Centrul de excelență în medicină și farmacie ,,Raisa Pacalo’’

Catedra Nursing

Lecţie ştiinţifică

Nevoia de a menţine temperatura

corpului în limitele normale

1
 Planul lecţiei

I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Manifestări de independenţă

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în

satisfacerea nevoii

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii

Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă

Probleme de dependenţă
1. Hipertermia
Manifestări de dependenţă
Intervenţiile asistentei
2. Hipotermia
Manifestări de dependenţă
Intervenţiile asistentei

2
 Nevoia de a menţine temperatura corpului în limitele
normale
Definiţie
Menţinerea temperaturii corpului în limite normale este o necesitate a
organismului de a conversa o temperatură la un grad aproximativ constant, pentru
a-şi menţine o stare de bine.

I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre
termogeneză şi termoliză. Menţinerea echilibrului este asigurată de funcţionarea
centrilor termoreglatori, situaţi în hipotalamus.
În producerea de căldură – termogeneza - , intervin procesele biochimice, căldura
fiind rezultatul proceselor oxidate din organism, mai ales prin activitatea musculară
şi glandulară. În pierderea de căldură – termoliza - , intervin mecanismele fizice,
căldura pierzându-se prin piele, plămâni, rinichi.

Pierderile se realizează prin:

- evaporare, care reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării transpiraţiei
şi evaporării ei prin piele. Respiraţia, antrenează o pierdere de căldură şi,
astfel, răcirea corpului;
- radiaţie, care reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde
electromagnetice, atunci când temperatura mediului înconjurător este mai
mică decât temperatura corpului;
- conducţie, care reprezintă pierderea căldurii prin contactul direct al corpului
cu obiectele reci (băi reci, cuburi de gheaţă);
- convecţie, care reprezintă pierderea căldurii printr-o circulaţie de aer în jurul
corpului (evantai, vânt rece).

Temperatura mediului înconjurător influenţează termogeneza astfel:

- când temperatura mediului înconjurător scade, pe calea reflexă, se produce o
creştere a activităţii musculare (tremurături) şi deci se intensifică procesele
oxidative;
- când temperatura mediului înconjurător creşte, se produce pe cale reflexă, o
diminuare a proceselor oxidative.

În pierderile de căldură intervin mecanismele fizice:

- vasoconstricţie, în caz de frig, deci, pierderi reduse de căldură;
- vasodilataţie, în caz de temperatură crescută a mediului, deci, pierderi mai
mari de căldură.
Echilibrul dintre termogeneză şi termoliză se numeşte homeotermie.

3
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factorii biologici
- Vârsta – nou-născutul şi copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită
centrului reglator, de aceea temperatura lor corporală este uşor influenţată
de cea a mediului ambiant. Temperatura corpului la nou-născuţi este
cuprinsă între 36,10-37,80 C.
Adulţii – îşi menţin temperatura corpului între 360-370 C (prin diminuarea
proceselor oxidative).
- Exerciţiul – în timpul activităţi musculare foarte intense, temperatura
corpului poate creşte cu 2,20-2,70 C peste valorile normale, dar revin când
activitatea încetează. Temperatura corpului scade în timpul inactivităţii.
- Alimentaţia – ingestia de alimente, în special proteinele, ridică temperatura
corpului.
- Variaţia diurnă – temperatura corpului variază în funcţiile de ora zilei: este
minimă între orele 3-5 dimineaţa (remisiune matinală), datorită diminuării
proceselor metabolice în timpul somnului; este maximă seara, între orele 18-
23 (exacerbarea vesperală); valorile matinale sunt cu 0,5 0 C mai mici decât
vesperale.
- Sexul – la femei temperatura corporală înregistrează valori peste 370 C în a
doua jumătate a ciclului menstrual, în timpul ovulaţiei.
Factorii psihologici
- anxietatea
- emoţiile puternice pot determina o creştere a temperaturii corporale.
Factori sociologici
- locul de muncă – cu condiţii de creştere sau scădere a temperaturii mediului
ambiant pot determina dereglări ale temperaturii corpului
- climatul – umed şi cald determină creşterea temperaturii corporale, climatul
rece şi umed determină scăderea temperaturii corporale
- locuinţa – temperatura încăperii influenţează temperatura corpului. Astfel:
camera supraîncălzită produce creşterea temperaturii corporale prin radiaţia
aerului către individ. Acelaşi fenomen, în sens invers, se întâmplă când
temperatura locuinţei este scăzută.

Manifestări de independenţă
Temperatura corporală
- nou-născutul şi copilul mic 36,10-37,80 C
- adult 360-370 C obţinută prin măsurarea în cavitatea axilară
- vârstnic 350-360 C
- prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect, vagin, cavitatea
bucală) valorile sunt cu 0,30-0,50 C mai mari decât cele axilare.
Pielea
- culoare roz, temperatură călduţă
- transpiraţie minimă, senzaţie plăcută faţă de frig sau căldură
Temperatura mediului ambiant
- 180-250 C
4
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în
satisfacerea nevoii
- când temperatura mediului ambiant este crescută, învaţă pacientul:
- să reducă din alimentaţie, alimentele cu valoare calorică mare; de exemplu,
grăsimile
- să consume lichide şi aliment reci
- să aibă o bună ventilaţie în încăpere, la locul de muncă
- să aibă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de culoare albă
- când temperatura mediului ambiant este scăzută, învaţă pacientul:
- să crească cantitatea de alimente, în general, şi a celor calorigene, în special
- să îngere lichide şi alimente calde
- să aibă în încăpere temperatura de 18-250 C
- să poarte îmbrăcăminte călduroasă

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de menţine constantă

temperatura corpului

Survin două probleme de dependenţă :

1. hipertermia
2. hipotermia

Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă

Sursele de ordin fizic
- dereglări funcţionale ale hipotalamusului, provocate de anomalii cerebrale,
de substanţe toxice (bacterii, droguri)
- imaturitatea sistemului de termoreglare
- supraîncărcarea: căldura sau frigul excesiv la care este expus corpul
- dereglări hormonale: hipo – sau hiperfuncţia tiroidiană
Sursele de ordin psihologic
- anxietate
- mânia
Sursele de ordin sociologic
- umiditatea şi temperatura ridicată din mediu
- umiditatea şi temperatura scăzută din mediu
- calitatea necorespunzătoare a veşmintelor
Lipsa cunoaşterii
- cunoştinţe insuficiente despre mediul înconjurător, despre sine

1. Hipertermia
Problemele de dependenţă constă în ridicarea temperaturii corporale deasupra
limitelor normale: 370 C la adult.
Hipertermia poate constitui un mecanism de apărare al organismului, pentru că, în
momentul invazie microbiene, determină producerea de anticorpi printr-o creştere
a metabolismului.

5
Manifestări de dependenţă
Subfebrilitatea
- menţinerea temperaturii corporale între 370-380 C
Febră moderată
- menţinerea temperaturii corporale între 380-390 C
Febră ridicată
- menţinerea temperaturii corporale între 390-400 C
Hiperpirexie
- menţinerea temperaturii corporale peste 400 C
Frisoane
- contracţii musculare puternice
Pielea roşie, caldă, umedă
- pielea la început este palidă, apoi roşie, caldă şi transparentă
Piloerecţia
- pielea de găină, senzaţie de frig
Sindrom febril
- grup de semne: cefalee, curbură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete, urini
concentrate, convulsii, halucinaţii, dezorientare
Erupţii cutanate
- macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecţioase
Febră continuă
- menţinerea temperaturii corporale în perioada de stare a bolii peste 37 0C cu
diferenţa sub 10C între valorile înregistrate dimineaţa ţi seara
Febră intermitentă
- diferenţa de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara în
perioada de stare a bolii, cele mai mici valori scăzând sub 37 0C
Febră remitentă
- diferenţa de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa ţi seara, în
perioada de stare a bolii, dar cele mai mici valori nu scad sub 37 0C
Febră recurentă
- perioada febrilă de 4-6 zile, ce alterează cu perioada de afebrilitate de 4-6,
trecerile făcându-se brusc
Febră ondulată
- perioade febrile, ce alternează cu perioade de afebrilitate, trecerea făcându-
se lent
În evoluţia oricărei febre (hipertermie) se disting trei perioade:
- perioada iniţială (de debut)
- perioada de stare
- perioada de declin
Perioada de debut poate fi de câteva ore – debut brusc – sau de câteva zile -
debut lent.
Perioada de stare poate să dureze zile sau săptămâni, aspectul curbei febrile
fiind diferit, în funcţie de boală.
Perioada de declin poate fi scurtă – declin în criză – sau de câteva zile – declin
în liză.
6
Intervenţiile asistentei
Pacient cu hipertermie
Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limitele fiziologice
- aeriseşte încăperea
- asigură îmbrăcăminte lejeră
- aplică comprese reci, împachetări reci, punga cu gheaţă, fricţiuni
- încălzeşte pacientul în caz de frisoane
- administrează medicaţia recomandată de medic: antitermice, antibiotice
Pacientul să fie echilibrat hidroelecrolitic
- calculează bilanţul ingesta-excreta pe 24 ore
- serveşte pacientul cu cantităţi mari de lichide
Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic
- schimbă des lenjeria de pat şi de corp
- menţine igiena tegumentelor
- pregăteşte psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare

2. Hipotermia
Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limitele normale,
cauzată de un dezechilibru între termogeneza şi termoliza. Este mai puţin nocivă
decât hipertermia.
În copilărie, hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de
termoreglare; la adult – de expunerea prelungită la frig, de dereglări endocrine, de
abuzul de sedative şi alcool; la persoana vârstnică, cauza este încetinirea activităţii
sistemului nervos.
Manifestări de dependenţă
Hipotermie
- valori ale temperaturii corpului sub limita normală: 360 C
Hipotensiune arterială
- scăderea tensiunii arteriale
Cianoza
- coloraţia vineţie a buzelor, unghiilor, urechilor
Eritem
- roşeaţa feţii, urechilor, mâinilor
Edem generalizat
- tumefierea întregului corp
Durere
- la nivelul regiunii expuse la frig
Oboseală
- stare de epuizare musculară
Tulburări de vorbire
- vorbire lentă
Somnolenţă
- nevoie crescută de somn
Degerături
7
 - leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura scăzută

Apatie
- indiferenţă
Parestezii
- senzaţie de amorţire şi furnicături, în regiunea expusă la frig

Intervenţiile asistentei
Pacient cu hipotermie
Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limitele fiziologice
- încălzeşte lent, pacientul cu pături, termofoare
- creşte, treptat, temperatura mediului ambiant
- recoltarea sângele pentru cercetarea glicemiei, hemogramei, hematocritului
- pregăteşte pacientul pentru ECG
Pacientul să fie echilibrat hidroelecrolitic
- administrează lichide uşor călduţe, în cantităţi mici, la intervale regulate de
timp
- calculează raportul ingesta-excreta pe 24 ore
Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor
- pune extremităţile pacientului, în apă călduţă de 370C
- masează extremităţile
- administrează tratamentul prescris: antibioticele, corticoizi, analgezice.