Identificarea prealabila a medicamentelor si verificarea calitatilor lor.

- Respectarea intocmai a medicamentului prescris.

- Respectarea cailor, dozajului si a orarului de administrare.
- Respectarea somnului bolnavilor. Fac exceptie medicamentele etiologice (antibiotice
etc).
-  Evitarea incompatibilitatilor. Unele medicamente devin ineficace sau chiar daunatoare
prin asociere. Exista incompatibilitati de prescriere, de care trebuie sa tina seama medicul
(sulfamidele si acidul paraaminobenzoic, histamina si antihistaminicele, asocierea unor
medicamente cu antidoturile lor). Exista insa si o incompatibilitate de asociere, care
priveste pe sora: de exemplu, clorura de calciu si codeina fosforica, luminalul injectabil si
alte substante etc. Unele incompatibilitati sunt cautate (procaina cu adrenalina, morfina
cu atropina, utilizarea antidoturilor), pentru a obtine efectul terapeutic urmarit.
- Administrarea imediata a medicamentelor (al caror flacon a fost deschis).
- Luarea medicamentelor in prezenta asistentei.
- Respectarea masurilor de asepsie, pentru a preveni infectiile intraspitalicesti.
- Anuntarea imediata a greselilor savarsite in administrarea medicamentelor.
Administrarea medicamentele se poate realiza pe mai multe cai:
calea orala; calea parenterala: intravasculara, intramusculara, subcutanata, intraspinala,
intratecala, intracardiaca, intramedulara, intraventriculara, intraarticulara si
intrasinoviala;calea transmucosala: buco-faringiana, rectala, vaginala, uretrala, nazala,
oftalmica, auriculara, pulmonara;calea cutanata.
Alegerea corecta a caii de administrare se realizeaza in functie de forma farmaceutica si
avantajele sau dezavantajele administrarii medicamentelor: gradul de biotransformare la
nivelul primului pasaj intestinal si hepatic, absorbtia, gravitatea bolii (acuta sau cronica),
starea pacientului (constienta, inconstienta sau voma).

Administrarea corespunzatoare a medicamentelor reprezinta un aspect foarte important

pentru farmacoterapie.
Activitatea unui medicament este influentata foarte mult de bioritmuri. Aceasta
constatare a fost observata prin aparitia unor efecte diferite in intensitate in urma
administrarii la momente diferite din zi a unui medicament, avand aceasi doza.
Anumite forme farmaceutice sunt dozate diferit in fuctie de momentul administarii (in 24
de ore sau in fuctie de ziua in care absorbtia medicamentului este maxima.
Astfel, dimineata, pe nemancate, sunt indicate: antihelminticele, diureticele si
purgativele, hormonii glucocorticoizi.
Dintre factorii fiziologici care influenteaza absorbtia pe cale orala, mai importante sunt
variatiile circadiene ale golirii stomacului, ale motilitatii intestinale si ale debitului
sanguin intestinal. Golirea stomacului are loc mai repede dimineata decat seara, deci
majoritatea medicamentelor care se absorb prin difuzie pasiva se vor absorbi mai usor
dimineata.
Tranzitul intestinal este de doua ori mai rapid in timpul zilei decat noaptea.
Debitul sanguin intestinal este de doua ori mai rapid in perioada de activitate a
organismului si excretia biliara este de asemenea mai mare in aceasta perioada.
Metabolismul hepatic sufera si el variatii nictemerale, ceea ce explica variatiile observate
in efectele farmacologice ale unor substante metabolizate la nivelul ficatului.
Absorbtia, dupa administrarea orala poate fi influentata de o serie de factori locali: pH-ul,
de exemplu, penicilina G este inactivata de aciditatea gastrica, enzimele sucurilor
digestive. Daca sunt liposolubile, se absorb repede si complet. Daca sunt polare, absorbtia
lor este cu atat mai mica cu cat polaritatea este mai mare. Cand polaritatea este
intermediara, absorbtia este partiala, dar daca este suficient de buna, poate permite
administrarea orala.
In general, medicamentele administrate per os se recomanda pe stomacul gol, adica o ora
inainte de masa sau la trei ore, dupa. Exista insa si exceptii de la aceasta regula:
medicamentele iritante pentru stomac, spre exemplu antiinflamatoarele, se administreaza
in timpul mesei sau imediat dupa masa.
Medicamentele stimulatoare ale secretiei gastrice, coleretice si colecistokinetice,
anorexigene, hipoglicemiante se administreaza cu 15-30 minute inainte de a manca.
Se administreaza in timpul mesei sau imediat dupa masa, substituentii secretiei gastrice si
la o jumatate de ora sau doua ore dupa masa, medicamentele antiacide, hipolipemiante.
Actiunea farmacologica a unui medicament este influentata si de asocierea cu anumite
alimentele, motiv pentru care trebuie evitata. In general, alimentele intarzie absorbtia
deoarece sunt un obstacol intre medicamente si suprafata de absorbtie, pe de o parte, dar
si datorita intarzierii golirii stomacului, pe de alta parte.
Deoarece tetraciclinele formeaza chelati neabsorbabili cu ionii de calciu, magneziu,
aluminiu si fier din medicamente, nu se asociaza penicilinele cu antiacidele,
antianemicele sau cu produsele lactate.
Posologia trebuie insa sa tina cont de starile fiziologice particulare: starea de graviditate,
nou-nascut, varstnicul. Spre exemplu, in cazul starii de graviditate si a varstnicului, se
inregistreaza hiposecretie de suc gastric si hipomotilitate, ceea ce are ca rezultat marirea
timpului de golire a stomacului, deci o intarziere a absorbtiei medicamentului si in
concluzie, efect terapeutic intarziat. Nou-nascutul are pH gastic, neutru la nastre si scade
la pH acid pana in jurul varstei de trei ani.
Dozele de medicament variaza in functie de forma farmaceutica, de exemplu: forme
lichide sau solide, de modul de formulare: cu eliberare imediata, prelungita
(medicamentele retard), cu eliberare la tinta sau controlata, si de afectiune, aceasta fiind
de cele mai multe ori particularizata fiecarui individ in parte.
Administrarea prin injectare se realizeaza, de obicei, in urgentele medicale pentru un
efect rapid, fiind folosita si atunci cand nu este posibila sau nu este avantajoasa
administrarea orala: medicamente care se absorb putin sau deloc, fie sunt distruse in tubul
digestiv, cand bolnavii sunt necooperanti, aflati in stare de coma sau inconstienta sau in
caz de contraindicatie pentru administrare orala. In urma administrarii medicamentelor pe
aceasta cale, in sange se realizeaza concentratii sanguine foarte inalte si rapide, fiind
extrem de eficace in urgente, dar si foarte periculoasa.
Administrarea intramusculara si subcutanata presupune absorbtie care poate fi influentata
de natura medicamentului si de vascularizatia zonei. In cazul injectarii intramusculare,
absorbtia este mai rapida decat in cazul administrarii subcutanate, datorita vascularizatiei
de la nivelul muschiului. Asadar, administrarea pe cale intramusculara si subcutanata
determina un efect terapeutic mai intarziat decat la administrarea intravenoasa.
Administrarea sublingual, intranazal, intrarectal sau cutanat se realizeaza pentru efect
local, a evita efectele sistemice si metabolizarea la primul pasaj hepatic.
Generalitati
Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala, animala sau chimica (de
sinteza), transformate într-o forma de administrare (preparate solide sau solutii) prescrise
de medic.
Scopul administrari lor este de:
- prevenire a îmbolnavirilor
- ameliorarea bolilor
- vindecarea bolilor , prin actiunea lor locala sau generala
Caile de administrare a medicamentelor sunt urmatoarele:
- calea digestiva – orala, sublinguala, gastrica, intestinala, rectala
- local – pe tegumente si mucoase
- cale respiratorie
- cale urinara
- parenterala – sub forma injectiilor intradermice, subcutanate, intramusculare,
intravenoase
Calea de administrare este aleasa de catre medic în functie de scopul urmarit, capacitatea
de absorbtie a cai respective, actiunea medicamentelor administrate, toleranta
organismului primitor, particularitatile anatomice, fiziologice ale organismului.
Substanta medicamentoasa poate actiona ca aliment , medicament sau substanta toxica
daca nu se respecta doza si calea de administratie.
Tipuri de doze medicamentoase :
- doza terapeutica - este cantitatea de medicament necesar obtinerii efectului terapeutic
dorit
- doza maxima - reprezinta cantitatea cea mai mare de medicament administrat, suportat
de organism
- doza toxica - este cantitatea de medicament care provoaca reactii toxice
- doza letala - cantitate de medicament ce produce decesul pacientului
2. Reguli generale de administrare a medicamentelor.
Medicamentele sunt prescrise de medic, prescrierea cuprinde numele medicamentului,
doza, calea de administrat, ora administrari, durata tratamentului, administratia în raport
cu alimentatia, iar persoanele care le administreaza trebuie sa cunosc urmatoarele reguli
generale pentru a evita greselile care pot avea efecte nedorite:
- respecta medicamentul prescris
- este necesar sa se verifice etichetele de pe medicamente înaintea administrarii lor,
inclusiv termenul de expirare
- sa se cunoasca aspectul exterior al medicamentului pentru identificarea acestuia
- sa se cunoasca modul, caile pe care se administreaza medicamentele si manoperele
utilizate pentru a masca gustul neplacut sau mirosul unor medicamente (copii)
- doza de administrat cât si orarul pentru a asigura o eficienta maxima
- sa se cunoasca reactiile imediate sau îndepartate care pot aparea
- sa se cunoasca incompatibilitatile care pot exista între medicamente
- sa se cunoasca modul de pastrare al medicamentelor în scopul mentinerii calitatii
acestora
- respectare somnului fiziologic al pacientului
- lamurirea bolnavului înaintea administrari, informare, accept
- anuntarea greselilor de administrat
- se administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane
- cunoasterea normelor de prevenire a infectiilor intraspitalicesti, a masurilor de asepsie,
circuite, tehnici de administrare
Asistenta trebui sa cunoasca efectul medicamentelor:
- efectul asteptat de la medicamentele administrate
- timpul necesar dupa cere se poate astepta efectul medicamentului
- efectele secundare ale medicamentelor
- fenomenele de obisnuinta si de acumulare a unor medicamente în organism utilizate în
mod sistematic si timp îndelungat
- fenomenele de hipersensibilitate legate de actiunea unor medicamente