4.

NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

Definiţie: Menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o

temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de bine.

I. Independenţa în satisfacereanevoii

Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre îrmogeneză şi termoliză.

Menţinerea echilibrului este asigurată de funcţionarea mtrilor termoreglatori, situaţi în hipotalamus.
în producerea de căldură

- termogeucza - intervin procesele biochimice, căldura fiind rezultatul proceselor oxidate din
organism, mai ales prin activitatea musculară şi glandulară. în pierderea de căldură

- termoliza - intervin mecanisme fizice, căldura pierzându-se prin piele, plămâni, rinichi. Pierderile se
realizează prin: - evaporare, care reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării transpiraţiei şi
evaporării ei prin piele. Respiraţia antrenează o pierdere de căldură şi, astfel, răcirea corpului;

- radiaţie, care reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde electromagnetice, atunci când
temperatura mediului înconjurător este mai mică decât temperatura corpului;

- conducţie, care reprezintă pierderea căldurii prin contactul direct al corpului cu obiecte reci (băi
reci, cuburi de gheată);

- convecţie, care reprezintă pierderea căldurii printr-o circulaţie de aer în jurul corpului (evantai, vânt
rece).

Temperatura mediului înconjurător influenţează termogeneza astfel: - când temperatura mediului

înconjurător scade, pe cale reflexă, se produce o creştere a activităţii musculare (tremurături) şi deci
se intensifică procesele oxi-dative;

- când temperatura mediului înconjurător creşte, se produce pe cale reflexă o diminuare a proceselor
oxidative;

în pierderile de căldură intervin mecanisme fizice: - vasoconstricţie, în caz de frig, deci pierderi
reduse de căldură; - vasodilataţie, în caz de temperatură crescută a mediului, deci pierderi mai mari
de căldură. Echilibrul dintre termogeneza şi termoliza se numeşte homeotermie.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii:

Factori biologici :

- Vârsta

• Nou-născutul şi copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită imaturităţii centrului reglator, de

aceea temperatura lor corporală este uşor influenţată de cea a mediului ambiant. Temperatura
corpului la nou-născut este cuprinsă între 36,1 şi 37,8° C.

– Adultul îşi menţine temperatura corpului între 36-37° C

- Vârstnicul, prin diminuarea proceselor nervoase, este predispus la temperaturi în jur de 35-36° C
(prin diminuarea proceselor oxidative).

- Exerciţiul - în timpul activităţii musculare foarte intense, temperatura corpului poate creşte cu 2,2-
2,7° C peste valorile normale, dar revine când activitatea încetează. Temperatura corpului scade în
timpul inactivităţii.
- Alimentaţia - ingestia de alimente, în special proteinele, ridică temperaturacorpului.

- Variaţia diurnă - temperatura corpului variază în funcţie de ora zilei: este minimă între orele 3-5
dimineaţa (remisiune matinală), datorită diminuării proceselor metabolice în timpul somnului; este
maximă seara, între orele 18-23 (exacerbarea vesperală); valorile matinale sunt cu 0,5° C mai mici
decât vesperale

- Sexul - la femei temperatura corporală înregistrează valori peste 37° C în a doua jumătate a ciclului
menstrual, în timpul ovulatiei.

Factori psihologici :

- Anxietatea

- Emoţiile puternice pot determina o creştere a temperaturii corporale

Factori sociologici :

- Locul de muncă cu condiţii de creştere sau scădere a temperaturii mediului ambiant pot determina
dereglări ale temperaturii corpului

- Climatul - umed şi cald determină creşterea temperaturii corporale, climatul rece şi umed
determină scăderea temperaturii corpului

- Locuinţa - temperatura încăperii influenţează temperatura corpului. Astfel: camera supraîncălzită

produce creşterea temperaturii corpului prin radiaţia aerului către individ. Acelaşi fenomen, în sens
invers, se întâmplă când temperatura locuinţei este scăzută

Manifestări de independenţă :

Temperatura corporală

- nou-născut şi copilul mic 36,1-37,8° C

- adult 36-37° C obţinută prin măsurare în cavitatea axilară

- vârstnic 35-36° C

- Prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect, vagin, cavitatea bucală) valorile sunt cu 0,3-
0,5° C mai mari decât cele axilare

Piele - culoare roz, temperatură călduţă

- transpiraţie minimă

- senzaţie plăcută faţă de frig sau căldură

Temperatura mediului ambiant -18-25° C

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii :

- când temperatura mediului ambiant este crescută, învaţă pacientul:

- să reducă din alimentaţie, alimentele cu valoare calorică mare; de exemplu, grăsimile

- să consume lichide şi alimente reci 186

- să aibă o bună ventilaţie în încăpere, la locul de muncă

- să aibă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de culoare albă

- când temperatura mediului ambiant este scăzută, învaţă pacientul:

- să crească cantitatea de alimente, în general, şi a celor caiorigene, în special

- să îngere lichide şi alimente calde

- să aibă în încăpere temperatura de 18-25° C

- să poarte îmbrăcăminte călduroasă

II. Depedenţa în satisfacerea nevoii de a menţine constantă temperatura corpului

Survin două probleme de dependenţă:

1. Hipertermia

2. Hipotermia

Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă :

Surse de ordin fizic - dereglări funcţionale ale hipotalamusului, provocate de anomalii cerebrale, de
substanţe toxice piretogene (bacterii, droguri)

- imaturitatea sistemului de termoreglare

- supraîncărcarea: căldura sau frigul excesiv la care este expus corpul

-dereglări hormonale: hipo- sau hiperfuncţiatiroidiană

Surse de ordin psihologic - anxietatea

- mânia

Surse de ordin sociologic - umiditatea şi temperatura ridicată din mediu

- umiditatea şi temperatura scăzută din mediu

- calitatea necorespunzătoare a veşmintelor

Lipsa cunoaşterii - cunoştinţe insuficiente despre mediul înconjurător, despre sine

1. Hipertermia

Problema de dependenţă constă în ridicarea temperaturii corporale deasupra limitelor normale:

37° C la adult. Hipertermia poate constitui un mecanism de apărare a organismului, pentru că, în
momentul invaziei microbiene, determină producerea de anticorpi printr-o creştere a
metabolismului.

Manifestări de dependenţă :

Subfebrilitatea - menţinerea temperaturii corporale între 37-38° C

Febră moderată - menţinerea temperaturii corporale între 38-39° C Febră ridicată - menţinerea
temperaturii corporale între 39-40° C

Hiperpirexie - menţinerea temperaturii corporale peste 40° C

Frisoane - contracţii musculare puternice

Piele roşie, caldă, umedă - pielea, la început, este palidă, apoi roşie, caldă şi transpirată

Piloerecţia - piele de găină, senzaţie de frig

Sindrom febril - grup de semne: cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete,
oligurie, urini concentrate, convulsii, halucinaţii, dezorientare

Erupţii cutanate - macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecţioase

Febră continuă - menţinerea temperaturii corporale în perioada de stare a bolii peste 37° C cu
diferenţa sub 1 ° C între valorile înregistrate dimineaţa şi seara

Febră intermitentă - diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara în
perioada de stare a bolii, cele mai mici valori scăzând sub 37° C

Febră remitentă - diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara, în
perioada de stare a bolii, dar cele mai mici valori nu scad sub 37° C

Febră recurentă - perioade febrile de 4-6 zile, ce alternează cu perioade de afebrilitate de 4-6
zile, trecerile făcându-se brusc

Febră ondulantă - perioade febrile, ce alternează cu perioade de afebrilitate, trecerea făcându-

se lent

în evoluţia oricărei febre (hipertermie) se disting trei perioade: - perioada iniţială (de debut) -
perioada de stare

- perioada de declin

Perioada de debut poate fi de câteva ore

- debut brusc

- sau de câteva zile -debut lent

Perioada de stare poate să dureze zile sau săptămâni, aspectul curbei febrile fiind diferit, în
funcţie de boală.

Perioada de declin poate fi scurtă - declin în criză - sau de câteva zile - declin în liză.

- Intervenţiile asistentei –

Pacient cu hipertermie

Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice - aeriseşte încăperea -

asigură îmbrăcăminte lejeră

- aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheaţă, fricţiuni

- încălzeşte pacientul în caz de frisoane

- administrează medicaţia recomandată de medic: antitermice, antibiotice

Pacientul să fie echilibrat hidroelec-trolitic - calculează bilanţul ingesta-excreta pe 24 ore

- serveşte pacientul cu cantităţi mari de lichide

Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic

- schimbă des lenjeria de pat şi de corp

- menţine igiena tegumentelor

- pregăteşte psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare

2. Hipotermia

reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limite normale, cauzată de un dezechilibru între
termogeneză şi termoliză. Este mai puţin nocivă decât hipertermia. în copilărie, hipotermia este
cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare; la adult - de expunerea
prelungită la frig, de dereglări endocrine, de abuzul de sedative şi alcool; la persoana vârstnică,
cauza este încetinirea activităţii sistemului nervos

Manifestări de dependenţă :

Hipotermie - valori ale temperaturii corpului sub limita normală: 36° C

Hipotensiune arterială - scăderea tensiunii arteriale

Cianoza - coloraţie vineţie a buzelor, unghiilor, urechilor

Eritem - roşeaţa feţii, urechilor, mâinilor

Edem generalizat - tumefierea întregului corp

Durere - la nivelul regiunii expuse la frig

Oboseală - stare de epuizare musculară

Tulburări de vorbire - vorbire lentă

Somnolenţă - nevoie crescută de somn

Degeraturi - leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura scăzută

Apatie - indiferenţă

Parestezii - senzaţie de amorţeli şi furnicături în regiunea expusă la frig

Pacient cu hipotermie

Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice

- încălzeşte lent pacientul cu pături, termofoare

- creşte treptat temperatura mediului ambiant

- recoltează sânge pentru cercetarea glicemiei, hemogramei, hematocritului

- pregăteşte pacientul pentru EKG

Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic - adiministrează lichide uşor călduţe, în cantităţi mici, la
intervale regulate de timp

- calculează raportul ingesta-excreta pe 24 ore

Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor - pune extremităţile pacientului în apă călduţă
de 37° C
- masează extremităţile

- administrează tratamentul prescris: antibiotice, corticoizi, analgezice

Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a menţine temperatura corpului în limite

normale

Măsurarea temperaturii

Scop - evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză

Locuri de măsurare - axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin

Materiale necesare - termometru maximal

- casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile

- recipient cu soluţie dezinfectante

- tavă medicală

- lubrifiant

- alcool medicinal, ceas

Intervenţiile asistentei

- pregătirea materialelor lângă pacient

- pregătirea psihică a pacientului

- spălarea pe mâini

- se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se şterge cu o compresă, se

scutură

- se verifică dacă este în rezervor mercurul

a) pentru măsurarea în axilă - se aşază pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţia şezând

- se ridică braţul pacientului

- se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului

- se aşază termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele

- se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui

- dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie de
către asistentă

-termometrul se menţine timp de 10 minute

b) pentru măsurarea în cavitatea bucală - se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă
sau pe latura externă a arcadei dentare

- pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas se menţine termometrul timp de 5
minute
c) pentru măsurarea rectală: - se lubrifiază termometrul se aşază pacientul în decubit lateral, cu
membrele inferioare în semiflexie, asigurându-i intimitatea

- se introduce bulbul termome-trului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înaintare

- termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării

- se menţine termometrul 3 minute

- după terminarea timpului de menţinere a termometrului, acesta se scoate, se şterge cu o

compresă - se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului

- se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului

- se spală termometrul, se scutură

- se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă (sol. cloramina 1%)

- se notează valoarea obţinută, pe foaia de temperatură

- notarea unui punct pe verticală, corespunzătoare datei şi timpului zilei, socotind, pentru fiecare
linie orizontală a foii, două diviziuni de grad

- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice

- în alte documente medicale, se notează cifric axilar cu 0,4-0,5°

■ DE REŢINUT: • în mod curent, temperatura se măsoară dimineaţa, între orele 7 şi 8, şi după-

amiaza, între orele 18 şi 19

• temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad
mai joasă decât cea centrală

• măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la copii, la pacienţii agitaţi, la

cei cu afecţiuni ale cavităţii bucale; înainte cu 10 minute de introducerea termometrului în
cavitatea bucală, pacientul nu va consuma lichide reci sau calde şi nici nu va fuma

• temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată

• măsurarea temperaturii în rect este contraindicată la pacienţii agitaţi şi la cei cu afecţiuni

rectale; pentru măsurarea rectală, copiii mici sunt aşezaţi în decubit dorsal, cu picioarele ridicate,
sau în decubit ventral

• măsurarea temperaturii în vagin urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea rectală,

introducându-se termometrul în vagin; este contraindicată în bolile aparatului genital feminin;
valoarea ei este mai mare cu 0,5° decât cea axilară

• pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate şi termometre
electronice