Curs 14 Circuite electronice complexe: oscilatoare

Continut
Introducere
Clasificarea oscilatoarelor electronice
Conditia fundamentala de oscilatie pentru oscilatoarele cu reactie
Reglarea amplificarii la oscilatoarele cu reactie
Oscilatoare RC
Oscilatoare LC
Oscilatoare cu cuart
Concluzii
Introducere
Oscilatorul electronic este un circuit electronic care transforma energia de curent continuu in
energie de curent alternativ, folosind componente si dispozitive electronice.
Un oscilator genereaza semnale electrice, curent si/sau tensiune, pe baza energiei consumate
de la sursa de alimentare.
De obicei, semnalul generat este peiodic. Un oscilator poate lucra pe o frecventa fixa sau
variabila.
Un oscilator are urmatorii parametri:
frecventa de oscilatie, f0 ;
amplitudinea de oscilatie, U0;
impedanta de iesire a sursei echivalente de tensiune, Zo;
variatia relativa de frecventa f / f 0 ;
randamentul oscilatorului, ca raport intre puterea de curent alternativ la bornele
sarcinii si puterea de curent continuu consumata.

Figura 1: Reprezentarea unui oscilator

Clasificarea oscilatoarelor electronice

Cele mai folosite oscilatoare sunt oscilatoare cu reactie, compuse dintr-un amplificator si o
retea de reactie pozitiva. Dupa natura componentelor pasive din circuit, care determina
frecventa de oscilatie, se disting:
oscilatoare RC, cu rezistoare si condensatoare;
oscilatoare LC, cu bobine si condensatoare;
Oscilatoarele RC se folosesc in zona frecventelor joase, pana la 10 MHz. Oscilatoarele LC se
folosesc in domeniul de frecventa de la sute de kHz pana la sute de MHz. Oscilatoarele RC au
o reproductibilitate mai mare precum si o gama de variaitie relativa a frecventei mari.
Oscilatoarele LC au o mai buna stabilitate a frecventei de oscilatie si un coeficent de
distorsiuni armonice mai scazut.
1

Electronica analogica
Dupa gama de frecventa pe care o acopera:
oscilatoare de joasa frecventa (JF), cu frecventa de oscilatie de la cativa Herti pana la
sute de kHerti.
oscilatoare de radiofrecventa (RF), cu frecventa de oscilatie de la sute de kHz pana la
zeci de MHz;
oscilatoare de frecventa inalta (IF), cu frecventa peste zeci de MHz;
Dupa forma semnalului generat
oscilatoare armonice sau sinusoidale, care genereaza semnale de forma sinusoidale;
oscilatoare dreptunghiulare, la care forma semnalului de iesire este dreptunghiulara.

Conditia fundamentala de oscilatie pentru oscilatoarele cu reactie

Oscilatoarele cu reactie sunt compuse dintr-un amplificator de semnal, un element de
comparatie si un circuit extern numit retea de reactie pozitiva, realizata cel mai des din
componente pasive. Schema bloc de principiu este prezentata in figura 2. Se impune un
semnal de forma sinusiudala la iesirea circuitului. Prin X s-a reprezentat o marime electrica,
tensiune sau curent. este factorul de transfer al retelei de reactie pozitiva.
Sumatorul are ecuatia de functionare

X1 X g X r

(1)

Figura 2 Structura unui oscilator cu reactie

Amplificarea cu reactie, de la generator la iesirea oscilatorului, este
Ar

X2
A X1
A
A
A

X
X
X
X g X1 X r
1 A
1 r 1 r 2
X1
X 2 X1

(2)

Oscilatorul trebuie sa genereze semnal fara a avea la intrare un semnal, deci Xg=0, de unde
rezulta ca
X
A
Ar 2

(3)
X g 1 A
Intrucat A este o marime constanta, diferita de zero, trebuie ca

Curs 14 Circuite electronice complexe: oscilatoare

A 1

(4)

relatie cunoscuta sub numele de conditie fundamentala de oscilatie pentru oscilatoarele cu

reactie1.
Marimile implicate in ultima relatie depind de frecventa. Punand in evidenta modulul si faza
fiecarei componente, se poate scrie

A e

(5)

de unde rezulta doua conditii ce trebuie satisfacute simultan:

- conditia de amplitudine

A 1
-

(6.a)

conditia de faza

0,2,...,2k,...
A

(6.b)

Conditia de amplitudine arata ca amplificatorul trebuie sa compenseze atenuarea retelei de

reactie cu valoarea A =1 / . Din conditia de faza se determina frecventa de oscilatie. Daca
A 1 oscilatiile sunt amplificate peste valoarea necesara obtinerii formei sinusoidale si
apar distorsiuni. Daca A 1 oscilatiile dispar sau nu se amorseaza, la conectarea
alimentarii. Rezulta necesitatea folosirii unui circuit de reglare, care sa indeplineasca in
permanenta relatiile (6), iar semnalul de la iesire sa fie sinusoidal.

Reglarea amplificarii la oscilatoarele cu reactie

Pentru a obtine oscilatii sinusoidale, dupa amorsarea oscilatiilor pe frecventa f0, trebuie ca
amplificarea sa fie mentinuta permanent la valoarea

A( f ) 1 / ( f )
0
0

(7)

Indeplinirea acestei conditii necesita folosirea unui element neliniar, sensibil la amplitudinea
oscilatiei: daca amplitidinea scade, amplificarea trebuie sa creasca si invers. Daca Uosc este
valoarea dorita a amplitudinii de oscilatie atunci valoarea amplificarii trebuie sa fie

) 1 / ( f )
osc
0
deci dependenta de amplitudinea semnalului din circuit, asa cum se prezinta in figura 3.
A( U

(8)

Aceasta dependenta este similara cu dependenta amplificarii unui tranzistor bipolar cu

amplitudinea semnalului pe jonctiunea baza-emitor. La semnale mici, cat timp tranzistorul
lucreaza in zona liniara, amplificarea este egala cu valoarea de semnal mic. La amplitudini
mari ale semnalului se patrunde in zona de saturatie sau blocare, iar amplificarea pe
1

Condiia se mai numete condiia de oscilaie a lui Barkhausen.

3

Electronica analogica
fundamentala scade (punctul N). Scazand amplificarea, scade amplitudinea oscilatiei si se
revine in punctul P.
Dupa figura 3, oscilatiile se auto-amorseaza pentru ca amplificarea initiala (punctul M) este
mai mare decat valoarea necesara intretinerii oscilatiilor (punctul P). Auto-amorsarea
inseamna amplificarea zgomotului existent in circuit (plus zgomotul de agitatie termica) din
timpul regimului tranzitoriu care apare la conectarea circuitului la sursa de alimentare.

Figura 3 : Dependenta amplificarii de amplitudinea de oscilatie

Limitarea amplitudinii de oscilatie, deci variatia amplificarii, se poate realiza prin diverse
tehnici ce folosesc:
element de control cu inertie termica (termistor, baretor, etc);
rezistente comandate electric (tranzistoare cu efect de camp);
dipoli de limitare cu diode;
caracteristica neliniara a unui dispozitiv electronic activ.
In figura 4 se prezinta doua solutii de variatie a amplificarii, prin folosirea unui baretor (bec
cu incandescenta) si a unui termistor. In primul caz, rezistenta electrica a becului creste cu
valoarea efectiva a tensiunii alternative aplicate la borne, ceea ce determina scaderea
amplificarii odata cu cresterea amplitudinii tensiunii de intrare.
Termistorul este un rezistor a carui rezistenta are un coeficient de temperatura negativ si
foarte mare. In timp ce rezistenta metalelor pure creste cu 0.4%/0C rezistenta termistorului
poate scadea cu 33.5 %/0C. Dependenta de temperatura poate fi aproximata printr-o relatie
de forma
1

T
Rt Rt 0 e

1
T0

(9)

unde B este o constanta. Deci, in cazul folosirii termistorului, rezistenta oferita la borne scade
cu cresterea valoarea amplitudinii semnalului.

Curs 14 Circuite electronice complexe: oscilatoare

Figura 4 : Circuite cu amplificare variabila, generata de elemente cu rezistenta variabila

In figura 5 se prezinta una dintre cele mai folosite solutii in variatia amplificarii functie de
amplitudinea oscilatiilor, si anume prin folosirea de rezistente comandate in tensiune.
Tensiunea continua UGS se obtine prin redresare si filtrarea oscilatiilor. Pentru valori mici
(sute de mV) ale tensiunii drena sursa, caracteristicile de iesire ale tranzistorului cu efect de
camp id = f(uDS, uGS) sunt liniare. Practic se obtine o rezistenta variabila intre drena si sursa,
proportionala cu valoarea tensiunii grila-sursa.

Figura 5 : Folosirea unui tranzistor cu efect de camp ca rezistenta comandata in tensiune

Oscilatoare RC
La aceste oscilatoare frecventa de oscilatie este determinata, preponderent, de un circuit de tip
diport care contine rezistoare si condensatoare. Se folosesc pentru frecvente mai mici de 10
MHz. In acest domeniu de frecvente, daca amplificatorul din structura oscilatorului are o
comportare independenta de frecventa, frecventa de oscilatie este determinata numai de
reteaua de reactie RC.
5

Electronica analogica
Cele mai folosite retele de reactie sunt prezentate in figura 6. Acestea sunt celule de defazare
a tensiunii, intrucat sunt atacate in tensiune si lucreaza in gol. Functiile de transfer a celor
celule sunt
U
jRC
H ( j ) 2

(10.a)
U 1 I 2 0 1 jRC
si
U
1
(10.b)
H ( j ) 2

U 1 I 2 0 1 jRC

Figura 6 Retele RC folosite in oscilatoarele cu reactie: (a)-trece sus; (b)-trece jos

Pentru celula trece-jos valorile amplitudinii si defazajului sunt:

A( ) H ( j )

( ) arctg

(11.a)

1 RC 2

RC
Im{1 jRC}
arctg
arctg RC
Re{1 jRC}
1

(11.b)

si sunt reprezentate grafic in figura 7.

Figura 7: Caracterisiticile de frecventa ale celulei defazoare trece-jos, tau = RC=1;

In figura 7 se prezinta un oscilator RC cu punte Wien si amplificator operational. Se observa
doua tipuri de reactie: una negativa, pentru fixarea amplificarii, si una pozitiva, pentru
obtinerea oscilatiilor.
O combinatie intre celela trece jos si celula trece sus este reprezentata de reteaua Wien,
prezentat n figura 8.

Curs 14 Circuite electronice complexe: oscilatoare

Figura 8 : Reteaua Wien

Expresia functiei de transfer este

U ( j )
( ) e

U i ( j )

R
1 2
R1

1
C

2 j C2 R1
C1
C1R2

(12)

Cazul cel mai des intalnit corespunde la R1=R2=R si C1=C2=C. Folosind si notatia
f0=1/2piRC rezulta expresiile functiei de transfer si a defazajului:
f
f
0
f
f
1
( f )
( f ) arctg 0
,
(13)
3
f
f0
3 j

f
f0
cu reprezentarea grafica din figura 9.

Figura 9: Atenuarea si defazajul retelei Wien, f0 =1;

La frecventa de rezonanta amplificarea trebuie sa fie mai mare decat 3. Reteaua Wien trebuie
atacata in tensiune (intrarea trebuie conectata la un generator de tensiune) si sa lucreze in
gol (rezistenta de sarcina foarte mare).
In schema practica tranzistorul cu efect de camp este folosit ca rezistenta comandata in
tensiune. Pentru intretinerea oscilatiilor trebuie ca
R
R Pr 4
(14)
2
ds
2
7

Electronica analogica
La conectarea alimentarii, amplificarea amplificatorului operational este foarte mare, astfel
incat amorsarea oscilatiilor se face cu usurinta. Rezistenta drena-sursa este practic zero intruct
tensiunea pe grila este zero. Expresia amplificarii este

A 1

R
4
R Pr
2
ds

(15)

La aparitia oscilatiilor, tensiunea pe grila UG este egala cu amplitudinea oscilatiei de la iesire,

si oscilatiile se stabilizeaza la valoarea tensiunii UGS pentru care este indeplinita relatia (11).

Figura 10 Oscilator RC cu punte Wien: structura si schema practica

Oscilatoare LC
Structura cea mai simpla de oscilator electronic cu bobine si condensatoare, denumite de tip
LC, contine un tranzistor bipolar cu rol de amplificare, si o retea pasiva LC, pentru stabilirea
frecventei de oscilatie, asa cum se prezinta in figura 11. In figura 11.b s-au pus in evidenta
structurile de cuadripol ale celor doua blocuri componente: amplificator si retea de reactie.
Din cele doua conditii necesare pentru obtinerea oscilatiilor rezulta
Z
h
1
21e Z
2

(1.a)

respectiv
Z1 Z 2 Z 3 0

(1.b)

Din relatia (1.b) se poate calcula frecventa de oscilatie.

Curs 14 Circuite electronice complexe: oscilatoare

Figura11 Oscilator LC in trei puncte:

a structura in trei puncte; b-structura amplificator + reactie pozitiva
In figura 9 se prezinta o schema practica a unui oscilator LC. Circuitul este alimentat in curent
continuu de la sursa E. Rezistoarele RB1, RB2, si RE sunt pentru polarizarea tranzistorului in
punctul static de functionare. Condensatorul CE scurtcircuiteaza emitorul tranzistorului in
regim de semnal, obtinandu-se o amplificare mare. Ondensatorul CB se comporta ca un scurtcircuit la frecventa de oscilatie si face legatura intre baza tranzistorului si punctul comun al
impedantelor Z1 si Z3. Frecventa de oscilatie se obtine din conditia

1
j L j L
0
o 1
o 2 j C
o
cu expresia

(2)

1
f o
o 2 2 ( L L ) C
1
2

(3)

Conditia de amplitudine cere ca

L
h
1
21e L
2

(4)

la frecventa de oscilatie.

Figura 12 Oscilator LC: schema practica si schema echivalenta de semnal

Electronica analogica
Oscilatoare cu cuart
Atunci cnd n domeniul radiofrecven este necesar o stabilitate foarte bun a frecvenei, n
locul circuitului rezonat clasic format din bobine i condensatori, se folosete un cristal de
cuar dedicat acestui scop, funcionarea cruia se bazeaz pe efectul piezoelectric. Unui astfel
de cristal i se poate asocia o schem electric echivalent ca cea din figura 10. Este vorba
despre un circuit oscilant serie, valorile elementelor de circuit fiind determinate de
proprietile mecanice ale cristalului: inductana Lq, capacitatea serie Cq (3... 10 fF) , rezistena
de pierderi rq. Capacitatea Cp (3...5 pF) reprezint capacitatea dintre electrozii plani ntre care
se afl cristalul, prin intermediul crora acesta se poate conecta n circuitul electric.

Figura 10: Cristalul de cuart: simbol, model si caracterstica de frecventa

Daca se considera rezistenta serie zero, expresia impedantei este

1
1
jLq
jC q

1
1 jC p

Z ( j )
|| jLq

1
1
jC p
jC q
jLq

jC q jC p

1 2 Lq C q
1 2 / s2
1 2 / s2
1

jC q
j

C
j

C
j

p
q

2
2
2
2
C p C q Lq C q C p 1 Lq C q C p / C p C q
1 / p
1
jC p

jC p C q

jC p C q C p C q

(1)

C p Cq

C p C q 1 2 / s2
C p C q 1 2 / s2

j
jX ( )
j 1 2 / 2p

1 2 / 2p
Se poate observa c impedana sa are dou puncte de extrem, corespunztoare la dou
frecvena de rezonan:
1
fs
(2)
2 Lq C q

fp
2 Lq

1
C pCq

fs 1

Cq
Cp

fs

(3)

C p Cq
Deoarece raportul Cq/Cp poate lua valori n domeniul 10-3-10-5, cele dou frecvene sunt
foarte apropiate, diferena dintre ele:

10

Curs 14 Circuite electronice complexe: oscilatoare

f p fs fs 1

Cq
Cq
fs fs 1
1 fs
0.01

Cp
Cp
Cp

Cq

(4)

fiind de cele mai multe ori mai mic dect 1%. Deoarece la frecvena paralel funcionarea
cristalului este foarte instabil, n practic n serie cu cristalul se conecteaz o capacitate Cs
numit capacitate de sarcin, care deplaseaz frecvena paralel nspre cea serie, astfel nct
diferena dintre ele devine:

f p' f s f s

Cq
C p Cs

f p fs

(5)

Valoarea capacitii Cs se alege de 3-4 ori mai mare dect valoarea lui Cp pentru a asigura
funcionarea stabil a cristalului.
n domeniul de frecvene 10-50 MHz rezistena de pierderi a cristalului este sub 100 ,
inductana sa este de ordinul 10-2-10-3 H, astfel nct factorul de calitate al acestuia,
(sLq/Rq), este de ordinul 104-105. Acest factor de calitate ridicat nseamn o selectivitate
foarte bun a circuitului rezonant echivalent al cuarului, ceea ce asigur o stabilitate foarte
bun a frecvenei de oscilaie n raport cu variaiile de temperatur atunci cnd este folosit ca
circuit rezonant n oscilatoare.
n figura 11 este prezentat o schem aplicativ pentru un oscilator cu cristal de cuar
(oscilator Butler) care genereaz semnale sinusoidale. Circuitul oscilant de la iesire poate fi
acordat combinat, prin intermediul lui C1 si L1. Aceasta schema poate oscila si cu cristalul
scurtcircuitat si trebuie sa ne asiguram ca frecventa de oscilatie libera este aceeasi cu
frecventa de rezonanta a cristalului. Cu cristalul in circuit, acesta schema poate asigura o
stabilitate de 10 la 20 ppm daca semnalul se preia prin intermediul unui etaj separator cu
impedanta mare de intrare si care sa asigure o buna izolare a oscilatorului fata de sarcina
propriu zisa. Altfel, poate sa apara o tarare a frecventei in functie de sarcina.

Figura 11: Oscilator cu cuart si TB: schema electrica si de semnal.

11

Electronica analogica
In figura 12 se prezinta schmea electrica aunui oscilator cu cuart si porti inversoare. Cristalul
oscileaza la frecventa sa de rezonanta serie. Inversorul CMOS este polarizat initial la mijlocul
regiunii de operare printr-un rezistor de reactie, R1. Acesta asigura ca punctul de functionare
este in zona de amplificare mare. Al doilea inversor asigura separarea oscilatorului de sarcina.
Inversorul realizeaza un defazaj de 180 iar reteaua cu cristalul de cuart trebuie sa defazeze cu
180 grade pentru indeplinrea conditiei de oscilatie. Semnalul de iesire din acest circuit este
dreptunghiular, cu paliere intre cele doua stari de tensiune LOW si HIGH. Frecventa de
functionare este impusa de frceventa de rezonanta a cuartului.
Majoritatea dispozitivelor programabile gen microprocesoare, microcontrolere si PIC au doua
terminale pentru oscilatoare, etichetate cu OSC1 si OSC2, la care se conecteaza un circuit cu
cristal extern, o retea de defazare RC sau un rezonator ceramic, asa cum se prezinta in figura
b..

Figura 12: Oscilator cu cuart : (a) cu inversor discret; (b) cu inversor integrat, din [2]

Concluzii
In acest capitol s-au prezentat circuite electronice pentru generarea semnalelor periodice.
Structura generala a unui oscilator electronic contine un amplificator de semnal si o retea de
defazare (reactie), astfel dimensionate si conectate incat se fie indeplinita conditia
fundamentala de oscilatie.
Pentru frecvente mai mici de 10 MHz se folosesc oscilatoare cu retele RC. Oscilatoarele LC
se folosesc pentru generarea semnalelor cu frecvente mai mari de 1-10 MHz. Pentru frecvente
mai mici ar rezulta valori prea mari ale capacitatii si/sau bobinei si de aici dimensiuni mari
are condensatorului, respectiv bobinei. Pentru fiecare din cele doua categorii de oscilatoare sau prezentat si scheme practice, in vederea localizarii mai usoare a functiei unui circuit
electronic.
Referinte
[1]. S.D.Anghel, Bazele electronicii analogice i digitale
[2]. Oscilatoare cu cuart, http://www.electronics-tutorials.ws/oscillator/crystal.html

12