringer lactat <45 mg/ml 250C 8h

<45 mg/ml 40C 24h
Mod de administrare : IV şi i.m
Efecte adverse : digestive: greturi, vărsături, diaree; manifestări alergice:

cutanate, reacţii locale la locul administrării (iv. – flebite; i.m. – roşeaţă)
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt preparat medicamentos sau

antibiotice
59
AZTREONAM
®
AZACTAM
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile IV (1g)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 1g/3 sau 10ml Ambient 48h
50C 7 zile
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 20g/l 250C 48h
Glucoză 5%
PVC NaCl 0,9% 10- 20g/l 250C 48h

Glucoză 5% 40C 7 zile
Mod de administrare : IV direct: 3-5 min; perfuzie : 20min-1h
Efecte adverse : digestive: greturi, vărsături, dureri abdominale, diaree;

manifestări alergice: cutanate, reacţii locale la locul administrării
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt preparat medicamentos sau

antibiotice (incompatibilitate cu cefradine, metronidazol, nafcilină). Dacă
tubulatura este în Y se va opri administrarea altor medicamente cu Aztreo-
nam-ul
60
BENZILPENICILINE
®
PENICILINA G
Prezentare : liofilizat pentru utilizare parenterală – sol.sodică sau potasică

(1.000.000 UI)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 1000.000 UI 50C 24h
NaCl 0,9% in 2-5 ml
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 10-40 mil. UI/l Ambient 24h
Glucoză 5%** 50C 24h
PVC NaCl 0,9% 10-40 mil. UI/l Ambient 24h

Glucoză 5%** 50C 24h
Mod de administrare : unele situaţii IV, de obicei perfuzie
Efecte adverse: dureri la locul injectării, tromboflebite (perfuzii prelungite,

concentraţii mari); accidente alergice, alergie încrucişata cu alte peniciline,
cefalosporine, şoc anafilactic; rar febră, anemie hemolitică; reacţii Herxhei-
mer; nefrita interstiţiala la alergici, necroza tubulară

**se vor evita totuşi soluţii acide (glucoză 5%) sau alcaline
61
CARBENICILINA
®
PYOPEN
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (1g)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 1g/2ml Utilizare extemporanee
Diluţie
Temperatura Durata
0
Sticlă NaCl 0,9% 2g/l 25 C 24h
Glucoză 5%
PVC NaCl 0,9% 2g/l 250C 24h

Glucoză 5%
Mod de administrare : injectare lentă sau perfuzie IV
Efecte adverse: efecte neurotoxice la doze mari, tulburări de coagulare,

leucopenie, trombopenie, tromboflebite (dupa adm. IV) greţuri, vărsături,
alergii, creşteri transaminaze.
Incompatibilităţi: a nu se amesteca cu un alt preparat medicamentos
62
CEFALOTINA
® ®
CEFALOTIN , KEFLIN
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (1-2g)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 1g/5ml 250C 6h
Sticlă Apă distil. 1g/10ml 250C 24h

NaCl 0,9% 2g/20ml 50C 48h
Glucoză 5%
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Glucoză 5% 4- 20g/l 50C 24h
NaCl 0,9%
PVC Glucoză 5% 4- 20g/l 50C 24h

NaCl 0,9%
* Absenţa adsorbţiei de către poliolefine (seringi, tubulatură)
Mod de administrare : injectectare IV lent (3-5 min), perfuzie
Efecte adverse : identice pentru toate cefalosporinele
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt preparat medicamentos
63
CEFAMANDOL
®
KEFANDOL
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil.
NaCl 0,9% 75-250g/l Ambient 24h
Glucoză 5% 40C 96h
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Glucoză 5% 20g/l 50C 10zile
NaCl 0,9% Ambient 72h
PVC Glucoză 5% 20g/l 50C 10zile

Mod de administrare :im., injectectare IV lent sau perfuzie

efect tip antabuz în asociere cu alcool
64
CEFOPERAZONA
®
CEFOZON
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (cefoperazona

sodică 0,5; 1g)
Reconstituire - diluţie - administrare intravenoasa

Pentru obţinerea soluţiei initiale se introduc în flaconul cu pulbere ste-
rilă 2,8ml solvent la 1g cefoperazonă (pentru a uşura reconstituirea se pot
folosi 5ml/g)
Soluţii utilizate : Dextroză 5% sau 10% ; Dextroză 5% cu NaCl 0,9%;
Dextroză 5% cu NaCl 0,2%; ser fiziologic 0,9%; apă distilată pentru injecţii.
Pentru perfuzia intermitentă se vor dizolva 1-2g de Cefozon în 20-
100ml de soluţie intravenoasă şi se vor administra intravenos în 15 min-1h.
Dacă se prefera apa distilată pentru diluţie nu se vor adăuga mai mult de
20 ml la flacon
Pentru perfuzie continuă fiecare gram de cefozon trebuie dizolvat în 5
ml apă distilată şi adaugat apoi la soluţia de perfuzie.
Pentru injectarea i.v. directă pentru fiecare administrare doza maximă este
de 2g la adulţi şi 50 mg/Kg/corp la copii. Cefozon trebuie dizolvat la o concentra-
ţie de 100mg/ml iar durata administrării sa fie de cel puţin 3-5 min.
Reconstituire - diluţie - administrare intramulsculară

Flacon Concentraţie Etapa 1 volum Etapa 2 volum Volum
finală de de apă distilată de lidocaină total
Cefozon 2%
0,5g 200mg/ml 1,3ml 0,4ml 2 ml
333mg/ml 0,9ml 0,3ml 1,5 ml
1g 250 mg/ml 2,6 ml 0,6 ml 4 ml
Injectarea se va face i.m. profund
65
Conservare
Soluţie Concentraţie Temperatura Durata
Apă distilată 300 mg/ml Ambient 24h
Dextroză 5% 2-50 mg/ml
Dextroză 5% cu Ringer lactat 2-50 mg/ml
Dextroză 5% cu NaCl 0,9% 2-50 mg/ml
Dextroxa 5% cu NaCl 0,2% 2-50 mg/ml
Dextroză 10% 2 mg/ml
Ringer lactat 300 mg
Lidocaină 0,5% 2-300 mg/ml
Ser fiziologic 300 mg/ml
* Stabilitatea validată în flacon de sticlă , PVC şi polipropilena (seringi)

Apă distilată 300 mg/ml 2-80C 5 zile
Dextroză 5% 2-50 mg/ml
Dextroză 5% cu NaCl 0,9% 2-50 mg/ml
Dextroxă 5% cu NaCl 0,2% 2-50 mg/ml
Ringer lactat 2 mg/ml
Clorhidrat de lidocaină 0,5% 2- 300 mg/ml
Ser fiziologic 300 mg/ml

Dextroză 5% 50 mg/ml Congelare 3 săptă-
Dextroză 5% cu 2 mg/ml - 10- 200C mâni
NaCl 0,9%

Apa distilată 300 mg/ml Congelare – 10 - 200C 5 săptămâni
* Preparatele congelate înainte de folosire se vor decongela iar ceea ce rămâne , nu
se va recongela
66
CEFOTAXIM
®
CLAFORAN
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (500 mg-1g)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 250g/l Ambient 24h
Seringa 40C 5 zile
plastic
Diluţie
Temperatura Durata
Glucoză 5%

Glucoză 5%
Mod de administrare: IV direct : 3-5 min, perfuzie : 20-30min
Efecte adverse : identice pentru toate cefalosporinele, reacţii alergice care

obligă la întreruperea tratamentului, diaree severă şi persistentă; monitori-
zarea funcţiei renale (clearance-ul creatininei), la sportivi poate induce
reacţie pozitivă la teste de control a dopajului
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt antibiotic în aceeaşi seringă

sau flacon
67
®
SEFOTAK
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (500 mg-1g)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 0,5g/2ml Ambient 24h
1g/4ml 40C 5 zile
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 0,5/2ml în 50ml 250C 24h
Glucoză 5% sau 100 ml
PVC NaCl 0,9% 1g/4ml în 50 ml 250C 24h

Glucoză 5% sau 100 ml
Mod de administrare: IV direct : 3-5 min, perfuzie : 20-30min ; adm. i.m.

profund cu soluţii preparate proaspat
Efecte adverse: identice pentru toate cefalosporinele, reacţii alergice care

obligă la întreruperea tratamentului; reacţii locale la administrarea i.m
(durere, induraţie, roseaţă). sau i.v. (inflamaţie, flebita, tromboflebită)
Incompatibilităţi: a nu se amesteca cu un alt antibiotic în aceeasi seringă

sau flacon
68
CEFOTETAN
®
APACEF
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 200g/l Ambient 12h
50C 7 zile
Diluţie
Temperatura Durata
Glucoză 5% 50C 7zile
* Stabilitatea validată în flacon de sticlă, absenţa datelor pentru PVC
Mod de administrare: iv, im în două prize/24h.
Efecte adverse: identice pentru toate cefalosporinele
CEFPIRON
®
CEFROM
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (0,5mg/5ml;

1g/10ml; 2g/20ml)
69
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 0,5mg/5ml; Ambient 6h
1g/10ml; 40C 24h
2g/20ml
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% Ambient 6h
40C 24zile
* Stabilitatea validată în flacon de sticlă , absenţa datelor pentru PVC
Mod de administrare : IV direct : 3-5 min ; perfuzie : 20-30 min

CEFTAZIDIM
®
FORTUM
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (250mg-500mg-

1g – 2g în bolus)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 200-330g/l 250C 6h
40C 24h
Seringă Apă distil. 100-200g/l 200C 8h

polipropilenă 40C 96h
70
Diluţie
Temperatura Durata
Glucoză 5%
PVC Glucoză 5% 20g/l 50C 7 zile

* Stabilitatea validată în flacon de sticlă şi polipropilena
Prepararea soluţiilor :
Marimea Administrare Cant.diluant Concentraţie
flaconului adaugata (ml) aprox.(mg/ml)
250 mg im 1,0 210
iv 2,5 90
500 mg i.m 1,5 260
iv 5,0 90
1g i.m 3,0 260
bolus i.v. 10,0 90
perfuzie i.v 50,0* 20
2g bolus i.v 10,0 170
perfuzie i.v. 50,0* 40
* diluţia se face în doua etape
Mod de administrare : im, IV direct, perfuzie : 20min
Efecte adverse: toate manifestările alergice obligă la întreruperea trata-

mentului ; diaree severă şi persistentă ; monitorizarea funcţiei renale ; alte
manifestări : candidoza, cefalee, vertij, vaginită
Incompatibilităţi: a nu se amesteca cu un alt preparat antibiotic (vanco-

micină sau aminozide) şi cu soluţii bicarbonatate
71
CEFTRIAXON
®
ROCEPHINE
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (250 mg-

500mg- 1g- 2g)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 100g/l 250C 72h
50C 10 zile

50C 72h
Diluţie
Temperatura Durata
Glucoză 5%
PVC Glucoză 5% 20g/l 200C 14 zile

Mod de administrare : IV direct 2-4 min ; perfuzie : 30min
Efecte adverse: manifestări cutanate: urticarie ; manifestări generale de

hipersensibilizare: febră, reacţie anafilactică; manifestări digestive : stomati-
tă, diaree, greţuri, vărsături, colită; manifestări SNC: cefalee, vertij
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt preparat antimicrobian (cu

excepţia ornidazol), sau cu calciu, vancomicină, fluconazol, aminozide.
Solvenţi incompatibili : Ringer, Hatman
72
®
NOVOSEF
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile/ perfuzabile i.v.

(0,5g; 1g – ceftriaxona sare sodica )
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 0,5g : 0,5/2 ml Utilizare extemporanee
Sticlă Apă distil. 1g: 1g/ 10 ml
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 10mg/ml Utilizare extemporanee
Glucoză 5% sau
Glucoză 10% 40 mg/ml
sau Glucoză 5% +
NaCl 0,9%
Glucoză 5%+
NaCl 0,45%
PVC Glucoză 5%
Mod de administrare : IV în perfuzie : 30min
Efecte adverse : usoare şi tranzitorii
Incompatibilităţi : cu soluţii care conţin calciu (Ringer, Hartman) şi nu se

asociază cu vancomicină, amsacrină, fluconazol, aminoglicozide
73
CEFUROXIM
®
ZINNAT
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (250mg-750mg-

1,5g)
Temperatura Durata
(250mg/2ml- 40C 48h
750mg / 6ml)

(1,5g/50ml) 40C 72h
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 1-30g/l 250C 24h
PVC NaCl 0,9% 1-30g/l 250C 24h

Mod de administrare : IV direct- 250-750mg, perfuzie 1,5g : 20 - 30min
Efecte adverse: toate manifestările alergice obligă la întreruperea trata-

mentului ; tulburări digestive: diaree, greţuri, vărsături
Incompatibilităţi: a nu se amesteca cu un alt preparat antibiotic (amino-

glicozide)
74
CIPROFLOXACIN
®
CIFLOX
Prezentare: soluţie injectabilă pentru perfuzie (200mg/100ml- 400mg/200ml)
Reconstituire – conservare : soluţie gata de administrat
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% Soluţie de Utilizare extemporanee
Glucoză 5% administrat
Ringer
Fructoza 5 şi 10%
Mod de administrare : perfuzie 200 mg : 30min; 400mg: 60 min
Efecte adverse : evitarea expunerii la soare : risc

De fotosensibilitate; tendinita; creşterea efectului anticoagulantelor orale:
risc de hemoragie
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt preparat : furosemid, hepa-

rina, fenitoin, sulfat de Mg, cefepin.; dacă tubulatura este în Y : oprirea
administrării altor medicamente.
®
CIPRINOL
Prezentare : soluţie injectabilă pentru perfuzie (100mg/10ml)
75
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% Soluţie de Utilizare extempora-
Glucoză 5% administrat nee
Ringer
Fructoza 5 şi 10%
Mod de administrare : perfuzie 100 mg : 60min
®
CIPROBAY
Prezentare: soluţie perfuzabilă 100 ml (254,4 mg ciprofloxacin lactat,

echivalent cu 200 mg ciprofloxacin / 100 ml sol. perfuzabilă)
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Sol. fizologică Soluţie de Utilizare extemporanee
Ringer administrat
Ringer lactat
Glucoză 5%
Glucoză 10%
Fructoza 5 şi 10%
Glucoză 5% cu
NaCl 0,225% sau
NaCl 0,45%
Mod de administrare : perfuzie 100 mg : 60min
76
CLARITROMICINA
®
KLACID
Prezentare: liofilizat pentru utilizare parenterală ( 500mg claritromicină)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 500mg/10ml 5-250C 24h
Diluţie
Temperatura Durata
PVC NaCl 0,9% 50/ml în 50C 24h
Glucoză 5% 250ml 15-250C 6h
Ringer lactat
Dextroză 5%
Dextroză 5% în soluţie
Ringer lactat
Mod de administrare : IV
Efecte adverse : tulburări digestive: diaree, greaţă, dureri epigastrice,

vărsături; la locul inj.: durere, inflamaţie, hipertermie locală
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt preparat
CLINDAMICIN
®
DALACINE
Prezentare : soluţie injectabilă (150mg/ml- ampule de sticlă de 600mg)
Reconstituire – conservare : soluţie pregătită pentru diluat
77
Diluţie
Temperatura Durata
Polipropilenă Apă distil. 150g/l 250C 48h
(seringa)
Sticlă Apă distil. 15g/l 220C 91zile
Sticlă NaCl 0,9% 6-9-12g/l 250C 16 zile

PVC Glucoză 5% 6-9-12g/l 250C 16 zile

NaCl 0,9% 40C 32 zile
Mod de administrare : IV
Efecte adverse: diaree, greţuri, vomă, colită pseudomembranoasă produsă

de Clostridium difficile
Incompatibilităţi: a nu se amesteca cu un alt preparat
DOXICILIN
®
VIBRAVEINEUSE
Prezentare : soluţiei injectabile (100mg/5ml)
Reconstituire – conservare : soluţie pregatita pentru a fi diluata
Diluţie
Temperatura Durata
Glucoză 5% Ferit de lumi-
nă
* Stabilitatea validată în flacon de sticlă , absenta datelor pentru PVC
78
Mod de administrare : parenteral
Efecte adverse : rare manifestări alergice, fotosensibilitate; tulburări diges-

tive: diaree, greţuri, vărsături
ERITROMICINA
®
ERYTHROCINE IV
Prezentare : liofilizat pentru utilizare parenterală 0,5g; liofilizat pentru

utilizare parenterală 1g ( flacon de sticlă + pungă PVC de NaCl 0,9%)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 50mg/l 250C 24h
40C 14 zile
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 4 sau 5g/l 250C 12h
Sticlă NaCl 0,9% 4 sau 5g/l 250C 2h

* Diluţia preferabila în Apă distil.
Mod de administrare : perfuzie > 1h sau perfuzie continuă; niciodată IV

direct
79
Efecte adverse : manifestări alergice cutanate ; tulburări digestive: diaree,
greţuri, vărsături
ERTAPENEM
®
INVANZ
Prezentare : ertapenem sodic 1,046g echivalent cu ertapenem 1,0 g (fl

20ml i.m; iv)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 10mg/l 250C 6h
NaCl 0,9% 50C 4h
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 20g/l (1g/50ml) 250C 6h
PVC 50C 4h
Mod de administrare : perfuzie în 1h; im (după reconstituirea flaconului de

1 g cu 3,2 ml clorhidrat de lidocaină pentru preparate injecatbile 1,0% .
Aceasta soluţie astfel reconstituită NU va fi administrată i.v.)
Efecte adverse : cefalee, flebită/tromboflebită la locul adm. i.v, diaree, greaţă

vărsături ( ≥1/100, <1/10) ; ameţeli, somnolenţă, insomnie, convulsii, confuzie,
dispnee, tulb. digestive, eritem, prurit, dureri abdominale (≥1/1000, <1/100)
Incompatibilităţi : probenecid
80
FLUCONAZOL
®
TRIFLUCAN
Prezentare : soluţie injectabile pentru perfuzie 100mg( 50ml) – 200mg

(100ml)
Reconstituire – conservare : soluţie pregătită pentru diluţie
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă 2g/l Soluţie de utilizat
PVC Glucoză 5% 1g/l Ambient 72h

Mod de administrare : perfuzie cu viteza maximă de 10ml/min
Efecte adverse : pregătirea sub hota cu flux laminar sau masca, manusi
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt preparat medicamentos,

solventul nu trebuie să conţină conservant
FLUCITOZIN
®
ANCOTIL
Prezentare: soluţie injectabilă pentru administrare parenterală 1% (2,5g/250ml)
Reconstituire – conservare: soluţie pregătita pentru diluţie
Diluţie : soluţie pregătită pentru utilizare. Conservare 18-250C

* Stabilitatea validată în flacon de sticlă; absenţa datelor pentru PVC
81
Mod de administrare : perfuzie : 45 min sau perfuzie continuă
Efecte adverse : în caz de insuficienţă renală posologia va fi adaptată;

reacţii acute: frison, febră, anorexie, greţuri, vărsături, cefalee, mialgii,
artralgii, hipotensiune
Incompatibilităţi : de administrat separat de Amphotericina B
GENTAMICINA
®
GENTAMICINE
Prezentare : soluţie injectabilă (10mg-40mg-80mg-160mg)
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 1g/l 5- 220C 24h
Glucoză 5%
PVC NaCl 0,9% 1g/l 5- 220C 24h

Glucoză 5%
Polipropilen Apă distil. 40mg/l 40 sau 255C 30 zile

* Stabilitatea validată în flacon de sticlă , PVC şi polipropilena
Mod de administrare : im, IV lent sau perfuzie
Efecte adverse : reacţii alergice minore, nefrotoxicitate, ototoxicitate
82
IMIPENEM- CILASTATIN
®
TIENAM
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (250mg/250mg-

500mg/500 mg)
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 5mg/ml Ambient 4h
Glucoză 5% 40C 24h
Diluţie
Solvent Stabilitate
Temperatura Refrigerare
(Ambient-250C) (40C)
NaCl 0,9% 4h 24h
Dextroză 10% în apă 4h 24h
Dextroză 5% în apă 4h 24h
Dextroză 5% cu 0,9% NaCl 4h 24h
Manitol 5% şi 10% 4h 24h
* Stabilitatea redusă pentru imipenem
* în absenţa datelor privind materialul plastic se preferă sticla
*Este preconizată utilizarea extemporanee
Mod de administrare: perfuzie: 20-30 min (250mg-500mg); 40-60 min (1g)
Efecte adverse: tulburări digestive: colită; diminuarea auzului, alterarea

gustului, risc de candidoză, colorarea brună a dinţilor
Incompatibilităţi: a nu se amesteca cu o soluţie conţinând lactat sau cu

alte antibiotice
83
KANAMICINA
®
KAMYCINE
Prezentare : soluţie injectabilă 1g/4ml
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 0,5 -1g/ 250ml Ambient 24h
Glucoză 5%
Mod de administrare : im, perfuzie 15-30mg/kg/zi
Efecte adverse: nefrotoxicitate
LATAMOXEF
®
MOXALACTAM
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 1g/10ml Ambient 12h
NaCl 0,9% 50C 96h
Glucoză 5%
84
Diluţie
Temperatura Durata
Glucoză 5% 40C 96h

Glucoză 5% 40C 96h
* Diluţia preferabila în Apă distil.
LINEZOLID
®
ZYVOXID
Prezentare : soluţiei perfuzabilă 2mg/ml
Reconstituire – conservare – Produsul este de unică folosinţă .
Solutia perfuzabilă este compatibilă cu următoarele soluţii : glucoză 5%

sol perf. IV; NaCl 0,9% IV; Ringer lactat pentru injecţii
Stabilitate: Temperatura ambientului în ambalaj original – 2 ani; după

reconstituire : 3 săptămâni
Efecte adverse : greţuri, vărsături, dureri abdominale, distensie, modificarea
testelor hematologice şi hepatice, cefalee, candidoză
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu alte preparate medicamentoase
85
METRONIDAZOL
®
FLAGYL
Prezentare: soluţie injectabilă 500mg/100ml, flacon de sticlă-punga plastic

Diluţie : soluţie pregătita pentru utilizare . Conservare 18-250C

Mod de administrare: perfuzie : 20min
Efecte adverse: ataxie, convulsii, leucopenie, în combinaţie cu alcool efect

antabuz
MINOCICLINA
®
MYNOCINE
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 100mg/5ml Ambient 24h
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 20mg/l Ambient 6h
Glucoză 5%
* Stabilitatea validată în flacon de sticlă , absenţa datelor pentru PVC
86
NETILMICINA
®
NETROMICINE
Prezentare: soluţie injectabilă - 25mg (1ml )– 50mg(2ml)- 100mg (1ml)-

150 mg(1,5ml)
Reconstituire – conservare: soluţie pregătită pentru diluţie
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 3mg/ml 250C 24h
Glucoză 5%
PVC NaCl 0,9% 3mg/ml 250C 24h

Glucoză 5%
Mod de administrare: perfuzie – 30min-2h. Contraindicat subcutanată

deoarece produce necroză
Efecte adverse: nefrotoxicitate: insuficienţă renală prin supradozaj; ototo-

xicitate: afectare cohlearo-vestibulară
OFLOXACINA
®
OFLOCET
Prezentare : soluţie injectabilă pentru perfuzie 200mg/40ml
Reconstituire – conservare: soluţie pregatită pentru diluţie
87
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 200mg/40ml Utilizare extemporanee
Glucoză 5%
Mod de administrare: perfuzie : 30min
Efecte adverse: evitarea expunerii la soare - risc de fotosensibilizare;

tendinite cu risc de ruptură de tendon achilian
Incompatibilităţi: a nu se asocia cu heparina
OXACILINA
®
BRISTOPEN
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (1g-0,5g)

Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 1g/5ml- Ambient 72h
0,5g/2ml 50C 7 zile
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Glucoză 5% 1-2g/l 50C 24h
PVC Glucoză 5% 1-2g/l 50C 24h

Nacl 0,9% Ambient 8h
88
Mod de administrare : im profund, IV lent : 10 min
Efecte adverse: alergie încrucişată cu alte peniciline; rar tulburări renale;

creşterea transaminazelor.
PEFLOXACINA
®
PEFLACINE
Prezentare: soluţiei injectabile pentru perfuzie ; ampule 400mg/5ml; pungă
plastic 400mg/125 ml
Diluţie : soluţie pregatită pentru utilizare

Mod de administrare : perfuzie : 1h
Efecte adverse: evitarea expunerii la soare, risc de fotosensibilizare. Tendi-

nita cu risc de ruptură
PIPERACILINA
®
PIPERILLINE
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (2g-4g)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 1-2-4g în volu- Ambient 24h
NaCl 0,9% me ≥2ml 40C 7 zile
89
Diluţie
Temperatura Durata
Glucoză 5% 40C 28zile
PVC NaCl 0,9% 10-40g/l Ambient 48h

Mod de administrare : IV lent sau de preferat în perfuzie
Efecte adverse : aceleasi ca pentru peniciline
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt preparate medicamentoase
®
PIPRIL
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (2g, 4g) – 2 g
echivalent 4g piperacilină
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 1g/5ml Ambient 24h
40C 7 zile
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Dextroza 5% în apă >50ml Ambient 2h
Ser fiziologic 0,9%
PVC Dextroza 5% în sol.
fiziologic 0,9%
Ringer lactat
90
Mod de administrare: IV lent : 3-5 min sau de preferat în perfuzie: 30 min-2 h
Efecte adverse: aceleaşi ca pentru peniciline
Incompatibilităţi: a nu se utiliza în perfuzie cu soluţii conţinând numai

bicarbonat de sodiu
PIPERACILINA-TAZOBACTAM
®
TAZOCIN
Prezentare: liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile 2,25g (piperacilină

2g+ tazobactam 250 mg); 4,5g (piperacilină 4g+ tazobactam 500mg)
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 2,25 (2g/0,25g) în 10 ml Ambient 24h
4,5g (4g/0,5g) în 20 ml 2-80C 48h
Diluţie
Temperatura Durata
NaCl 0,9% Diluţia în Ambient 2h
Apă distilată 50ml
Dextroza 5%
Dextran 6% în
soluţie salină
Dextroză 5% şi
NaCl 0,9%
Ringer lactat
Mod de administrare : perfuzie IV lent ; perfuzie : 30 min
Efecte adverse : aceleaşi ca pentru peniciline
91
RIFAMPICINA
®
RIFADINE
Temperatura Durata
Sticlă Solvent 600mg/10ml Utilizare extemporanee
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă solvent 600mg/10 ml Utilizare extemporanee
* Stabilitatea validată în flacon de sticlă absenta datelor pentru PVC
Mod de administrare : IV perfuzie lentă - 90min
Efecte adverse: toate manifestările alergice obligă la întreruperea tratamen-

tului ; tulburări digestive: diaree, greţuri, vărsături, rar colită pseudomembra-
noasă, meteorism, hepatotoxicitate; trombopenie; insuficienţă renală; tulburări
respiratorii ; hipotensiune; anemie hemolitică; colorarea excreţiilor
SPIRAMICINA
®
ROVAMYCINE
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (1,5 milioane U)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 1,5 milioane UI/4ml Ambient 12h
92
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Glucoză 5% 1,5 milioane UI/250 ml Ambient 4h
NaCl 0,9%
Mod de administrare : IV lent
Efecte adverse: rar manifestări alergice; tulburări digestive: greţuri, vărsături;

disfuncţii hepatice ; icter colestatic (doze mari)
SULFAMETOXAZOL-TRIMETOPRIM
®
BACTRIM
Prezentare: soluţie injectabilă pentru perfuzie (400mg sulfametoxazol +
80mg trimetoprim/5ml)
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Glucoză 5% 2g/l SMX 250C 6h
NaCl 0,9% 400mg/l TMP
Mod de administrare : perfuzie : 60min (totdeauna < 90min) ; a nu se

administra IV direct sub forma nediluată sau injectată direct în tubulatură ; a
nu se utiliza soluţie ca soluţie de diluţie soluţia bicarbonatată
Efecte adverse : greturi, vărsături, epigastralgii; eruptie cutanată pruriginoasă,

urticarie; reacţii locale : durere sau iritaţie pe traiectul venos
93
TEICOPLANIN
®
TARGOCID
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (200mg-400mg)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 200mg/3,1 ml Ambient 48h
400mg/3,1 ml 40C 7 zile
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 400 mg/100ml Ambient 24h
40C 7zile
Sticlă Glucoză 5% 400 mg/100ml Ambient 24h
PVC Glucoză 5% 400 mg/100ml 300C 48h

* De preferat : utilizarea dupa 4h de la reconstituire la temperatura ambientală; 7 zile
0 0
la 4 C dupa diluţie în NaCl 0,9%; 24h la 4 C dupa diluţie în Glucoză 5%
* Mai pot fi folosite ca soluţii de perfuzat : Ringer lactat, sol. Hartman, soluţii de dializa
peritoneala conţinând dextroză 1,36% sau 3,86%
Mod de administrare : IV direct : 1 min; perfuzie : 30 min ; i.m
Efecte adverse: bine tolerat; efecte secundare rare
Incompatibilităţi: compatibil cu soluţii pentru hemodializă peritoneală

conţinând heparină sau insulină
94
TICARCILINA+ AC.CLAVULANIC
® ®
TIMENTIN ; CLAVENTIN
®
TIMENTIN
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile ( 3,2g – 200mg
clavulanat de sodiu + 3,0g ticarcilina sodica)
Temperatura Durata
Sticlă Apă distil. 3,2/100ml
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Apă distilată 3,2/100ml în Ambient 24h
NaCl 0,9% 100-150ml 24h
Glucoză 5% 12h
NaCl 0,18% şi 24h
Glucoză 4% 6h
Dextran 40 – 10% în
sol. perf. Glucoză 5% 24h
Dextran 40 – 10% în
sol. perf. NaCl 0,9%
Sol perf. i.v. 12h
sorbitol 30%
Sol. perf.i.v. lactat de
sodiu- Ringer lactat;
Hartmann
Mod de administrare : IV lent : 3-4 min sau perfuzie intermitentă ; nu IM

Efecte adverse : hipersensibilizare la antibiotice beta-lactamice (ex. Peniciline şi
cefalosporine), modificarea testelor functionale hepatice; sângerari; anomalii
ale testelor de coagulare; insuficienţă renală
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu un alt preparat medicamentos. Nu
are stabilitate suficientă în sol. de bicarbonat
95
®
CLAVENTIN
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile (1,5g/100mg-

3g/200mg-5g/200mg)
Temperatura Durata
Sticlă Apă 5g-200mg/20ml Utilizare extemporanee
distil. 3g-200mg/20ml
1,5g-100mg/20ml
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă NaCl 0,9% 1,5g-100mg/50ml Ambient 6h
Glucoză 5% 3g-200mg/100ml
5g-200mg/100ml
Mod de administrare: 3g-perfuzie IV lent sau perfuzie : 20-30min ; 5g :

perfuzie : 20-30min
Efecte adverse : orice manifestare alergică impune întreruperea adminis-
trării. Se va ţine cont de aportul de Na şi K; se va respecta volumul diluţiei
pentru evitarea reacţiilor la nivel venos
Incompatibilităţi: a nu se amesteca cu un alt preparat medicamentos.

Incompatibil cu soluţiile bicarbonatate, soluţii nutritive; daca se asociază cu
aminoside se vor pune cele 2 antibiotice în perfuzie încrucişată sau simul-
tană, separat
96
TOBRAMICINA
®
NEBCINE
Prezentare : soluţie injectabilă (75mg/1,5ml-25mg/2,5ml)
Diluţie
Temperatura Durata
Poliolefine 40mg/ml 250C 2 luni
(seringă)
Sticlă Glucoză 5% 1g/l 250C 48h

NaCl 0,9%
PVC Glucoză 5% 3,2g/l 250C 24h

NaCl 0,9%
* Stabilitatea validată în flacon de sticlă, PVC şi poliolefine
Mod de administrare : perfuzie scurtă
Efecte adverse : (vezi AMIKACINA) ; creşterea transaminazelor şi bilirubinei

serice; anemie, granulocitopenie şi trombopenie; febră, vărsături, greaţă,
cefalee, somnolentă
97
VANCOMICINA
® ®
VANCOCIN , VANCOMYCINE
Prezentare : liofilizat pentru prepararea soluţiei injectabile : Vancocin : 125-

250-500-1000mg ; Vancomycine : 500mg
Temperatura Durata
Sticlă Apă 1g/20ml 50C 14 zile
distil. 125-250-500mg/10ml
Diluţie
Temperatura Durata
Sticlă Glucoză 5% 5g/l 50C 63 zile
NaCl 0,9%
PVC Glucoză 5% 5g/l Ambient 7 zile

NaCl 0,9%
** Conservare recomandată: 96 h la 5°C pentru soluţia reconstituită şi 24 h la tempe-
ratura mediului pentru soluţia perfuzabilă în recipient de sticlă sau PVC.
Mod de administrare : perfuzie : 60 min sau perfuzie continuă (produs necrozant)
Efecte adverse : administrarea rapidă poate duce la hipotensiune
Incompatibilităţi : a nu se amesteca cu alte preparate medicamentoase
98
PRINCIPIILE GENERALE
ÎN UTILIZAREA CORECTĂ
A ANTIBIOTICELOR
99
O utilizare corectă a antibioticelor respectă toate principiile cunoscute de
recomandare a oricărui medicament . Particularitatea şi chiar originalitatea
drogurilor anti-infecţioase este cea de stimulare a emergenţei unor agenţi
patogeni rezistenţi care pot fi uşor transmişi în contextul contaminării
nosocomiale. Relaţia dintre utilizarea abuzivă a antibioticelor şi impactul
ecologic este o preocupare actuală fiind recunoscută circulaţia tot mai
crescută a tulpinilor multirezistente de spital dar şi a celor comunitare. De
aceea trebuie ţinut cont de faptul că responsabilitatea medicului când
stabileşte conduita terapeutică individualizată la pacient, cuprinde şi eva-
luarea prealabilă a consecinţelor pe care le implică acestă strategie asupra
comunităţii , din punct de vedere medical, etic şi economic.
Pentru a putea spune ca aţi utilizat cel mai bun antibiotic în rezolvarea unor
cazuri atât de complexe pe care le aveţi în îngrijire în spitalul de Pneumofti-
ziologie Iaşi nu uitaţi să respectaţi regulile « standardului de aur » şi nu
ezitaţi să solicitaţi părerea echipei cu care lucraţi, formată din: clinician,
microbiolog, infecţionist, epidemiolog şi farmacist
100
« STANDARD DE AUR » ~N ALEGEREA ANTIBIOTICULUI
9 Recolteaz\ toate prelevate bacteriologice necesare diagnosti-

cului, `naintea instituirii oric\rei antibioticoterapii !
Recoltarea trebuie s\ fie corect realizat\: sunt de preferat probele

din aspiratul profund pe sering\ [i nu frotiurile superficiale, adesea conta-
minate cu flora saprofit\; este esen]ial ca `n caz de prelevare pre-operatorie
s\ se eticheteze corect proba recoltat\ `ntr-un recipient steril, uscat; recol-
tarea direct\ pe mediu de cultur\ se va efectua numai dup\ ce a]i con-
tactat colegii bacteriologi .
9 Limiteaz\ antibioticoterapia numai la situaţiile `n care infec]ia

bacterian\ este sus]inut\ prin argumentele clinico - biologice
sau constituie o urgen]\ pentru prognosticul bolnavului !
Antibioticoterapia « de acoperire; de rutină; de team\ » nu este o so-

lu]ie bun\
9 Alege antibioticul cu activitate comparabil\ dar cu efectul cel

mai redus asupra florei bacteriene comensale !
Nu ezita modificarea antibioticoterapiei de prim\ inten]ie `n favoarea

unui antibiotic cu spectru ]intit chiar dac\ antibioticul cu spectru larg, ini]ial
prescris, a fost eficace
101
9 Analizeaz\ antibioticoterapia de prim\ inten]ie `n ziua 3-5 de la
data instituirii !
~ntrerupe antibioticoterapia ini]ial\ dac\ starea clinică [i/sau rezultatul

examenului bacteriologic nu pledeaz\ pentru diagnosticul de infec]ie bacte-
rian\
9 Dirijeaz\ antibioticoterapia numai dup\ antibiogram\ !
Nu uita s\ solici]i rezultatul examenului bacteriologic dup\ un timp op-

tim de la prelevarea probei, s\-l cite[ti cu aten]ie, s\-l analizezi singur sau
`n echip\ [i s\-l aplici
9 Respect\ posologia [i ritmul de administrare a antibioticului !
Adapteaz\ antibioticoterapia la situa]ia clinic\ particular\ a fiec\rui

pacient (aten]ie la bolnavii cu patologie asociat\ cum ar fi : insuficien]a
renal\, hepatic\, aplazie medular\, intoleran]\ la unul din componentele
preparatului etc.)
Supradozarea sau subdozarea antibioticului este interzis\ !
9 Decide prelungirea antibioticoterapiei peste 7—10 zile dup\

mult\ chibzuin]\ !
Hot\r\[te aceast\ strategie numai dac\ exista context clinico-

biologic : febrilitate/ subfebrilitate rezidual\, persisten]a ralurilor pulmonare
sau a unui infiltrat pulmonar vizualizat radiologic, valori trenant crescute ale
indicatorilor inflama]iei (proteina C reactiv\, VSH, fibrinogen) etc.
102
9 Renun]\ la ideea de a ad\uga 2 sau 3 antibiotice `n cazul unui
e[ec ini]ial !
Analizează cazul [i nu exclude: febra neinfecţioasă sau `n cursul unei

infecţii virale; colecţia purulentă nu este (bine) drenată ; germenii sunt
rezistenţi la antibioticul de prim\ intenţie
9 Alege calea de administrare orală a antibioticului dac\ este

posibil !
Justific\ acest\ decizie dac\ evolu]ia clinic\ este favorabil\, microor-

ganismul este sensibil la antibioticul administrat oral (ex. infec]ii comunita-
re)
« STANDARD DE AUR » ÎN ASOCIERI DE ANTIBIOTICE
9 Urm\re[te extinderea spectrului anti-bacterian
Este indicat\ utilizarea a 2 antibiotice la cazurile cu sepsis sever de

etiologie necunoscut\. Conduita va fi revizuit\ dac\ rezultatul antibiogramei
aduce argumente pentru restrângerea spectrului de ac]iune .
Este indicat\ asocierea a 2 antibiotice `n infec]iile polimicrobiene ae-
ro/anaerobe dac\ spectrul lor antibacterian se completeaz\ sau, un singur
antibiotic cu spectru suficient de larg pentru a acoperi o flora mixt\ (ex. CF3
)
103
9 Urm\re[te efectul sinergic al antibioticelor
Este indicat\ utilizarea `n infec]iile grave a β- lactaminelor + aminoglicozide ;

cloramfenicol (anaerobi); metronidazol (anaerobi); + chinolone (gram-negativ)
Nu este indicat\ asocierea a : dou\ antibiotice din aceea[i clas\ (penicilin\
G + ampicilin\; amikacin\ + gentaminicin\); dou\ antibiotice cu efecte adverse
pentru acela[i organ (aminoglicozide [i insuficien]a renal\); un antibiotic bacte-
riostatic [i unul bactericid (eritromicin\ + β-lactamin\)
9 Urm\re[te reducerea emergen]ei unor microorganisme rezistente
Este indicat\ asocierea antibioticelor numai la `nceputul tratamentului justi-

ficat de faptul c\ `nc\rc\tura bacterian\ este mai crescut\ `n acest moment .
9 ASOCIERILE ABUZIVE SUNT INTERZISE !
9 FOLOSI}I NUMAI CELE RECUNOSCUTE !
9 CONSULTA}I GHIDUL DE ANTIBIOTICOTERAPIE
9 CONSULTA}I ECHIPA DIN SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE:

clinician, microbiolog, infec]ionist , epidemiolog [i farmacist
104
TESTAREA SENSIBILITĂŢII
LA ANTIBIOTICE
ŞI INTERPRETAREA
REZULTATELOR.
Prezentarea noutăţilor aduse
de Performance Standards
for Antimicrobial Susceptibility
Testing: Sixteenth
Informational Suppliment
105
Clinical and Laboratory Standards Institute (CLSI) este o organizaţie
internaţională, interdisciplinară, non-profit, care are ca scop educaţia şi
elaborarea de standarde şi ghiduri şi care a luat fiinţă în 2005, înlocuind
National Committee for Clinical Laboratory Standards (NCCLS). Metoda
prin care CLSI elaborează documente este aceea a consensului voluntar.
În optica CLSI consensul este o cale eficientă şi cost-efectivă de îmbunătă-
ţire a serviciilor de sănătate. Publicaţiile pe care le elaborează CLSI sunt
standardele, ghidurile şi rapoartele.
106
Standardul este un document elaborat prin consens şi care identifică
în mod clar cerinţele esenţiale şi specifice pentru materiale, metode şi
practici care trebuie utilizate într- o formă nemodificată.
Ghidul este un document elaborat prin consens care descrie criteriile
pentru o practică operaţională generală, procedură sau material care pot fi
aplicate în mod voluntar. Indicaţiile unui ghid pot fi urmate ca atare sau pot
fi adaptate nevoilor particulare ale utilizatorului.
Raportul este un document care nu a fost supus revizuirii consensua-
le şi care este elaborat de comitetul de directori.
În 2006 CLSI a elaborat un document denumit Performance Stan-

dards for Antimicrobial Susceptibility Testing: Sixteenth Informational
Suppliment, document care cuprinde cele mai noi informaţii despre selec-
tarea antibioticelor în funcţie de specia bacteriană căreia îi aparţine izolatul,
interpretarea rezultatelor antibiogramei difuzimetrice şi a determinării con-
centraţiei minime inhibitorii (CMI), precum şi despre controlul intern de
calitate pentru aceste testări.
Datele cuprinse în acest document trebuie să înlocuiască informaţiile
oferite de ediţia anterioară a standardului.
Printre modificările pe care le aduce noua variantă a standardului sunt
definiţiile pentru categoriile de sensibilitate. Aceste definiţii se bazează pe
regimuri terapeutice de rutină, în ceea ce priveşte doza şi calea de adminis-
trare. Noile definiţii sunt următoarele:
• Sensibil este un izolat care este inhibat de concentraţiile pe care
antibioticul le atinge în mod obişnuit când este administrat în doze
uzuale.
• Intermediar este izolatul al cărui CMI este apropiată de concentra-
ţia pe care o are antibioticul în sânge şi ţesuturi şi pentru care rata
de răspuns ar putea fi mai scăzuta decât pentru un izolat sensibil.
Categoria intermediar implică eficienţa clinică pentru focare infec-
ţioase unde antibioticul se concentrează în mod fiziologic (de
exemplu chinolonele şi beta- lactaminele în urină) sau când se poa-
te utiliza o doză de antibiotic mai mare decât normal (de exemplu
beta- lactaminele). Aceasta categorie reprezintă de asemeni o zonă
de tampon, care previne erorile majore de interpretare, datorate
unor factori tehnici minori şi necontrolabili, mai ales în cazul antibio-
ticelor cu limite de farmacotoxicitate reduse.
• Rezistent este categoria care include izolaţii care nu sunt inhibaţi
de concentraţii uzuale pe care antibioticul le realizează prin admi-
nistrarea de regimuri terapeutice uzuale sau izolatul are o CMI care
indică probabilitatea unui mecanism specific de rezistenţă (de
107
exemplu, elaborarea de beta-lactamaze) şi eficienţa clinică a anti-
bioticului asupra izolatului nu a fost demonstrată în studii clinice.
Selectarea antibioticelor pentru antibiograma difuzimetrica se face ţi-
nând cont în primul rând de spectrul natural de sensibilitate al speciei
bacteriene căreia îi aparţine izolatul.
Nu toate antibioticele care fac parte din acest spectru se testează de
rutină şi, de asemeni, nu toate rezultatele obţinute se raportează de rutină.
În acest sens Food and Drug Administration a facut o clasificare a antibioti-
celor în 4 grupe:
• Grupa A conţine antibioticele care se testează şi se raportează de
rutină.
• Grupa B conţine antibioticele care se testează de rutină dar se ra-
porteaza selectiv.
• Grupa C conţine antibioticele care se testează suplimentar în cir-
cumstanţe deosebite şi se raporteaza selectiv.
• Grupa U conţine antibioticele care se testează doar pentru izolaţii
urinari.
Pentru cei care doresc să consulte listele de antibiotice recomandate

pentru testare, laboratorul de bacteriologie le pune la îndemână pentru
consultare. Menţionăm că în ediţia actuală, spre deosebire de cea anterioa-
ră, antibiograma difuzimetrică este standardizată pentru următoarele bacte-
rii aerobe nefastidioase: Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa,
Staphylococcus spp, Enterococus spp, Acinetobacter spp, Bulkholderia
cepacia şi Stenotrophomonas maltophilia şi pentru următoarele bacterii
fastidioase: Haemophilus spp, Neisseria gonorrhoeae, Streptococcus
pneumoniae, alţi streptococi decât S. pneumoniae. De asemeni standardul
prezintă şi antibioticele care trebuie testate şi raportate în condiţiile potenţi-
alilor agenţi patogeni utilizaţi în acţiuni teroriste (Bacillus anthracis, Yersinia
pestis, Burkholderia mallei, Burkholderia pseudomallei).
În continuare prezentăm clasificarea antibioticelor, aşa cum o face do-
cumentul CLSI
I. Antibiotice beta lactamice
1. Peniciline
• penicilina- penicilina
• aminopeniciline
- amoxicilina
- ampicilina
108
• ureidopeniciline
- azlocilina
- mezlocilina
- piperacilina
• carboxipeniciline
- carbenicilina
- ticarcilina
• peniciline rezistente la penicilinaze
- cloxacilina
- dicloxacilina
- meticilina
- nafcilina
- oxacilina
• amidinopeniciline
- mecilinam
2. Combinaţii cu inhibitori de betalactamaze
• amoxicilina + acid clavulanic
• ampicilina + sulbactam
• piperacilina + tazobactam
• ticarcilina + acid clavulanic
3. Cefeme (parenterale)
• cefalosporine I
- cefazolin
- cefalotin
- cefapirin
- cefradina
• cefalosporine II
- cefamandola
- cefanicid
- cefuroxima
• cefalospirine III
- cefoperazona
- cefotaxima
- ceftazidima
- ceftriaxona
• cefalosporine IV
- cefepima
• ceframicine
- cefimetazola
109
- cefotetan
- cefoxitin
• oxicefeme
- moxalactam
4. Cefeme (orale)
• cefalosporine
- cefaclor
- cefadroxil
- cefdinir
- cefditoren
- cefetamet
- cefixima
- cefpodoxima
- cefprozil
- ceftibuten
- cefuroxima
• carbacefeme
- loracarbef
5. Monobactame - aztreonam
6. Peneme
• carbapeneme
- doripenem
- ertapenem
- imipenem
- meropenem
• peneme - faropenem
II. Antibiotice non beta- lactamice
1. Aminociclitoli
• spectinomicina
• transpecinomicina
2. Aminoglicozide
• amikacina
• gentamicina
• kanamicina
110
• netilmicina
• streptomicina
• tobramicina
3. Ausamicine- rifampicina
4. Chinolone
• chinolone
- cinoxacin
- garenoxacin
- acid nalidixic
• fluorochinolone
- ciprofloxacin
- clinafloxacin
- enoxacin
- fleroxacin
- gatifloxacin
- gemofloxacin
- levofloxacin
- lamefloxacin
- moxifloxacin
- norfloxacin
- sparfloxacin
- trovafloxacin
5. Inhibitori ai căii folaţilor

• sulfonamide
• trimetoprim
• trimetoprim + sulfametoxazola
6. Fosfomicine
• fosfomicina
7. Ketolode
• telitromicina
8. Lincosamide
• clindamicina
9. Lipopeptide
• daptomicina
• polimixine: colistin, polimixina B
111
10. Macrolide
• azitromicina
• claritromicina
• diritromicina
• eritromicina
11. Nitrofurani
• nitrofurantoin
12. Nitroimidazoli
• metronidazol
13. Oxazolidinone
• linezolid
14. Glicopeptide
• glicopeptide
- oritrovamicina
- vancomicina
• lipoglicopeptide
- dalbavancina
- teicoplanina
- telavancina
15. Fenicoli
• cloramfenicol
16. Streptogramine
• quinupristin + dalfopristin
17. Tetracicline
• doxiciclina
• minociclina
• tetraciclina
18. Glicilcicline
• tigeciclina
112
POSOLOGIA ŞI EFECTELE
ADVERSE ALE PREPARATELOR
ANTIMICROBIENE
113
PRINCIPALELE MEDICAMENTE ANTIBACTERIENE
Medicament Doză/24 h Nr. prize
Forme Cale Efecte adverse principale
Adulţi 24 h
Nefrotoxicitate, surditate, ameţeli. Crescute
în insuficienţa renală, deshidratare, asociere
im,
Amikacină fiole 15mg/kg 2-3 cu alte nefrotoxice, durată lungă. Scăzute la
iv
administrarea în doză unică. Blocadă neu-
romusculară (apnee).
Alergie, şoc anafilactic. Erupţie neurticariană,
caps., sirop po 0,75-2g/
Amoxicilină 3-4 mai ales la cei cu mononucleoză infecţioasă
fiole iv 200(400) mg/kg
sau leucemie limfatică cronică.
Amoxicilină+ tb, sirop po 0,75-1,5 g/4 g Rar diaree, icter, anafilaxie.
2-3
Acid clavulanic fiole i.v. amox. Erupţie ca la ampicilină.
Erupţie neurticariană mai ales la cei cu
tb, sirop po 1-3g/
Ampicilină 3-4 mononucleoză infecţioasă sau leucemie
fiole iv 100-400 mg/kg
limfatică cronică.
Ampicilină+ tb po
4-8 g ampic. 3-4 Erupţie ca la amoxicilină.
sulbactam fiole iv, im
114
Greţuri, vărsături, hepatită colestatică. Admi-
500 mg prima nistrată doar 3-5 zile, se concentrează foarte
caps., sirop po
Azitromicină zi, apoi 250 mg 1 mult în fagocite şi menţine concentraţii tera-
fiole iv
4 zile peutice în ţesuturile infectate timp de
10-14 zile.
Greţuri, vărsături, iritaţii venoase, creşteri ale
Azlocilină fiole iv. 8-24 g 3
aminotransferazelor, alergie.
Poate fi folosit în alergia la peniciline/ cefa-
Aztreonam fiole iv, im 1,5-8 g 3-4
losporine.
Carbeniclină
-indanil tb po 1,5-3g 4 Greţuri, vărsături, alergie.
(carindacilină)
caps,
Cefaclor po 1-2g 4 Greţuri, vărsături
sirop
caps,
Cefadroxil po 1-2g 1-2 Greţuri, vărsături, alergie.
sirop
caps,
Cefalelxin po 1-3g 4-6 Greţuri, vărsături, alergie.
sirop
Cefalotin fiole iv 2-12g 4-6 Greţuri, vărsături, diaree, alergie, flebită.
Cefamandol fiole im,iv 2-18g 4-6 Creştere uşoară a creatininei, flebită, alergie.
115
Cefapirin fiole iv 2-12g 4 Greţuri, vărsături, alergie, flebită, dureri musculare.
Cefatrizin caps po 1-2g 2 Greţuri, vărsături, diaree, poliartrită.
Greţuri, diaree, alergie, creşteri ale amino-
Cefazolin fiole im,iv 2-6g 2-3
transferazelor, flebită, dureri musculare.
Cefepim fiole iv 1-4g 2 Alergie.
Cefixim caps po 400mg 1-2 Intoleranţă digestivă, alergie.
Diaree, alergie, reacţie de tip disulfiram,
Cefmetazol fiole iv 4-8g 2-4
flebită, creşteri ale aminotransferazelor.
Cefonicid fiole iv,im 1-2 g 1 Diaree, alergie, flebită, creşterea creatininei
Diaree, alergie, reacţie de tip disulfiram,
Cefoperazon fiole im,iv 2-8 g 2
creşteri ale aminotransferazelor.
Ceforanid fiole iv,im 1-3 g 2 Greţuri, vărsături, alergie.
Cefotaxim fiole iv,im 2-12 g 2-4 Reacţie locală, alergie, diaree.
Diaree, alergie, creşteri ale aminotransfera-
Cefotetan fiole iv,im 2-4 g 2
zelor.
Flebită, alergie, creşteri ale aminotransfera-
Cefoxitin fiole iv,im 2-12 g 4-6
zelor, diaree.
Cefpiron fiole iv 2-4 g 2 Alergie.
Cefpodoxim tb, 200- Alergie, diaree, nefrită, hepatită, greţuri,
po 1-2
proxetil sirop 800mg vărsături.
116
tb,
Cefprozil po 0,5-2g 2 Bradicardie, alergie.
sirop
caps, po 2-4(6)g
Cefradin sirop po 4-6 Greţuri, vărsături, alergie, iritaţie locală.
fiole iv,im 2-8g
tb,
Cefroxadin po 1g 2 Intoleranţă digestivă, alergie, eozinofilie.
sirop
Iritaţie locală, alergie, ameţeală, creşteri ale
Ceftazidim fiole iv,im 2-6 g 2-3
aminotransferazelor.
Intoleranţă digestivă, ameţeli, convulsii,
Ceftibuten tb po 400 mg 1-2
leucopenie, alergii.
Alergie, iritaţie locală, creşteri ale aminotrans-
Ceftizoxim fiole iv,im 2-12 g 3-4
ferazelor
Ceftriaxon fiole iv,im 1-4 g 1-2 Iritaţie locală, alergie, diaree.
Cefturoxim fiole iv,im 2-4,5 g 3-4 Flebită, diaree, alergie.
Cefuroxim axetil tb po 0,5-1 g 2 Greţuri, vărsături, diaree, alergie.
Cicloserină caps po 0,5-1 g 2-4 Psihoze, neuropatii periferice, convulsii.
tb po
1-1,5 g/
Ciprofloxacin fiole iv 2 Greţuri, vărsături, icter.
400-800 mg
sol. oftalm. local
Claritromicină tb po 0,5-1 g 2 Greţuri, vărsături.
117
Claritromicină
tb po 0,5 g 1 Greţuri, gastralgii.
retard
caps., sirop po 0,6-1,8 g 2-4
Greţuri, vărsături, icter, diaree, colită pseudo-
Clindamicină fiole iv,im 1,8-2,4 g 2-4
membranoasă, alergie.
ung. local 2
caps. po
Cloramfenicol 2-6 g 4 Depresie medulară, greţuri, diaree, alergie.
ung. oftal. local
Cloramfenicol
fiole iv 2-6 g 4 Aceleaşi de mai sus.
hemisuccinat
caps. Greţuri, vărsături, diaree, alergie.
Cloxacilină po 1-2 g 4
sol.
caps. po 400 mg 4-6
Colistină Blocadă neuromusculară (apnee), oligurie,
fiole, iv,im 300 mg 2-4
(colistimetat) creşterea azotemiei.
sol. ORL local 1
Anemie, methemoglobinemie, greţuri, vărsă-
Dapsonă caps. po 100 mg 1
turi, neuropatii, alergii.
caps Greţuri, vărsături, diaree, alergie, cistită
Dicloxacilină po 1-2 g 4
sirop hemoragică, hemoragie gastrică.
Diritromicină tb po 500 mg 1 Intoleranţă digestivă, cefalee.
tb., sirop po 200 mg prima zi, Greţuri, colorarea dinţilor, hipertensiune intra-
Doxiciclină 2/1
fiole iv apoi 100 mg craniană la sugari.
118
caps. po 2,4 g
Eritromicină fiole iv 1-4g 4 Greţuri, vărsături, flebită.
ung. local
Diaree, greaţă, cefalee, flebite venoase,
Ertapenem sol. perfuz. iv 1g 1
somnolenţă, dispnee, erupţii.
Etambutol tb po 15-25 mg/kg 1 Nevrită optică, neuropatie periferică.
Etionamidă tb po 0,5-1 g 1-3 Greţuri, vărsături, neuropatie periferică.
fiole iv,im 6-15 (20)g Vărsături, diaree, erupţii, flebită, creşterea
Fosfomicin 2-3
tb po 3g fosfatazei alcaline.
tb
Furazolidon po 400 mg 2-4 Alergie, greţuri, vărsături.
sirop
fiole iv 1,5 g
Fusidic, acid 3 Intoleranţă digestivă, erupţii, icter.
tb po 1,5-3 g
Creşterea azotemiei, surditate, blocadă
fiole
iv,im neuro-musculară (apnee). Administrarea în
Gentamicină soluţie 3-5 mg/kg 1-3
local doză unică/24 ore se recomandă în perfuzie
oftal.
i.v. de 30 minute.
Imipenem + Convulsii, nefrotoxicitate, alergie, intoleranţă
fiole iv 1-4 g 4
cilastatin digestivă
Nefrotoxicitate, ototoxicitate, flebită. Adminis-
Isepamicină fiole iv,im 8-15 mg/kg 1-2 trarea în doză unică/24 ore se face în perfu-
zie i.v. de 30 minute.
119
300 mg
tb. po
Izoniazidă 900 mg 1 Hepatită acută, neuropatie periferică.
fiole im
3/7 zile
Nefrotoxicitate, surditate, blocadă neuromus-
fiole
im,iv culară (apnee). Administrarea în doză uni-
Kanamicină ung. 15 mg/kg 1-3
local că/24 ore se face i.m. sau în perfuzie i.v. de
oftal.
30 minute.
tb. Alergie, intoleranţă digestivă, cefalee, ame-
Levofloxacin po 250-1000 mg 1-2
suspensie ţeli, insomnie, convulsii, tendinite.
caps. po 1,5-2 g Diaree, colită pseudo-membranoasă, icter,
Lincomicină 2-4
fiole im, iv 1,8g alergie.
cp. po 400 mg, 600 mg Cefalee, diaree, greaţă, vomă, creşterea
Linezolid 2
sol. perfuz. iv 2mg/ml transaminazelor.
Lomefloxacin caps. po 400 mg 1 Fotosensibilizare.
Loracarbef tb po 400-800 mg 2 Greţuri, vărsături, alergie.
Mafenid pulbere local 1-2 Acidoză metabolică.
Meropenem fiole iv,im 1,5-3 g 3 Intoleranţă digestivă, alergie.
Metenamin tb,
po 1-4 g 3-4 Greţuri, vărsături, erupţii, disurie.
mandelat sirop
tb po
Cefalee, neuropatie periferică, efect de tip
Metronidazol fiole iv 0,75-2(4)g 2-4
disulfiram, greţuri, gust metalic.
ov.supozit. local
120
Mezlocilină fiole iv,im 6-24 g 4-6 Greţuri, vărsături, diaree, flebită.
tb po 200 mg Greţuri, vărsături, alergie, depunere în dinţi,
Minociclină 2
fiole iv 200-400mg sindrom vestibular.
Moxalactam
fiole iv 1-4 g 2 Greţuri, erupţii, alergie, pneumonie interstiţială.
(latamoxef)
Mupirocin ung. local - 3 Iritaţie locală: arsură, dureri, prurit.
tb po 1-4 g Hiperkaliemie, leucopenie, neutropenie,
Nafcilină 3-4
fiole iv,im 2-12 g flebită, alergie
Nalidixic,acid tb po 4g 4 Ameţeală, cefalee, greţuri, vărsături, alergie.
tb. po
Neomicină 3-12 g 3-4 Greţuri, vărsături, nefrotoxicitate, ototoxicitate
ung. local
Netilmicină fiole iv,im 4-6 mg/kg 1-3 Nefrotoxicitate, ototoxicitate.
Nitrofurantoin tb po 200-400 mg 4 Pneumonie de hipersensibilizare cronică sau acută.
Greţuri, cefalee, ameţeli, creşteri ale amino-
Norfloxacin tb po 800 mg 2
transferazelor.
tb po 400-800 mg Greţuri, cefalee, ameţeli, creşteri ale amino-
Ofloxacin 2
fiole iv 400-800 mg transferazelor.
caps po 2-4 g
Oxacilină 4 Alergie, neutropenie, nefrită.
fiole Iv,im 2-12 g
Paromomicină tb Intoleranţă digestivă,
po 3-4 g 3-4
(aminosidin) sirop ameţeli, cefalee, erupţii.
121
tb po 800 mg Intoleranţă digestivă alergie, mialgii, tulburări
Pefloxacin 2
fiole iv 800 mg de somn, trombocitopenie.
Penicilina G 1,2-2,4 1 la 3-4
fl. im Alergie, iritaţie locală.
(benzatin) mil. U săpt.
Penicilină G
fl. iv,im 2-20 mil.U 2-4 Alergie, convulsii, iritaţie locală.
(sodică/potasică)
Penicilina V caps. 1600000-
po 2-4 Greţuri, vărsături, diaree, limbă neagră.
(fenoximetil) sirop 3200000 U
Alergie, flebită, trombocitopenie, hipokalie-
Piperacilină fiole iv 6-24 g 4
mie, greţuri, diaree.
Piperacilină+ 12 g (pi- Alergie, flebită, trombocitopenie, hipokalie-
fiole iv 4
tazobactam peracilină) mie, greţuri, diaree.
Artralgii, hepatită, greţuri, fotosensiblizare,
Pirazinamidă tb po 15-30 mg/kg 1
creştere a acidului uric.
fiole im, iv Nefrotoxicitate, ameţeli, parastezii, flebită,
Polimixină B 1,5-3 mg/kg 2
ung. local. alergie
Pristinamicină tb po 2-3 g 2-3 Intoleranţă digestivă.
Greţuri, diaree, dureri abdominale, febră,
Rifabutin caps. po 300 mg 1-2
alergie, urină roşiatică.
Rifampicină caps. po 600-1200mg Hepatită, sindrom pseudogripal, urină roşiati-
1-2
(rifampin) fiole iv 600-1200 mg că
Roxitromicină tb po 300 mg 2 Alergie.
122
Spectinomicină fiole im 2g 1 Alergie, ameţeli, greţuri, frisoane, febră.
Spiramicină tb po 3 - 6.000.000 U 2 Intoleranţă digestivă, alergie.
Ototoxicitate, parestezii,
Streptomicină fiole im 1-2 g 1-2
Ameţeli, greţuri, nefrotoxicitate, alergie.
3-6
Sulfadiazină tb po 2-4 g Alergie, nevrite, hepatită, agranulocitoză, cristalurie
Sulfizoxazol tb po 4g 4 Ca la sulfadiazin.
Sulfametin 1 g prima zi,
tb po 1 Ca la sulfadiazin.
(sulfametoxidiazin) apoi 0,5 g
Alergie, febră, nefrotoxicitate, ototoxicitate,
Teicoplanină fiole iv 12(24) mg/kg 1
trombocitopenie.
Tetraciclină caps. po 1-2 g 4 Greţuri, hepatită, alergie.
Alergie, greţuri, vărsături, diaree, colită pseu-
Ticarcilină fiole iv, im 4-24 g 4-6 domembranoasă, trombocitopenie, leucope-
nie, convulsii, flebită.
Alergie, greţuri, vărsături, diaree, colită pseu-
Ticarcilină+
fiole iv, im 4-24g (ticarcilină) 4-6 domembranoasă, trombocitopenie, leucope-
Ac. clavulanic
nie, convulsii, flebită
Nefrotoxicitate, ototoxicitate, blocadă neuro-
Tobramicină fiole iv, im 3-5 mg/kg 1-3 muscularl (apnee), creşteri ale aminotransfe-
razelor.
fiole iv 1-2 g 2-4
Nefrotoxocitate, edem angioneurotic, ototoxi-
Vancomicină intrarah 5-10 mg 1
citate
sol. orală po. 2g 3-4
123
POSOLOGIA ŞI EFECTELE ADVERSE ALE MEDICAMENTELOR ANTIVIRALE
Principalele medicamente antivirale
Doză / 24 ore Nr. prize/
Medicament Indicaţii Forme Cale Efecte adverse principale
Adulţi 24 ore
po
tb Flebită, diaree, greţuri, vărsături,
Herpes-simplex iv 2-4 g
Aciclovir fiole 3-5 somnolenţă, agitaţie, alergie, creşteri
Varicela, Zoster Lo- 15-30 mg/kg
ung. ale aminotransferazelor.
cal
Greţuri, ameţeli, insomnie, anxietate,
Amantadină Gripă tb po 100-200 mg 1-2
confuzie, halucinaţii, hipotensiune
fiole iv 5 mg/kg La 1-2 săpt.
Nefrotoxocitate, diabet insipid, cefalee,
Cidofovir Citomegalie fiole intra- 20 µg La 6 săpt.
astenie fizică, greţuri, febră.
vitral
Pancreatită, neuropatie periferică,
Didanosină (ddl.
HIV tb po 250-600 mg 2 cefalee, greţuri, vărsături, diaree,
dideoxiinozin)
leucopenie.
Herpes-simplex
Diaree, ameţeli, artralgii, erupţie, febră,
Famciclovir Varicela, Zoster tb po 1,5 g 3
adenopatie.
Hepatită B
Nefrotoxicitate, diabet insipid, cefalee,
Foscarnet Citomegalie fiole iv 180 mg/ kg 3 greaţă, febră, convulsii, leucopenie,
creşteri ale amino-transferazelor.
124
Neutropenie, trombocitopenie, febră,
fiole iv
greţuri, vărsături, diaree, dureri abdomi-
Ganciclovir Citomegalie implant 10 mg/ kg 2
nale, erupţii, dez-
ocular
lipire de retină
sol.
Idoxuridină Herpes simplex ung. local 6-10 Iritaţie conjunctivală.
oftal.
caps Nefrolitiază, greaţă, vărsături, diaree,
Indinavir HIV po 2400 mg 3
pulb. subicter, cefalee, neutropenie, anemie.
Hepatită B,C,D im, Sindrom pseudogripal, astenie, inape-
Interferon
Veruci fiole sc 3 – 10000000 U 3-7/săpt. tenţă, greţuri, vărsături, hipo/ hipertiroi-
Alfa 2a/2b
genitale local die.
Pegintron/
Hepatită C fiole Im 180 µg 1/săpt. Idem
Pegasys
Lamivudină HIV caps Cefalee, indispoziţie, greţuri, vărsături,
po 100 mg 1
(3TC) Hepatită B sirop diaree, neuropatie, pancreatită (la copii).
tb
Nelfinavir HIV po 250 mg 3 Diaree.
pulb.
Erupţii, creşteri ale
Nevirapin HIV tb po 200-400 mg 2
aminotransferazelor.
Veruci sol.
Podofilox local 2 Arsură, prurit, inflamaţie, ulceraţie
genitale 0,5%
Virus respir.
sinciţial aerosoli inhalare 1
Hepatită C tb. po 800-1200 mg 2
Ribavirină Febră fiole iv 4000 mg 4 Conjunctivită, erupţie, anemie.
Lassa
Rujeolă?
Gripă ?
125
Greţuri, vărsături,
Gripă A
Rimantadină tb po 200 mg 1-2 insomnie, cefalee,
Hepatită C(?)
anorexie
caps Greţuri, vărsături, slăbiciune, creştere a
Ritonavir HIV po 1200 mg 2
sirop trigliceridelor
Saquinavir HIV caps po 1800 mg 3 Diaree, greaţă, cefalee
Neuropatie, greţuri, vărsături, diaree,
Stavudină tb.,
HIV po 60-80 mg 3 dureri abdominale, pancreatită, erupţii,
(d4T) sirop
creşteri ale aminotransferazelor
Herpes sol.
Trifluridin local 10-12 Arsuri, edem palpebral
Simplex oftal.
Greţuri, vărsături,
Herpes simplex somnolenţă, agitaţie,
Valaciclovir caps po 2-3000mg 2-3
Varicela, Zoster alergie, creşteri ale
aminotransferazelor
fiole iv 15 mg/kg 1 Neurotoxicitate, megaloblastoză,
Herpes simplex
Vidarabină ung. local 2-3 conjunctivită, efecte
Varicela, Zoster
oftal. teratogenice
Zalcitabină Neuropatie, hepato-toxicitate, greţuri,
HIV1,
(ddC,dideo- tb po 2,25 mg 3-4 vărsături, erupţii, stomatită, anemie,
HIV2
xicitidin) creşterea amilazelor.
caps
Zidovudin Anemie, neutropenie, macrocitoză,
HIV sirop po 600 mg 2-3
(AZT) cefalee, greţuri, indispoziţie.
fiole iv 6(12) mg/kg 6
126
POSOLOGIA ŞI EFECTELE ADVERSE ALE MEDICAMENTELOR ANTIFUNGICE
Principalele medicamente antifungice
Doză/ 24 ore Nr. prize/

Medicament Formă Cale Efecte adverse principale
Adulţi 24 ore
Febră, greţuri, vărsături, flebită, stop

0,3-1,5 mg/kg cardiorespirator, nefrotoxicitate, hepatită,
Amfotericină B fiole iv doză totală 1 agranulocitoză, erupţii, alergie. Amfoteri-
≤2-2,5 g cină B liposomală sau complex lipidic are
o toleranţă superioară.
Clotrimazol ung. local - 1-5 Iritaţie locală, prurit
Greţuri, vărsături, diaree, leucopoenie, trom-
Flucitozină caps po 200-600 mg/kg 4 bocitopenie, creşteri ale aminotransferazelor
şi ale creatininei.
Cefalee, greţuri, erupţii, creşteri ale amino-
po
Fluconazol tb 100-200 mg 1 transferazelor, alopecie hepatotoxicitate,
iv
alergie
127
tb Intoleranţă digestivă,
Griseofulvină po 375-750 mg 1
fiole fotosensibilizare, urticarie
Intoleranţă digestivă,
Itraconazol tb po 200-600 mg 1
cefalee, erupţii, oboseală
tb po Intoleranţă digestivă, somnolenţă, febră,
Ketoconazol 200-400 mg 1
ung. local hepatotoxicitate, erupţie
iv
fiole 3
Miconazol Intra- 0,6-1,8 g Alergie, şoc, dureri anginoase
ovule 1
vagin.
tb.
Natamicină suspen- po 400 mg. 4 Greţuri, vărsături.
sie
tb po
800000- Rar iritaţie orală,
Nistatin 4-5
500000 U intoleranţă digestivă.
ung. local
Seleniu,
loţiune local - 1 Iritaţie locală, decolorarea/ căderea părului
sulfură
tb. po
Terbinafin 1g 4 Iritaţie locală, prurit, intoleranţă digestivă
ung. local
Tolnaftat ung. local - 2 Iritaţie locală.
128
ATITUDINEA DE URGENŢĂ ÎN
REACŢIILE DE SENSIBILIZARE
LA ANTIBIOTICE
129
Ca în cazul oricărui preparat medicamentos, dar în mod particular pentru anti-
microbiene, farmacovigilenţa ne obligă la depistarea precoce, neutralizarea şi
declararea efectelor adverse. Cauzele acestor efecte sunt numeroase fiind
generate de erorile în aplicarea terapiei sau sunt dependente de particularităţile
structurale şi de farmacodinamia preparatelor. Mecanismele care stau la baza
efectelor adverse după administrarea unui antibiotic sunt de hipersensibilizare,
biochimice sau toxice, fototoxicitate, interferenţa cu procesele fiziologice meta-
bolice. În practică pot fi întâlnite efectele adverse sistemice, inerente prin admi-
nistrarea preparatului ceea ce obligă la acordarea unei atenţii deosebite (ami-
noglicozide: oto- şi nefrotoxicitate; fosfomicine: hipokalemie; rifampicine: pertur-
bări enzimatice, coloraţia secreţiilor; tetracicline şi chinolone: fototoxicitate) cât şi
efecte adverse imprevizibile (alergie, fotosensibilizare, tendinopatii etc). Toate
aceste aspecte cer vigilenţă atunci când recomandăm sau administrăm un
tratament cu antibiotice având permanent în vedere posibilitatea apariţiei unui
efect advers iar în cazul instalării lui este recomandată consemnarea în documen-
tele medicale şi informarea celor care monitorizează aceste fenomene.
130
Efecte adverse înregistrate la diverse grupe de antibiotice
( după E.Pilly, APPIT, 2000)
Betalactamine Aminoglicozide Macrolide Chinolone Cicline
Hipersensibilizare Fototoxic.;
Dermatologice Fototox. fotosens.
(+++) fotosensibil.
Şoc anafilactic +
Afectarea SNC Toxicitate cohleară şi Afectarea
Neurologice vertij
(supradozaj) vestibulară SNC
Nefropatie
Renale Toxicitate tubulară
imunoalergică
Pulmonare Minocicline
Citopenie, hipopro-
Hematologice
trombinemie
Diaree, colita
Gastro-
pseudomembra- Diaree,CPM CPM Gastrită, diaree
intestinale
noasă (CPM)
Hepatită,
Hepatice Ac.clavulanic interacţiuni
metabolice
Artromialgii
Reumatologice
tendinopatii
131
Antibioticele produc fenomene alergice, cel mai frecvent minore :
Clasificarea reacţiilor alergice
Tipul Mecanisme Momentul Manifestarea clinică

I IgE Imediat Urticarie, bronhospasm, anafilaxie
II Citotoxic Tratament de durata, Anemie hemolitică, nefrite

doze crescute
III Complexe imune Idem Boala serului, febra medicamentoasă
IV Limfocit T Variabil Dermatita de contact
Idiopatic necunoscut idem Manifestări variabile (cutanate)
132
În caz de alergie la PENICILINĂ în antecedente :
- precizaţi cu exactitate şi mentionaţi pe foaia de observaţie a
bolnavului produsul care poate induce reacţia de tip alergic ;
- precizaţi dacă este o alergie sau numai o intoleranţă la antibiotic ;
- precizaţi tipul reacţiei consemnată în antecedente (anafilaxie,
boala serului, manifestări cutanate, discrazie sanguină etc.)
În caz de alergie la PENICILINĂ / CEFALOSPORINE, de tip imediat :

- se va ţine cont de gravitatea acestui tip de alergie şi de reacţii-
le încrucişate între diferitele BETA-LACTAMINE ;
- utilizarea : PENICILINEI, AMINOPENICILINELOR, UREIDO-
PENICILINELOR,CEFALOSPORINELOR, CARBAPENEME-
LOR este CONTRAINDICATĂ !
În caz de alergie la PENICILINĂ, de tip tardiv :

- poate fi admisă administrarea unei beta-lactamine numai în
caz de urgenţă, ca tratament de scurtă durată sau tratament în
doză unică (sau cu scop prevenţional ) ;
- evoluţia benignă a efectelor secundare şi frecvenţa lor redusă
(8%)
- reacţii încrucişate între PENICILINE şi CEFALOSPORINE de-
termină ca utilizarea lor să fie inofensivă .
133
ANTIBIOTICE UTILIZATE ÎN CAZ DE ALERGIE LA
BETA-LACTAMINE
Coci Gram-pozitiv CEFAZOLIN în alergie minoră
CEFUROXIM în alergie majoră
VANCOMICINA
ERITROMICINA şi derivaţi
CLINDAMICINA
Bacili Gram-negativ CHINOLONE
AZTREONAM
AMINOGLICOZIDE
CARBAPENEME dacă alergia este minoră
Anaerobi METRONIDAZOL
CLINDAMICINA
CLORAMFENICOL
DESENSIBILIZAREA LA BETA-LACTAMINE
În cazuri particulare se poate recomanda o schemă de desensibilizare
la beta-lactamine. SOLICITAŢI OPINIA INFECŢIONISTULUI şi ALER-
GOLOGULUI !
134
PROTOCOL
ATITUDINEA DE URGENŢĂ
ÎN ŞOCUL ANAFILACTIC
Diagnosticul trebuie precizat în maximum 20 secunde

1. Evaluarea semnelor vitale
• Sunt căile respiratorii libere ?
• Pacientul respiră?
• Există activitate cardiacă ?
2. Evaluarea cardio-circulatorie
• Frecvenţa periferică
• Presiunea venoasă la nivelul jugularei (palpare)
• Temperatura şi culoarea tegumentelor
• Reumplerea capilară
3. Evaluarea neurologică
• Bolnavul este conştient?
Terapia de urgenţă
1. Poziţia în clinostatism cu membrele inferioare ridicate
mai sus decât planul orizontal
2. Prinderea urgentă a unei vene. Dacă nu este posibil se
alege calea de administrare subcutană
3. ADRENALINĂ 1/10.000 (fiolă)
1ml = 1mg
doza : 0,5 - 1ml sc. (indiferent de vârstă) sau 1 fiolă +
9 ml ser fiziologic = 10 ml - administrare 2,5 ml i.v. lent
135
4. HEMISUCCINAT DE HIDROCORTIZON
7 mg/kg corp (fiola = 25 mg)
doza : V fiole i.v., vârsta sub 7 ani ,
X fiole i.v, vârsta sub 17 ani,
X- X II fiole i.v. adulţi
Sau METILPREDNISOLON 2mg/kg corp (fiola 50 mg)
5. MIOFILIN - TEOFILINA (bronhospasm)
doza : 5 mg./kg corp i.v. (fiola de 10 ml/240 mg)
SALBUTAMOL spray - 2 pufuri
6. ROMERGAN (fiole 2 ml/30mg)
doza: 1mg/Kg corp i.m = 2 fiole i.m. profund (adult)
7. OXIGEN
8. PERFUZIE VENOASĂ: DEXTRAN /SER FIZIOLOGIC
9. ASPIRAŢIE + PIPA GUEDEL
136
ANTIBIOTICOPREVENŢIA
ÎN CHIRURGIE
137
Materialul acestui capitol cuprinde atât principiile generale privind
antibioticoprevenţia în chirurgie cât şi unele “întrebări rămase fără răspuns”.
Cu toate că există numeroase date disponibile referitoare la aspectele
complexe întâlnite în practica antibioticoprevenţiei, bazate pe studii bine
argumentate, totuşi ne rămâne să clarificăm acele incertitudini care
persistă atât legate de pacient cât şi de practica chirugicală sau de însuşi
preparatul antibiotic. Recomandările existente în prezent, validate de
societăţi medicale de specialitate recunoscute, chiar dacă lasă o “fereastră
deschisă’’ spre noi reglementări totuşi nu trebuie ignorate sau uitate
deoarece, în acest caz, riscul infecţiilor nosocomiale poate creşte dramatic.
138
PRINCIPII GENERALE
Aceste principii au fost stabilite pe baza rezultatelor cercetărilor
prospective randomizate, care au cuprins un număr mare de persoane
înrolate în studiu, realizate în deceniile şase şi şapte. Ulterior,
metaanalizele au confirmat aceste principii. În anul 2005 o punere la punct
a recomandărilor existente efectuată de către experţi americani nu au adus
modificări esenţiale a ceea ce a fost stabilit prin conferinţele de consens din
anul 1999. Scopul antibioticoprofilaxiei în chirugie este de a preveni sau
diminua incidenţa infecţiilor nosocomiale postoperatorii (INP). Obiectivul
nu este de a diminua la modul absolut toate INP dar, în mod special, a
celor cu localizare la distanţă faţă de locul intervenţiei: prevenţia acestui tip
de infecţie se bazează pe respectarea igienei şi regulilor fundamentale ale
antisepsiei. Bine înţeles antibioticoprevenţia nu înlocuieşte obligaţia de
respectare a acestor reguli. Tipurile de chirurgie se grupează în 4 clase aşa
cum a fost propus în urma cu 40 de ani de către ALTEMEYER.
CLASELE CHIRUGICALE ÎN FUNCŢIE DE RISCUL INFECŢIOS

CHIRURGIE CURATĂ
Plagă primitivă închisă, fără drenaj
Fără zone inflamatorii chirurgicale
Fără deficienţe de antisepsie
Fără deschiderea tractului digestiv, aerian sau genito-urinar
CHIRURGIE CURATĂ-CONTAMINATĂ
Deschiderea tractului digestiv, aerian, genito-urinar în condiţii controlate
Deficienţe minore de asepsie
Drenaj
CHIRURGIE CONTAMINATĂ
Secreţii biliare sau urinare
Deficienţe importante de asepsie
Zonă inflamatorie chirurgicală
Plagă traumatică recentă
139
CHIRURGIE MURDARĂ
Cantaminare cu fecale
Zonă chirurgicală purulentă
Perforaţia unui viscer abdominal
Plăgi devitalizate, necrotice
2 Antibioticoprofilaxia se aplică în cazul situaţiilor de chirugie de

clasa I (curate) sau de clasa II (curat contaminată). În cazul chirugiilor
de clasa III şi IV (contaminate şi murdare) este nevoie de o
antibioticoterapie precoce, ceea ce diferă de antibioticoprofilaxie atât ca
durată cât şi ca alegere a preparatelor aplicate.
2 Momentul alegerii antibioticoprevenţiei, în raport cu gestul operator,
a fost precizat încă din anii '60. Este obligator ca nivelul tisular al
antibioticului să fie mult sub CMI necesară neutralizării microorga-
nismelor care pot fi prezente la nivelul inciziei chirugicale.
2 Antibioticoprevenţia trebuie realizată în primele 30-60 de minute
care preced începerea oricărui gest chirugical, respectiv incizia
chirurgicală. Această regulă a fost reafirmată şi în recentele puneri la
punct a protocoalelor americane. Numai în cazul cezarienei se poate face o
derogare de la acesta regulă, antibioticul fiind administrat imediat după
extracţia copilului, dar în cele mai multe cazuri antibioticul este efectiv
injectat cu mai puţin de 30 de minute după incizia chirugicală şi ca urmare
îşi păstreaza eficacitatea. Din considerente practice, legate în special de
dificultăţile cotidiene întâlnite în ceea ce priveşte respectarea orarelor
programelor operatorii, antibioticoterapia nu este începută decât în
blocul operator şi numai dacă vom şti cu exactitate ora la care bolnavul va
fi operat.
2 Cel mai frecvent este realizată pe cale intravenoasă şi este indicat
de a se injecta antibioticul cu mai multe minute inaintea administrării
medicamentelor utilizate la inducerea anesteziei, mai ales pentru
depistarea responsabilităţii acelui preparat care ar produce reacţii alergice.
2 Un alt principiu în ceea ce priveşte durata antibioticoprofilaxiei
este de a nu fi menţinută mai mult de 24h; în mod excepţional ea nu va
fi prelungită mai mult de 48h. Motivele acestei limitări a duratei
140
antibioticoprofilaxiei sunt duble: este demonstrat faptul că durata mult mai
prelungită nu ameliorează acţiunile de prevenţie a IPO sau chiar din contră,
antrenează o rapidă apariţie a rezistenţelor bacteriene la nivelul florei
organismului. Portajul de bacteriii rezistente de către pacient poate persista
o lungă perioada de timp. Noţiunea cea mai importantă de reţinut în ceea
ce priveşte acestă durată a antibioticoprofilaxiei este cea de a acoperi toată
perioada operatorie menţinând nivelurile tisulare înalte până la sfârşitul
actului chirugical. Este indispensabil ca nivelul antibioticelor la nivelul
peretelui să fie încă foarte crescut până în momentul închiderii. Acesta
impune ca pentru toate intervenţiile de lungă durată reinjectările de
antibiotice să se realizeze ţinându-se cont de durata medie de viaţă a
antibioticului utilizat.
DURATA MEDIE DE VIATA A PREPARATELOR UTILIZATE IN

ANTIBIOTICOPREVENTIA DIN CHIRURGIE
Cloxacilina 45 min.
Cefamandol/ Cefuroxime 60-70 min.
Amino Peniciline + Inhibitori de betalactamaze 60 minute
reinjectare
şi peste 2 h
Cefazolin 100 min.
Clindamicina 120-150 min.
reinjectare
şi peste 4 h
Vancomicina 6h (3-12h)
fără reinjectări
2 În ceea ce priveşte alegerea preparatelor, este relativ simplu în

chirurgia curată: microorganismele care sunt mai frecvente sunt:
Staphylococcus aureus şi Staphylococcus coagulaso – negativ, în mod
special cel de tip epidermidis. În cea mai mare majoritate a cazurilor
antibioticul trebuie să fie activ pe stafilococii sensibili la oxacilină. În aceste
condiţii preparatele alese sunt reprezentate prin: oxaciline sau celafo-
sporine de 1 sau a 2-a generaţie. Celafosporinele de generaţia a 2-a au o
141
mai bună difuziune tisulară şi o durată medie de viaţă mai lungă decât alte
molecule, ceea ce a făcut să aibă un loc prioritar în antibioticoprofilaxia din
chirurgia curată (cardiacă, vasculară, ortopedică).
Pentru chirurgiile curat contaminate microorganismele implicate, în
afară de stafilococi, pot varia în funcţie de tipul de chirurgie. Astfel pentru
chirurgia abdominală, cu deschiderea tubului digestiv, microorganismul cel
mai frecvent este Escherichia coli. Trebuie subliniat că acest microorga-
nism este în prezent mult mai rezistent faţă de acum 15 ani: cunoaştem
totodată că frecvenţa valorilor intermediare şi de rezistenţă ale CMI a
acestui agent patogen pentru asocierea amoxicilină – ac. calvulanic. E. coli
este în egală măsură una din bacteriile care trebuie cuprinsă în spectrul
antibioticelor utilizate în chirurgia urologică. În mod global, în ansamblul
acestor chirurgii de clasa II, asocierea amoxicilină - ac. clavulanic face
parte dintre recomandăriile atât ale societăţilor europene de specialitate cât
şi cele americane. Această moleculă poate fi înlocuită printr-un alt antibiotic
cum ar fi Cefoxitin şi în multe cazuri printr-o cefalosporină de a 3-a
generaţie cum ar fi Cefotaxima. O alternativă este reprezentată de
asocierea unei cefalosporine de 1 generaţie cu un imidazol.
2 La pacienţii care prezintă alergie la beta-lactamine pentru
antibioticorpofilaxia în chirurgia curată a fost propusă utilizarea
vancomicinei şi pentru chirugia curată - contaminată o asociere de
aminoglicozide-imidazol. Un alt tip de asociere folosită în SUA este
clindamicină + amiozide dar în Europa, cum ar fi exemplul Franţei,
clindamicina este utilizată în mod excepţional.
Este de subliniat faptul că nici un tip de studiu nu a demonstrat că
moleculele noi sunt mai eficiente în reducerea frecvenţei IPO faţă de cele
utilizate în trecut şi putem afirma chiar contrarul. Utilizarea moleculelor noi
duce la creşterea riscului de apariţie a rezistenţei la antibioticele care sunt
utilizate cel mai frecvent în tratamentul infecţiilor postoperatorii.
Principiile enunţate sunt relativ simple şi cunoscute de cea mai

mare parte a specialiştilor anestezişti, de terapie intensivă sau a
chirurgilor. Cu toate acestea respectarea lor rămâne încă un deziderat.
142
INTREBARI CARE PERSISTĂ ÎN PRACTICA
ANTIBIOTICOPREVENŢIEI DIN CHIRUGIE
Persistă încă numeroase întrebări privind antibioticoprevenţia care se
referă atât la pacientul însuşi, la chirurg şi la molecula de antibiotic.
În ceea ce priveşte pacientul, toate recomandările sunt îndreptate
către pacientul cu spitalizare de lungă durată, cu spitalizare în reanimare
sau în centrele de îngrijiri pentru bolnavii cronic. Aceste circumstanţe
favorizează portajul, eventual de lungă durată, şi în special a bacteriilor
rezistente la antibioticele frecvent utilizate (bacterii multiplurezistente –
BMR). În multe recomandări se precizează că este important să se ţină
cont de factorii de risc care induc imunodepresia pacientului: diabet
dezechilibrat, denutriţia, corticoterapia, chimio şi radioterapia care precede
intervenţia. Aceste noţiuni sunt totdeauna bine exprimate dar nu
mobilizează în sensul aplicării strategiilor practice universal acceptate.
Motivul este dealtfel foarte simplu: este indispensabil de a se propune
protocoale adaptate “la condiţiile locale” ale spitalului unde se practică
intervenţia chirurgicală. Astfel singurele recomandări pertinente pentru
această categorie de pacienţi este de a se propune recomandări locale,
dictate de practicienii spitalului în funcţie de ecologia centrului unde sunt
recrutaţi pacienţii. Bineînţeles o a două recomandare merită de a fi
asociată: derogările de la protocoalele uzuale trebuie să fie efectuate în
mod excepţional şi în circumstanţe bine definite.
În ceea ce priveşte tipul de chirurgie, câteva precizări trebuie
făcute, mai ales în ceea ce priveşte chirugia ortopedica şi urologică.
Pentru neurochirurgie dezbaterile în ceea ce priveşte utilitatea
antibioticoprofilaxiei în cazul craniotomiilor este considerată în prezent
depăşită; această antibioticoprofilaxie are eficienţă în prevenirea IPO dar
nu se dovedeşte a fi eficientă în prevenţia meningitelor postoperatorii.
Totodată antibioticoprofilaxia este indicată în caz de efectuare a unei
deviaţii ventriculare; ea poate fi eventual înlocuită prin utilizarea unui
material de derivaţie impregnat cu antibiotic.
În urologie, eficacitatea antibioticoprofilaxiei a fost demonstrată în
cazul rezecţiilor trensuretrale şi în biopsiile de prostată. În mod contrar,
până în 2007 nu au fost efectuate mari studii prospective randomizate
143
pentru a demonstra eficienţa antibioticelor în cazul nefrectomiilor: În
continuare fiecare centru spitalicesc elaboreaza protocoale cu recomandări
cu caracter local.
În ceea ce priveşte antibioticul însuşi persistă 2 probleme majore:
rolul antibioticoterapiei locale (cum ar fi cimentul impregnat cu antibiotice în
ortopedie) şi rolul quinolonelor în anbioticoprofilaxie.
Cimentul impregnat cu antibiotice este frecvent utilizat mai ales în
cazul protezelor de şold, în completarea antibioticoterapiei generale. Un
important studiu observaţional a raportat rezultatele obţinute pe cazurile de
artroplastie înregistrate din anul 1987, cuprinse în registrul norvegian. A
fost demonstrat faptul că utilizarea antibioticoterapiei sistemice şi a
cimentului impregnat cu antibiotice a permis reducerea semnificativă a
infecţiilor postoperatorii şi a incidenţei reintervenţiilor.
În oftalmologie nu există dovezi prin rezultatele studiilor prospective
randomizate deoarece frecvenţa infecţiilor postoperatorii este destul de
redusă după intervenţiile specifice din acestă specialitate. De aceea
recomandările stabilite în 1999 rămân valabile şi în preznt. Un studiu
retrospectiv suedez efectuat pe mai mult de 45.000 de operaţii pentru
cataractă demonstrează importanţa asocierii unei antibioticoterapii intra-
oculare realizate la sfârşitul intervenţiei chirurgicale.
Quinolonele, ţinând cont de caracteristicile lor de biodisponibilitate,
sunt recomandate în antibioticoprofilaxia din chirurgia oftalmologică şi
urologică. Utilizarea în oftalmologie este justificată deoarece quinolonele
sunt în mod real singurele antibiotice care permit o penetrare corectă la
nivelul ţesuturilor ochiului, în afară de imipenem care însă nu poate fi
propus în scopul realizării profilaxiei. În alte chirurgii este rezonabil să se
limiteze la maximum utilizarea quinolonelor ca urmare a riscului evident
demonstrat de aparitie a rezistenţei, chiar dacă pentru profilaxie nu este
administrată decât o singură injectare pe zi.
CONCLUZII
2 Principiile generale în ceea ce priveşte antibioticoprofilaxia în
chirurgie sunt cunoscute de mai multe decade. Cu toate acestea este
absolut necesară reactualizarea acestor informaţii insistându-se asupra
144
practicilor corecte stabilite pe baza rezultatelor studiilor prospective
randomizate şi a medicinei Bazate pe Dovezi.
2 Din păcate aceste principii sunt încă frecvent neaplicate ceea ce o
demonstreaza toate studiile de evaluare reală a antibioticoprofilaxiei.
2 Câteva controverse persistă, dar se pare că acestea rămân încă
greu de rezolvat; în numeroase cazuri intervin aspectele legate de
particularităţile de ecologie locală a spitalului şi caracteristicile pacienţilor
internaţi. În aceste condiţii, recomandările acceptate peste tot sunt dificil de
formulat; una din soluţii a constat în întocmirea unor protocoale locale care
să ţină cont de particularităţile înregistrate în ceea ce priveşte evoluţia, din
punct de vedere ecologic, nu numai a IPO dar în egală măsură pentru toate
infecţiile nosocomiale din unitatea spitalicească respectivă.
PRINCIPIILE ANTIBIOTICOPREVENŢIEI ÎN CHIRURGIE

1. Antibioticul trebuie să fie activ pentru majoritatea agenţilor patogeni
responsabili de o posibilă infecţie peri-operatorie;
2. Concentraţia antibioticului la niveluri tisulare crescute trebuie obţinută
înaintea perioadei de invazie şi în timpul intervenţiei ca şi pe
întreaga sa durată ;
3. Prima administrare de antibiotic se face pre-operator, odată cu
inducerea narcozei;
4. Administrarea antibioticoprevenţiei cu o zi sau mai multe zile înaintea
actului chirurgical este inutilă !
5. Iniţierea antibioticoprevenţiei în perioada post-operatorie este ineficace!;
6. Doza de antibiotic trebuie sa fie suficientă: ex. CEFAZOLIN- 2g pentru
pacienţii cu greutatea de >50 kg şi 1g la cei <50 kg (în cazul unei
intervenţii de lungă durată sau cu pierderi sanguine masive de peste
1,5l se administrează antibiotic intraoperator câte 1g CEFAZOLIN la 3 ore)
7. Antibioprevenţia trebuie să fie de scurta durată, să nu depăşească 24h
cu excepţia chirurgiei toracice unde se acceptă o perioadă de 48h
8. Administrarea în doză unică de antibiotic este tot atât de eficace ca şi
administrarea timp de 24h;
145
9. Dacă se depistează un proces infecţios deja constituit în cursul
intervenţiei este obligatorie administrarea antibioticului în scop te-
rapeutic;
10. Se va alege pentru efectuarea antibioticoprevenţiei o CEFALO-
SPORINĂ DE GENERAŢIA 1-A sau 2-A ;
11. În condiţiile asocierii infecţiei cu anaerobi se administrează şi un
antibiotic eficace pentru acesti agenţi patogeni (ex.metronidazol)
Indicaţii Antibiotic Comentariu
CEFUROXIM 1,5g x 2 i.v. Alergie severă la β-lactamine :

Chirurgie
CEFAMANDOL 2g x 4 i.v. CLINDAMICINA: 3 x 600 mg
cardiacă
(8 administrări în 48 h) + AZTREONAM : 3 x 2g
Chirurgie CEFAZOLIN 2g i.v. , apoi
idem
vasculară 1g x 2 i.v. (3 administrari)
Chirurgie ORL
CEFAZOLIN 2g apoi 1g x Alergie severă la β-lactamine :
(oro-faringe şi laringe,
2 i.v. (3 administrări) CLINDAMICINĂ 3 x 600 mg
teren neopazic)
Chirurgie stoma-
tologică (fracturi idem idem
de masiv facial)
ANTIBIOTICOPREVENŢIA – PROTOCOL
Prevalenţă
Tipul chirurgiei Intervenţtia Prevenţia
IPO
Aseptica + material Fără pătrunderea
1-5% da
protetic/ dispozitive în tract respirator
Pătrunderea în
Aseptică - contaminată 8-15% da
tract respirator
Traumatism acut, ruptură
Contaminată 15-20% da
de organ
Plăgi, traumatisme, ţes. Tratament
Septică devitalizate, corpi străini, 30-40% antibiotic
contaminare intensă anticipat
După M. Angelescu, terapia cu antibiotice, Ed. Medicală Bucureşti, 1998
146
Factori care influenţează riscul infecţiilor de plagă operatorie
Terenul : vârsta, obezitatea, Pregătirea pre-operatorie: duş cu

statusul nutritional, co-morbidităţi, antiseptice, tehnică de epilare, intervalul cât
infecţii prealabile mai scurt între momentul epilării şi intervenţie
Durata spitalizării pre-operatorii Intervenţia: tipul câmpurilor utilizate,
experienţa echipei chirurgicale, hemostază,
hematoame, durata intervenţiei, drenajul
plăgilor operatorii
Intervenţia Preparatul Posologia Durată
Exereză CEFAZOLIN 2g preoperator, apoi 24 h

pulmonară 1g/8h postoperator
CEFAMANDOL 1,5g preoperator, apoi 24-48 h

0,75g/6h postoperator
CEFUROXIM 1,5g preoperator, apoi 24h

0,75g/6h
Doză
Chirurgia mediastinului idem idem
unică
Plagă toracică idem idem 24h
Drenaj toracic Fără antibiotic
Mediastinoscopie Fără antibiotic
După E. Pilly, APPIT - Antibioprophylaxie en chirurgie, 2000
147
SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE IAŞI
SPCIN - SECŢIILE DE CHIRURGIE şi ATI
PROTOCOL 2007
PREVENIREA INFECŢIILOR NOSOCOMIALE POSTOPERATORII
PREVENŢIA PREOPERATORIE
- limitarea duratei de spitalizare (explorări preoperatorii în ambulator)
- tratamentul unor infecţii preexistente
- igiena preoperatorie (baie + săpun bactericid;epilare cu aparat elecric)
PREVENŢIA ÎN BLOCUL OPERATOR

PREGĂTIREA PACIENTULUI
- spălarea unei zone întinse unde se va practica intervenţia + săpun bactericid
- clătire
- aplicarea antisepticului
PREGĂTIREA ECHIPEI
- după protocolul de spălare a mâinilor
- după protocolul de echipare cu echipament steril
PREGĂTIREA SĂLII DE OPERAŢIE ŞI A MATERIALELOR
- grafic cu programarea timpilor de igienizare şi sterilizare a sălii şi materialelor
- controlul sistemului de aerisire a sălii
- verificarea periodică a indicatorilor de sănătate
- limitarea personalului din sală la cel absolut necesar
- evitarea intrării/ieşirii din sală în timpul intervenţiei
- alegerea câmpurilor operatorii după calităţile tehnice
- limitarea duratei intervenţiei
- tehnici corecte de hemostază / evitarea constituirii hematoamelor
- drenajul plăgii operatorii
ANTIBIOTICOPREVENŢIA - protocol
PREVENŢIA POSTOPERATORIE
- asepsie riguroasă
- utilizarea sistemelor închise de aspirare
- limitarea manipulării drenurilor
- asepsia pansamentelor
148
PRINCIPII DE ANTIBIOTICO-
TERAPIE ÎN INFECŢII
RESPIRATORII COMUNITARE
ŞI NOSOCOMIALE
149
În dirijarea antibioticoterapiei este important ca preparatul utilizat să cuprindă
spectrul de acţiune asupra agentului patogen responsabil de infecţia
declanşată. Iniţial antibioticul este ales pe criterii de probabilitate (tratament
de primă intenţie), urmărind a fi schimbat, numai dacă evoluţia clinică şi
datele ulterioare de laborator atestă ineficacitatea lui. În infecţiile mono-
bacteriene antibiograma pentru germenii responsabili cunoscuţi este un
reper deosebit de important. Administrarea antibioticului (calea şi modul de
administrare) trebuie minuţios alese după criteriile considerate ca
« standarde de aur ».
150
PNEUMONIA COMUNITARĂ
ETIOLOGIA BACTERIANĂ POSIBILĂ ÎN PNEUMONIA COMUNITARĂ
Expunerea la factorul de risc Agentul patogen posibil
Steptococcus pneumoniae, Haemophilus

boala obstructivă cronică influenzae, M.catarrhalis, Legionella spp,
bacterii gram-negativ (BGN)
vârsta < 25 ani Mycoplasma, Chlamydia pneumoniae
vârsta >60 de ani Str. pneumoniae, H.influenzae
tabagism H.influenzae, M.catarrhalis
Str. pneumoniae, Klebsiella pneunoniae,

alcoolism
Mycobacterium tuberculosis
S.aureus, anaerobi, M.tuberculosis,

utilizare de droguri intravenoase
Pneumocystis carinii
boli cronice pulmonare prin

Pseudomonas aeruginosa, Burkholderia
modificări structurale (bronşiectazie,
(pseudomonas) cepacia, S.aureus
fibroză chistică etc)
mucoviscidoză P. aeruginosa, H. influenzae
pneumonie de aspiraţie asocierea BGN şi anaerobi
S. pneumoniae, Staphylococcus aureus,

epidemie de gripă
H.influenzae, virus gripal
igiena dentară precară,

anaerobi
boli esofagiene
contact frecvent cu păsări Chlamydia psittaci
contact frecvent cu Coxiella burnetii (febra Q), Bacillus anthra-

animale de ferma cis, Francisella tularensis
151
AGENŢI PATOGENI ÎN ETIOLOGIA INFECŢIILOR RESPIRATORII
COMUNITARE, ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTĂ
Copii < 6 ani Haemophilus influenazae
Suprainfecţii bacteriele ale unor viroze Streptococcus pneumoniae
Copii > 6 ani Streptococcus pneumoniae

Adolescenţi, tineri adulţi Mycoplasma pneumoniae,
Chlamydia pneumoniae
Adulţi > 40 ani Streptococcus pneumoniae

Vârstnici Haemophillus influenzae
ETIOLOGIA VIRALĂ POSIBILĂ ÎN PNEUMONIA COMUNITARĂ

Expunerea la fartorul de risc Agentul patogen posibil
vârsta înaintată, sezon virus gripal
imunodepresie virus varicelo-herpetic
copii, adulţi tineri adenovirus
sezon (vara, toamna) +pleurite virus Coxsackie
intubaţie, imunodepresie virus herpes simplex
transplant virus citomegalic
CAUZE ASOCIATE PNEUMONIEI COMUNITARE

DE DIVERSE ETIOLOGII
Agent patogen izolat Expunerea la factorul de risc
Mycobaterium tuberculosis Infecţia HIV, condiţii socio-economice
precare, rezidenţa în zona endemică
Pneumocystis carinii Infecţie HIV nediagnosticată
Bacili Gram-negativ Alcoolism, rezident în unitati de
ingrijire medico-sociale, spitalizari
recente, imunosupresie
Streptococcus pneumoniae, Forma gravă ce necesită
Legionella, bacili Gram-negativ internare de urgenţă în
aerobi unităţi de terapie intensivă
152
GHIDURI DE TRATAMENT PENTRU PNEUMONIILE COMUNITARE
“Ghidul ERS” WOODHEAD M, BLASI F, EWIG S et al.: Guidelines for the

management of adult lower respiratory tract infections. Eur Respir J (2005)
26(6):1138-1180
„Ghidul ATS” NIEDERMAN MS, MANDELL LA, ANZUETO A et al.: Guidelines for
the Management of Adults with Community-acquired Pneumonia .
Diagnosis, Assessment of Severity, Antimicrobial Therapy, and
Prevention. Am. J. Respir. Crit. Care Med. (2001) 163(7):1730-1754.
Sabina Antoniu, Traian Mihăescu
Ghidul reactualizat al ERS conţine elemente generice necesare dia-

gnosticului, tratamentului şi urmăririi infecţiilor de tract respirator inferior,
dar şi elemente specifice pneumoniei comunitare[29]. Spre deosebire de
acesta ghidul ATS prezentat şi în ediţiile anterioare ale acestei monografii
este destinat specific conduitei terapeutice în pneumonia comunitară a
adultului. Atât ghidul ERS cât şi cel al ATS subliniază necesitatea indicării
tratamentului în ambulator sau în spital a pneumoniei comunitare în funcţie
de severitatea acesteia.
Există câţiva indici de severitate printre care mai frecvent utilizaţi sunt
indicele PSI, indexul CURB (în varianta originală sau indicele CURB-65) şi
criteriile ATS revizuite [20,22,29].
Indicele PSI (Pneumonia Severity Index): este un indice de
severitate ce stratifică riscul de mortalitate asociat penumoniei comunitare.
PSI este destinat identificării pacienţilor cu pneumonie comunitară care nu
necesită spitalizare şi are ca elemente majore determinante (“de triaj”)
pentru severitate vârsta avansată, prezenţa comorbidităţilor şi alterări ale
semnelor vitale. La acestea se adaugă date de laborator, inclusiv analiza
gazelor sanguine şi radiografia toracică (vezi tabelul). Indexul PSI identifică
cinci clase de severitate fiecăreia dintre ele fiindu-i atribuit un risc de
mortalitate, după cum urmează: clasele PSI I-III risc de 3%, clasa PSI IV
153
risc 8%, clasa PSI V risc 35%. Indexul PSI are mai multe inconveniente şi
anume subestimarea severităţii pneumoniei la persoanele tinere,
complexitatea calculului.
Indexul CURB (CONFUSION, UREA, RESPIRATION, BLOOD) a
fost derivat din parametri prognostici ai mortalităţii la pacienţii cu
pneumonie comunitară internaţi în spital. Aceştia sunt: frecvenţa
respiratorie ≥ 30/min, tensiunea arterială diastolică ≤ 60 mmHg, azotul ureic
sanguin (urea) > 7mmol/L, confuzie mentală la care se adaugă vârsta ≥ 65
de ani pentru indicele CURB-65. Se calculează atribuind 1 punct fiecăruia
dintre elementele prezente, şi 0 dacă acestea sunt absente[20]. Spre deo-
sebire de indexul PSI este mai simplu de calculat, se bazează pe elemente-
le de severitate ale pneumoniei şi nu pe impactul comorbidităţilor.
Ghidurile ERS şi ATS recomandă spitalizarea pentru PSI clasa IV sau
V sau la CURB ≥ 2.
Criteriile ATS revizuite pneumoniei comunitare severe sunt diferen-

ţiate în criterii minore şi criterii majore:
Criteriile minore
Elemente sugestive pentru insuficienţa respiratorie acută:
paO2/FiO2 <250
Infiltratele pulmonare multilobare
Tensiunea arterială sistolică ≤90 mmHg
Criterii majore
Necesitatea ventilaţiei mecanice
Prezenţa şocului septic
154
Prezenţa unui criteriu major sau a două minore definesc pneumonia
comunitară severă.
ERS recomandă ca în cazul conduitei terapeutice a infecţiilor de tract
respirator inferior în ambulator să se prefere următoarele:
Pentru diagnostic: identificarea elementelor clinice de suspiciune
ale pneumoniei de aspiraţie, insuficienţei cardiace, embolismului pulmonar
şi a afecţiunilor pulmonare cronice obstructive şi diferenţierea pneumoniei
de alte infecţii de tract respirator inferior. Testele microbiologice de identifi-
care a agenţilor etiologici ai infecţiilor de tract respirator inferior nu sunt
indicate.
Pentru tratament: se recomandă tratamentul simptomatic al tusei acute,
iar tratamentul antibiotic oral trebuie indicat la pacienţii cu pneumonie uşoară,
durata acestuia fiind de 7-10 zile, sau de 14 zile în cazul pneumoniei cu Legio-
nella. Antibioticele indicate sunt reprezentate de către: Amoxicilină şi Tetracicli-
ne, macrolidele mai noi cum ar fi: Azitromicina, Roxitromicina, Claritromicina
reprezentând opţiuni alternative terapeutice pentru pacienţii cu hipersensibilitate
la betalactamine în ţările cu rezistenţă redusă a pneumococului. Tratatmentul
cu Levofloxacină sau Moxifloxacină este indicat atunci când incidenţa agenţilor
patogeni cu rezistenţă la antibioticele de elecţie este relevantă. Răspunsul
terapeutic trebuie să apară în mod normal în trei zile de la instituirea tratamentu-
lui antibiotic, şi de aceea pacienţii trataţi în ambulator trebuie să fie instruiţi să
contacteze medicul de familie dacă acesta nu apare în intervalul menţionat sau
dacă febra durează mai mult de 4 zile, dispneea se accentuează, pacienţii
încetează sa mai consume lichide sau status-ul mental li se deteriorează. Pa-
cienţii cu criterii de “severitate de ambulator”(febra ridicată, tahipnee, dispnee,
afecţiuni comorbide relevante şi vârstă > 65 ani), trebuie reevaluaţi la 2 zile de la
iniţierea tratamentului.
155
La pacienţii cu penumonie comunitară care necesită spitalizare se re-
comadă efectuarea unei radiografii toracice, analize de laborator incluzând
gazometria arterială şi testele biochimice şi hematologice uzuale (hematiile,
leucocitele cu formula leucocitară, creatinina, ureea, transaminazele, sodiul
şi potasiul) iar dintre markerii de sindrom inflamator proteina C reactivă.
Investigaţiile microbiologice nu sunt recomandate în pneumoniile co-
munitare uşoare, numărul şi varietatea acestora depinzând de severitatea
penumoniei.
Testele microbiologice ce pot fi efectuate la pacienţii cu pneumonii se-
vere includ: hemoculturile, examenul microbiologic al sputei şi al lichidului
pleural, antigene urinare pentru Legionella, şi pneumococ, specimene
pulmonare (aspirat, BAL, aspirat transtoracic etc) pentru teste necesare
identificării virusului respirator sinciţial respirator, Mycoplasma pneumoniae,
Chlamydia pneumoniae etc.
Tratamentul iniţial al pneumoniei comunitare în spital trebuie să fie
empiric, ţinând cont de riscul individual de mortalitate, astfel : pneumonia
uşoară poate fi tratată în ambulator, pneumoniile de severitate medie
trebuie tratate în spital iar pneumonia severă asociată cu un risc de
mortalitate crescut se tratează în secţia de Terapie Intensivă. In ultime-
le două cazuri iniţierea tratamentului fiind necesară în prima oră după
internare pentru pneumoniile severe şi în primele două ore pentru pneumo-
niile medii .
Selectarea agentului antimicrobian se face conform regulilor terapeuti-
ce generale ţinând cont de posibilele etiologii microbiene diferenţiate în
funcţie de severitatea pneumoniei şi de factorii de risc suplimen-
tari(comorbidităţi), modelele loco-regionale de rezistenţă la antibiotice[29].
Cel mai frecvent agent etiologic la pacienţii spitalizaţi este reprezentat de
către Streptococcus pneumoniae, urmat de Haemophilus influenzae, My-
156
coplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae. Un element important în
orientarea iniţială a tratamentului antimicrobian este reprezentat de identifi-
carea factorilor de risc pentru enterobacteriile gram negative şi Pseudomo-
nas aeruginosa.
De asemenea terapia antimicrobiană empirică trebuie să fie efectuată
şi în funcţie de tolerabilitatea şi toxicitatea individuale ale acesteia.
Opţiunile terapeutice pentru tratamentul pneumoniei comunitare internate

în spital sunt reprezentate de:
Penicilina G ± macrolid
Aminopeniclină± macrolid
Aminopeniclină/inhibitor de β-lactamază ± macrolid
Cefalosporină de generaţia a II-a sau a III-a ce nu include în
spectrul de sensibilitate Pseudomonas± macrolid
Alternativele terapeutice sunt reprezentate de către Levofloxacin şi

Moxifloxacin.
La pacienţii cu pneumonii severe dar fără factori de risc de pneumonie
cu Pseudomonas sunt indicate cefalosporinele de generaţia a III-a ce nu
include în spectrul de sensibilitate Pseudomonas asociat sau nu cu macro-
lid sau asociat sau nu cu Moxifloxacin sau Levofloxacin (ref ERS). În cazul
existenţei factorilor de risc pentru pneumonie cu Pseudomonas sunt indica-
te fie cefalosporinele antipseudmoniazice fie asocierile dintre acilureidope-
niclina şi inhibitor de β-lactamază fie carbapeneme la care se adaugă
ciprofloxacina. De asemenea se recomandă ca dozele de antibiotice să fie
ajustate în funcţie de status-ul funcţiei renale şi hepatice.
157
Durata tratamentului este de obicei de 7-10 zile iar in cazul patogenilor
atipici de tipul Legionella durata trebuie prelungită la 14 zile.
Tratamentul pneumoniei uşoare se face cu antibioticoterapie per os.
Administrarea secvenţială a antibioticelor (iniţial intravenos ulterior per os)
este indicată la pacienţii cu pneumonie ce necesită spitalizare dar nu în
secţia de Terapie Intensivă dacă nu există contraindicaţii cum ar fi tulburări-
le gastrointestinale.
Switching-ul (trecerea de la administrarea formei parenterale la cea
per os) se poate efectua în funcţie de mai multe elemente clinice cum ar fi
febra, tusea sau numărul de leucocite.
Ca tratamente asociate se recomandă utilizarea heparinei la pacienţii
cu insuficienţă respiratorie acută pentru profilaxia tromboembolismului
pulmonar, susţinerea volemică adecvată, la pacienţii cu şoc septic. Admi-
nistrarea corticosteroizilor nu este indicată la pacienţi cu pneumonie decât
în cazurile în care există şoc septic.
Evaluarea iniţială a răspunsului terapeutic trebuie diferenţiată de rezo-
luţia clinică completă aceasta din urmă depinzând de severitatea iniţială a
pneumoniei, de tipul de agent patogen şi de caracteristicile individuale ale
pacientului.
Monitorizarea pacienţilor trebuie să includă în general temperatura,
parametrii respiraţiei(frecvenţa respiratorie, presiunea parţială a oxigenului),
parametrii hemodinamici (tensiune arterială şi frecvenţa cardiacă) şi status–
ul mental, decizia de externare fiind indicată pe baza defervescenţei suţinu-
te a acestor parametri.
Radiografia toracică este un element de urmărire terapeutică doar în
contextul deteriorării clinice a pneumoniei.
Intervalul de timp până la stabilizare este de 3 până la 5 zile pentru cla-
sele de severitate PSI IV şi V, criteriile de defervescenţă fiind reprezentate de
158
temperatura<37.9oC, frecvenţa respiratorie <25/min, saturaţia oxigenu-
lui>89%, tensiunea arterială sistolică>90%, frecvenţa cardiacă >100/min,
capacitatea de a menţine un aport oral şi status-ul mental normal.
Durata spitalizării este variabilă în funcţie de severitatea pneumoniei,
fiind la pacienţii cu risc redus(PSI I-III) de aproximativ 5 zile , iar pentru cei
mai severi (PSI IV-V) de peste 5 zile.
Pacienţii fără răspuns clinic la terapia iniţială trebuie diferenţiaţi de pa-
cienţii cu rezoluţie lentă, iar în cazul pneumoniei cu eşec la terapia iniţială
sunt recomandate reevaluarea completă şi insitituirea celei de-a doua
scheme de antibioticoterapie empirică. Pneumoniile cu rezoluţie lentă
trebuie reinvestigate în funcţie de contextul clinic.
Conform ghidului ATS există patru categorii terapeutice diferenţiate în
funcţie de prezenţa comorbidităţilor cardiopulmonare asociate, prezenţa
factorilor de risc microbian specific pentu infecţia cu pneumococ multirezis-
tent, infecţia cu germeni Gram negativ sau cu Pseudomonas:
I. Pacienţi ambulatori fără antecedente de afecţiuni cardiopulmonare
şi absenţa factorilor de risc microbian specific:
Agenţi etiologici: Streptococcus pneumoniae,
Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumonaie,
Haemophilus influenzae, virusuri respiratorii
Agenţi terapeutici: macrolide de ultimă generaţie sau
doxiciclina
II. Pacienţi ambulatori cu antecedente de afecţiuni cardiopulmonare şi

cu factori de risc microbian specific:
Mycoplasma pneumoniae, infecţii mixte (bacterie tipică şi
159
atipică), Haemophilus influenzae, bacterii Gram negativ
enterici, virusuri respiratorii
Agenţi terapeutici: betalactamine associate unui macro-
lid sau Doxiciclinei, fluorochinolonă antipneumococică
III. Pacienţi care necesită internarea în spital dar nu în secţia de Te-

rapie Intensivă
a) Cu afecţiuni comorbide cardiopulmonare şi/sau factori de risc:
Agenţi etiologici: Streptococcus pneumoniae (inclusive
tulpini multidrogrezistente), Haemophilus influenzae,
Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae ,
infecţii mixte (bacterie tipică şi atipică) bacterii Gram
negativ enterici, anaerobi, virusuri respiratorii
Agenţi terapeutici: betalactamine cu administrare
intravenoasă asociate unui macrolid (cu administrare per
os sau intravenoasă) sau Doxiciclinei, fluorochinolonă
antipneumococică cu administrare intravenoasă
b) Fără afecţiuni comorbide cardiopulmonare sau factori de risc:
Haemophilus influenzae, Mycoplasma pneumoniae, ,
Chlamydia pneumoniae , infecţii mixte (bacterie tipică şi
atipică)bacterii Gram negativ enterici, anaerobi, virusuri
respiratorii
Agenţi terapeutici: Azitromicina administrată intravenos
sau Doxiciclina asociată unei betalactamine în caz de
intoleranţă sau alergie la macrolide sau monoterapie cu
fluorochinolonă antipneumococică
160
IV. Pacienţi cu indicaţie de a fi spitalizaţi în secţia de Terapie Intensivă
a) Fără factori de risc pentru Pseudmonosa aeruginosa
Agenţi etiologici: Streptococcus pneumoniae(inclusive
tulpini multidrogrezistente), Legionella, Haemophilus in-
fluenzae, bacterii Gram negativ enterice, Mycoplasma
pneumoniae, virusuri respiratorii
Agenţi terapeutici: betalactamine cu administrare
intravenoasă asociate fie unui macrolid sau unei
fluorochinolone antipneumococice
b) Cu factori de risc pentru Pseudmonoas aeruginosa
Agenţi etiologici: toţi agenţii microbieni menţionaţi mai
sus la care se asociază P aeruginosa
Agenţie terapeutici: betalactamine antipseudomonas
cu administrare intravenoasă, asociate unei
fluorochinolone antipseudomonas sau betalactamine
antipseudomonas asociate unui aminoglicozid intravenos
la care se adaugă fie macrolid administrat intravenos sau
o fluorochinolonă nonpseudomoniazică cu administrare
intravenoasă
Criteriile de switching ale ghidului ATS sunt următoarele:

Ameliorarea simptomatologiei clinice respiratorii (tusea şi
dispneea)
Temperatura sub <100 F la două termometrizări consecutive la
diferenţă de 8 ore una de alta,
Scăderea numărului de leucocite
Tract gastrointestinal funcţional cu aport hidric adecvat
* Unele antibioticele administrate conform algoritmului terapeutic de

switch (de la tratament parenteral la tratamentul per os) vor realiza o concen-
traţie serică mai redusă decât cele administrate intravenous, aceasta fiind
denumită terapia “step-down” . Alte antibiotice administrate conform algoritu-
mului de switch au concentraţii serice comparabile indiferent de modul de
administrare şi de aceea terapia este denumită “secvenţială”.
161
Indexul de severitate a pneumoniei (reproducere autorizată din referinţa
bibliografică)
Vârsta
Sex masculin Vârsta (ani) - 0
Sex feminin Vârsta (ani) - 10
Provine dintr-o unitate de asistenţă socială 10
Afectare comorbidă
Neoplazie 30
Afectare hepatică 20
Insuficienţă cardiacă congestivă 10
Afectare cerebrovasculară 10
Afecţiuni renale 10
Perturbări ale semnelor vitale
Confuzie mentală 20
Frecvenţa respiratorie≥30/min 20
Tensiunea arterială sistolică<90 mm Hg 20
Temperatura< 35 ≥40oC 15
Tahicardie ≥125/min 10
Teste de laborator anormale
Azotul ureei sanguine ≥ 11 mmol/L 20
Sodiu<130 mmol/L 20
Glicemia ≥ 250 mg% 10
Hematocrit<30% 10
Anomalii radiologice
Revărsat pleural 10
Parametrii ai oxigenării
pH arterial< 7.35 30
paO2<60 mmHg 10
SaO2<90% 10
Clasa de risc I: < 50 de puncte, nici o comorbiditate, nici o anomalie de

semne vitale; clasa de risc II: ≤ 70 puncte; clasa de risc III: 71-90 de punc-
te; clasa de risc IV 91-130; clasa de risc V: >130 puncte.
162
Antibiotice indicate în tratamentul în spital al pneumoniei comunitare
Secţia medicală
Secţia de terapie intensivă
• Cefalosporine de gene-
• Cefalosporine de gene-
raţia a doua sau a treia
raţia a doua sau a treia Situaţii şi
• Betalactam asociat/nu particulare
• Fluorochinolona de a
cu inhibitor de doua generaţie sau
betalactamază macrolid
sau şi/sau
• Macrolide • Rifampicină
• Fluorochinolone de a
doua generaţie
• Abces pulmonar
• Pneumonie abcedată
• Suspiciune de pneu-
monie de aspiraţie
• Amoxicilină şi acid
clavulanic
• Clindamicină
Evaluarea răspunsului
terapeutic la ziua a 2-a sau a
3-a (febră, lipsa progresiei
infiltratelor pulmonare)
163
TERAPIA SINDROAMELOR INFECŢIOASE
(după Ghidul Angelescu. Terapie antimicrobiană, Editia a II-a,2005)
164
165
166
167
168
169
170
171
172
173
174
175
176
Pneumopatii infecţioase acute comunitare fără gravitate la adultul sănătos
(dupa Antibiograde, 2004)
Ipoteza
Aspecte clinice Variante terapeutice
microbiologică Durata
Criterii de orientare Microorganism Varianta Alte variante posibile terapiei
etiologică preferentiala
Prezumţia Pneumococ Amoxicilina Macrolide/ Telithromicina 7-14 zile
pneumococ : Chlamydia Levofloxacina/Moxifloxacina
Debut brutal pneumoniae Pristinamicina
0
Febra > 39 , frison Legionella
Junghi toracic pneumophila
Hiperleucocitoza > M.pneumoniae
15G/l
Opacităţi alveolare
sistematizate
Prezumtie bacterii M.pneumoniae Macrolide Telithromicina 7-14 zile
intracelulare: Chlamydia - în caz de intoleranţă -
Debut progresiv, pneumoniae macrolide :
febră moderată Legionella Levofloxacina/
Opacităţi slab pneumophila Moxifloxacina
sistematizate
Fără orientare Pneumococ Telithormicina Levofloxacina/ Moxifloxacina
Mycoplasma, Amoxicilina
Legionella,Clamydia,
Coxiella
177
Pneumopatii infecţioase acute comunitare severe spitalizate dar fără îngrijiri de terapie intensivă
(după Antibiograde, 2004)
Ipoteza
microbiologică
Durata
Criterii de Microorganism Varianta Alte variante posibile terapiei
orientare preferenţială
etiologică
Prezumtia Pneumococ Amoxicilina Ceftriaxona/Cefotaxim 7-14 zile
pneumococ : Levofloxacina
Telithromicina
Prezumtie bacterii M.pneumoniae Macrolide Levofloxacina/ 7-14 zile
intracelulare: Chlamydia Moxifloxacina
pneumoniae Telithromicina
Legionella
pneumophila
Fără orientare sau Telithormicina Levofloxacina/ 7-14 zile
orientare puţin Moxifloxacina
probabilă Amoxicilina +
Ac.clavulanic
+ Macrolide
178
Pneumopatii infecţioase acute comunitare severe spitalizate cu criterii de gravitate
Ipoteza
microbiologică
Durata
Criterii de terapiei
Varianta Alte variante
orientare Microorganism
preferenţială posibile
etiologica
Fără orientare Pneumococ Amox. + Levofloxacina1/ 7-14 zile
K. pneumoniae Ac.clavulanic + Ceftriaxona 2/
Legionella Macrolide sau Cefotaxim3 +
pneumophila Ofloxacina/ Macrolide
Chlamydia Ciprofloxacina
pneumoniae
Enterobacterii
1) 500 – 1 g/zi ; 2) 1-2 g/zi; 3) 3-6 g/zi
179
Pneumopatii infecţioase acute comunitare fără gravitate cu teren cu risc sau comorbidităţi
Ipoteza
microbiologică Durata
Criterii de orientare terapiei
Microorganism Varianta preferenţială Alte variante posibile
etiologică
Vârsta > 65 ani Pneumococ Amox + Ac. clavulanic Levofloxacina/Moxifloxacina 7-14 zile
Insuficienţă hepatică H.influenzae Cefriaxona/ Cefotaxim
BPOC Enterobacterii
Insuficienţă cardiacă K.pneumoniae
Insuficienţă renală Legionella
Diabet pneumophila
Imunodepresie
Inhalare Enterobacterii Amox + Ac. clavulanic Ceftriaxona/Cefotaxim 7-14 zile
Tulburări de Streptococi + Nitroimidazol
conştienţă Anaerobi In caz de alergie la beta-lact. :
Starea de sănătate +Ofloxacina/Ciprofloxacina
dentară deficitară
Cancer a căilor aero-
digestive
Splenectomie Pneumococ Ceftriaxona/Cefotaxim Amoxicilina/ 7-14 zile
Drepanocitoză H.influenzae Amox.+Ac.clavulanic/
Levofloxacina/ Moxifloxacina
180
Pneumopatii infecţioase acute comunitare şi terapia după etiologie
Ipoteza
microbiologică
Durata
Criterii de Microorganism Varianta Alte variante posibile terapiei
orientare preferenţială
etiologică
Pneumopatii Pneumococ Amoxicilina Daca CMI Pen. G> 2mg/l 7-14 zile
infecţioase acute Telithromicina/Levofloxacina/
comunitare Moxifloxacina
Cefriaxona/Cefotaxima
Legionella Eritromicina ± Roxitromicina/Claritromicina/ 15-21 zile
pneumophila Rifampicina Josamicina/Telithromicina/
(daca situaţia Qinolone sistemice
este severă)
Levofloxacina
Mycoplasma Macrolide Telithromicina/Qinolone 14-21 zile

pneumoniae sistemice/ Cicline
Chlamydia Cicline Macrolide/Telitrhormicina/ 7-14 zile
Qinolone sistemice
Coxiella Cicline Macrolide/Qinolone sistemice 7-14 zile
181
Pneumopatii nosocomiale (după Antibiograde, 2004)
Evaluarea gravităţii: - definirea stării septice
- definirea apărării viscerale
- indice de gravitate IGS II (vezi ghid 2003)
↓
Proceduri diagnostice microbiologice
↓
Adaptarea alegerii antibioterapiei după circulaţia tulpinilor bacteriene din serviciu
Aspecte clinice Ipoteza microbiologică Variante terapeutice
Durata
Criterii de orientare Microorganism Varianta preferentiala Alte variante terapiei
etiologică posibile
Pneumopatie precoce < 5 zile Pneumococ Cefotaxim/Cefriaxona Amox 7-14
şi H.influenzae ± Aminoside (gravitate) +Acclavulanic zile
Fără antibiotice S.aureus ± Aminoside
prealabile Enterobacterii (gravitate)
Pneumopatie tardivă > 5 Klebsiella, Enterobacter, Ceftazidima/Piperacilina Imipenem/Cefep 7-14
zile Serattia, P.aeruginosa, +Tazobactam + in + Aminoside/ zile
şi Stafilococ MTR, Amonoside/Ciprofloxacina Ciprofloxacina
Antibiotice prealabile Acinetobacter, ±Glicopeptide ± Glicopeptide
S.maltophila, Legionella (gravitate sau risc de (gravitate sau
pneumophilia Legionella, Pseudomonas, risc de
Stafilococx MTR) Stafilococ MTR)
Inhalaţie Bacili Gram (-) Piperacilina +Tazobactam Imipenem 7-14
Anaerobi zile
↓
Succes ---- Reevaluarea 48/72 ore ----- Eşec
↓ ↓
Continuarea terapiei după antibiogramă
Solicitarea opiniei unui referent
182
Pneumopatii infecţioase la neutropenici (PNN<0,5g/l)
Indicaţii de investigaţii microbiologice
Tratament
Ipoteza
Variante terapeutice Durata
microbiologică
terapiei
Microorganism Varianta preferenţială Alte variante posibile
Enterobacterii Ceftazidima/Piperacilina+ Imipenem/Cefpirom/Cefepim ND
P.aeruginosa Tazobactam +Amikacina/Isepamicina/
Acinetobacter +Amikacina/Isepamicina/ Ciprofloxacina
Alte Ciprofloxacina +Amphotericina B in caz de
microorganisme Voriconazol in caz de Aspergillus Aspergillius ± Glicopeptide
± Glicopeptide
↓
Succes ---- Reevaluarea 48/72 ore ----- Eşec
↓ ↓
Continuarea terapiei după antibiogramă
Solicitarea opiniei unui referent
183
Bronşita acută şi exacerbări ale bronşitei cronice în absenţa semnelor radiologice de pneumopatie
Aspecte clinice Ipoteza microbiologica Variante terapeutice
Durata
Criterii de orientare terapiei
Microorganism Varianta preferentiala Alte variante posibile
etiologică
Bronşită acută pe Virus Fara terapie ND
plămân sănătos H.influenzae
M.pneumoniae
Exacerbarea Pneumococ Fără terapie Macrolide/ Telithromicina
bronşitei cronice H.influenzae/B.catarrhalis Numai dacă febra > 380 Pristinamicina/ Cicline
- BC simplă: Virus timp de 3 zile :
expectoraţie Amoxicilină
cronică
fără dispnee Pneumococ Fără terapie Macrolide /Telithromicina
VEMS ≥ 80% H.influenzae/B.catarrhalis Numai dacă există cel Pristinamicina/Cicline 7-10 zile
- BC obstructivă Virus puţin 2 criterii de
dispnee de efort Enterobacterii2) gravitate sau febră > 380
35% <VEMS<80% timp de 3 zile :
absenţa hipoxemiei Amoxicilină
C2G si C3G orale
de repaos În caz de eşec sau >4 Levofloxacina/Moxifloxacina ND
exacerbari/an:
Amox+Ac.clavulanic
- BC cu insuficienţă Pneumococ, Amox.+Ac.clavulanic C2G si C3G orale 7-10 zile
respiratorie cronică H.influnezae/B.catarrhals Levofloxacina/ Moxifloxacina
dispnee de repaos Virus Ciprofloxacina
VEMS <35% Enterobacterii2) ( P.aeruginosa)
Hipoxemie de repaos Stafilococ2)
P.aeurginosa2)
1) când există 3 criterii ale exacerbărilor (Anthonisen): dispnee apărută sau majoritară, creşterea volumului expectoraţiei,
expectoraţie purulentă ;
2) în caz de antibioticoterapie prealabilă multiplă
184
Abces pulmonar – Pleurezie purulentă – Miliare – Caverne
Examene microbiologice obligatorii

Aspecte Ipoteza Variante terapeutice Durata
clinice microbiologică terapiei
Criterii de Microorganism Varianta Alte variante
orientare preferenţială posibile
etiologică
Piperacilina
+Tazobactam
Imipenem
Amox + Ac. Clindamicina
Enterobacterii
Abces clavulanic + Aminoside/
Peptostreptocococcus
pulmonar Drenajul Qinolone ND
BGN anaerobi
discutabil sistemice (in
caz de
alergie la
beta-lact.)
Enterobacterii Amox + Ac. Piperacilina
Peptostreptocococcus Clavulanic +Tazobactam
BGN anaerobi Drenaj Imipenem
imperativ Clindamicina
+ Aminoside/ ND
Qinolone
sistemice (in
Pleurezie caz de
purulentă alergie la
beta-lact.)
Pneumococ Amoxicilina Ceftriaxona
Drenaj /Cefotaxim
imperativ Glicopeptide ND
(in caz de
alergie la
beta.lact.)
Isoniazida
Miliară + Rifampicina
M.tuberculosis
+ Etambutol ND
+Pirazinamida
Cavernă
Prelevări fără
sau M.tuberculosis ND
tratament
infiltrat
185
CRITERII DE ADMINISTRARE A ANTIBIOTICOTERAPIEI
DUPĂ ETIOLOGIE
1. Calea orală (p.o.) este cea mai recomandată pentru antibioterapia în
ambulator, în infecţiile care nu necesită spitalizare .
2. Antibioterapia orală nu se recomandă a fi administrată concomitent cu
ingestia de alimente în cazul următoarelor preparate: PENICILINA orala,
AMPICILINĂ, OXACILINĂ, RIFAMPICINĂ, TETRACICLINĂ, CECLOR,
FLUOROCHINOLONE, METRONIDAZOL.
3. Calea intra – musculara (i.m) realizează în scurt timp niveluri serice
crescute ale antibioticului şi este recomandată pentru : B-LACTAMINE,
AMINOGLICOZIDE dar nu şi pentru FLUOROCHINOLONE
4. Calea intra-venoasa (i.v.) este recomandată în infecţiile grave, uneori
fiind necesară administrarea în bolus (timp de 3-5 minute) sau prin
microperfuzii (timp de 30 minute) pentru: VANCOMICINĂ, CIPRO-
FLOXACIN, CLARITROMICINĂ.
5. Modalitatea de alegere a suportului de transport al antibioticului trebuie
efectuată cu prudenţă astfel pentru CLARITROMICINĂ (Klacid) se
recomandă apă distilată pentru dizolvare iar ulterior solutia obţinută poate
fi descarcată în soluţie fiziologica NaCl, glucoză 5%, soluţie Ringer
6. Administrarea locală de antibiotic îşi restringe utilizarea. Se pot
utiliza instilaţii de antibiotice sub formă de aerosoli sau spălături
pleurale cu soluţii de antibiotic la bolnavii cu pleurotomie
7. Efectul bactericid al antibioticului este dependent de concentraţia acestuia
(ca în cazul AMINOGLICOZIDELOR, FLUOROCHINOLONELOR) şi de
sensibilitatea agentului microbian implicat
8. Efectul post-antibiotic se referă la bacteriopauză, perioadă în care
bacteria nu se mai multiplică chiar după scăderea nivelului seric de
antibiotic sub CMI. Pentru unele antibiotice : AMINOGLICOZIDE, FLUORO-
CHINOLONE, efectul post-antibiotic este crescut ceea ce permite
administrarea discontinuă a terapiei : 1 sau 2 administrări în 24h .
Ex. : AMIKACINA 15 mg/kgc/zi în doză unică/24h ; CEFRIAXONA 1
administrare/24h
9. Durata terapiei se modulează în funcţie de criteriile de evolutivitate clinică,
ameliorarea bacteriologică şi biologică . Ex : pneumonia pneumococică
= 10 zile ; septicemia cu bacili Gram-negativ fără localizare
secundară = 3 săptămini ; septicemia cu Staphylococcus aureus cu
localizare secundară = 6 săptămâni etc.
186
PREPARATE ANTIMICROBIENE
UTILIZATE ÎN
SPITALUL CLINIC DE
PNEUMOFTIZIOLOGIE IAŞI
187
Medicamentul, cu utilizare sub diverse forme şi indicaţii multiple trebuie să
respundă obiectivului principal de asigurare a beneficiului terapeutic pentru
pacient. Pentru aceasta, prescrierea şi administrarea trebuie să fie realizate
în concordanţă cu criteriile standard existente. Farmacistul trebuie să certi-
fice calitatea medicamentului din momentul fabricării lui şi până la admi-
nistrarea la bolnav, iar din punct de vedere a regulilor de igienă, el trebuie
să se asigure că au fost luate toate măsurile pentru a se evita situaţia ca
medicamentul să devină o cale de transmitere a agenţilor patogeni, respon-
sabili de infecţii nosocomiale sau reacţii adverse. Contaminarea medica-
mentului poate creşte riscul unor infecţii şi poate altera totodată calitatea
produsului.
188
PROTOCOL
REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTULUI ÎN SPITAL
MEDICUL FARMACISTUL
Prescrie medicaţia conform Dispune
legislaţiei şi ghidurilor de practică Prepararea formelor farmaceutice
ale medicamentelor
PRESCRIPŢIA
Prepararea, controlul, depozitarea
• scrisă
• clară şi eliberarea medicamentelor din
• precisă farmaciile de spital
• zilnică Acordarea de informatii şi
• datată consultanţă privind medicamentele
• semnată Farmacovigilenţa
PERSONALUL MEDICAL
Administrează medicamentele prescrise şi :
• asigură identitatea pacientului
• verifică să fie luate de pacient
• supraveghează efectele împreună cu întreaga echipă medicală
• se conformează regulilor de igienă pentru prepararea şi administrarea
medicamentelor în condiţii de siguranţă (există riscul ca în momentul reconstituirii
şi preparării diluţiilor să se producă contaminarea cu: Candida albicans,
Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa)
STOCAREA MEDICAMENTELOR
• un interval cât mai scurt de timp
• în condiţii corespunzătoare (dulap, frigider etc)
• în conformitate cu condiţiile de conservare (data
desigilării, temperatura, protecţia faţă de factorii
nefavorabili de mediu )
ADMINISTRAREA
• după spălarea simplă a mâinilor (tip I)
• într-un suport corespunzător (linguriţa, pahar -
decontaminate anterior sau în seringi şi pungi
perfuzabile cu soluţţii de diluţie compatibile)
189
ANTIBIOTICE DISPONIBILE ÎN SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE IAŞI, 2007
Preţ pe
Antibiotic Calea de Forme de Doza
Denumirea unitate
Denumirea comună adminis- dozaj uzuală
comercială terapeutică
internaţională trare disponibile zilnică
(iulie 2007)
ANTIBACTERIENE
PENICILINE
Amoxicilina Amoxicilina po 500 mg x3 0.109
Amoxicilina+
Augmentin inj 1.2g x2 2.670
acid clavulanic
Amoxicilina+
Augmentin inj 2,2 g x2 24
acid clavulanic
Amoxicilna+
Augmentin SR po 1062.5mg x4 1.199
clavulanat de potasiu
Ampicilina Ampicilina po 500mg x4 0.100
Ampicilina Ampicilina inj 1g x4 1.591
Penicilina G Penicilina G potasică inj 1.000.000 UI x2 1.166
Piperacilina +tazobactam Tazocin inj. 4,5 g x3 73.486
Ticarcilina +
Timentin inj 3,2 g x4 33.769
acid clavulanic
Ampicilina + Unasyn po 375 mg x3 1.558
sulbactam Ampicilina Plus inj. 1,5 g x3 12.426
190
po 500 mg x4 0.218
Oxacilina Oxacilina
inj 1g x2 2.637
SULFONAMIDE şi TRIMETOPRIM
Cotrimoxazol Biseptrim po 400 mg/80 mg x2 0.063
CEFALOSPORINE
Ceftriaxon Cefort inj 1g x2 4.359

Cefuroxim Cefuroxim inj 750 mg x3 2.637
Cefotaxim Cefotaxim inj 1g x3 1.450
Ceftazidim Ceftamil inj 1g x2 7.500
Cefoperazon Cefozon inj 1g x2 2.450
Ceftriaxon Cefort inj 1g x2 4.359
CARBAPENEME
Meropenem Meronem inj 1g x2 99.604
Imipenem + Cilastatin Tienam inj 500 mg + 500mg x2 52.996
Ertapenem Invanz inj 1g x1 119.870
Cloramfenicol
Cloramfenicol Cloramfenicol inj 1g x2 2.290
191
MACROLIDE
Eritromicina Eritromicina po 200 mg x 4 0.141
Fromilid po 500 mg x2 1.188
Claritromicina
Klacid iv 500 mg x2 30.759
AMINOGLICOZIDE
Streptomicina Strevital inj 1g x1 0.609
Gentamicina Pan-Gentamicin inj 80 mg/2 ml x2 0.414
Amikin inj 1g x1 7.739
Amikacina
Pierami inj 500 mg x2 3.870
FLUOROCHINOLONE
Ofloxacina Zanocin po 200 mg x2 0.743
Cipro Quin po 500 mg x2 0.190
Ciprofloxacina Cifran po 500 mg x2 0.298
Ciprinol Inj. 100 mg/10 ml x2 1.602
po
400mg
sol perf x1 12.436
Moxifloxacin Avelox 400mg
400mg/ x1 116.100
/250ml
250ml
GLICOPEPTIDE
Vancomicina Edicin inj 1g x2 73.770
Teicoplanin Targocid Inj 400 mg x2 159.460
192
ANTITUBERCULOASE
Etambutol Etambutol po 250 mg x5 0.050
Etambutol po 400 mg x4 0.099
Cicloserina Helpocerin po 250 mg x4 3.891
Protionamida Ekebin po 250 mg x4 0.930
Promid po 250 mg x4 0.438
Izoniazida Izoniazida po 100 mg x3 0.017
Izoniazida po 300 mg x3 0.085
Izoniazida inj 500 mg/10 ml x1 0.453
Pirazinamida Pirazinamida po 500 mg x4 0.119
Rifampicina Rifampicina po 150 mg x4 0.065
Rifampicina po 300 mg x2 0.152
Rifampicina + Izoniazida Rifampicina+ Izoniazida po 300mg+15mg x2 0.171
ANTIMICOTICE
50 mg x1 3.564
Fluconazol Fluconazol po
2 mg/ml 100ml x1 28.885
Nistatin Nistatin po 500.000 UI x3 0.125
DIVERSE
2 mg/ml
Linezolid Zyvoxid Sol.perf x2 195
300 ml
Metronidazol Metronidazol po 250 mg x4 0.041
A şi B 5.417
Metronidazol Sol perf. x2
500 mg/100 ml 5.286
193
ACTIVITATEA DE FARMACOVIGILENŢĂ
Farm. Magda Costin
PRINCIPII GENERALE
În structura Agenţiei Naţionale a Medicamentului funcţionează un sis-

tem naţional de farmacovigilenţă numit Centrul Naţional de Farmacovigilen-
ţă (ANM-CNFV) cu rol de a colecta, evalua şi valida informaţiile despre
reacţiile adverse la produsele medicamentoase.
Agenţia Naţională a Medicamentului ia măsuri pentru a încuraja medi-
cii terapeuţi să raporteze la Centrul Naţional de Farmacovigilenţă (CNFV)
reacţiile adverse suspectate şi de a obliga deţinătorii autorizaţiei de punere
pe piaţă (DAPP) să colecteze informaţii despre riscurile referitoare la medi-
camentele lor autorizate şi să le transmită la ANM.
Raportările de reacţii adverse validate de Centrul Naţional de Farma-
covigilenţă din cadrul ANM sunt creditate cu 10 puncte în cadrul Programu-
lui Naţional de Educaţie Medicală Continuă, în conformitate cu decizia nr.
102/ 26.01.2001 a Colegiului Medicilor din România.
REACŢIA ADVERSĂ LA MEDICAMENT. DEFINIREA TIPURILOR

DE REACŢII ADVERSE
Reacţia adversă este o reacţie dăunătoare şi neintenţionată care apa-

re la doze utilizate în mod normal la om pentru proeventia, diagnosticul sau
tratamentul bolii sau pentru modificarea unor funcţii fiziologice.
Reacţia adversă gravă este o reacţie adversă care indiferent de doză
cauzează moartea, pune în pericol viaţa pacientului, necesită o spitalizare
sau o prelungire a spitalizării, provoacă un handicap sau incapacitate ori
provoacă o anomalie sau o malformaţie congenitală.
Reacţia adversă neaşteptată este o reacţie adversă a cărei natură,
severitate şi rezultat nu corespund cu informaţiile din rezumatul caracteris-
ticilor produsului (RCP). Aceasta include reacţiile descrise la clasa de
medicamente din care face parte medicamentul respectiv, care sunt menţi-
onate în rezumatul caracteristicilor produsului, dar care nu sunt descrise în
mod special ca apărând după administrarea medicamentului în cauză.
Reacţia adversă listată este o reacţie adversă ale cărei natură, severi-
tate, specificitate şi rezultat corespund informaţiilor din documentele com-
paniei cu informaţii privind siguranţa (DCIS).
Reacţia adversă nelistată este o reacţie adversă care nu este în mod
specific inclusă ca efect advers suspectat în DCIS, aceasta include o reac-
194
ţie adversă ale cărei natură, severitate, specificitate sau rezultat nu cores-
pund cu informaţiile din DCIS, precum şi reacţiile descrise la clasa de
medicamente din care face parte medicamentul respectiv, care sunt menţi-
onate în DCIS, dar care nu sunt descrise în mod special ca apărând după
administrarea medicamentului în cauză.
MINIMUL DE INFORMAŢII NECESARE PENTRU RAPORTAREA UNEI

REACŢII ADVERSE PRODUSĂ DE UN MEDICAMENT
Un raportor cu calificare medicală identificabil. Raportorul poate fi

identificat prin nume sau iniţiale, adresă, calificare.
Un pacient identificabil. Pacientul poate fi identificat prin iniţiale,
data naşterii, sex. Informaţiile trebuie să fie cât maicomplete.
Cel puţin un medicament sau o substanţă medicamentoasă sus-
pectă.
Cel puţin o reacţie adversă suspectă.
În anul 2006 Spitalul Clinic de Pneumologie Iaşi a raportat la

ANM-CNFV 52 de fişe de reacţii adverse. Au fost cazuri când pe o
singură fişă au fost suspectate 3 sau 4 produse medicamentoase
responsabile de efectele nedorite la pacienţi.
S-au înregistrat efecte nedorite la: PIRAZINAMIDĂ 500mg cp,
PROMID 250mg cp, RIFAMPICINĂ 300mg cps, ETAMBUTOL 400 mg
cp, RIFAMPICINĂ 150mg cps, ISONIAZIDĂ 300mg cp, CIPROFLOXA-
CIN 500mg cp, OFLOXACIN 200mg cp,STREVITAL 1g.
195
196
REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE
A TULPINILOR BACTERIENE
CIRCULANTE ÎN
SPITALUL CLINIC DE
PNEUMOFTIZIOLOGIE IAŞI
1 mai 2006 – 30 aprilie 2007
197
În cadrul laboratorului de microbiologie al Spitalului Clinic de Pneu-
moftiziologie Iaşi au fost prelucrate în perioada 1 mai 2006 – 30 aprilie
2007, 3313 produse patologice recoltate de la bolnavii spitalizaţi în secţiile
de Pneumologie, Chirurgie, ATI, Centrul de Diagnostic de Zi. Au fost izolate
543 tulpini cu semnificaţie clinică. Produsele din care s-au izolat aceste
tulpini au fost: spută (54,33%), lichid pleural (14,92%), urină (10,13%),
secreţie de plagă (7,55%), aspirat traheo-bronşic (7%), fibrină (1,47%), alte
secreţii (2,21%), ţesuturi (1,47%), sânge (0,92%).
300 295
250
200
150
100 81
55
41 38
50
12 8 8 5
0
spută lichid urină secreţie aspirat alte fibrină ţesuturi sânge
pleural plagă traheo- secreţii
bronşic
Fig. 1. Tipul de produs patologic din care s-au izolat

tulpini cu semnificaţie clinică
Pentru tulpinile bacteriene sensibilitatea la antibiotice a fost testată

prin metoda difuzimetrică. Prezenţa beta-lactamazelor inductibile a fost
urmarită la izolatele de bacili Gram negativ cu Imipenem ca agent inductor.
Prezenţa beta-lactamazelor cu spectru extins a fost evaluată prin plasarea
discului de Augmentin lângă discul de Ceftazidimă.
198
Tabel I. Sensibilitatea şi rezistenţa la antibiotice pentru patogenii respiratori izolaţi din diferite
produse recoltate de la bolnavii spitalizaţi
Nr.
Amikacină Amoxicilină Ampicilină Amoxiclav Cloramfenicol Ciprofloxacin Claritromicină Gentamicină
crt.
1 1/0 6/7 75/7 75/1 48/1 42/7 41/7
2 2/0 72/6 61/1 53/1 4/0 11/3 22/26
3 34/0 3/0 18/19 33/0 21/2 32/0 23/1
Continuare
Nr.
Cefpirom Ceftriaxonă Colistin Cefotaximă Eritromicină Cefepime Cefoxitin Imipenem
crt.
1 63/0 61/2 55/25 10/0
2 63/0 1/0 52/25 2/0
3 29/0 30/0 1/0 23/0 27/0 28/1 29/0
Continuare
Nr.
Kanamicină Cefalotină Lincomicină Linezolid Meropenem Norfloxacin Oxacilină Penicilină Rifampicină
crt.
1 0/1 52/13 1/0 18/2 64/19
2 19/56 65/4 15/5 71/0 5/13 30/45 76/3
3 28/0 32/0 4/0
Continuare
Nr. Piperacilină+
Streptomicină Cotrimoxazol Tetraciclină Timentin Tobramicină Vancomicină Clindamicină
crt. Tazobactam
1 1/0 31/27 58/25 1/1 0/1
2 51/23 28/36 47/30 75/0 3/1
3 21/9 35/0 27/3 31/0
* numărul tulpinilor sensibile / rezistente
199
Nr. crt. TULPINA TOTAL NUMĂR TULPINI
1 Haemophilus influenzae 83
2 Streptococcus pneumoniae 82
3 Moraxella catharalis 37
80 75 75
72 71
70 65
56 61 63
60 52 53
52 sensibil
45 49
50 rezistent
40 36
29
30 29 28
25 26
22 22
19
20 15
13 11
10 6 4 5
0 1 0 20 4 3 5 1 1
31 2
0 0 0
0
colistin
linezolid
cefoxitin
oxacilină
penicilină
cefalotină
ampicilină
amoxiclav
tetraciclină
rifampicină
ceftriaxonă
lincomicină
amoxicilină
kanamicină
eritromicină
gentamicină
clindamicină
vancomicină
cloramfenicol
co-trimoxazol
streptomicină
claritromocină
Fig. 2. Rezultatele antibiogramei pentru tulpinile de Streptococcus pneumoniae, izolate la cazurile

internate în Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi
200
COMENTARII
• Numărul izolatelor pozitive pentru Haemphillus influenzae a fost mai

crescut decât în anul precedent (83 faţă de 60) remarcându-se, pentru
o perioada de 5 ani o creştere progresivă anuală. Acest agent patogen
îşi păstrează o bună sensibilitate pentru Ampicilină dar mai ales pen-
tru amoxicilină şi inhibitor de beta-lactamază (amoxicilină + ac. clavu-
lanic). Este de menţionat faptul că 7 din cele 83 dintre tulpinie izolate
şi testate (8,4%) sunt rezistente la Ampicilină. Cefalosporinele de a 3-
a generaţie pastrează o bună acţiune, demonstrat prin faptul ca nici o
tulpină nu a fost rezistentă la Ceftriaxonă.
• Streptococcus pneumoniae, cu o prevalenţă a izolatelor pozitive în
creştere faţă de anul precedent (82 faţă de 74), menţine o bună sensi-
bilitate la amoxicilină + ac.clavulanic. În izolatele recoltate de la pa-
cienţii spitalizaţi, sub 10% (8,33%) dintre tulpinile de Str. pneumoniae
sunt rezistente la Ampicilină, cel mai utilizat betalactamid în terapia de
primă intenţie. Ca şi pentru H. influenzae cota de rezistenţă este una
de atenţie, ceea ce face ca lipsa defervescenţei după 72h de terapie
să indice swich-ul către o terapie ţintită, conform antibiogramei. Nici o
tulpină nu prezintă rezistenţă la Ceftriaxonă, ceea ce este un aspect
pozitiv.
• Moraxella catharalis, cu o frecvenţă a izolatelor pozitive asemănătoare
cu situaţia anului precedent (37 versus 33 tulpini) prezintă o creştere a
rezistenţei (peste 50% dintre tulpinile izolate) la ampicilină şi o bună
sensibilitate la amoxicilină + ac. clavulanic, respectiv ceftriaxonă.
Concluzia acestei analize ar fi că pentru tulpinile izolate s-a re-

marcat o bună sensibilitate la amoxicilină + ac. clavulanic, cât şi
pentru ceftriaxonă, cu o creştere importantă a rezistenţei la ampi-
cilină, ceea ce face ca terapia de primă intenţie recomandată să
se realizeze cu primele două antibiotice.
201
Tabel II. Coci Gram-pozitiv izolaţi din diferite produse patologice recoltate de la bolnavii spitalizaţi
Nr.
Amikacină Amoxicilină Ampicilină Amoxiclav Cloramfenicol Ciprofloxacin Claritromicină
crt.
1 1/0 2/0 1/0 41/17 42/29 4/5
2 2/0 72/6 61/1 53/1 4/0 11/3
3 4/0 10/3 7/2 12/1 6/3 3/0
4 1/0 2/0 2/0 2/0 2/0 2/0
continuare
Nr.
Gentamicină Ceftriaxonă Colistin Eritromicină Cefoxitin Kanamicină Cefalotină Lincomicină
crt.
1 30/31 2/0 38/41 49/30 36/47 11/16
2 22/26 63/0 52/25 2/0 56/19 65/4 15/5
3 9/5 8/2 1/0 12/4 8/6 11/3 3/3
4 1/0 2/0 1/1 1/1 2/0 0/1
continuare
Nr.
Linezolid Norfloxacin Oxacilină Penicilină Rifampicină Streptomicină Co-trimoxazol
crt.
1 69/0 5/5 1/3 4/36 50/33 1/0 25/19
2 71/0 5/13 29/45 75/4 52/22 28/36
3 13/0 0/1 1/1 9/7 13/3 9/5 9/3
4 2/0 2/0 2/0 2/0 2/0
continuare
Nr. Piperacilină+
Teicoplanin Tetraciclină Timentin Tobramicină Vancomicină Clindamicină
crt. Tazobactam
1 75/4 35/48 45/34 2/0 72/3 3/8
2 49/29 75/0 3/1
3 13/4 13/0
4 2/0 2/0
202
Nr. crt. TULPINA TOTAL NUMĂR TULPINI
1 Staphylococcus aureus 85
2 Streptococcus pneumoniae 82
3 Streptococcus spp 17
4 Streptococcus anginosus 2
80 75
72
69 sensibil
70
rezistent
60
48 50
49
50 47
45
41 41 42
38 36
40 36
35 33 31 34
30
30 29
30 25
19
16 17
20
11
10 3 5 5 5 8
4 3 4 4 2
1 0 0 1 2 0 0
1 0 3
1 0
0
colistin
linezolid
cefoxitin
oxacilină
penicilină
amikacină
amoxiclav
ampicilină
tetraciclină
ceftriaxonă
kanamicină
rifampicină
norfloxacin
teicoplamin
lincomicină
tobramicină
gentamicină
eritromicină
vancomicină
clindamicină
cloramfenicol
co-trimoxazol
claritromicină
ciprofloxacină
Fig. 3. Rezultatele antibiogramei pentru tulpinile de Staphylococcus aureus

izolate la cazurile spitalizate
203
COMENTARII
• Proporţia tulpinilor de Staphylococcus aureus meticilino-rezistente

(MTR) a fost 3 tulpini rezistente prin testarea la Oxacilină şi 30 prin
testarea la Cefoxitin de la 32,07% (2005), 14,08% (2006) şi 39,75%
(2007). Rezistenţa la Ciprofloxacină a crescut progresiv, anul acesta
fiind de 40,8% , la Gentamicină peste 50% iar Kanamicină peste 60%.
Se păstrează aceeaşi cotă de rezistenţă (1/3 din tulpinile testate) la
Rifampicină. De menţionat apariţia a 3 respectiv 4 tulpini rezistente la
Vancomicină respectiv Teicoplanin.
• Tulpinile de Staphylococcus spp. au în totalitate sensibilitate la
Linezolid .
Se menţine recomandarea din anul precent de testare a tulpinilor de

stafilococ, la aminoglicozide de ultima generaţie (Amikacina, Netil-
micina). Se recomandă şi utilizarea în terapia de primă intenţie deoa-
rece prevalenţa rezistenţei tulpinilor la Gentamicină este de peste
50%
204
Tabel III. Bacili Gram-negativ izolaţi din diferite produse patologice recoltate de la bolnavii spitalizaţi
Nr. crt.
Cefpirom
Ampicilină
Amoxiclav
Amikacină
Amoxicilină
Ceftriaxonă
Ceftazidimă
Gentamicină
Ciprofloxacin
Cloramfenicol
Claritromicină
Cefoperazonă
1 51/5 0/1 0/3 0/2 1/7 3/4 40/12 30/21 23/25 31/23 22/24
2 34/3 0/7 10/29 19/17 7/4 19/6 2/3 22/7 12/6 23/9 19/9
3 23/14 0/1 5/31 11/24 7/9 5/2 5/1 17/11 1/0 9/7 18/13 14/11
4 0/16 0/2 0/17 0/16 0/10 1/11 1/9 2/4 1/17 0/9
5 8/1 0/9 3/5 4/2 3/1 5/2 1/0 2/1 6/2 5/2
6 7/1 0/8 4/4 2/3 2/0 3/5 3/2 4/3 5/3
7 7/1 0/1 1/5 3/4 1/2 1/3 5/1 1/0 6/1 2/2
8 6/1 1/4 2/3 3/2 1/2 2/0 4/2 3/0 3/3 4/2
9 3/2 0/1 1/2 1/1 1/2 3/1 1/1 2/3 2/3 0/2 0/3
10 2/2 0/1 0/5 1/3 2/1 3/0 1/0 3/2 2/2 1/1 4/1
11 2/3 1/4 2/3 0/1 1/1 1/1 1/1 2/2 1/1
12 3/2 0/1 2/3 1/2 1/2 1/1 3/1 3/1 3/1 2/1
13 1/4 1/3 0/1 0/3 1/1 1/0
14 3/1 1/0 1/3 0/3 1/2 1/2 1/0 1/2 1/2 0/3 0/2
15 1/2 0/1 1/3 1/2 0/2 1/2 2/1 2/1 2/0 1/2
16 2/1 0/3 0/2 0/2 2/1 2/1 2/1 1/1 3/0
17 2/0 0/1 1/1 1/0 0/1 1/1 1/0 0/1 0/1 0/1
18 0/2 0/2 0/2 1/1 1/1 0/2 0/1 0/1
19 1/0 1/0 1/0 1/0 1/0 1/0 1/0 1/0 1/0
20 1/0 0/1 1/0 0/1 0/1 0/1 0/1 1/0 0/1
21 0/1 0/1 0/1 0/1 0/1 0/1 0/1 0/1 0/1
205
Continuare
Nr. crt.
Colistin
Cefoxitin
Linezolid
Cefepime
Imipenem
Cefalotină
Cefsulodin
Netilmicină
Norfloxacin
Cefotaximă
Kanamicină
Eritromicină
Lincomicină
Meropenem
1 2/0 3/18 2/5 29/15 1/1 16/42 0/2 30/21 6/5
2 26/0 17/2 19/4 30/6 36/0 12/16 33/2 2/0 12/6
3 5/0 12/7 14/12 15/17 21/13 2/2 7/16 3/0 23/12 10/4
4 0/13 1/11 0/15 5/12 0/11 9/9 0/6
5 1/1 2/1 4/1 5/2 7/1 3/3 5/1 1/0
6 0/1 2/2 4/2 6/1 5/3 3/4 8/0 1/0
7 1/0 4/1 6/1 1/4 6/0 1/5 7/0 1/1
8 1/3 2/4 2/1 5/1 2/3 4/2 2/0
9 1/0 0/1 1/1 2/1 1/2 1/2 0/2 1/1 1/0
10 1/1 3/1 3/0 3/1 1/0 1/3 2/1 0/1
11 1/0 2/2 1/2 1/3 3/1 1/3 1/3 1/3
12 2/0 3/0 1/2 2/1 1/3 2/1 1/0
13 3/2 1/3 0/5 1/2 0/1 5/0 0/2
14 1/2 1/2 0/4 0/3 0/3 0/3 0/1
15 1/2 3/1 2/2 2/1 0/2 2/1 1/0
16 1/0 2/1 1/2 1/0 0/3 1/1
17 0/2 0/2
18 0/1 0/1 1/0 0/2
19 1/0 1/0 1/0 1/0 1/0 1/0
20 1/0 1/0 0/1 1/0 1/0 0/1
21 0/1 0/1 0/1
206
Continuare
Nr. crt.
Timentin
Oxacilină
Penicilină
Teicoplanin
Tetraciclină
Rifampicină
Tobramicină
Tazobactam
Piperacilină+
Vancomicină
Clindamicină
Acid nalidixic
Streptomicină
Co-trimoxazol
1 0/2 26/17 33/17 47/9
2 16/11 19/20 20/13 33/2 17/8
3 1/3 4/0 1/2 6/22 3/0 3/1 13/21 14/10 18/12 4/0 3/1
4 1/8 2/16 6/4 2/14
5 4/4 5/4 4/2 7/1 2/1
6 1/7 4/4 4/1 7/1
7 1/2 4/4 1/4 8/0 1/0
8 5/0 6/1 5/1 6/1
9 0/3 1/4 2/3 2/1 0/1
10 1/2 0/5 3/1 2/2 0/1
11 1/1 1/3 2/1 3/1 0/2
12 3/1 3/1 1/1 2/0
13 0/4 1/3 1/4 0/5 0/3 2/0 1/4 0/5 5/0 2/0
14 1/2 2/2 0/3 1/2
15 1/1 1/3 3/1 2/1 1/0
16 1/2 2/1 2/1 1/0
17 1/0 1/0 0/1
18 1/1 1/1 1/1 0/1
19 1/0 1/0 1/0 1/0 1/0
20 0/1 0/1 1/0 1/0
21 1/0 1/0 0/1 1/0
207
Nr.crt. TULPINA TOTAL NUMĂR TULPINI
1 Pseudomonas aeruginosa 60
2 Escherichia coli 42
3 BGN neidentificaţi 42
4 Acinetobacter baumani 18
5 Aeromonas spp.1 9
6 Klebsiella pneumoniae 8
7 Enterobacter cloacae 8
8 Burkholderia cepacia 7
9 Pseudomonas spp.2 5
10 Klebsiella spp.3 5
11 Serratia spp.4 5
12 Citrobacter spp.5 5
13 Corynebacterium spp. 5
14 Acinetobacter lwoffii 4
15 Morganella morganii 4
16 Chryseomonas luteola 3
17 Proteus mirabilis 2
18 Proteus vulgaris 2
19 Neisseria meningitidis 1
20 Oligella ureolytica 1
21 Providencia stuarti 1
1
include: Aeromonas hydrophila = 8; Aeromonas hidrocaviae = 1
2
include: Pseudomonas fluorescens = 2; Shewanella putrefaciens = 2; Pseudomonas putida = 1
3
include: Klebsiella oxytoca = 3; Klebsiella ozanae = 1; Klebsiella rhinoscleromatis = 1
4
include: Serratia ficaria = 3; Serratia odorifera = 2;
5
include: Citrobacter broakii = 1; Citrobacter freundii = 1; Citrobacter spp. = 3
208
Fig. 4. Rezultatele antibiogramei pentru tulpinile de Pseudomonas aeruginosa izolate
rezistent
sensibil
9
47
piparacilină+tazobactam
15
cefepime
29
11
cefoxitin
17
tobramicina
33
5 65
norfloxacin
cefotaximă
21
2
30
ciprofloxacin
209
7
cloramfenicol
1
18
cefsulodin
3
12
cefoperazonă
40
ceftazidimă
3
25
gentamicină
23
co-trimoxazol
00
colistin
23
cefpirom
31
cefalotină
0
5
cefotaxim
2
3
ampicilină
0
42
imipenem
16
21
30
meropenem
9
47
piperacilină +
24
ceftraxona
22
amoxicilină
17
timentin
26
amoxiclav
0
5
51
amikacină
60
50
40
30
20
10
0
COMENTARII
• Patologia reprezentată de bacilii Gram negativ, după speciile identifi-

cate (237 tulpini), este dominată de Pseudomonas aeruginosa cu 60
de izolate pozitive ceea ce reprezintă 25,31%. Rezistenţa la amikacină
este mai mică de 10% iar la ciprofloxacină depăşeşte 40% din tulpini-
le testate. La piperacilină – tazobactam rezistenţa este de 16%. Se
menţine recomandarea utilizării de primă intenţie în infecţiile cu Pseu-
domonas a ceftazidinei cu amikacină.
• Pentru bacilii Gram negativ neidentificaţi (18% din total tulpini de BGN
izolate) se remarcă menţinerea rezistenţei la aminopeniciline şi o creş-
tere a rezistenţei pentru ciprofloxacină, cefalosporinele de a 3-a şi a 4
generaţie. Îngrijorător este faptul că 40% dintre tulpinile testate sunt
rezistente la piperacilină – tazobactam, deci sunt producătoare de be-
talactamaze.
• E. coli are o bună sensibilitate la aminoglicozide şi medie la fluorochi-
nolone (1/3 tulpini rezistente), cefalosporinele de a III-a şi a IV-a gene-
raţie ca şi la carbapeneme.
• Klebsiella pneumoniae a fost izolat în puţine cazuri, menţinându-se
profilul de sensibilitate identic cu cel din anii anteriori.
• Numărul tulpinilor izolate de Acinetobacter s-a dublat faţă de anul
precedent, având rezistenţă totală la Ciprofloxacină, Amikacină şi la
Cefalosporine de a 4-a generaţie. La Meropenem rezistenţa este de
aprox. 50% iar la Imipenem de peste 70% ceea ce recomandă Mero-
penemul în terapia de primă intenţie până la primirea rezultatelor de la
antibiogramă.
Bacilii Gram negativ izolaţi au o bună sensibilitate la Colistin; nici

o tulpină identificată nu a înregistrat rezistenţă.
Recomandarea noastră este ca în anii următori ca testarea tulpini-
lor să se facă sistematic, atât pentru Colimicin cât şi pentru Ami-
kacin
210
DECONTAMINANTE ŞI
ANTISEPTICE
211
Menţinerea infecţiilor nosocomiale la un nivel de risc este asigurată de
către diversele categorii de materiale şi/sau suporturi contaminate. Din
aceste considerente este necesar să acordăm o atenţie particulară proce-
durilor prin care contribuim la diminuarea unei încărcături microbiene care
poate reprezenta o cauză principală pentru extinderea unor fenomene de
tip epidemic. În concordanţă cu o practică corectă de administrare a anti-
bioticelor sunt obligatorii măsurile de asigurare a unui mediu de spital curat
prin aplicarea tehnicilor corecte de decontaminare - sterilizare – dezinfecţie.
212
Decontaminarea sau pre-dezinfecţia este realizată prin utilizarea unei ga-
me largi de detergenţi-dezinfectanţi care prin acţiunea mecanică combinată cu
proprietăţile detergenţilor permit neutralizarea substanţelor organice şi diminuarea
iniţială a încărcăturii microbiene favorizând astfel acţiunea dezinfectantului.
Dezinfecţia este o procedură de eliminare temporară a microorganismelor

patogene de pe suprafeţe inerte.
Dezinfecţia de nivel înalt care realizează distrugerea tuturor micro-

organismelor, cu excepţia unui număr mare de spori bacterieni se realizează cu
substanţe chimice care sunt utilizate respectând recomandările producătorului
(glutaraldehide, peroxid de hidrogen stabilizat, acid peracetic, hipoclorit de sodiu).
Dezinfecţia de nivel intermediar este necesară distrugerii Mycobacterium

tuberculosis, a bacteriilor în formă vegetativă, a virusurilor şi fungilor fără să reali-
zeze şi îndepărtarea sporilor bacterieni. Aceleaşi recomandări se impun în vede-
rea respectării indicaţiilor specifice pentru fiecare produs chimic, cu această desti-
naţie.
Dezinfecţia de nivel scăzut contribuie la distrugerea formelor vegetative

ale unui număr mare de bacterii, virusuri, unii fungi dar nu şi a formelor rezisten-
te cum ar fi cele de Mycobacterium tuberculosis şi a sporilor. Frecvent în practi-
că sunt utilizaţi: fenoli, iodofori, substanţe cuaternare de amoniu, agenţi de
spumare, alcooli, hipoclorit de sodiu
Principii de bază
- se vor aplica măsurile de dezinfecţie sau sterilizare numai după de-
contaminarea sau spălarea prealabilă a materialelor sau suporturilor
contaminate;
- alegerea procedurile care vor fi utilizate va fi orientată în funcţie de:
natura actului medical, particularităţile intrinseci ale pacientului din
punctul de vedere a receptivităţii pentru infecţiile nosocomiale, de
imperativele locale şi compatibilitatea cu structura materialului;
- procedurile vor fi diferenţiate după caracteristicile de utilizare a ma-
trialului: unică, pentru un singur pacient, sau pentru reutilizare;
- fiecare serviciu trebuie să beneficieze de indicaţii speciale pentru
aplicarea tehnicilor adecvate de decontaminare, sterilizare, dezinfecţie
213
în funcţie de specificul activităţii, structura materialelor posibil expu-
se contaminării, caracteristicile de circulaţie a unor tulpini microbie-
ne cu o rezistenţă specifică la preparatele antibiotice dar şi la pro-
dusele chimice folosite;
- este obligatorie respectarea protocolului pentru fiecare manevră
sau tehnică folosită în scopul diminuării sau îndepărtării microorga-
nismelor din mediul de spital sau de pe materialele utilizate în activi-
tăţile medicale diagnostice, terapeutice şi de îngrijire a bolnavilor;
- alegerea produselor adecvate, cu eficienţă maximă şi risc redus de
inducere a rezistenţei microorganismelor se va efectua în concordanţă
cu: regulile de practică pentru aceste categorii de substanţe, cu reco-
mandările producătorului, cu cele prevazute în ordinul MS;
- se va ţine cont de necesitatea utilizării judicioase a diverselor produse şi
ciclizarea lor periodică în funcţie de particularităţile şi disponibilităţile
fiecărui serviciu, la recomandările SPCIN.
214
INFECŢII NOSOCOMIALE
215
Infecţiile nosocomiale sunt cel mai frecvent generate de agenţi patogeni cu
o rezistenţă multiplă la antibiotice. Germenii cel mai frecvent implicaţi în
producerea acestor infecţii sunt: Staphylococcus aureus, Pseudomonas
aeruginosa, enterococi, enterobacterii, micobacterii, fungi şi virusuri cum ar
fi cele ale hepatitelor virale, HIV, virusurile gripale. O informaţie succintă
pentru fiecare dintre aceste microorganisme citate este utilă cunoaşterii
modalităţii de implicare a acestora în infecţiile nosocomiale pentru aplicarea
măsurilor adecvate de prevenire a răspândirii lor în mediul de spital.
NB: acest material a fost preluat şi adaptat din revista Hygène, 2000, vol VIII, nr.5
216
BACTERIILE MULTIREZISTENTE (BMR)
Definiţie: bacteriile sunt numite multirezistente la antibiotice (BMR) deoa-

rece ca urmare a acumulării rezistenţei naturale şi dobândite, ele nu mai au
proprietăţi de sensibilitate decât la un număr redus de antibiotice în mod
obişnuit active în terapie.
Tipuri: cele mai comune BMR sunt :

2 Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (SARM)
2 Enterobacterii producătoare de beta-lactamaze cu spectru extins
(EBLSE)
2 Enterococ rezistent la vancomicină (ERV)
2 Acinetobacter baumannii multiplurezistent (rezistent la tircailină)
(ABR)
2 Pseudomonas aeruginosa multiplurezistent (PAR)
2 Enterobacterii rezistente la beta-lactamine prin hiperproducţie de
cefalosporinaze (EBCASE)
Un pacient infectat cu BMR este un pacient pentru care a fost identificată

prezenţa BMR într-o zonă anatomică obişnuit sterilă sau non sterilă, asoci-
indu-se semnele clinice sau biologice ale infecţiei (ex: infecţie de plagă
operatorie, infecţie urinară asimptomatică, bacteriemie etc...). BMR nu sunt
cu o patogenitate sau "virulenţă" mai mare faţă de speciile sensibile; ele
sunt mai dificil de tratat iar extinderea şi propagarea lor vor putea genera
probleme terapeutice complexe pe viitor.
Un pacient colonizat cu BMR este un pacient la care a fost identificată

prezenţa unei BMR în zone anatomice sau specia este frecvent prezentă
dar nu în faza de multirezistenţă; exemplu : SARM în rinofaringe, EBSLE în
tubul digestiv; sau alternativ, în zonele anatomice unde specia este în
general absentă dar fără ca prezenţa sa să fie însoţită de semne clinice sau
biologice ale unei infecţii (ex: Ps. aeruginosa în căile aeriene superioare)
217
Originea şi transmiterea.
Originea BMR este umană, reprezentată de către pacienţii purtători (simp-
tomatici sau nu, infectaţi sau colonizaţi). Numeroase zone infectate consti-
tuie o origine importantă de BMR, în particular urina (EBLSE şi SARM),
plăgile (SARM). Mediul (imediata apropiere) în care există un pacient infec-
tat sau colonizat poate fi contaminat. Pacienţii care sunt cel mai frecvent
purtători de BMR sunt cei cu mucoviscidoză sau pacienţii cu patologie
cronică şi/sau care necesită tehnici de îngrijire multiple.
Transmiterea BMR pornind de pacienţii purtatori (colonizaţi sau infectaţi)

este, în majoritatea cazurilor, realizată prin intermediul mâinilor personalului
medical şi de îngrijire. Transmiterea poate să fie în egală măsură produsă
prin intermediul "suporturilor inerte": stetoscop, manşeta aparatului de
tensiune, termometre etc..... Riscul de transmitere este direct legat de
frecvenţa contactelor cu pacienţii purtători de BMR.
Important !
Fiecare din personalul medical sau de îngrijire trebuie să fie informat
asupra prezenţei BMR la pacientul său (tulpina bacteriană, locul,
antibiograma, ultimile date referitoare la prelevatele efectuate).
Nici un membru al personalului medical sau de îngrijire nu trebuie să
refuze de a acorda asistenţă unui pacient numai pentru faptul că aces-
ta este un purtător de BMR.
Precauţiile standard sunt frecvent suficiente pentru a împiedica dise-
minarea în mediu şi contaminarea celui care-l îngrijeşte.
218
PRECAUŢIILE CARE TREBUIE APLICATE ÎN CAZUL
ÎNGRIJIRII PACIENŢILOR PURTĂTORI DE
BACTERII MULTIPLUREZISTENTE (BMR)
Precauţii standard:
2 Igiena riguroasă a mâinilor după fiecare act de asistenţă medica-
lă;
2 Purtarea mănuşilor în caz de contact cu un pacient în scopul în-
grijirii plăgilor;
2 Folosirea, de preferat, a materialelor de utilizare unică. Materialul
necesar trebuie menţionat pe foaia de urmărire a pacientului;
2 Decontaminarea riguroasă a materialelor utilizate pentru îngrijirea
sau actul medical efectuate bolnavului atunci când acestea sunt
utilizate de la un pacient la altul (ex: stetoscopul);
2 Decontaminarea suprafeţelor utilizate după efectuarea îngrijirilor
2 Identificarea şi îndepărtarea corectă a deşeurilor cu risc infecţios.
Precauţii particulare:
2 La sfârşitul îngrijirilor se va face spălarea sau dezinfectarea prin
frecţionare a mâinilor
2 Purtarea mănuşilor în cazul tuturor îngrijirilor, dacă pacientul este
purtător de BMR la nivelul tegumentelor, plăgilor, materiilor feca-
le, urinii (precauţii numite de "contact")
2 Purtarea măştii pentru toate îngrijirile, dacă pacientul este un pur-
tator de BMR la nivelul arborelui traheo-bronşic (precauţii numite
prin "picături")
219
FIŞELE CELOR MAI FRECVENŢI GERMENI
Staphylococcus aureus
Particularităţi
2 Coci Gram pozitiv.
2 Genul: Staphylococcus, în formă de ciorchine de strugure.
2 35 de specii descrise (44 specii cu subspeciile lor).
2 Importante formele rezistente la meticilină: SARM.
Particularităţi de patogenitate
Gravitatea bolilor provocate de S. aureus este legată de numeroşi factori:
2 Adezine (adezivitatea cocilor la mucoase, catetere sau implan-
turi de valve sau proteze).
2 Enzime (coagulaza, fibrinoliza ... care favorizeaza diseminarea
bacteriei şi rezistenţa la mecanismele de apărare naturale).
2 Toxine proteice (acţiunea asupra tegumentului şi mucoaselor:
leziuni buloase, mucoasa intestinală denudată provocând dia-
ree) care acţioneaza asupra statusului general.
Habitat
2 Prezent la om (tegument, mucoase, floră intestinală...) şi în me-
diu (supravieţuieste câteva ore pe suporturile inerte).
2 Portaj nazal intermitent sau cronic pe o perioada de mai multe zi-
le, săptămâni şi chiar luni. În mediul de spital, 20-30% din perso-
nal este purtător (şi >50% în serviciile cu risc crescut).
2 Este posibil să se înregistreze un nivel crescut de SARM printre
tulpinile izolate de la purtători (ex: Franţa în anul 2001 a înregis-
trat un nivel de 64% de S. auriu meticilinorezistent).
Mod de transmitere
2 Contaminarea, totdeauna încrucişată, prin mâinile personalului.
2 Leziunile cutanate şi portajul nazal poate fi la originea diseminării.
2 Transmiterea prin alimente contaminate poate genera toxiinfecţii
alimentare de colectivitate.
2 Transmiterea prin obiecte sau elemente de mediu, putin frecventă.
Prevenţie
2 Igiena mainilor.
2 Protecţia tuturor leziunilor cutanate infectate/sau posibil infectate:
asepsie şi pansament.
2 Aplicarea măsurilor de izolare a pacienţilor cu infecţie SARM
(vezi protocolul din ghid).
220
Enterococcus faecalis/faecium "Enterococ"
Particularităţi
2 Coci Gram pozitiv.
2 Genul: Enterococcus, în forma de perechi sau în lanţuri.
2 E. fecalis, E. faecium printre speciile descrise la om.
2 Emergenţa formelor rezistente la vancomicină (ERV).
2 Factorii de patogenitate sunt incomplet cunoscuţi. Enterococii
posedă adezine şi enzime (hemolizine) responsabile de feno-
menele de agregare şi aderenţă pe ţesuturi sau materiale.
Habitat
2 Gazda obişnuită este intestinul omului şi animalelor.
2 Prezenţa acestora în mediu este un semn de poluare de origine
fecală.
2 Dintre toţi cocii cu interes medical, enterococii sunt cei mai rezis-
tenţi în mediul exterior.
Mod de transmitere
2 Contaminarea încrucişată este rară.
2 Transmiterea este cel mai frecvent de origine endogenă, plecân-
du-se de la focare de colonizare sau de infecţie.
2 Poarta de intrare este frecvent urinară. De aici bacteria poate di-
semina către cavitatea abdominală sau către sistemul vascular.
Prevenţie
2 Măsuri de igienă generală: spălarea mâinilor, antisepsia de tip
chirurgical în cazul actelor invazive.
2 Aceste măsuri nu evită însa riscul diseminarii endogene.
221
Enterobacetriaceae sau Enterobacteriile
Ex: E.coli, Klebsiella spp...
Particularităţi
2 Coci Gram negativ.
2 Genul: 13 genuri dintre care 8 responsabile de infecţii nosoco-
miale: Escherichia, Serratia, Enterobacter, Proteus, Klebsiella,
Citrobacter, Morganella, Providencia.
2 Existenţa formelor de rezistenţă prin producerea de beta-
lactamaze cu spectru extins.
2 Numeroase tulpini posedă pili care le conferă proprietăţi de ade-
zivitate şi invazie tisulară. Aceşti pili pot deasemeni explica
transferul de material genetic şi deci explică achiziţia de factori
de patogenitate suplimentari sau de rezistenţă.
2 Numeroase tulpini posedă enterotoxine care provoacă diaree.
2 Un constituent al peretelui reprezentat de endotoxină poate pro-
voca şoc endotoxinic.
Habitat
2 Toate genurile au drept gazdă intestinul uman sau animal.
2 Sunt deasemeni prezenţi în mod frecvent în elementele de me-
diu: apă, alimente, suprafeţe...
Mod de transmitere
2 Transmiterea este cel mai frecvent de origine endogenă, plecân-
du-se de la focare digestive.
2 Infecţiile pot desemeni fi de origine exogenă, plecandu-se de la
tulpini cu o mare răspândire în mediu sau prin transmitere încru-
cişată între pacienţi şi/sau personal.
Prevenţie
2 Precauţii particulare şi izolarea în caz de BMR.
222
Pseudomonas aeruginosa sau ‘’ Bacilul piocianic’’
Particularităţi
2 Coci Gram negativ.
2 Genul: Pseudomonas fără o grupare particulară.
2 Există frecvent o rezistenţă multiplă la antibiotice.
2 Sunt numeroşi şi nocivi la acest germene piogen şi oportunist.
2 Toxinele: exotoxina A, care penetrează în celule şi blochează
sinteza proteică; enterotoxinele; endotoxinele.
2 Adezinele: adeziune la mucoase (bronşitică la pacienţii cu mu-
coviscidoză/afecţiuni urinare fiind la originea pielonefritelor) şi pe
suprafeţe (biofilm).
2 Pigmenţi (rol patogen încă nedemonstrat) responsabili de culoa-
rea specifică a produselor patologice purulente.
Habitat
2 Bacterie cu tropism în mediu umed (reţeaua de apă, umidificatoa-
rele, aparatele de nebulizare etc....).
2 Colonizarea tranzitorie posibilă a intestinului uman.
Mod de transmitere
2 Bacterie oprotunistă: infecţiile afectează întotdeauna pacienţii ale
căror mecanisme de apărare sunt deficitare (tratamente imuno-
supresoare, patologie subadiacentă...).
2 Plăgile, căile urinare şi respiratorii sunt porţi de intrare frecvente.
Preventie
2 Supravegherea condiţiilor de mediu: reducerea nişelor ecologice,
suprimarea punctelor de apă stagnantă, utilizarea apei sterile în
umidificatoare.
223
Mycobacteriaceae
inclusiv Mycobacterium tuberculosis
Particularităţi :
2 Bacili acido-alcooloprezistenţi (BAAR).
2 Genul: Mycobacterium, regrupează 60 de specii dintre care multe
sunt cu patogenitate specifică pentru om.
2 Nu exista factori de patogenitate propriu-zis la aceste micobac-
terii (absenţa toxinelor, enzimelor sau adezinelor).
2 Puterea patogenă se explică prin virulenţa extremă a acestor
bacterii: capacitatea de a se multiplica în ţesuturi şi rezistenţa la
mecanismul de fagocitoză.
Habitat
2 Originea M. tuberculosis şi speciile sale sunt stricte.
2 Micobacteriile atipice colonizează mediul natural (sol, apele menaje-
re, praful ) şi pot fi prezente la om, tranzitor pe piele şi mucoase.
Mod de transmitere
2 Transmiterea M. tuberculosis se face prin produsele de expectora-
ţie de la subiecţii contaminaţi: picături Flugge care se deshidratea-
ză pentru a forma particulele de mici dimensiuni, picături nuclei ca-
re penetrează profund în bronhiole, prin inhalare.
2 Transmiterea micobacteriilor atipice este iatrogenă, consecutivă
practicilor invazive: intervenţii chirurgicale, instalarea de proteze
..., sau oportuniste: la pacienţii infectaţi HIV.
Prevenţie
2 Măsurile de izolare a bolnavilor sunt obligatorii: camere individua-
le, camere cu presiune negativă, purtarea măştii de tip P1... (vezi
protocolul în Ghid).
2 Pentru formele atipice, respectarea regulilor de bază de igienă
sunt suficiente: o bună practică a decontaminării sau sterilizării
materialelor reutilizabile.
224
Virusurile cu transmitere prin sange
HIV, VHB, VHC
Particularităţi
Aceste virusuri neînrudite, au în comun un mod de transmitere preferenţial
dar nu exclusiv, respectiv prin sânge şi derivate din sânge (plasmă, factorii
sanguini...) şi o tendinţă de evoluţie sistematică (HIV) sau posibilă (VHB,
VHC) către cronicitate.
Prezenţa şi replicarea virusului în celulele ţintă (limfocitele pentru HIV şi
celulele hepatice pentru VHB, VHC) vor antrena un efect citopatogen de
intensitate variabilă, după răspunsul imunitar al gazdei.
Habitat
2 Sursa acestor virusuri este reprezentată de pacienţii purtătorii
asimptomatici sau simptomatici, prin sânge şi lichidele biologice
contaminate.
Mod de transmitere
2 Elementul determinant al transmiterii este reprezentat de cantita-
tea virusului prezent în mediul contaminat, ea însăşi corelată cu
stadiul bolii la pacient.
2 Transmiterea poate să se facă pe cale sanguină, sexuală sau
materno-fetală.
Preventie
2 Conceptul cel mai important în prevenţie este cel de aplicare a
PRECAUŢIILOR STANDARD.
2 Măsurile care trebuie adoptate sunt cele standardizate pentru ac-
cidentele prin expunere la sânge (AES) .
225
Candida albicans
Particularităţi
2 Levurile se reproduc prin burjonare.
2 Genul: Candida.
2 Specia cea mai frecventă la om.
2 Alte specii frecvente: C. tropicalis, C. kreusei, C. parapsilosisis,
C. glabatra, C. Guillermondii....
2 Capacitatea de aderare la epitelii, endotelii, catetere, sonde sau
proteze prin mecanisme implicând proteinele de C. albicans şi
receptorii gazdei.
2 Adeziunea proteinelor circulante favorizând diseminarea levurilor.
2 Morfologia variabilă le permite adaptarea la mediul înconjurător.
2 Secreţia enzimelor proteolitice, a fosfolipazelor.
2 Secreţia de toxine (încă puţin cunoscută).
Habitat
2 C. albicans: levura saprofită a mucoaselor digestive şi genitale
participând la echilibrul dintre flora normală a acestor mucoase.
Mod de transmitere
2 În majoritatea cazurilor, pacienţii se contaminează de la propriile
levuri digestive sau cutanate (contaminare endogenă).
2 Transmiterea se realizează prin intermediul mâinilor personalului
sau a materialului utilizat în îngrijirile medicale specifice (situaţie
mai rară dar posibilă prin contaminare exogenă).
2 Factori locali: umiditatea pliurilor, macerarea cutanată, iritaţii ale
pielii prin diverse produse.
2 Factori generali: vârsta (vârstele extreme); tratamentele cu anti-
biotice cu spectru larg, chimioterapia, corticoterapia, imunosu-
presoare; factori hormonali: diabet, sarcină; manevre chirugicale,
gesturi invazive.
Prevenţie
Măsurile de limitare a contaminărilor endogene
2 Igiena urogenitală riguroasă.
2 Îngrijirea regulată a cavităţii bucale (solutii bicarbonatate sau anti-
fungice).
2 Supravegherea clinică şi microbiologică a focarelor de contami-
nare şi decontaminarea digestiva a pacienţilor cu riscuri crescute.
Măsuri de limitare a contaminărilor exogene
2 Spălarea atentă şi corectă a mâinilor sau decontaminarea şi pur-
tarea mănuşilor.
2 Purtarea măştii în diverse situatii.
2 Utilizarea antisepticelor fungicide: produşi iodaţi sau clorhexidină.
226
TRATAMENTUL PORTAJULUI
NAZAL DE S. AUREUS
227
Deoarece portajul nazal de stafilococ auriu este o problemă frecventă în
practica epidemiologică de spital ne-am propus ca în această ediţie să
abordăm această tematică. În Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi, în
anul 2007 au fost înregistrate frecvente episoade de portaj la personalul
medical. Evaluarea microbiologică sistematică a portajului la pacienţi nu s-a
efectuat, cu toate că probabilitatea apariţiei unor infecţii de plagă operato-
rie, şi de această cauză, este potenţial crescută. Ca urmare a faptului că
managementul acestei situaţii constituie o responsabilitate atât a SPCIN cât
şi a întregului colectiv medical, o mai bună cunoaştere a acestui subiect
sperăm să reducă pe viitor unele situaţii care pot creşte riscul apariţiei
infecţiilor nosocomiale.
228
CONFERINŢA DE CONSENS DIN 2004
Portajul nazal (partea anterioară a foselor nazale) de stafilococ auriu
afectează 20% din populaţie într-o formă permanentă şi 60% într-o formă
intermitentă. Factorii de risc pentru portajul nazal sunt multipli. Dacă în
secţiile de chirurgie generală, stafilococul auriu este responsabil de 20%
dintre infecţiile plăgilor operatorii (IPO) acest procentaj poate atinge valori
de 60% în ortopedie sau în chirurgia cardiacă. Un studiu publicat în anul
1995 a demonstrat că portajul nazal preoperator multipică de 9 ori riscul de
IPO. Eradicarea portajului nazal de stafilococ auriu prin administrarea de
mupirocin şi reducerea asocierii IPO, constatate în studii comparative, nu
este semnificativ statistică; antibioticoprofilaxia ia în calcul pentru chirugia
curată stafilococul auriu sensibil.
Recomandări
2 Nu este recomandat să se facă o depistare sistematică a portaju-
lui de Staphylococcus aureus sensibil la meticilină (SASM) în vederea
eradicării sale preoperatorie, decât în funcţie de tipul de chirugie
2 Dacă nivelul IPO determinate de sfafilococul auriu, în special în
chirurgia ortopedică protetică şi chirurgia cardiacă de clasa I, rămâne în
mod anormal crescut (mai mare de 2%) chiar dacă au fost aplica-
te/asigurate măsuri obişnuite de prevenire a IPO, este recomandat sa se
realizeze o depistare a acestora atât la personalul care îngrijeşte pacienţii
cât şi o depistare preoperatorie la pacienţi. În acesta situaţie este recoman-
dat un tratament cu mupirocin.
Portajul de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (SARM este mai
mic de 5%). Factorii de risc pentru SARM sunt în principal provenienţa dintr-un
serviciu de reanimare, unde durata de spitalizare este medie sau lunga, şi mai
frecvent prezenţa leziunilor cutanate cronice. În toate chirurgiile generale, 50%
dintre stafilococii izolaţi din IPO sunt SARM, chiar dacă nivelul portajului este
scăzut (fenomen explicabil prin neluarea în considerare a SARM prin antibioti-
coprofilaxia chirugicală). Un studiu în chirurgia ortopedică demonstrează că
asocierea mupirocinului şi toaleta cu antiseptice reduce nivelul IPO determinate
de SARM de 2,3% până la 0,3% (pentru un nivel al IPO cu SARM identic), dar
scăderea portajului de SARM înainte de decontaminare lasă să se presupună
intervenţia altor factori prevenţionali. Un studiu privind intervenţiile de transplant
hepatic nu a pus în evidenţă decât o reducere tranzitorie a portajului de SARM
fără reducerea IPO.
229
Recomandări
2 Depistarea prezenţei SARM la nivel nazal este recomandată pa-
cienţilor înaintea efectuării unei intervenţii de chirurgie cardiacă sau ortope-
dică, care provin din serviciile de reanimare cu o durata de spitalizare
medie sau lungă sau în caz de leziuni cutanate cronice.
2 Nu este recomandat să se utilizeze mupirocin într-o manieră sis-
tematică pentru prevenirea producerii IPO la purtătorii de SARM.
CE ESTE NOU IN 2007?

Adminsitrarea nazală de mupirocin pentru prevenirea apariţiei IPO a
facut, în anul 2005, subiectul unei revizuiri sistematice a literaturii şi a unei
metaanalize. Dintre cele 60 de articole identificate, doar 3 trialuri clinice
randomizate şi 4 trialuri cu evaluarea efectului înainte şi după administrarea
muprirocinului (nerandomizate) au corespuns din punctul de vedere al
criteriilor de includere (cercetări clinice controlate, cu cel puţin 1 doză preo-
peratorie de mupirocin, definiţie standard şi urmărirea până în ziua a 28-a
pentru IPO). Intervenţiile au fost împărţite în 2 categorii: chirurgie generală
şi pe specialităţi (ortopedie şi cardio-toracică). Cele 7 cercetări au totalizat
11.088 de pacienţi. Grupurile tratate şi cele martor au fost comparabile în
studiile randomizate; diferenţele între grupuri au fost înregistrate pentru
studiile cu terapia înante şi după (grupul cu mupirocin mai tineri sau mai
vârstnici, număr crescut de pacienţi colonizaţi cu stafilococ în grupul con-
trol). Nu s-a constatat o reducere a nivelului IPO pentru intervenţiile de
chirurgie generală (digestivă sau ginecologică): 8,4% (mupirocin) versus
8,1% (control), RR de 1,04 (IC 95%: 0,81-1,33). Pentru intervenţiile ortope-
dice şi de chirurgie cardio-toracică utilizarea mupirocinului este asociată cu
o reducere a nivelului de IPO în studiile randomizate: 6,0% (mupirocin)
versus 7,6% (grupul control), RR: 0,80 (IC 95%: 0,58-1,1) şi în studiile
înainte/după: 1,7% (mupirocin) versus 4,1% (grupul control), RR: 0,40 (IC
95%: 0,29-0,56). Nu a fost notată rezistenţa stafilococului la mupirocin şi un
singur studiu a raportat efecte secundare de tip rinoree şi prurit (4,8% în
fiecare grup).
Concluziile autorilor
2 Aplicarea intranazală de mupirocin în perioada perioperatorie es-
te asociată cu o reducere a incidenţei IPO în cazul intervenţiilor din chirur-
gia ortopedică şi cardio-toracică; costul şi riscurile scăzute sunt argumente
suplimentare pentru utilizarea acesteia în chirurgia curată când riscul de IPO
230
cu S. aureus este crescut. În anul 2006, două articole au abordat utilizarea
mupirocinului în chirurgia cardiacă. Unul dintre articole a reprezentat un
studiu clinic randomizat, controlat, dublu orb, iar cel de al doilea a fost efec-
tuat ca un studiu prin comparare istorică. Studiul randomizat a inclus 257 de
pacienţi care au beneficiat de un act chirugical programat, pe cord deschis, la
purtători de stafilococ (depistare nazală realizată 2 săptămâni înainte de
intervenţie cu administrarea de 2 ori pe zi timp de o săptămână preoperator
fie a mupirocinului, fie a unui produs placebo). Rezultatele au demonstrat ca
portajul nazal de S. aureus în perioada postoperatorie a fost eradicat în
81,5% dintre cazuri (grup mupirocin) şi 46,5% (grup control) şi că nu există
nici o diferenţă semnificativă între nivelul de IPO cu stafilococ (3,8% în grupul
tratat cu mupirocin şi 3,2% în grupul control), dar cele 2 infecţii asociate cu
bacteriemie care au condus la complicaţii importante şi chiar la deces au fost
în grupul martor. Ca urmare a numeroaselor erori sistematice, autorii nu au
putut explica procentul crescut de eradicare a portajului nazal în grupul pla-
cebo (dar au îndoieli asupra corectitudinii aplicării protocolului de studiu prin
vinderea liberă în farmacii a mupirocinului).
2 Studiul nu a reuşit să demonstreze că administrarea nazală pre-
ventivă a mupirocinului reduce IPO cu S. aureus în chirurgia cardio-
toracică.
Al doilea studiu efectuat pe o perioada de 17 luni (aprilie 2003 -
septembrie 2004), timp în care fiecărui pacient operat pentru o intervenţie
cardiacă i s-a efectuat exsudat nazal chiar înaintea intrării în sala de opera-
ţie şi a primit mupirocin intranazal (de 2 ori pe zi timp de 14 zile chiar dacă
cultura a fost negativă). Au fost incluşi 1.077 de pacienţi care au fost com-
paraţi cu o perioadă anterioară cand nu s-a utilizat mupirocin (954 pacienţi,
ianuarie 2002 – aprilie 2003). 21% dintre pacienţi au prezentat portaj nazal
de stafilococ. Au fost înregistrate o reducere de 33% a nivelului IPO (de
toate etiologiile) la pacienţii primei perioade (18/954) faţa de cei din a doua
perioadă (12/1077), dar şi o reducere de 75% a nivelului IPO cu S. aureus:
16/954 (1,68%) versus 4/1077 (0,37%).
Concluziile autorilor
2 Identificarea şi administrarea nazală preventivă de mupirocin la
purtătorii de S. aureus a avut impact asupra nivelului IPO cu S. aureus în
chirurgia cardio-toracică.
231
Este indicată practicarea, la pacienţi, a unei depistări
preoperatorii a portajului de S. aureus şi aplicarea
preventivă de mupirocin, în cazul chirurgiei curate, la cei
cu intervenţii ortopedice sau cardio-toracice
PERSPECTIVE
Recomandarea efectuării unor studii care să aducă dovezi privind
aplicarea următoarelor măsuri preventive preoperatorii:
2 toaleta preoperatorie: compararea unui placebo cu diverse pro-
duse antiseptice (în afară de clorhexidină);
2 îndepartarea pilozităţii: compararea îndepărtării pilozităţii prin di-
verse tehnici şi lipsa acestei măsuri; compararea diverselor teh-
nici între ele; compararea aplicării acestora în diverse momente
în raport cu actul chirurgical sau a diverselor locuri; cum este
propus de diverşi autori să se studieze aceeaşi intervenţie pro-
gramată de chirurgie curată pentru care incizia este efectuată în
diverse zone cu pilozitate importantă dacă studiile compară di-
verse tehnici; îndepărtarea pilozităţilor să fie aceeaşi şi să fie
efectuată în acelaşi moment pentru toţi pacienţii incluşi
2 decontaminarea locului de incizie: compararea diverselor anti-
septice şi descrierea clară (nume generic şi concentraţia) ţinân-
du-se cont de tehnicile de curăţare prealabilă antisepsiei
Recomandarea efectuării unor studii riguroase din punct de vedere metodo-
logic:
2 număr mare de pacienţi, putere crescută a studiului pentru de-
terminarea diferenţelor semnificative a nivelului IPO;
2 randomizarea şi evaluarea criteriului de raţionament, realizarea
după principiul dublu orb
2 în intenţia de a trata toţi pacienţii ;
2 definiţii standard pentru IPO, durata suficientă de supraveghere
postoperatorie pentru colectarea unui număr maxim de IPO.
232
PROTOCOL DE ÎNGRIJIRE ŞI
DIVERSE MANEVRE TEHNICE
233
În ultimile ediţii ale Ghidului acest capitol a fost inclus sistematic. Ne
dorim ca protocoalele recomandate sa fie cunoscute şi mai ales respecta-
te în practica curentă. În asociere cu antibioticoterapia, procedurile şi diverse-
le manevre tehnice efectuate corect contribuie la obţinerea succesului terapeu-
tic. Ele pot totodată creşte riscul infecţiilor de spital în condiţiile în care nu este
respectat protocolul de practică corectă. În acest contex, pentru Spitalul Clinic
de Pneumoftiziologie se impune cunoaşterea şi aplicarea etapelor de desfăşu-
rare a acestor prestaţii cu acordarea unei atenţii sporite limitării răspândirii
agenţilor patogeni multiplurezistenţi responsabili de infecţii nosocomiale. Sunt
prezentate în mod selectiv acele protocoalele pentru desfăşurarea manevrelor
şi tehnicilor mai frecvent utilizate în practica de spital.
234
SPCIN
PROTOCOL
SPĂLAREA SIMPLĂ A MÂINILOR
TIP I
Practicată în mediul spitalicesc, în absenţa portajului unor agenţi patogeni
oro-faringieni, cutanaţi, digestivi
Recomandări:
* Chiar dacă se vor utiliza mănuşi nu trebuie exclusă spălarea mâinilor
* Purtarea bijuteriilor este interzisă
* Igiena unghiilor
* Utilizarea halatelor cu mâneci scurte
SCOP : reducerea florei microbiene tranzitorii prin acţiune mecanică
INDICAŢII : în activităţile obişnuite

- revenirea sau plecarea din serviciu;
- înainte şi după utilizarea toaletei
- înainte şi după masă
- îngrijiri simple necontaminante (toaleta, amenajarea patului, distribuirea alimente-
lor)
DURATĂ : 1 minut
UTILITĂŢI
- sistem de aprovizionare cu apă
- distribuitor de săpun/ distribuitor de hârtie de unică folosinţă
- uscător de mâini
- pubelă cu dispozitiv acţionat prin pedală
METODA ( 7 ETAPE)
1. umezirea mâinilor şi antebraţelor cu apă caldă
2. aplicarea unei doze de săpun (5ml) în palme şi masarea susţinută a mâinilor, insis-
tându-se în spaţiile interdigitale, faţa posterioară şi marginea cubitală a mâinii
3. rezultarea unei spume abundente prin efect mecanic prin umidificarea cu apă
4. îndepărtarea săpunului la jet de apă până la dispariţia acestuia
5. uscarea mâinilor fie la uscătoare sau prin tamponament cu hârtie de unică fo-
losinţă de la degete spre încheietura mâinii
6. închiderea robinetului cu hârtia cu care s-a efectuat uscarea mâinilor sau cu dis-
pozitiv special (ex. ca cel de la sala de operaţie)
7. aruncarea hârtiei la pubelă fără a o atinge
235
SPCIN
PROTOCOL
SPALAREA ANTISEPTICĂ A MÂINILOR
TIP II
Recomandări:
* Chiar dacă se vor utiliza mănuşi nu trebuie exclusă spălarea mâinilor
* Spălarea antiseptică trebuie efectuată înaintea oricărei manevre
de îngrijire
* Purtarea bijuteriilor este interzisă
* Igiena unghiilor
* Utilizarea halatelor cu mâneci scurte
* Ţinuta de protecţie: calotă + mască (pe timpul manevrelor de îngrijire)
SCOP : - eliminarea florei microbiene tranzitorii
- reducerea florei microbiene rezidente prin acţiunea mecanică şi chimică
INDICAŢII :
- înaintea oricărei manevre aseptice (fixarea sondei, cateterului, pregătirea per-
fuziei etc..)
- după toate manevrele septice (efectuate la bolnavii contaminaţi)
- în toate serviciile cu risc infecţios înalt (chirurgie, ATI)
- după îngrijirea cazurilor cu infecţie nosocomială acest tip II de spălare a
mâinilor trebuie să înlocuiască tipul I (spălarea simplă)
DURATA : 1 minut
UTILITATI
- sistem de aprovizionare cu apă dar care nu necesită atingerea robinetului
- distribuitor de săpun/ distribuitor de hârtie de unică folosinţă
- uscător de mâini
- pubelă cu dispozitiv acţionat prin pedală
- dispozitiv de periaj a unghiilor (steril la nevoie)
METODA ( 7 ETAPE)
1. umezirea mâinilor şi antebraţelor cu apă caldă
2. aplicarea unei doze de săpun ANTISEPTIC (5ml) în palme şi masarea susţi-
nută a mâinilor insistându-se în spaţiile interdigitale, faţa posterioară şi mar-
ginea cubitală a mâinii. Periajul unghiilor dacă este necesar
3. rezultarea unei spume abundente prin efect mecanic
4. îndepărtarea săpunului la jet de apă până la dispariţia acestuia
5. uscarea mâinilor fie la uscătoare sau prin tamponament cu hârtie de unică fo-
losinţă de la degete spre încheietura mâinii
6. închiderea robinetului cu hârtia cu care s-a efectuat uscarea mâinilor sau cu dispo-
zitiv special, la distanţă (ex. ca cel de la sala de operaţie)
7. aruncarea hârtiei la pubelă fără a o atinge
236
SPCIN
PROTOCOL
SPĂLAREA GHIRURGICALĂ A MĂINILOR
TIP III
Recomandări :
* Ţinută de protecţie : halat special + calotă + mască chirugicală
încălţăminte specială
SCOP : - eliminarea / reducerea energică, importantă şi prelungită a florei
- microbiene rezidente superficiale sau profunde a epidermului
INDICAŢII :
- înaintea oricărui act terapeutic sau diagnostic (cateterism central, puncţie ..)
- înaintea oricărei manevre chirurgicale
DURATA : niciodată mai puţin de 6 minute
UTILITĂŢI
- sistem de aprovizionare cu apă dar care nu necesită atingerea robinetului
- distribuitor de săpun (antiseptic cu spectru larg), acţionat fără atingere
- perie chirugicala sterilă
- apă sterilă
METODA ( 3 ETAPE fiecare cu o durată de 6 minute)

Timpul 1 = 1 minut
1. umezirea mâinilor şi antebraţelor
2. aplicarea unei doze de săpun ANTISEPTIC, masarea susţinuta a mâinilor
până la cot
3. clătirea energică a mâinilor, încheietură şi antebraţe menţinând mâinile dea-
supra poziţiei cotului
Timpul 2 = 1 minut
1. reluarea aplicării unei doze de săpun
2. periajul unghiilor
3. clătire
Timpul 3 = 4 minute
1. reluarea aplicării unei doze de săpun. Săpunirea mâinilor şi antebraţelor
2. clătire amundentă
3. uscarea mâinilor şi braţelor prin tamponament cu un câmp steril pentru fieca-
re mană
237
SPITALUL CLINIC DE PENUMOFTIZIOLOGIE IAŞI
SECŢIA DE CHIRURGIE TORACICĂ
SPCIN
PROTOCOL
TEHNICA PLEUROTOMIEI
Definiţie : introducerea unui tub în cavitatea toracică prin spaţiul inter-

costal sau prin patul costal dupa rezecţia unui fragment de
coastă
MATERIALE NECESARE :
1. Tampoane pentru aplicarea antisepticului
2. Comprese sterile mici
3. Mănuşi chirurgicale sterile
4. Câmpuri operatorii
5. Xilina 20 ml
6. Seringi de unică folosinţă
7. Ace sterile
8. Bisturiu
9. Materiale de sutură 2-0 neresorbabile cu ac de piele triunghiular
10. Pense Péan
11. Foarfeci
12. Conectoare
13. Tuburi de pleurotomie tip “Trocarth” 12 F sau tub de vinil de 20 sau
36 F multifenestrate
14. Tubulatură de racord
15. Aparat de aspiraţie pleurală (Pleurevac), sau borcan tip Béclere sau
drenaj valvular tip Heimlich
* sunt preferate truse sterile de unică folosinţă ce cuprind tot instrumentarul necesar
pleurotomiei, inclusiv materialele moi şi la care se adaugă un tub de dren Vygon ce
asigură evacuarea aerului printr-o valvă unidirecţională
238
TEHNICA :
1. Pregătirea sălii rezervată pleurotomiilor
2. Spălarea antiseptică a mâinilor de către operator
3. Protecţia cu echipament curat şi mănuşi sterile
4. Se pregăteste câmpul operator prin badijonare cu antiseptic (tinctură de iod şi

alcool)
5. Se execută anestezia locală
6. Se incizează tegumentul cu bisturiul (lama nr. 11) pe 1 cm lungime şi 1

cm adâncime. Apoi se introduce pensa Péan mică razant cu marginea
superioară a coastei şi se penetrează spaţiul intercostal
7. Se introduce tubul tip “Trocarth” de 12 F care este “armat” cu un trocar

rezistent. Imediat ce se pătrunde în cavitatea pleurală, trocarul se retra-
ge câtiva mm (pentru a nu leza plămânul), se introduce tubul şi se trec
cele două fire clasice la tegument: un fir de aşteptare (care va fi înodat la
suprimarea drenajului pleural pentru a împiedica pătrunderea aerului în
cavitatea pleurală) şi un fir de fixare a tubului.
8. Tubul se racordează la o valvă Heimlich, la un borcan tip Béclere sau la

o baterie de aspiraţie
9. În cazul în care nu avem tub de trocar, manevrele sunt mai complexe.

Incizia tegumentului va fi mai largă (1,5-3 cm). Cu pensa Péan se pă-
trunde în cavitatea pleurală. Unii autori recomandă introducerea unui de-
get pentru a verifica poziţia plămânului. Apoi ajutorul introduce o pensă
vasculară mai mare (fără dinţi) cu care depărtează cele două coaste.
Operatorul pătrunde în cavitatea pleurală cu tub fixat printr-o pensă. Apoi
pensa este retrasă şi tubul orientat în poziţia dorită. Se trec firele de aş-
teptate şi fixare.
239
SPCIN
PROTOCOL
TEHNICA REALIZĂRII PANSAMENTULUI
I PACIENT CONDIŢII DE MEDIU

Efectuarea toaletei parţiale Temperatură corespunzătoare (>200C)
Canapea curată şi protejată Spaţii special amenajate
Instalarea confortabilă, funcţională Ferestre şi uşi inchise
Informarea asupra manevrei
MATERIAL PRODUSE PERSONAL

Suprafeţe Recomandarea medicului Echipament curat
decontaminate Sterile Masca de protecţie
Material steril - unică folosinţă de preferat Spălarea mâinilor
adecvat, disponibil - folosinţa multiplă (data şi
ora desigilării)
II ÎNDEPĂRTAREA PANSAMENTULUI
Evaluarea aspectului plăgii
pH
Prelevări dacă sunt necesare
Debridare
Curăţire
Antisepsie în funcţie de pH
Repunerea pansamentului
MEDIUL PACIENT
Suprafeţele utilizate decontaminate Reinstalarea
Informarea: respectarea regulilor de igienă
III
MATERIALE PRODUSE PERSONAL

Material de unică utilizare: De unică folosinţă Mască, calotă
colectat eliminate (de unică utilizare)
Alte materiale : decontaminate De mai multe utilizări: Spălarea mâinilor
Deşeuri eliminate (incinerate, pe cât posibil evitarea (cu săpun antiseptic)
neutralizate etc) contaminării la exterior Protocol de ingrijire
(decontaminarea)
240
SPCIN
PROTOCOL
DECONTAMINAREA MĂŞTILOR UTILIZATE PENTRU ADMINISTRA-
REA OXIGENULUI ŞI AEROSOLI
1. activitatea de colectare şi decontaminare a măştilor pentru administrarea oxigenului

şi aerosoli va fi executată de personalul medical al fiecărei secţii şi cel al serviciului
“Sterilizare” oficial desemnat pentru aceste activităţi (asistent sterilizare şi infirmieră)
2. colectarea măştilor utilizate de bolnavi se va efectua de către asistentele medicale
de pe secţii în recipiente speciale inchise şi etichetate în conformitate cu precauţiile
universale pentru evitarea contaminării mediului de spital;
3. zilnic, infirmiera de la serviciul “Sterilizare” va prelua materialul contaminat şi îl va
transporta în condiţii de securitate în spaţiul destinat decontaminării;
4. materialul nesteril va fi prelucrat în vederea decontaminării prin tehnica standard :
- pregătirea materialului în vederea decontaminării: spălarea şi îndepar-
tarea materialului organic de pe mască, la jet de apă ;
- decontaminarea chimică: imersarea măştilor în cuva specială cu capac,
în soluţie decontaminantă proaspătă, la concentraţii corespunzătoare,
timp de 10 min.
(ex. Soluţie Perasafe: pulberea în cantitate de 16,2 g se dizolvă într-un litru de
0
apă încălzită la 35 C. La maximum 15 min. de la preparare soluţia de culoare
albastră poate fi utilizată. Culoarea se menţine atât timp cât soluţia este activă.
Va fi îinlocuită când soluţia îşi modifică culoarea sau ori de câte ori se aprecia-
ză că eficienţa ei este compromisă. În cazul utilizării altor soluţii sau preparate
se vor respecta recomandările producătorului şi a SPCIN)
- clătirea energica a măştilor la jet de apă, după scoaterea din decon-
taminant ;
- uscarea măştilor pe un suport special atribuit numai acestei operaţii;
- depozitarea măştilor curate îintr-o casoletă etichetată cu numele secţiei şi
precizarea “ măşti decontaminate”
5. periodic se vor face testări bacteriologice ale materialului decontaminat
6. personalul medical din sectii şi cel din serviciul “Sterilizare” vor asigurea materialele
necesare şi ritmicitatea acestor operaţii astfel încât să nu se înregistreze lipsa măş-
tilor decontaminate.
241
SPCIN
PROTOCOL
PREVENIREA TRANSMITERII BACTERIILOR MULTIREZISTENTE (BMR)
Cine semnalează
apariţia BMR ?
Laboratorul de Microbiologie
Cui ?
SPCIN Serviciului unde este

Recomandă izolarea spitalizat pacientul
pacientului şi măsurile
preventive corespunzătoare
Cine este persoana informată:

• în week-end
• seara
• pe perioada vacanţelor
i d ii
Medicul
Asistenta şefă
Asistenta de salon
Sunt aplicate
recomandările de izolare
a bolnavului
242
Izolarea bolnavului cu infecţie
nosocomială (BMR)
Condiţii de mediu Personalul medical

• Izolarea în camera separate Protecţie obligatorie :
• Evitarea diseminării BMR prin : • halat
- lenjerie • mască
- materiale • mănuşi
- veselă
- produse biologice
Prescripţie medicală conform ghidului de antibioticoterapie

Semnalarea cazului
Informarea Informarea
Informarea vizitatorilor şi serviciilor unde
bolnavului familiei eventual este
transferat bolnavul
Bolnavul este transferat in alt serviciu

sau externat purtător de BMR
În alt serviciu La domiciliu
Informarea serviciului de transfer

• verbal Măsuri speciale de Recomadări privind
• precizarea în FO supraveghere integrarea pacientului
Scop : aplicarea măsurilor practice de în familie
izolare a pacientului încă de laadmiterea
dmiterea
în noul serviciu
Recomandări practice de protecţie

Informarea brancardierilor şisi pentru :
personalului de pe ambulanta ţă : • copii
• protejarea lenjeriei printr-o aleză • imunosupresaţii din familie
• spălarea mâinilor • persoane din anturaj cu boli
• mănuşi (dacă este necesar) cronice (ex.diabet etc.)
243
PRECAUŢII UNIVERSALE PRIVIND MĂSURILE DE IZOLARE
A PACIENŢILOR CONTAMINAŢI ŞI COLONIZAŢI CU
MICROORGANISME PATOGENE TRANSMISIBILE
Principii
Pacienţii cu infecţii nosocomiale sau purtătorii unor agenţi patogeni (cei marcaţi
cu asterisc fac parte din flora de patogeni multirezistenţi ai spitalului de Pneumologie
Iaşi) sunt semnalaţi SPCIN şi se marchează pe foaia de observaţie cu o culoare
distinctă microorganismul, pentru a fi vizibil. Măsurile ulterioare sunt de izolare a
acestor bolnavi în camere separate iar lenjeria şi alte obiecte utilizate de aceştia şi
posibil contaminate vor fi prelucrate şi decontaminate separat de a altor pacienţi
indemni la infecţia respectivă.
Indicaţii de izolare
- bolnavi cu infecţii sau colonizaţi cu bacterii multirezistente : Staphylococcus
aureus meticilino-rezistent*, Klebsiella pneumonae rezistent la cefalo-
sporine de generaţia a 3-a*, Pseudomonas aeruginosa cu sensibilitate
absentă*, Mycobaterium tuberculosis - MDR*
- bolnavi cu pneumonii sau infecţii ale ţesuturilor moi cu streptococ β-
hemolitic grup A ;
- bolnavi cu infecţie virală: gripală, herpes virus, HIV, adenoviroze (conjucti-
vite adenovirale) etc….
Precauţii particulare
- se recomandă izolarea în camere separate
- pentru contactul direct sau indirect cu bolnavul sau produse şi materiale
contaminate se vor purta: mănuşi de unică utilizare ; masca de tip « vi-
zitator »*, halate din hârtie de unică utilizare ;
- materialul contaminat va fi depozitat în saci speciali de culoare diferită faţă
de sacii în care se depozitează lenjeria contaminată
• masca filtrantă în cazul îngrijirii bolnavilor cu tuberculoză va fi aplicată la in-

trarea în încăpere şi se va evita contactul la mai puţin de 1 m de pacient
atunci când este posibil .
• masca filtrantă va fi corect purtată, ea acoperind perfect conturul feţei (opreş-
te >95% din particulele contaminante).
• masca de tip chirugical nu opreşte picăturile septice cu diametru de <1,5µ
244
TEHNICA ÎNGRIJIRII PLĂGILOR
ŞI PANSAMENTELOR
245
Ne-am propus ca această sinteză să continue recomandările utile şi opera-
ţionale pentru practica medicală axată pe îngrijirea plăgilor şi pansamente-
lor. Aceasta temă a fost aleasă ca urmare a complexităţii problemei şi a
aspectelor profesionale multiple: evoluţia cercetării în domeniul cicatrizării,
posibilităţi terapeutice diferite în cazul plăgilor acute sau cronice, diversita-
tea mare în alegerea tehnicilor de efectuare a pansamentelor şi a produse-
lor utilizate, strategii moderne în utilizarea sistematică a antisepticelor. La
elaborarea acestui material a stat la bază un document validat de Consiliul
Ştiinţific al Centrului de Coordonare al Luptei Contra Infecţiilor Nosocomiale
(CLIN) din regiunea de Vest a Franţei.
246
DOMENIUL DE STUDIU :
• plăgile acute: plăgile curate suturate; plăgile care înglobează un
dispozitiv extern (ex: fixator extern în ortopedie); plăgile deschise
(drenaje, irigaţii, meşaj, spălarea plăgii, bontul de amputaţie, grefa);
plăgile profunde şi debridările, plăgile acute infectate.
• plăgile cronice: escarele şi ulcerele (venoase, arteriale, mixte în
care sunt incluse plăgile de tip angiodermită); plăgile din leziunile
canceroase; plăgile cronice infectate.
PLAGA, CICATRIZAREA, MICROORGANISMELE :

Pielea este populată de o floră rezidentă şi o floră tranzitorie. Toate
microorganismele prezente în mediu, provenind din flora digestivă, vaginală
sau bucală, pot fi regăsite, la un moment dat, la nivelul tegumentului. Flora
cutanată normală poate fi modificată cu vârstă, tratamentele aplicate, clima-
tul, profesia, spitalizarea, tratamentul anti-infecţios general, imunosupresia.
În unităţile de îngrijire, microorganismele regăsite la nivelul pielii pot avea
caracteristici de rezistenţă la numeroşi agenţi anti-microbieni.
Colonizarea bacteriană este un fenomen natural, indispensabil cicatri-
zării, iar combaterea acestuia, prin utilizarea antisepticelor şi antibioticelor,
împiedică fenomenul de cicatrizare. Foarte frecvent procedurile prin care se
practică prelevările bacteriologice sistematice sunt inutile şi costisitoare în
cazul în care evoluţia plăgii este normală. În caz contrar, apariţia unei
infecţii care poate să împiedice cicatrizarea face necesară evaluarea bacte-
riologică şi precizarea rapidă a diagnosticului cu ajutorul examenului micro-
biologic din produsul recoltat de la nivelul plăgii.
CICLUL BACTERIOLOGIC
Ciclul bacteriologic semnifică evoluţia obişnuită a florei bacteriene
la nivelul unei plăgi. Cicatrizarea plăgii se desfăşoară în mai multe etape.
Fiecare dintre aceste faze se caracterizează prin activităţi celulare specifice
247
care fac să progreseze procesele de reparare, dupa o secvenţă cronologică
precisă dar care se intrică. Diferitele etape ale cicatrizării corespund succe-
siunii florii bacteriene fiziologice de colonizare.
Curăţarea (detersiunea) corespunde fazei iniţiale, exudative. Există
numeroase specii de bacterii diferite cu o preponderenţă a cocilor Gram
pozitivi (S. aureus, enterococi) care joacă un rol determinant în această
fază de curăţare. Pentru fiecare plagă cicatrizarea începe prin apariţia
fenomenelor inflamatorii precoce. Imediat după traumatism se produce
fenomenul de transudare de la nivelul vaselor de sănge şi limfatice. Coagu-
larea este indusă prin activarea trombokinazei care este eliberată şi gene-
rează producerea fibrinei. Exudarea debutează după aproximativ 10 minute
şi va asigura apărarea impotriva infecţiei şi totodată curăţarea plăgii.
Necroza: începând cu această fază, microorganismele aerobe sau
anaerobe pot fi prezente în proporţie egală. În acest stadiu apar bacteriile
Gram pozitiv (E. coli, Proteus spp.)
Ulceraţia: în acestă fază se observă predominenţa bacteriilor aerobe
(Pseudomonas spp., S.aureus)
Burjonarea: corespunde înlocuirii substanţei pierdute cu un nou ţesut.
Se regăseşte o floră polimorfă cu predominenţa bacteriilor Gram pozitiv dar
într-o proporţie net mai redusă decât în fazele precedente. Aproximativ
după 4 zile de la apariţia leziunii, fibroblaştii produc, de primă linie, mucopo-
lizaharide care vor constitui matrice în elaborarea fibrelor de colagen ale
ţesutului conjunctiv.
Reepidermizarea: denumită şi epitelializarea corespunde fazei de di-
ferenţiere, cu maturarea celulară şi dezvoltarea cicatricei. Plăgile sunt
sărace în bacterii. Între a 6-a şi a 10-a zi, în medie, începe maturarea
fibrelor de colagen. Plaga se retractă sub influenţa miofibroblaştilor. Ţesutul
de granulaţie, prin pierderea apei de la nivelul vaselor de sânge, devine mai
ferm. El se transformă în ţesut cicatricial care, la rândul său, favorizează
retragerea cicatricială.
248
OBSTACOLE ÎN CICATRIZARE
Numeroşi factori sunt direct asociaţi mecanismelor de cicatrizare şi
constituie obstacole în producerea acesteia.
Diabetul, hiperglicemia provoacă o disfuncţie leucocitară care este la
originea riscului ischemic regional.
Malnutriţia este cauza perturbărilor fazei inflamatorii şi sintezei de co-
lagen
Obezitatea generează o diminuare a vascularizaţiei ţesutului adipos şi
creşterea tensiunii în plagă
Tabagismul provoacă o diminuare a oxigenării plăgii şi anomalii ale
coagulării în micile vase sanguine
Stresul important antrenează o creştere a cortizolului care diminuă
numărul de limfocite circulante şi atenuează reacţia inflamatorie.
PLĂGI COLONIZATE
Colonizarea bacteriană a plăgilor este consecinţa naturală a expunerii
ţesuturilor la aerul ambiental. Ea corespunde prezenţei bacteriilor la supra-
faţa plăgii, fără invazia ţesuturilor şi fără răspunsul imunitar local sau gene-
ral. Totodată colonizarea traduce echilibrul dintre reacţiile organismului şi
puterea patogenă a bacteriilor tranzitorii, comensale.
PLĂGI INFECTATE
Infecţia corespunde invaziei ţesutului cutanat şi subcutanat de către
bacterii cât şi reacţiei imunitare consecutive. Aceasta se traduce prin sem-
ne clinice ale inflamaţiei locale (rubor, calor, dolor, edem) şi multiplicarea
bacteriană cu mobilizarea polinuclearelor. În unele cazuri infecţia se extin-
de la ţesutul muscular şi osos adiacent şi se poate generaliza. Manifestările
clinice sunt reprezentate de semne locale şi generale ca limfangita, adeno-
patii, semne de miozită sau osteită cât şi de semne generale ca febra.
Poate rezulta bacteriemia, cu trecerea microorganismelor în torentul circu-
lator.
249
Riscul infecţiei şi a transmiterii încrucişate a infecţiei în cazul plăgilor.
Reguli de igienă adaptate după nivelul de risc
Nivel de risc Plagă acută Plagă cronică
Risc infecţios scăzut
Acest risc este atribuit etapei de
- plagă suturată cu fir, agrafe, suturi
cicatrizare care permite apărarea la
adezive după incizie, pentru intervenţie
nivelul plăgii, în mod natural, faţă de
chirurgicală
infecţie (mecanism de exsudare şi
- escară în stadiul 2, cu atingeri
activitatea florei rezidente, prezenţa
- plagă traumatică suturată sau nu limitate ţesuturile superficiale pentru
ţesuturilor cicatriciale)
care colonizarea este fiziologică
Aceste condiţii favorabile protecţiei
- plagă după endoscopie
plagii faţă de infecţie trebuie asocia-
intervenţionala ca cea din
te cu tehnici proprii de îngrijire
celio-chirurgie
pentru plăgile cronice, sterile, sau
pentru păgile acute
Risc infecţios mediu
Acest risc este legat de permeabili-
tatea sau trecerea către o zonă
- escară în stadiul 3, cu atingerea
care posedă o floră bacteriană - drenajul, mesajul plăgii sau stomei
ţesuturilor moi (fascia, muşchii) şi a
saprofită (risc endogen) recent suturate
tendoanelor pentru care colonizarea
Aceasă permeabilitate generează
este fiziologică
un risc suplimentar de transmitere - fixator extern
încrucişată de la nvelul plăgii (risc
- ulceraţie arterială
exogen), printr-o tehnică de asepsie
insuficientă sau printr-o deficienţă
de igienă a pacientului.
250
Nivel de risc Plagă acută Plagă cronică
Risc infecţios crescut
Riscurile de origine endogenă şi
- plagă traumatică multiplă sau
exogenă sunt majore. Plaga este - escară în stadiul 4 cu atingerea
debridată
deschisă cu expunerea zonelor profundă a muşchilor, tendoanelor,
profunde ale tendoanelor, osului, cu osului, plăgii importante, de exemplu
- plagă chirurgicală comportând mai
sau fără infecţie superficială sau la nivelul sacrumului
multe porţi de intrare
profundă.
Riscul de contaminare exogenă este - plagă canceroasă
- bont de amputaţie deschis
în mod particular crescut în cazul
pansamentului. - plagă infectată
- plagă infectată
Riscul de transmitere încrucişată
între pacienţi este maximal.
251
PRELEVĂRILE DE LA NIVELUL PLĂGII
Se disting două tipuri de prelevări: prelevările care urmăresc preciza-
rea diagnosticului şi prelevări de interes epidemiologic. Această diferenţiere
este esenţială deoarece ea condiţionează momentul recomandării, modul
de realizare a prelevării, transportul, conservarea prelevatului, tehnica de
analiză microbiologică şi interpretarea rezultatelor. În toate cazurile prelevă-
rile microbiologice sunt realizate fie ca urmare a unei recomandări medica-
le, fie în cazul aplicării unui protocol scris.
Prelevările care urmăresc precizarea diagnosticului

Sunt destinate stabilirii diagnosticului etiologic al unei infecţii suspecta-
te şi pentru adaptarea tratamentului antimicrobian. Sunt indicate numai în
prezenţa semnelor clinice asociate infecţiei (durere, inflamaţie periulceroa-
să, adenită, febră). O plagă care exsudează sau care prezintă un anumit
miros nu justifică o prelevare microbiologică. Prelevatele sunt obţinute cu
ajutorul unei seringi sau prin biopsie, după curăţarea plăgii.
( interpretarea rezultatelor: infecţia este definită prin prezenţa a
următoarelor 2 semne: roşeaţă, sensibilitate, edem al marginilor plăgii, cu
sau fără secreţie purulentă, şi prezenta unuia din semnele următoare:
germene predominant, evidenţiat în cultură, izolat dintr-un lichid obţinut prin
aspirare cu ajutorul unei seringi, sau germene izolat dintr-un ţesut de bio-
psie într-o cantitate de >105 germeni/gram de ţesut (excepţie face strepto-
cocul beta-hemolitic) sau germene izolat prin hemocultură.
NB: interpretarea rezultatelor după examenul prelevatelor din fistule
este mult mai dificilă, deoarece infecţia este frecvent plurimicrobiană.
Prelevările de interes epidemiologic

Au ca scop de a pune în evidenţă prezenţa eventualelor bacterii multi-
plurezistente (BMR). Depistarea şi modalităţile de realizare sunt precizate
de către SPCIN în cadrul programului de supraveghere a circulaţiei BMR
din unităţiile respective. Aceste prelevări de interes epidemiologic sunt
obţinute prin recoltarea, fără decontaminarea prealabilă, a pielii sau mu-
coaselor lezate.
(interpretarea rezultatelor. Laboratorul va efectua tehnici specifice
pentru cercetarea bacteriilor cu anumite particularităţi şi va informa asupra
252
prezenţei sau nu a acestor microorganisme. Pacientul poate fi declarat
numai colonizat (sau purtător) de BMR. În acest caz trebuie aplicate măsu-
rile de izolare a contacţilor. Aceste măsuri vor trebui aplicate în egală mă-
sură pentru alte tipuri de germeni, chiar daca nu sunt multiplurezistenţi, ca
de exemplu într-un context epidemic. Aceste precauţii trebuie luate de către
SPCIN în cadrul unui plan de supraveghere a circulaţiei BMR care trebuie
să existe în unitatea medicală respectivă.
PRINCIPII DE ORGANIZARE GENERALĂ

Organizarea manevrelor pentru efectuarea unui pansament vizează
îngijirile specifice pentru realizarea fie a unui pansament simplu, fie a unui
pansament complex ca în cazul plăgilor infectate. Acesta este adaptat
particularităţilor fiecărui pacient (starea generală, caracteristicile plăgii), a
sistemului de organizare a unităţii medicale (organizarea vizitelor, progra-
marea examinărilor/ pacient, orarul meselor) şi a condiţiilor de mediu (încă-
pere specială pentru efectuarea pansamentelor, consultaţiilor, serviciului de
urgenţe, salonul pacientului).
În cele mai multe cazuri pansamentele sunt efectuate pe baza pre-
scripţiei medicale şi de aceea sunt recomandate protocoalele scrise pentru
armonizarea practicilor de îngrijire între medici şi restul personalului (asis-
tente, infirmiere). Pentru o mai bună evoluţie a procesului de cicatrizare şi
pentru a limita riscul de apariţie a complicaţiilor, toate informaţiile utile
trebuie consemnate în foaia de observaţie a pacientului.
1. Pacientul
( bilanţul initial
Toate elementele care sunt luate în considerare pentru evaluarea gra-
vităţii unei plăgi trebuie să fie completate printr-o evaluare a stării generale
a pacientului. Sunt propuse diverse grile pentru aprecierea factorilor de risc
(grila Angers, Waterlow, scala Norton, Breden şi Garches). O plagă cutana-
tă impune controlul sistematic a antecedentelor sau chiar a realizarii vacci-
nării antitetanice a pacientului. Necesitatea unor ingrijiri particulare a plăgii
este apreciata în funcţie de tipul, localizarea acesteia şi mobilitatea pacien-
tului.
253
(durerea
Durerea trebuie evaluată în funcţie de tipul plăgii, localizarea şi starea
de sănătate a pacientului. Pentru evitarea durerilor suplimentare, generate
de efectuarea pansamentului, gesturile trebuie să fie blânde, precise, efica-
ce şi neagresive. O durere importantă, neobişnuită poate fi provocată de o
suprainfecţie.
( îngrijirile înaintea efectuării pansamentului
Toate persoanele trebuie să beneficieze, înainte de efectuarea pan-
samentului, de îngrijirile elementare de igienă (utilizarea unui cărucior
special pentru ingrijirea fiecarui pacient).
(informarea pacientului
Informarea pacientului este orientată în mod esenţial pe igiena mâini-
lor atât pentru el cât şi pentru anturajul sau, chiar şi în cazul vieţii cotidiene,
cât şi curăţenia lenjeriei. O explicaţie trebuie oferită atunci când personalul
este obligat să adopte precauţii particulare (îmbrăcaminte, mănuşi, mască,
ochelari) care vizează protecţia pacinetului, a persoanei care-l îngrijeşte
sau a altor bolnavi.
(supravegherea şi urmărirea evoluţiei plăgii
Fişa de urmărire a îngrijirilor trebuie să cuprindă informaţii asupra evo-
luţiei plăgii. O fişă tip de urmărire poate fi utilizată în sectoarele de îngrijiri
speciale a plăgilor. Pentru plăgile complicate, acute sau cronice pot fi intro-
duse instrumente specifice de monitorizare. Această armonizare prin fişa
de supraveghere a evoluţiei pansamentelor este indispensabilă si facilitea-
ză recomandările pentru luarea în evidenţă în cazul necesităţii îngrijirilor
plăgii şi după externare. O atenţie particulară trebuie acordată redactării
recomandărilor pentru realizarea practică a pansamentului la domiciliu sau
în cadrul centrelor de ingrijire. Reţeta trebuie să fie precisă, în particular, în
ceea ce constă calitatea materialului de bază utilizat pentru realizarea
pansamentului.
254
2. Personalul medical
( respectarea "precauţiilor standard"
"Precauţiile standard" au rolul de a împiedica transmiterea agenţilor
patogeni în caz de contact cu sângele sau alte lichide biologice. Aceste
măsuri trebuie aplicate faţă de toţi pacienţii şi mai ales în cazul în care
statusului lor infecţios sau o contaminare printr-un virus cu transmitere
sanguină ca de exemplu: HIV, VHC sau VHB sunt necunoscute de către
pacientul însuşi sau de către personal.
Un ansamblu de măsuri urmăresc prevenirea riscului nosocomial cum
ar fi: igiena mâinilor, portul mănuşilor, utilizarea materialelor de securizare,
eliminarea deşeurilor şi a lenjeriei, efectuarea curăţeniei, decontaminarea
suprafeţelor. În caz de accident prin expunere la sânge (AES) prevenirea
transmiterii agenţilor patogeni constă în aplicarea îngrijirilor de urgenţă şi
luarea în evidenţă pentru supravegherea ulterioară. Fiecare AES trebuie
declarat ca accident de muncă.
(echipamentul personalului
Echipamentul de bază (tunică sau bluză cu maneci scurte şi pantalon)
este recomandat pentru îngrijirile plăgilor simple care nu prezintă nici un
risc de proiectare sau contact. Un echipament special de protecţie, de
unică utilizare, este recomandat în cazul: plăgilor infectate sau extinse,
pentru pansamentele de lungă durată şi complexe sau cu risc de proiectare
a unor produse biologice (spălări, irigaţii) cât şi în cazul unor sectoare
specifice cu risc de infecţie (terapie intensivă, neurochirugie, chirurgie
toracică, digestivă, ortopedie.... etc.). Persoanele fără echipament de spital
(în haine civile, ca de exemplu alţi medici din alte secţii, infirmiere externe,
însoţitori) trebuie în mod obligatoriu să poarte halat/bluză de protecţie.
( igiena mâinilor
Igiena mâinilor este realizată prin trei operaţii posibile: spălarea simplă
a mâinilor, dezinfecţia mâinilor prin spălare şi dezinfecţie sau prin fricţiune
cu dezinfectant.
255
Nivelul de risc infecţios, obiective şi procedurile posibile
Nivel de risc Obiective Proceduri posibile
Tratamentul igienic al mâinilor
Redus Reducerea florei tranzitorii
prin fricţiune sau spălarea simplă
Tratament igienic al mâinilor prin
Intermediar Eliminarea florei tranzitorii
fricţiune şi spălarea igienică
Eliminarea florei tranzitorii şi Dezinfecţia chirurgicală prin
Inalt
reducerea florei rezidente fricţiune sau spălare chirurgicală
• Spălarea simplă a mâinilor are ca scop eliminarea murdăriei şi

reducerea florei tranzitorii prin acţiune mecanică, utilizând apa şi săpunul.
Se poate estima că spălarea simplă este suficientă pentru manevrele cu un
nivel redus de risc infecţios
• Dezinfecţia mâinilor are ca scop eliminarea sau reducerea florei
tranzitorii, prin spălare sau prin fricţionare utilizând un produs dezinfectant.
Spălarea permite, în plus, eliminarea murdăriei prezente pe piele. În pre-
zent, înlocuirea spălării simple a mâinilor cu tratamentul igienic al mâinilor
prin fricţiune este recomandată din motive de timp, sau în cazul absenţei
unei surse apropiate de apă, sub rezerva ca mâinile să nu fie umede,
murdare sau să fi fost anterior date cu o pudră.
( purtarea mănuşilor sterile sau nesterile
Purtarea mănuşilor este recomandată pentru toate îngrijirile în care se
poate produce contactul cu sângele sau alte lichide biologice. Fenomenele
de intoleranţă de tip iritaţie pot fi semnalate atât la personalul medical cât şi
de îngrijire mai ales în cazul utilizării mănuşilor care conţin pudră sau a
contactului tegumentului cu soluţiile hidroalcoolice.
• Mănuşile de unică utilizare nesterile sunt utilizate pentru îndepăr-
tarea pansamentului. Ca regulă genarală mănuşile nesterile asociate com-
preselor nesterile sunt utilizate pentru pansamentele plăgilor cronice. Toto-
dată compresele sterile vor fi utilizate în caz de risc de contaminare crescu-
tă cum ar fi în cazul plăgilor din cancer, arteriale şi cele deja infectate.
• Mănuşile sterile sunt utilizate pentru refacerea pansamentului plă-
gilor acute în absenţa unor dispozitive medicale sterile (mic instrumentar
pentru efectuarea pansamentului). Mănuşile sterile sunt utilizate direct
256
pentru prinderea compreselor sterile. În mod contrar, mănuşile sterile nu
sunt necesare în caz de utilizare a dispozitivelor medicale sterile (foarfeci,
pense de agrafe, pense Kocher....etc). sau a seturilor de pansament sterile.
( purtarea măştii
Purtarea măştii este recomandată pentru îngrijirea plăgilor infectate
acute sau cronice, care prezintă o exsudaţie intensă. Utilizarea măştii de tip
chirurgical este justificată pentru prevenirea riscului de transmitere a agenţi-
lor patogeni de la nivel oro-faringian şi pentru protecţia persoanei care
realizează pansamentul. Masca este recomandată şi în cazul utilizării
aerosolilor pentru decolarea pansamentelor.
( precauţii particulare
Măsurile de izolare sunt aplicate în acord cu strategia propusă de
SPCIN a fiecărei unităţi medicale. Acestea sunt în acord cu planul de su-
praveghere şi control a circulaţiei agenţilor patogeni multiplurezistenţi şi alţi
germeni susceptibili de a disemina în mediul de spital şi cu risc de a fi
transmişi la alţi pacienţi. Izolarea de tip contact poate fi indicată în cazul
riscului de transmitere a agenţilor patogeni: izolare tehnică sau geografică
pe baza recomandării medicului cu indicaţia momentului de începere şi a
celui de încetare. O plagă infectată trebuie îngrijită zilnic.
3. Mediul
( locaţia si echipamentul
Mediul din imediata apropiere poate fi la originea contaminării plăgilor
prin aerul ambiental (particule şi praf septic, germeni), suprafeţele contami-
nate, mâinile contaminate şi materialul contaminat. Localul trebuie adaptat
specificului îngrijirilor care trebuie acordate ca de exemplu: o tehnica parti-
culară de pansament, starea plăgii (plaga întinsă şi debridată), mobilitatea
pacientului (la pat sau valid de a se mobiliza singur) şi după disponibilitatile
serviciului.
( camera pacientului.
În măsura posibilităţilor pansamentele plăgilor infectate trebuie realiza-
te în camera în care este izolat pacientul şi la sfârşitul unei serii de pansa-
mente. Pentru a răspunde la necesităţile imperative de îngrijire globală a
pacientului este admis ca realizarea pansamentelor să fie planificată în
programul de dimineaţă, după igienizarea pacientului, schimbarea lenjeriei,
curăţenia în cameră.
257
( sala de tratamente
În măsura în care este posibil, pansamentele vor fi programate după
efectuarea prelevării probelor de sânge prin puncţie venoasă şi a tratamen-
telor injectabile (îngrijiri considerate "curate"). Trebuie organizată o ierahi-
zare a pansamentelor. Curăţirea suprafeţelor de lucru şi a mediului apropiat
pacientului trebuie stabilit între fiecare pansament care se realizează.
( serviciul de triaj - consultaţii şi serviciul de urgenţe
Organizarea primirii pacienţilor în cursul unei zile este cel mai adesea
aleatorie. O ierarhizare a pansamentelor este bineînţeles recomandată,
chiar dacă este dificil de realizat, ţinându-se cont de aspectele legate fie de
pacientul însuşi, fie de specificurile serviciilor (primire urgenţe, orarul con-
sultaţiilor, disponibilitatea medicului curant). Numai aplicarea sistematică a
"precauţiilor standard" va permite limitarea transmiterii agenţilor patogeni
între pacienţi.
• Căruţ de ingrijire
Căruţurile de îngrijire trebuie să fie echipate cu minimum de produse şi
materiale necesare. Excesul de materiale trebuie evitat pentru a nu crea
riscul contaminării încrucişate şi totodată pentru evitarea risipei de materiale.
Înainte de începerea manevrelor de îngrijire trebuie verificate condiţiile în care
poate fi utilizat întregul sistem fără riscuri, inclusiv după ce se efectuiază o
curăţenie şi dezinfecţie a tuturor suprafeţelor de lucru, din fiecare cameră.
• Curăţenia şi dezinfecţia suprafeţelor de lucru
Curăţenia suprafeţelor de lucru trebuie bine organizată prin elaborarea
unor recomandări a ceea ce trebuie făcut înainte şi după efectuarea pan-
samentelor, pentru fiecare pacient, cât şi pentru căruţul de pansamente,
spaţiile de lucru a sălilor de tratamente sau de consultaţii.
4. Materiale si produse
( pansamentele
Termenul de "pansamente" desemnează ansamblul de materialele uti-
lizate pentru a acoperi, proteja şi favoriza vindecarea unei plăgi. În prezent
pansamentele comercializate sunt definite ca fiind "dispozitive medicale
non invazive" deoarece ele vin în contact cu tegumentul lezat. După desti-
naţia şi proprietăţile lor (de exemplu efectul de barieră mecanică sau acţiu-
nea de cicatrizare) ele aparţin claselor de diferite tipuri I, IIa sau IIb.
258
Au fost identificate 12 categorii de pansamente utilizate în funcţie de sta-
diul plăgii: hidrogel, alginate, hidrofibre, pansamente cu carbune, hidrocelulare,
hidrocoloidale, pansamente grase, pansamente speciale cum ar fi cele cu acid
hialuronic, cu matrice anti-protează, factor de creştere, sistem VAC, antimicro-
biene cu nanocristale de argint şi benzi de contenţie şi de compresiune.
Pansamentele sunt efectuate fie pe baza unei prescripţii medicale
fie prin aplicarea unui protocol scris.
( produsele
• Produsele necesare pentru spălarea plăgii
Conţinutul în detergent al săpunului poate, prin iritarea ţesuturilor fra-
gilizate, să afecteze structurile pe cale de cicatrizare. În plus, interesul
pentru folosirea săpunului nu a fost demonstrat pentru îngrijirea pielii leza-
te. Spălarea plăgilor cu apă este de preferat, spălarea fiind efectuată cu
apă curentă, cu apă sterilă sau cu soluţie de clorură de sodiu sterilă 9%o.
Dacă va fi recomandat săpunul acesta va fi totdeauna lichid, diluat şi apli-
carea lui va fi precedată de ştergerea prealabilă a plăgii. Săpunul antiseptic
poate fi utilizat în caz de plăgi infectate, dar numai în cazul în care există o
indicaţie medicală.
• Produsele necesare pentru antisepsia propriu-zisă
Utilizarea de antiseptice este acceptată numai dacă se practică pe ba-
za unei prescripţii medicale sau un protocol scris. Folosirea lor pe un tegu-
ment lezat, în contextul actual al consideraţiilor privind rolul microorganis-
melor de la nivelul plăgilor, trebuie foarte bine raţionată. În acest scop se
poate cere avizul dermatologului. Se va ţine cont de citotoxicitatea acestor
antiseptice, de nivelul de eficacitate în prezenţa unor structuri organice,
caracterul lor negativ pentru cicatrizare în funcţie de stadiul plăgii şi de
necesitatea utilizării soluţiilor apoase pentru îngrijirea unui tegument lezat.
• Alte produse
Coloranţii (eozina, albastru de metil .... etc) nu sunt nici dezinfectanţi
nici antiseptice. Aceştia pot fi folosiţi pentru alte proprietăţi pe care le deţin,
ca de exemplu pentru caracterul lor de asanare. Interesul utilizării lor pentru
plăgile cronice rămâne controversat. Aceleaşi precizări pentru permanga-
natul de potasiu sau nitratul de argint care au utilizări specifice. Aceste
produse pot fi alergizante.
259
PROTOCOL PENTRU ÎNGRIJIREA PLĂGILOR ACUTE
ÎNGRIJIREA PLĂGII ACUTE CU RISC INFECŢIOS REDUS

Exemplu: cicatrice postoperatorie, simplă şi suturată, cu agrafe, fir
Organizare
- frecvenţa: prima formă de pansament pe bază de prescripţie medicală. Nu
există argumente ştiinţifice pentru a recomanda momentul primului pansa-
ment în raport cu intervenţia. Realizarea pansamentului variază de la 24h la
10 zile în funcţie de tipul de intervenţie chirurgicală şi recomandarea opera-
torului. De exemplu: la 48h după o intervenţie chirurgicală deschisă; 24h
după o intervenţie endoscopică. Pansamentele se efectuează ulterior pe
baza recomandării medicale. Exemplu pentru frecvenţa recomandată: 2 ori
pe săptămână în absenţa complicaţiilor.
- ordinea programării unei serii de pansamente se va face în funcţie de
organizarea serviciului.
Pacientul
- duşul pacientului pe cât posibil, în caz contrar toaletă completă cu mănuşa.
- durerea în general de intensitate redusă.
Locul in care se fac ingrijile

- camera pacientului, sala de tratamente sau de consultaţii.
Dispozitive medicale şi produse

- set de pansament steril sau mănuşi şi comprese sterile.
- curăţarea cu soluţie de clorură de sodiu apoi uscarea prin tamponament
(după tipul de pansament) înainte de aplicarea pansamentului.
- nu trebuie aplicate antiseptice.
- riscul infecţios redus nu impune aplicarea unui pansament de protecţie
(de acoperire) pentru o plagă post operatorie. În unele situaţii poate fi
necesar pansamentul de protecţie ca în cazul expunerii la soare sau locali-
zarea particulară a plăgii sau necesitatea asigurării confortului pacientului
(zone de frecare a tegumentului cu îmbrăcămintea, purtarea şosetei sau
încălţămintei).
260
Supravegherea
- apariţia de semne inflamatorii: durere, caldură, roşeaţă, scurgeri.
- fişa de urmărire.
Remarci particulare
- alergie posibilă la pansamentul protector.
- îndepărtarea firelor sau agrafelor: antisepsia cicatricei.
- colectarea obiectelor înţepătoare existente în proximitatea plăgii.
ÎNGRIJIREA PLĂGII ACUTE CU RISC INFECŢIOS MODERAT

Exemplu: fixatoare externe, cicatrice post operatorie cu lamă, dren, meşaj
Organizare
- frecvenţa: pe bază de prescripţie medicală. De exemplu: primul pansa-
ment la 24h-48h după intervenţie; pansamentele următoare de 2 ori pe
săptămână în absenţa complicaţiilor.
- ordinea programării: la începutul unei serii de pansamente.
Pacientul
- duşul pacientului, pe cât posibil, în caz de fixator extern; protejarea lame-
lor, dernurilor şi meşelor, în caz contrar toaletă completă cu mănuşa.
- durerea in general de intensitate redusa sau medie.
Locul in care se fac ingrijile


- set de pansamente sterile sau mănuşi şi comprese sterile.
- curăţarea cu soluţie de clorură de sodiu apoi uscarea prin tamponament
(după tipul de pansament), înainte de aplicarea pansamentului.
- antiseptice pe baza prescripţiei medicale: clorhexidina apoasă. Iodul în
forma nativă (alcool iodat) are un efect oxidant pentru materialele metalice
ca în cazul fixatorului. Pot fi utilizate soluţii PVPI pentru fixatoare.
- pansamentul iniţial şi cele ulterioare vor fi adaptate la drenuri, meşe sau
sisteme de colectare. Nivelul de risc infecţios nu impune aplicarea de pan-
samente protectoare în jurul locului de inserţie a fixatoarelor externe în
absenţa scurgerilor.
261
Supravegherea
- apariţia de semne inflamatorii locale: durere, caldură, roşeaţă, scurgeri.
- aspectul şi cantitatea lichidului la ieşirea prin orificiile de scurgere.
- fişa de urmărire.
Remarci particulare
- alergie posibilă la adezivul buzunarelor sau suspensoarelor.
- pentru fixatoare: verificarea sistematică a stării de curăţenie a fixatorului.
- prelevări pentru examen microbiologic în caz de semne clinice de infecţie.
ÎNGRIJIREA PLĂGII ACUTE CU RISC INFECŢIOS CRESCUT

Exemplu: plăgi cu pierderi importante de substanţă, plăgi posttraumatice,
bont deschis de amputaţie, pansamentul grefelor, lambourilor, plăgi infectate
Organizare :
- frecvenţa: pe baza de prescripţie medicală şi după tipul de pansament
utilizat; o plagă infectată trebuie îngrijită zilnic.
- ordinea programarii: la mijlocul unei serii de pansamente şi la sfârşitul
seriei în cazul plăgilor infectate.
- izolarea bolnavului este indicată dacă a fost identificată prezenţa agentului
patogen şi a riscului de transmitere încrucişată: izolare tehnică sau geogra-
fică, pe bază de prescripţie medicală, cu precizarea momentului de debut şi
finalizare a izolării.
Pacientul:
- toaletă completă la pat; duşul poate fi posibil în cazul plăgilor distale.
- durerea de intensitate medie sau crescută; necesitatea unui tratament
antalgic general înaintea şi în timpul efectuării pansamentului.
Locul în care se fac îngrijirile

- camera în care s-a efectuat izolarea pacientului; posibil şi în sala de
tratamente sau de consultaţii

- set de pansamente steril sau mănuşi şi comprese sterile.
- curăţarea cu soluţie de clorură de sodiu sau apă sterilă în funcţie de
gradul de suportabilitate a pacientului (durerea) apoi uscarea prin tampo-
nament (după tipul de pansament) înainte de aplicarea pansamentului.
262
- nu este recomandată apa sterilă în cazul grefelor şi lambourilor deoarece
exista riscul de liză celulară. Antiseptice pe baza prescripţiei medicale: se
referă la diferitele faze de detersiune, curăţare şi aplicare a antisepticului.
- pansamentul iniţial şi cele ulterioare sterile.
Supravegherea
- întocmirea unei fişe de urmărire specială a plăgii: starea iniţială şi evoluţia,
superficialitatea, profunzimea, culoarea, mirosul, scurgeri, aspectul pielii din
jurul leziunii; tipul de pansament utilizat; fotografierea pentru urmărirea
evoluţiei.
- hemoculturi şi consemnarea frisonului, temperaturilor superioare sau
egale cu 38,50C sau inferioare şi egale cu 360C.
Remarci particulare
- prelevări microbiologice inutile dacă evoluţia este favorabilă; utile numai
pentru controlul eficacităţii tratamentului; de efectuat după 15 zile de la
debutul acestuia.
- eficacitatea antibioticoterapiei locale nu trebuie evaluată sistematic.
PROTOCOL PENTRU ÎNGRIJIREA PLĂGILOR CRONICE
ÎNGRIJIREA PLĂGII CRONICE CU RISC INFECŢIOS REDUS

Exemplu: escare în stadiul 2 sau ulcere.
Organizare
- frecvenţa: pansamentul este schimbat la maximum o săptămână sau ori
de câte ori este nevoie în funcţie de aspectul plăgii la inspecţia zilnică.
- ordinea programării: la începutul unei serii de pansamente.
Pacientul
- duşul pacientului, pe cît posibil, cu sau fără pansament.
- durerea se va evalua pentru fiecare pacient, terenul şi tipul plăgii.
Locul în care se fac îngrijirile

263
- set de ingrijiri.
- comprese sterile sau nesterile (compresele sterile sunt de preferat ca
urmare a calităţii stocării şi nevoia asigurării asepsiei).
- apă de reţea sau ser fiziologic.
- fără antiseptice.
- pansament foarte subţire, transparent tip film hidrocoloidal sau din film de
poliuretan.
Supravegherea
- verificarea zilnică a pansamentului
- supravegherea evoluţiei plăgii
- fişa de urmărire, cod de culoare
Remarci particulare
- nu este necesară prelevarea de produs biologic pentru examene micro-
biologice
ÎNGRIJIREA PLAGII CRONICE CU RISC INFECTIOS MEDIU

Exemplu : escare in stadiul 3 sau ulcer arterial
Organizare
- frecvenţa: maximum 3 zile pentru pansament absorbant care s-a îmbibat,
la fiecare 2 zile sau zilnic în caz de necroză, inclusiv uscată.
- ordinea programării: după manevrele de îngrijire "curate".
Pacientul
- duşul pacientului pe cât posibil.
- durerea moderată până la intensitate crescută în cazul ulcerului arterial.
Locul în care se fac ingrijirile


- set de pansamente pentru curăţare şi debridare (pense, chiurete, scalpete).
- comprese sterile şi ser fiziologic.
- fără antiseptice.
264
Supravegherea
- întocmirea unei fişe de urmărire specifice în care să se menţioneze: pro-
funzimea, codul de culoare, dimensiunea.
Remarci particulare
- este indispensabil realizarea protocoalelor de îngrijire pentru adaptarea
diverselor tipuri de pansamente.
- nu este necesară prelevarea de produs biologic pentru examene micro-
biologice.
ÎNGRIJIREA PLĂGII CRONICE CU RISC INFECŢIOS CRESCUT

Exemplu: plaga canceroasă, escara stadiul 4, plaga cronică
Organizare
- frecvenţa: după recomandarea medicală şi după aspectul leziunilor sau
tipul de pansament utilizat; o plagă infectată trebuie îngrijită zilnic.
- ordinea programării: la mijlocul unei serii de pansamente şi în finalul seriei
pentru plăgile infectate.
- izolarea pacientului poate fi indicată după agentul patogen de la nivelul
plăgii şi riscul de transmitere încrucişată: recomandarea medicală pentru
izolarea tehnică sau geografică, a momentului de începere şi de încetare a
izolării.
Pacientul:
- duş pe cât posibil, cu sau fără pansament, după cum tolerează pacientul
(de preferat camera individuală echipată cu duş).
- durerea moderată până la intensitate crescută.
Locul în care se fac îngrijile

- camera pacientului.

- set de pansamente, mănuşi şi comprese sterile.
- clorură de sodiu sau apă sterilă în caz de durere.
- pansament cu carbon. A nu se decupa pansamentul.
- antibiotice, inclusiv pentru flora anaerobă, în cazul plăgilor cu miros fetid,
la recomandarea medicală.
265
- antiseptice: cu recomadarea medicului; se diferenţiază pentru diversele
faze de detersiune, curăţare şi aplicare de antiseptice.
Supravegherea
- întocmirea unei fişe de urmărire specifice în care să se menţioneze starea
plăgii: toate criteriile şi în particular profunzimea pentru plăgile canceroase.
- urmărirea semnelor clinice, febră în particular, frisoane şi temperatura
superioară sau egală cu 38,50C sau inferioară sau egală cu 360C.
- hemoculturi.
Remarci particulare
( pentru plăgile canceroase
- aşteptarea semnelor clinice pentru realizarea de prelevări microbio-
logice (spălarea plăgii pentru reducerea colonizării înainte de prelevare).
- plăgile canceroase sunt mirositoare, foarte dureroase şi cel mai frec-
vent sunt zemuinde. Trebuie luată în considerare durerea. Plaga trebuie
menţinută în mediu umed. Nu trebuie lăsată descoperită (în contact cu
aerul) şi nu trebuie să fie uscată.
( pentru plăgile cronice infectate
- antibioticoterapie de primă intenţie în caz de urgenţă. În acest caz
trebuie precedată de o prelevare microbiologică pentru reevaluarea şi
adaptarea terapiei conform antibiogramei.
- fără antibiotice locale deoarece eficacitatea antibioticoterapiei siste-
matice locale nu a fost demonstrată.
- prelevările microbiologice vor fi recomandate în funcţie de starea
plăgii şi a pacientului; sunt utile pentru a controla eficacitatea tratamentului.
Trebuie sa fie efectuate după 15 zile de la debutul tratamentului.
266
FIŞA DE SINTEZĂ
267
Ne-am propus ca în fiecare ediţie a ghidului să prezentăm un material de
sinteză privind protocoalele standardizate pentru prevenirea infecţiilor
nosocomiale alcătuite pe baza dovezilor (conform principiilor MBD) obţinute
printr-o revizie sistematică a literaturii.
*
* *
Această fişă de sinteză conţine recomandări care să răspundă la întrebarea
" care este calitatea aerului pe care dorim să o menţinem în blocul operator
pentru a preveni în final infecţiile de plagă, independent de măsurile care se
adresează pacientului operat, personalului şi altor factori de mediu din
blocul operator ?" Materialul este rezultatul activităţii unui grup de experţi al
SFHH (Société Française d’Hygiène Hospitalière) şi care şi-a propus să
dezvoltate problema legată de calitatea aerului pe trei direcţii:
a) precizarea dovezilor ştiinţifice certe, conform principiilor MBD, care
să susţină recomandările privind calitatea aerului în blocurile operatorii;
b) indicarea cu claritate a problemelor care nu sunt complet precizate,
rămânând încă nişte incertitudini;
c) identificarea cercetărilor aflate în desfasurare şi care permit clarifi-
carea aspectelor considerate încă ca incertitudini.
Experţii au analizat datele din literatură utilizând grilele de analiză critică, stabi-
lind diverse nivele de recomandări în funcţie de puterea probelor ştiinţifice
existente. Reamintim metodologia de alcătuire a fişei de sinteză utilizată şi în
ediţia a V-a a Ghidului unde a fost prezentat primul material din această serie
referitor la "Prevenirea infecţiilor nosocomiale de cateter": Grad A = dovezi
ştiinţifice stabilite pe probe de nivel 1 (trialuri clinice comparative, randomiza-
te cu cea mai mare putere a probelor; metaanaliza trialurilor clinice comparative
şi randomizate; studii de analiză a deciziei bazate pe cercetări corecte metodo-
logic); Grad B = prezumţii ştiinţifice stabilite pe probe de nivel 2 (trialuri
clinice comparative cu putere redusă, studii comparative nerandomizate bine
alcătuite, studii de cohortă); Grad C = nivel redus al dovezililor stabilite pe
probe de nivel 3 (studii caz-martor) sau 4 (studii comparative prezentând erori
sistematice importante, studii retrospective, serii de cazuri, studii epidemiologice
descriptive transversale sau longitudinale). În funcţie de această analiză, exper-
ţii au elaborat o schemă pentru fiecare problemă dintr-un anumit domeniu dat.
Fiecare schemă a fost însoţită de una sau mai multe recomandări supuse
evaluării. Recomandările sunt însoţite de cuantificarea gradului de corelaţie între
experţii care au contribuit la elaborarea acestui material prin precizări structurate
pe 4 niveluri: acord foarte puternic; acord puternic; acord; acord redus.
268
PROTOCOL
RECOMANDĂRI PENTRU PREVENIREA RISCULUI
INFECŢIILOR NOSOCOMIALE PRIN ASIGURAREA CALITĂŢII
AERULUI ÎN BLOCUL OPERATOR
A. SUB-GRUP EXPERŢI "AERUL ŞI RISCURILE INFECŢIOASE"
Importanţa calităţii aerului între alţi factori care pot interveni în produ-
cerea infecţiilor de plagă operatorie (IPO)
R1 – Rolul aerului între alţi factori care pot interveni în producerea IPO nu
este încă bine cuantificat, oricare ar fi tipul de studiu (experimentale sau
observaţionale). Acord puternic
R2 – Printre diversele tipuri de chirurgie, locul aerului în producerea IPO
este mai bine demonstrat în chirurgia protetică ortopedică. Acord foarte
puternic
Patogenia IPO, microorganisme implicate, originea lor şi modurile de

transmitere
R3 – Microorganismele care sunt cauza esenţială în producerea IPO sunt
coci Gram pozitiv şi anaerobi dacă incizia este efectuată la nivelul tegu-
mentului; bacterii aerobe Gram negativ şi anaerobi dacă intervenţia este la
nivelul abdomino-perineal. Acord foarte puternic
R4 - Originea agenţilor patogeni poate fi endogenă şi exogenă. Originea
endogenă este reprezentată de flora comensală, cutaneo-mucoasă, sau
cea a organelor cavitare; acestei flore comensale i se poate substitui flora
de spital. Infecţiile la distanţă constitue o origine endogenă suplimentară,
mai ales în cazul protezelor sau implanturilor. Originea exogenă poate fi
reprezentată de către echipa chirurgicală şi mediu, deci atât aerul cât şi
materialele utilizate. Acord foarte puternic
Particularităţi ale contaminării aerului

R5 – Aerul exterior conţine particule inerte de natură minerală sau organi-
că, deci originea lor este legată de modalitatăţile de funcţionare a ecosis-
269
temelor şi de activităţile umane: este important de ţinut cont în cazul punerii
în practică a unor instalaţii. Acord foarte puternic
R6 – În interioare, cantitatea particulelor din aer este foarte crescută ca
urmare a producerii lor de către diversele instalaţii, extinderea utilizării
materialelor şi textilelor şi ca urmare a producerii de către om, în funcţie de
activitatea sa. Acord foarte puternic
Contaminarea aerului cu microorganisme

R7 – Aerul exterior conţine microorganisme, în particular levuri, mucegaiuri
şi bacterii, ca de fapt şi numeroase polenuri, în cantitate variabilă, după
sezon, circulaţia aerului şi în funcţie de activităţile agricole. Acord foarte
puternic
R8 – În interioare, omul este principalul producător de microorganisme:
contaminarea este extrem de crescută în spaţii inchise, defectuos ventilate
şi care concentrează un număr mare de persoane, chiar dacă nu sunt în
mişcare permanentă. Acord foarte puternic
Relaţiile dintre particule şi microorganisme

R9 – Raportul dintre numarul de particule inerte si numarul microorganis-
melor variaza, dupa diversi autori, cu o probabilitate la 100, 1000, 10.000
astfel incat particulele vii sa fie fixate pe particulele inerte. Acord
R10 – În cazul intervenţiilor chirurgicale este posibil să se întâlnească relaţii
între nivelul, în mod particular mediu, şi durata intervenţiei în sălile slab
ventilate (în forma convenţională), dar nu între particule şi aerobiocon-
centraţie. Acord
R11 – În blocul operator nu este o corespondenţă constantă între clasele
particulare de contaminare (IPO 5, IPO 7, IPO 8) şi un gram din clasele
bacteriologice (particule superioare sau egale cu 0,5 µ şi la un nivel de
ventilaţie a aerului de peste 50 volume/oră). Acord foarte puternic
Relaţiile dintre nivelul particular de contaminare şi/sau microbiologic

şi nivelul de contaminare a plăgii operatorii
R12 – În chirurgia de clasa 1, în mod special cu implantare de proteză,
instalarea în sala de operaţie a unui ventilator cu flux unidirecţional este
270
asociată cu un număr redus de microorganisme prezente la nivelul plăgii
operatorii, mult mai redus decât în cazul ventilaţiei în flux neunidirecţional.
Acord foarte puternic
R13 – În chirurgia de clasă 2,3 sau 4 numărul de microorganisme prezente
la nivelul plăgii oparatorii nu este dependent numai de tipul de intervenţie
dar şi de tipul de ventilaţie (ne- sau unidirecţional). Acord foarte puternic
Relaţia dintre nivelul particular de contaminare şi/sau microbiologic şi

nivelul IPO
R14 – În chirurgia de clasa 1, în mod special cu implantare de proteză
articulară, instalarea în sala de operaţie a unui ventilator cu flux unidirecţio-
nal este asociată cu un nivel scăzut al IPO, mult mai scăzut decât în cazul
unei ventilaţii în flux ne-unidirecţional. Acord foarte puternic
R15 – Avantajul unei ventilaţii în flux unidirecţional, în particular în chirurgia
protezelor articulare, este inferior celui de administrare a antibioticopreven-
ţiei pentru diminuarea nivelului IPO. Acord
R16 – Pentru clasele de chirurgie 2,3 sau 4 nu a demonstrat dacă ventilaţia
cu un flux unidirecţional, în raport cu ventilaţia în flux neunidirecţional,
diminuă nivelul IPO. Acord
Nivelul de risc în funcţie de clasa de chirurgie (ex: Altemeier)

R17 – Pentru chirurgia de clasa 2,3 sau 4, majoritatea infectiilor au ca
origine flora microbiana a pacientului. Tinerea sub control a aerobioconcen-
tratiei nu este un fapt decisiv in prevenirea IPO. Acord
R18 – În chirurgia curată, interesul pentru flux unidirecţional nu a fost stu-
diat şi demonstrat decât în cazul intervenţiilor pentru fixarea protezelor
articulare. Acord
R19 – Pentru intervenţiile chirurgicale, altele decât cele de protezare articu-
lară, nu exista dovezi ştiinţifice certe pentru a recomanda utilizarea unui flux
unidirecţional în scopul preveniri IPO. Acord
271
B. SUB-GRUP EXPERTI ”METODE DE TRATARE A AERULUI”
Parametrii privind confortul bolnavului şi personalului din blocul

operator care trebuie luaţi în considerare în momentul tratării aerului
în blocul operator
R20 – Sistemul de umidificare a aerului cu apa stagnantă, cu apă pulveriza-
tă, evaporare prin scurgere sau formele hibride nu sunt recomandate.
2 Este recomandat ca în blocurile operatorii să se realizeze o trata-
re a aerului care să permită crearea şi menţinerea confortului şi
securităţii pacienţilor şi personalului
2 Este recomandat ca în blocurile operatorii să se realizeze o trata-
re a aerului care să permită crearea şi menţinerea unei umidităţi
relativ adaptate
Elemente de control a riscului infecţios în blocul operator pentru

punerea în aplicare a metodelor de tratare a aerului
R21 – Unităţile de sănătate şi în special SPCIN trebuie să-şi definească
zonele de risc din blocurile operatorii prin fixarea claselor de încărcare cu
praf şi o clasă a aerobioconcentraţiei pentru tipurile de chirurgie prevăzute.
R22 – Unităţile de sănătate trebuie să stabilească şi să definească o mă-
surare regulată a claselor de încărcare cu praf şi o ritmicitate a decontami-
nării înainte de a urmări performanţele metodelor de tratare a aerului pentru
fiecare sală de operaţie. Acord foarte puternic
Parametri de control legaţi de poluarea chimică a blocurilor operatorii

pentru punerea în aplicare a metodelor de tratare a aerului
R23 – Este recomandat să se prevadă pentru blocurile operatorii metode şi
proceduri tehnice care să permită limitarea expunerii personalului, mai ales
la gaze, vapori, fum în cazul utilizării bistului electric şi a laserului. Acord
foarte puternic
272
Metode tehnice care trebuie puse în aplicare pentru obţinerea unui
nivel de performanţă compatibil cu reducerea riscului infecţios în
blocul operator
R24 – Este recomandat să se acorde un interes particular centralelor de
tratare a aerului, atât în ceea ce priveşte concepţia tehnică, poziţionarea şi
întreţinerea lor. Acord foarte puternic
R25 – Este recomandat să se controleze performanţele aşteptate a centra-
lelor de tratare a aerului utilizând în mod preferenţial măsurarea cineticii
decontaminării. Acord foarte puternic
Evaluări medico-economice (cost, cost-eficacitate, cost-beneficiu) a

metodelor de punere în aplicare pentru obţinerea unui nivel de per-
formanţă
R26 – Costurile inerente pentru blocul operator trebuie să înglobeze costu-
rile legate de investiţie, costurile pentru exploatarea acestuia şi costurile de
întreţinere. Acord
R27 – Este recomandată integrarea noţiunii de cost de exploatare de către
unitatea medicală din care fac parte blocurile operatorii. Acord
R28 – Este recomandată dotarea favorizantă a blocurile operatorii cu insta-
latii de reciclare a aerului. Acord foarte puternic
Consecinţele asupra tratării aerului, a organizării arhitecturale a blo-

cului operator şi a anexelor (suprafeţe, volume, natura materialelor şi
echipamentelor )
R29 – Obstacolele fizice (umane şi materiale) sunt susceptibile de a modifi-
ca proprietăţile aerodinamice ale fluxului de aer pus la dispoziţie. Acord
foarte puternic
R30 – Punerea la dispoziţie a aerului la suprapresiune în sălile de operaţie
curate permite reducerea la minimum a contaminării determinate de intra-
rea şi ieşirea personalului sau a deplasării aerului. Acord foarte puternic
R31 – Este recomandată utilizarea unei site adaptate la intrarea şi la ieşirea
personalului sau a materialului în sala de operaţie curată. Acord foarte
puternic
R32 – Este recomandată utilizarea iluminării speciale care limitează pertur-
bările de flux. Acord foarte puternic
273
C. SUB-GRUP EXPERŢI „PRACTICI CORECTE PENTRU CALITATEA
AERULUI ÎN BLOCUL OPERATOR”
Rolul diferitelor circuite (personal, poziţionarea vestiarelor, pacienţi,

dispozitive medicale, lenjerie, deşeuri etc.) în reducerea aerobiocon-
centraţiei (în afara controlului calităţii prin sisteme de tratare a aerului)
R33 – Nu este necesar să se prevadă un dublu circuit (curat/murdar; ste-
ril/nesteril) într-un bloc operator. Acord foarte puternic
R34 – Sunt recomandate circuitele simple de tip „mersul înainte” sau
„asepsia progresiva” incluzând noţiunea de „vămuire” sau „barare”, înţele-
gând aceasta în plan aerogen. Acord foarte puternic
R35 – În caz de bloc operator, dedicat activităţilor de ambulator, trebuie
asigurate aceleaşi condiţii de exigenţă ca şi în cazul blocurilor operatorii
clasice, prevăzându-se un circuit al pacientului mai „deschis” spre exterior a
blocului (primirea pacientului, sala de aşteptare, boxa de consultaţie).
Rolul consiliului blocului operator în organizarea activităţii operatorii,

în particular în ceea ce reprezintă controlul aerobioconcentraţiei
R36 – Controlul aerobioconcentraţiei face parte din domeniile pe care
consiliul blocului operator este desemnat să le aibă în vedere. Acord foar-
te puternic
R37 – Bunele practici care vizează controlul calităţii aerului trebuie să facă
parte din protocoalele de igienă şi din cele de funcţionare şi organizare pe
care consiliul este desemnat să le elaboreze. Acord foarte puternic
R38 – Consiliul blocului operator trebuie să facă propuneri privind acţiunile
de formare medicală continuă şi în special paramedicală în ceea ce priveş-
te domeniul reprezentat de calitatea aerului în blocul operator. Acord
foarte puternic
R39 – Consiliul blocului operator poate să solicite soluţii competente din
partea tehnicienilor, inginerilor şi/sau a consultanţilor în domeniul controlului
calităţii aerului. Acord foarte puternic
274
Influenţa pozitionării sălii de supraveghere post-operatorie (”de trezi-
re”) în interiorul sau în afara blocului operator, în controlul calităţii
aerului din blocul operator
R40 – Poziţionarea sălii de îngrijiri post-operatorii nu influenţeaza calitatea
aerului şi aerobiocontaminarea blocului operator sub rezerva respectării
regulilor de buna practică în ceea ce priveşte igiena generală (vestimenta-
ţia, comportamentul etc). Acord
R41 – Este recomandat de a nu fi îngrijit un bolnav bacilar în sala de îngrijiri
post-operatorie. Acord
R42 – În cazul bolnavilor bacilari este recomandată organizarea îngrijirii
acestora după principiul izolării de tip ”aer” în spaţiu special, în afara sălii
de îngrijiri post-operatorii şi în afara blocului operator. Acord
R43 – Nu există o argumentare ştiinţifică pentru tratarea aerului în spaţiul
sălii de îngrijiri post-operatorii (în afară de recomandările în vigoare în ceea
ce priveşte ventilaţia spaţiilor). Acord foarte puternic
R44 – În absenţa argumentelor ştiinţifice, numai o analiză a riscului permite
definirea tratamentului specific al sălii de îngrijiri post-operatorii. Acord
Influenţa asupra aerobiocontaminării pasagere în sala de operaţie

determinată numai de statusul infecţios sau imunitar al pacientului
operat
R45 – Într-o sală de operaţie, din punctul de vedere al tratamentului aerului,
statusul infecţios al pacientului nu are nici o influenţă asupra aerobioconta-
minării dacă recomandările de igienă şi de prevenţie a IPO sunt respectate.
Acord
Influenţa asupra aerocontaminării a numărului de persoane prezente în

sala de operaţie şi posibilitatea definirii numărului maximal de persoane
în funcţie de caracteristicile sălii şi/sau a tipului de intervenţie
R46 – Numărul de persoane prezente în sala de operaţie influenţează
aerobiocontaminarea; dar este dificil în practică de a determina numărul
maximal de persoane. Acord foarte puternic
R47 – Este recomandată limitarea numărului de persoane în sala de ope-
ratţie la strict minimum necesar pentru intervenţie. Acord foarte puternic
R48 – Este recomandata limitarea circulaţiei (intrări şi ieşiri) ale persona-
lului în interiorul sălii de operaţie. Acord foarte puternic
275
Consecinţe asupra aerobiocontaminării compartimentelor (reguli de
acces în blocul operator, intrări şi ieşiri, respectarea circuitelor etc)
sau atitudinea membrilor echipei chirurgicale (echiparea, gesturile
etc.)
R49 – Comportamentele sau atitudinea membrilor echipei chirurgicale pot
avea consecinţe asupra aerobiocontaminării. Acord foarte puternic
R50 – Comportamentul întregului personal din blocul operator trebuie să
respecte conceptul de asepsie progresivă. Acord foarte puternic
Rolul deţinut de procedurile de curăţenie/ decontaminare a blocului

operator şi sala de intervenţe
R51 – Este importantă curăţirea suprafetelor, după fiecare intervenţie, în sala
de operaţie, pentru asigurarea unui mediu curat. Acord foarte puternic
R52 – Măturarea uscată sau utilizarea aspiratorului sunt interzise. Acord
foarte puternic
R53 – Pentru măturarea pardoselei sau ştergerea suprafetelor se vor utiliza
tehnici de măturare/ ştergere umede. Acord foarte puternic
Modalităţi de întreţinere a sălilor (în special periodicitatea) pentru

optimizarea controlului calităţii aerului
R54 – Este necesară introducerea protocoalelor de ştergere şi decontami-
nare a suprafeţelor în blocul operator. Acord foarte puternic
R55 – Personalul trebuie instruit pentru aplicarea protocoalelor stabilite.
R56 – Respectarea procedurilor de curăţenie şi decontaminare a sălilor
trebuie periodic evaluată. Acord foarte puternic
R57 – Curăţenia şi decontaminarea suprafeţelor în sala de operaţie trebuie
efectuate la sfârşitul zilei sau programului operator. Acord foarte puternic
R58 – Curăţenia şi decontaminarea solului şi suprafetelor trebuie efectuate
de câte ori acestea au fost murdărite de sânge sau alte structuri organice
potenţial contaminante. Acord foarte puternic
Interesul pentru respectarea unei ”pauze” în sala de operaţie între 2

intervenţii. Interesul pentru respectarea unui repaos periodic în ceea
ce priveşte activitatea blocului oparator
R59 – Nu există nici o justificare pentru a se impune o pauză a sălii de
operaţie între 2 intervenţii, în afara timpului de decontaminare, obiectivat
prin clasa cineticii decontaminării. Acord foarte puternic
276
R60 – Nu există justificare pentru a se impune o pauză periodică a sălii de
operaţie. Acord foarte puternic
R61 – În programul operator anual de utilizare a sălilor de operaţie trebuie
prevăzute una sau mai multe perioade fără activitate operatorie pentru
asigurarea menţinerii sistemelor de control a fluidelor şi a altor intervenţii
tehnice necesare. Acord foarte puternic
Rolul în aerobiocontaminare a decondiţionării dispozitivelor medicale

sterile
R62 – Deconditionarea primară a dispozitivelor medicale, materialelor,
medicamentelor, registrului blocului operator în ambalaje se va face în
afara blocului operator. Acord foarte puternic
Rolul aerobiocontaminării asupra calităţii microbiologice a dispoziti-

velor medicale
R63 – În afara utilizării unui flux unidirecţional sau a unei protecţii specifice,
există o relaţie între contaminarea instrumentelor şi durata lor de expunere
la aerul sălii de operaţie. Acord foarte puternic
R64 – Este recomandată respectarea etapelor deconditionării cutiilor,
seturilor de instrumente în raport cu evoluţia intervenţiei şi a diverşilor timpi
operatori. Acord foarte puternic
Rolul dispozitivelor medicale murdare pentru aerobiocontaminare

R65 – Curăţarea instrumentarului chirurgical trebuie efectuat într-un spatiu
special amenajat. Acord foarte puternic
Influenţa epilării, în cadrul etapelor de pregătire cutanată a operatului,

asupra aerobiocontaminării, în sala de intervenţie
R66 – Nu a fost demonstrat că depilarea zonei unde se va practica incizia,
în sala de operaţie, influenţează aerobiocontaminarea. Acord redus
R67 – Este de preferat ca depilarea (în caz că este necesară) să se reali-
zeze în afara sălii de operaţie pentru evitarea producerii şi difuziunii produ-
selor specifice. Acord foarte puternic
277
Rolul echipamentelor, în special a celor destinate ventilaţiei, în asigu-
rarea calităţii aerului în sala de operatie. Mijloace de limitare a conta-
minării acestor echipamente
R68 – Numeroase echipamente medicale prezente în blocul operator au un
rol în aerobiocontaminarea sălilor de operaţie. Acord puternic
R69 – Echipamentele tip material elecronic şi de informatică, prezente în
blocul operator, pot juca un anumit rol în ceea ce priveşte calitatea aerului
din sălile de operaţie: trebuie să se ţină cont de poziţionarea lor. Acord
foarte puternic
R70 – Pentru limitarea contaminării aerului din sălile de operaţie este nece-
sar să se utilizeze, de preferinţă, dispozitive medicale (bisturiu, laser, in-
strumente electro-chirugicale) echipamente de aspiraţie, ventilatoare dotate
cu filtre adaptate particulelor şi microorganismelor. Acord foarte puternic
R71 – Pentru limitarea contaminării aerului sălilor de operaţie este necesa-
ră utilizarea unui sistem de filtrare adaptat pentru evacuarea rapidă a pro-
duselor rezultate în urma activităţilor chirurgicale ca urmare a utilizării
aparaturii. Acord foarte puternic
R72 – Este necesara limitarea contaminarii echipamentelor si dispozitivelor
medicale prezente in sala de operatie prin stabilirea unor masuri de intreti-
nere periodica. Acord foarte puternic
R73 – Este necesară limitarea contaminării echipamentelor şi dispozitivelor
medicale prezente în sălile de operaţie prin măsuri adecvate cum ar fi
acoperirea acestora cu huse, pe perioada când nu se utilizeaza. Acord
medicale pezente în sala de operaţie prin măsuri de tipul celor care limitea-
ză timpul în care aceste dispozitive sunt prezente în sala de interventie, în
afara perioadei de utilizare. Acord
medicale prezente în sala de operaţie prin măsuri de întreţinere a acestor
dispozitive. Acord
Rolul vaporilor difuzaţi în aerul din sălile de intervenţie ca urmare a

utilizării laserului. Metode de limitare a contaminării prin aceşti vapori.
R76 – Vaporii difuzaţi în aer ca urmare a intervenţiilor cu ajutorul laserului
pot juca un rol important în aerobiocontaminare. Acord foarte puternic
278
R77 – În caz de risc de producere a vaporilor se recomandă utilizarea
sistemului de evacuare prin ventilaţie a sălii şi de filtrare a aerului. Acord
foarte puternic
R78 – În prezenta vaporilor se recomandă aspirarea acestora la mai puţin
de 1 cm de la sursă cu un aspirator ”special laser” care cuprinde 2 filtre: 1
filtru pentru particule mari şi 1 filtru de carbon activ. Acord
R79 – În prezenţa vaporilor este recomandată asigurarea protecţiei indivi-
duale a operatorilor prin purtarea mănuşilor, masca de tip chirurgical cu
grad înalt de filtrare (cu vizieră) şi a ochelarilor de protecţie adaptaţi în
funcţie de lungimea de unda a laserului. Acord puternic
R80 – În prezenţa vaporilor, ca urmare a volatilizării ţesuturilor contaminate
de exemplu cu virusul Papilloma este recomandată utilizarea de preferinţă
a unei măşti ”special laser” sau în absenţa acesteia a unei măşti chirurgica-
le standard dar bine aplicate. Acord foarte puternic
Rolul jucat de ventilaţia manuală şi mecanică a pacienţilor operaţi în

aerobiocontaminarea sălii de intervenţie sau a sălii de îngrijiri posto-
peratorii. Locul filtrelor din circuitul de ventilaţie în controlul acestei
aerobiocontaminări.
R81 – Nu există argumente pentru a demonstra rolul pe care-l deţine venti-
laţia manuală şi mecanică a pacienţilor operaţi în aerobiocontaminarea sălii
de intervenţie sau a sălii de îngrijiri postoperatorii. Acord
R82 – Utilizarea filtrului bacterian şi viral, la intersecţia circuitelor pentru
inspiraţie şi expiraţie, permite protejarea dispozitivului medical (respirator
sau insuflator manual) şi evitarea transmiterii microorganismelor. Acord
foarte puternic
R83 – Întreţinerea aparatelor de respiraţie şi respectarea ritmului de schim-
bare a filtrelor permite menţinerea sub control a aerobiocontaminării. Acord
foarte puternic
Rolul deţinut în aerobiocontaminare a materialelor textile şi netextile

utilizate în blocul operator (vestimentaţie, câmpuri)
R84 – Materialele textile şi netextile utilizate în blocul operator au un rol
important în aerobiocontaminare. Acord puternic
279
R85 – Halatele utilizate de echipa din sala de operaţie trebuie să aibă
proprietăţi de barieră (textile sau netextile). Acord foarte puternic
R86 – Câmpurile operatorii trebuie să prezinte proprietăţi de barieră (textile
sau netextile). Acord foarte puternic
R87 –Ţinuta personalului din blocul operator trebuie să cuprindă: tunică-
pantalon, strânse la extremităţi, cu puţine cusături şi fără buzunare. Acord
foarte puternic
R88 – Ţinuta personalului din sala de operaţie trebuie adaptată în aşa fel
încât să limiteze producerea şi difuzare de particule. Acord foarte puternic
Influenţa asupra controlului aerobiocontaminării a formării (iniţiale şi

continue) a personalului de diverse categorii care îşi desfăşoară acti-
vitatea în blocul operator
R89 – Pregătirea iniţială a profesioniştilor care lucrează în blocul operator
este indispensabilă pentru cunoaşterea metodelor de ţinere sub control a
riscului generat de aerul contaminat. Acord foarte puternic
R90 – Pregătirea continuă a profesioniştilor din blocul operator trebuie să
asigure menţinerea competenţelor în ceea ce priveşte evoluţia tehnicilor,
deci a controlului riscului infecţios în relaţie cu aerul. Acord foarte puternic
R91 – Pregătirea trebuie să implice toţi profesioniştii care lucrează în blocul
operator. Acord foarte puternic
R92 – Personalul tehnic, persoanele care efectuează diverse prestaţii,
vizitatorii şi alt personal din exteriorul blocului operator trebuie să beneficie-
ze de informaţii în probleme de control a calităţii aerului adaptate la nivelul
de formare iniţială şi/sau a scopului pentru care aceste persoane sunt
prezente în blocul operator. Acord foarte puternic
R93 – Personalul nou angajat (temporar sau permanent) trebuie să benefi-
cieze, la intrarea în blocul operator, de o pregătire în domeniul calităţii
aerului, adaptat la nivelul de formare iniţiala şi/sau la scopul pentru care
acest personal este prezent în blocul operator. Acord foarte puternic
R94 – Întreg personalul nou angajat (temporar sau permanent) trebuie să
beneficieze, la intrarea în blocul operator, de o pregătire în probleme de
igienă, incluzând recomandările în privinţa calităţii aerului. Acord foarte
puternic
280
D. SUB-GRUP EXPERTI ‘’ SIGURANTA FUNCTIONARII’’
Aprecierea eficacităţii instalaţiei de tratare a aerului în blocul operator

R95 – Este recomandat să se efectueze tratarea aerului în blocul operator
ori de câte ori este suspicionată o contaminare a aerului care poate să
genereze un risc de infecţie nosocomiala. Acord foarte puternic
R96 – Conceptul de tratare a aerului trebuie adaptat la punctul de vedere al
operatorului, dar în egala măsura şi din punct de vedere a tehnicilor de
realizare şi intreţinere a instalaţiilor. Acord foarte puternic
R97 – Este recomandat să se realizeze un control particular al aerului din
blocul operator de fiecare dată după ce un sistem de tratare a aerului a
avut ca obiectiv menţinerea condiţiilor de mediu sub control. Acord foarte
puternic
R98 – Este recomandat să se institue un control microbiologic al aerului din
blocul operator de fiecare dată după ce un sistem de tratare a aerului a
avut ca obiectiv menţinerea condiţiilor de mediu sub control. Acord foarte
puternic
R99 – În afară de controlul microbiologic al aerului este recomandat să se
definească măsurile, frecvenţa aplicării acestor masuri, valoarea limită a
contaminării acceptate, valorile de la care trebuie luate măsuri de combate-
re a contaminării. Acord foarte puternic
R100 – Controlul microbiologic al aerului, în practică, este prejudiciat de
timpul de obţinere a rezultatelor a căror reproductibilitate este redusă.
R101 – Este recomandat să se facă un control particular complet în cazul
chirurgiei curate printr-un examen microbiologic, în special în cazul înregis-
trării unor valori superioare peste cele considerate limită. Acord foarte
puternic
R102 – Înainte de deschiderea activităţii într-o nouă sală de operaţie trebu-
ie verificată buna funcţionare a instalaţiei de tratare a aerului şi trebuie
declarată conformitatea ei. Acord foarte puternic
281
Aprecierea eficacităţii instalaţiei de tratare a aerului în prezenţa per-
sonalului
R103 – Relatia dintre nivelul in particule si/sau microbiologic fixat sau
asteptat si nivelul observat, in situatia unei activitati, poate fi evaluata prin
masurare chiar si in prezenta personalului. Acord scazut
R104 – Este recomandata realizarea unei periodicitati predefinite a etapelor
decontaminarii specifice pentru zona protejata, inainte de verificarea efica-
citatii dinamicii instalatiei de tratare a aerului Acord foarte puternic
R105 – Nu este recomandat sa se realizeze, dupa o periodicitate definita,
evaluarile bacteriologice pentru zona protejata, inainte de verificarea efica-
citatii dinamicii instalatiei de tratare a aerului. Acord
R106 – Este recomandata efectuarea masurarii duratei etapelor deconta-
minarii speciale, numai dupa o procedura stabilita, fie imediat dupa pleca-
rea pacientului, fie la sfarsitul activitatilor . Acord foarte puternic
Metode de masurare a eficacitatii instalatiei de tratare a aerului

R107 – Programele de masurare, rezultatele obtinute si eventual actiunile
corective trebuie aduse la cunostinta profesionistilor in domeniu. Acord
foarte puternic
R108 – Simularile virtuale ale regimurilor de aerisire nu permit inca in pre-
zent sa se masoare eficacitatea unei instalatii de tratare a aerului. Acord
foarte puternic
R109 – Este de preferat sa se realizeze o vizualizare a miscarii aerului in
sala de operatie (utilizand un sistem generator de vapori sau echivalent).
Acord scazut
Pastrarea performantelor initiale prin intretinerea instalatiilor

R110 – Instalatiile de tratare a aerului trebuie sa fie intretinute conform
recomandarilor tehnice din momentul instalarii. Acord foarte puternic
R111 – Daca masurile preconizate de producator nu sunt urmarite intoc-
mai, adaptarile efectuate trebuie sa aiba avizul si documentatia SPCIN.
R112 – Este recomandat ca documentul reprezentat de un carnet sanitar
de instalare să precizeze caracteristicile tehnice, operaţiunile de întreţinere,
corecţiile eventual efectuate. Acord foarte puternic
282
R113 – Elementele relative la incidentele de funcţionare şi la operaţiunile
de întreţinere trebuie consemnate într-un carnet sanitar de instalare. Acord
foarte puternic
R114 – Elementele relative la incidentele de funcţionare şi la operaţiunile
de întreţinere trebuie confruntate cu rezultatele şi analizele controalelor
speciale şi/sau microbiologice. Acord foarte puternic
R115 – Atingerea valorilor limită (nivelul de alertă şi acţiune) trebuie să
declanşeze acţiuni de corectare a acestora care vor fi cunoscute de către
toti membrii personalului şi vor fi validate de către SPCIN. Acord foarte
puternic
R116 – Este recomandat să se stabilească în mod oficial un responsabil cu
utilizarea şi un responsabil cu gestionarea tehnică înainte de urmărirea
condiţiilor de utilizare şi sistemului de tratare. Acord foarte puternic
R117 – Intreţinerea unei instalaţii de tratare a aerului cuprinde măsuri
privitoare la întreg ansamblul sistemului de tratare (centrala propriu-zisă,
filtrele terminale, reţeaua de comunicare între aerul tratat sau retratat)
Interesul pentru siguranţa funcţionării unei instalaţii de tratare a aeru-

lui
R118 – Este recomandat de a se aduce la cunoştinţa personalului care
raspunde de gestionarea blocului operator, ce valori sunt aşteptate (nivelul
tinta) şi nivelul de disfuncţionalitate (nivelul de alertă şi acţiune) pentru
implicarea în supravegherea functionării sistemului de tratare a aerului.
R119 – Incidentele de funcţionare identificate trebuie să facă obiectul unei
analize efectuate de o echipă pluridisciplinară iar rezultatele trebuie comu-
nicate. Acord foarte puternic
*
* *
Întreg materialul cu privire la măsurile tehnice de funcţionare a insta-
latiilor de tratare a aerului în blocul oparator cât şi standardele care
trebuie respectate în conformitate cu reglementările UE poate fi pus la
dispoziţia celor interesaţi de către SPCIN din Spitalul Clinic de Pneu-
moftiziologie Iaşi
283
BIBLIOGRAFIE
284
1. Angelescu M: Terapia cu antibiotice. Edit. Medicală Bucureşti, 1998
2. Bartlett J G, Scott F, Dowell F et al: Practice Guidelines for management of com-

munity- acquired pneumonia în adults; Cin Infect Dis., 2000, 31,347-82
3. Balan A, Beldescu N et al: Recomandări privind izolarea şi alte precauţii necesare

pentru stoparea sau limitarea transmiterii bolilor infecţioase în mediul spitalicesc,
ISP, Bucuresti, 2000
4. Balan A, Dinica V, Ghiţescu E et al: Controlul infecţiilor. Ghid privind curăţenia,

dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile de asistenţă medicală, ISP, Bucureşti, 2000
5. Benea Elisabeta Otilia, Popescu C, Popescu G.A.: Ghidul Angelescu. Terapia

antimicrobiana, Edit. MedicArt, Bucuresti, editia a II-a, 2006
6. Buono J.M.: Mode d’administration – dilution – stabilite des antibiotiques injecta-

bles ; Rev.Mal.Respr, 2001, 18, 15149-58
7. Bru J P. : Antibiogarde. Ghide d’antibiothérapie hospitalière, Association des

Auteurs d’Antibiogarde, Bois-Colombes, edit. 2004
8. Căruntu Fl, Căruntu Fl jr: Vademecum de antibioticoterapie, Edit.Info Medica,

Bucureşti, 1998
9. Chast F, Chopine J : Ghid pratique des solutions injectables. Stabilite et interac-

tion continu/contenant ; 1-ere Edit., Paris 1995
10. Dobrescu D, Manolescu E. et al : MEMOMED, 2003. Memorator de medicamente.

Ghid farmacoterapic, Edit a IX-a, Edit.Minesan, Bucureşti, 2004
11. Ewing S, Bauer T, Torres A : The pulmonary physician în critical care.Nosocomial
pneumonia; Thorax, 2002, 57, 366-71
12. Fine MJ, Auble TE, Yealy DM et al.: A prediction rule to identify low-risk patients
with community-acquired pneumonia. N Engl J Med ,1997, 336, 4,243-250.
13. Garau J: Role of beta-lactam gents in the treatment of community- acquired
pneumonia Eur J Clin Microbiol Infect Dis, 2005, 24,83-99
14. Gilbert D N, Moellering R C, Sande M A : The Sanford. Guide to antimicrobial
therapy- 36th Edition , 2006
15. Hulin A., Deguillaume A.M., Bretagne S. et al : Bon usage des antifongiques dans
le taritement des candidoses et aspergilloses invasives, J.Pharm Clin,
2005,24,3,125-138
16. Jacobs M.R., Felmingham D., Appelbaum P.C et al : The Alexander Project 1998-
2000: susceptibility of pathogens isolated from community-acquired respiratory
tract infection to commonly used antimicrobial agents, J.Antmicobiol. Chemothe-
rap. (JAC), 2003,52,229-246
285
17. Konvalinka A., Errett L., Fong IW : Impact of treating Staphylococcus aureus nasal
carriers on wound infections in cardiac surgery. J.Hosp.Infect., 2006, 64,162-168
18. Lim WS, van der Eerden MM, Laing R et al.: Defining community acquired pneu-
monia severity on presentation to hospital: an international derivation and valida-
tion study. Thorax (2003) 58(5):377-382.
19. Niederman MS, Mandell LA, Anzueto A et al.: Guidelines for the Management of
Adults with Community-acquired Pneumonia . Diagnosis, Assessment of Severity,
Antimicrobial Therapy, and Prevention. Am. J. Respir. Crit. Care Med. (2001)
163(7):1730-1754.
20. Niederman M S, Mandell L A, Anzeuto A et al: Guidelines for the management of adults
with community-acquired pneumonia. Diagnosis, assessment of severit, antimicrobial
therapy and prevention. Am J Respir Crit Car Med, 2001, 163, 1730-54.
21. Pilly E: Maladies infectieuses, APPIT, ed.E.Pilly, Montmorency, 2M2 Ed, 2002
22. Pratter M R, Nelson S: The economics and targets of new therapies în pulmonary
infections; Continuing Education Monograph Series, American Thoracic Society, 1999
23. Raffi F, Linezolide: experience clinique pour le traitement des infections a cocci a
Gram positif, Lettre Infectiol, 2002, 17,4, 99- 103
24. Weinstein R A, Infection control în the hospital, In: Harrison’s: Principles of Inter-
nal Medicine, 15-th edit., Editors E.Braunwald, 2001,853-856
25. White A.R, Kaye C, Poupard J et al : Augmentin®in tahe treatment of community-

acquired respiratory tract infection : a review of the continuing development of an
innovative antimicrobial agent; J.Antimicrobiol. Chemotherap. (JAC), 2004, 53,
Suppl., S1, i3-i20
26. Woodhead M, Blasi F, Ewig S et al.: Guidelines for the management of adult lower
respiratory tract infections. Eur Respir J , 2005, 26, 6, 1138-1180
27. *** Quimioprofilaxis pre/perioperatoria y terapia empirica de los procesos infeccio-

sos quirurgicos, Protocoles Comision de Infecciones, Hospital La Paz, Madrid ,
Spain, 1994
28. *** Education Programme for Infection Control. Basic Concepts and Trending,
International Federation of Infection Control, 1995
29. *** Guide to Clinical Preventive Services, second edit, Report of the U.S. Preven-
tive Services Task Force, 1996
30. *** Resistance to microbial agents, Weekl.Epidemiol Rec, WHO, 1997, 72,333-337
31. *** Ghide de traitement. Référence pour une bonne pratique médicale: Popi,
maladie infecţieuses, APPT, 8-e edit, Eds 2M2, Montomorency, 2003
286
32. *** Maladies infectieuses. Attitudes pratiques, diagnostiques et thérapeutiques,
Hospital Erasme, Belgique, 4-eme edit, 1998
33. *** VIII-es Journées de prévention des infections nosocomiales, Lettre Infect,
1998, XIII,1, 46-80
34. *** CDC.Public Health Service Guidelines for the Management of Health – care
worker exposure prophylaxis, MMWR, 1998,47,1-33
35. *** WHO. Global Strategy for Containment of Antimicrobial resistance, Weekl
Epidemiol Rec, 2001, 38, 76, 289-300
36. *** Alternatives to established surgical prophylactic practices. Nosocomial infec-
tion today. Third International Symposium of the European Society of Clinical Mi-
crobiology and Infectious Diseases, Venice, 5-8 nov. 2000, J Hosp Infect,
2002,50, suppl A, S1-S23
37. *** Hospital mortality for patients with bacteriemia due to Staphylococcus aureus
or Pseudomonas aeruginosa. http://www.chestjournal.org/content/vol125/issue2.
38. *** Appropriate use of antimicrobial agents. Challenges and strategies for impro-
vement; Critical Care Medicine, 2003, 31, 2.
39. *** Higiene des plaies et pansaments; Document valide par le Conseil Scientifique
C.CLIN-OUEST (Centre de Coordination de la Lutte Contre les Infections Noso-
comiales Inter region Ouest), France, 2004
40. *** Livre des résumés et programme définitif. XVIII-e Congrès National de la
Société Français d’Hygiène Hospitalière, Stasbourg , 7-8 juin 2007
41. *** Enquête nationale de prevalence des infections nosocomiales mai-juin 2006,
RAISIN, France, 2006
LEGISLAŢIE
1. *** Ordinul MS nr. 190/1982 pentru stabilirea atribuţiilor tehnice privind prevenirea
şi combaterea infecţiilor intraspitaliceşti
2. *** Ghid de expertizare a condiţiilor igienico-sanitare din uniăţile sanitare cu paturi,
Caiet metodologic, MS, ASM, ISP, Bucureşti, 1986
3. *** Ordinul MS nr.984/23.6.1994 pentru aprobarea normelor privind organizarea suprave-
gherii, prevenirii şi controlului infecţiilor nosocomiale, MS,ISP, Bucureşti, 1994
4. *** Monitorul Oficial al Romaniei: Ordinul MSF nr. 185/2003 pentntru aprobarea
Normelor tehnice privind asigurarea curăţeniei, dezinfecţiei, efectuarea sterilizării
şi păstrarea sterilităţii obiectelor şi materialelor sanitare în unităţile sanitare de stat
şi private
5. Ordinul M.S. nr 994/2004 pentru aprobarea normelor de supraveghere şi control
al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare
287

Ghid Antibiotice 2007 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Antibiotice 2007 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Doina Azoic\i Doina Carmen Manciuc

GHID PENTRU PRACTICA

Ediþia a VI-a revizuitã

Prof. dr. Doina Azoicăi

Prof. dr. Tr. Mihăescu – Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi

Tehnoredactare computerizată: Ing. Sorin Popescu

Ediţia a VI-a a ghidului continuă tradiţia materialelor utile în practica

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................... 284

BACILI GRAM POZITIV

BACILI GRAM NEGATIV (BGN)

BACILI GRAM NEGATIV (BGN)

Bacterii fără sensibilitate:

Indicaţii clinice principale:

Indicaţii clinice principale:

PENICILINE CU SPECTRU EXTINS

Bacterii fără sensibilitate

Indicaţii clinice principale

Bacterii fără sensibilitate

Indicaţii clinice principale

CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA A 2-a

Indicaţii clinice principale

CEFAMICINE (subgrup asemănător cu cefalosporinele)

CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA A 3-A

Indicaţii clinice principale

CEFALOSPORINE 3 active pe Pseudomonas

CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA A 4-a

Indicaţii clinice principale

1.3. CARBAPENEME (TIENAMICINE)

Bacterii fără sensibilitate

Indicaţii clinice principale

Active numai pe bacili gram negativi aerobi :

Indicaţii clinice principale

Active numai pe bacterii gram pozitive

Indicaţii clinice principale

Indicaţii clinice principale

Bacterii fără sensibilitate

Indicaţii clinice principale

Bacterii fără sensibilitate

Indicaţii clinice principale

Bacterii fără sensibilitate

Indicaţii clinice principale

13. SULFAMIDE ŞI ASOCIERI CU ANTIFOLAŢI

Indicaţii clinice principale

17. ACID FUSIDIC

19. ANTIMICROBIENE NOI

20. ANTIFUNGICE NOI

22. ANTIVIRALE NOI (altele dacat anti - HIV)

* AMFENICOLI CLORAMFENICOL Cloramfenicol, Cloramfenicol hemisuccinat

PENICILINE CU AMPICILINA Ampicilina, Ampen, Ampicilina Forte,

PENICILINE BENZILPENICILINA (PE- Penicilina G potasică, Penicilina G sodică

FENOXIMETIL- Cliacil, Megacillin Oral, Novo Pen, Ospen,

BENZATIN-PENICILINA Moldamin, Retarpen

Combinaţii Bi-Penicilin (Benzilpenicilina + Procainpe-

OXACILINA Oxacilina, Oxalin, Prostaphlyn

AMPICILINA + Ampicilina Plus, Unasyn, Ampisid

CEFALOTINA (CI) Cefalotina sodica

CEFAZOLINA (CI) Cefazolin “Biochemie”, Cefazolina, Kefzol

CEFAMANDOL (CI) Mandol

CEFACLOR (CI) CEC, Ceclor MR, Ceclodyne, Cefaclor,

CEFADROXIL (CI) Apidroxil, Biodroxil, Cedrox, Cexyl, Droxil,

CEFOTAXIM (CIII) Cefantral, Cefotax, Claforan, Cefotaxim,

CEFTAZIDIM (CIII) Cetazime, Kefadin, Fortum, Ceftidine

CEFRIAXON (CIII) Ceftriaxon, Ceftriaxone, Cefotrix,