Lucrarea nr.

3 - Amplificatoare de audiofrecventa de putere - 1

LUCRAREA NR. 3
AMPLIFICATOARE DE
AUDIOFRECVENTA DE PUTERE
PARTEA I. PROIECTARE
Consideratii teoretice
De cele mai multe ori semnalele electrice nu sunt suficient de
intense pentru fructificarea informatiilor pe care le poarta, fapt care
implica necesitatea amplificarii acestora pna la nivelul cerut intr-o
aplicatie sau alta. Circuitele electronice cu care se realizeaza
operatia de amplificare se numesc amplificatoare. n cazul general,
un amplificator este un cuadripol activ prevazut cu o poarta de
intrare si o poarta de iesire capabil sa furnizeze la iesire semnale
electrice identice cu cele aplicate la intrare, dar de putere mult mai
mare.
Amplificatoarele

de

joasa

frecventa,

numite

si

de

audiofrecventa, se caracterizeaza printr-o banda de frecventa

cuprinsa aproximativ ntre 20 Hz si 20 Khz.
Pentru mbunatatirea performantelor (marirea stabilitatii,
reducerea distorsiunilor) n amplificatoare este folosita curent
reactia negativa (aplicarea unei parti din semnalul de iesire, cu faza
23

Electroacustica - indrumar de laborator

inversata, napoi, la intrare). De aceea, schema bloc a unui
amplificator este cea din figura 3.1.

Ui

Etaj de
intrare

Etaj preamplificator

Etaj de
reactie

Etaj pilot

Etaj final

Circuit de
reactie

RS

Figura 3.1. Schema bloc a unui amplificator.

Pentru proiectarea unui astfel de amplificator sunt necesare o
serie de date initiale. Acestea caracterizeaza att amplificatorul ct
si sarcina si sursa de semnal si pot fi:
Puterea utila n sarcina P [W]
Rezistenta de sarcina RS []
Sensibilitatea la intrare S [mV]
Rezistenta de intrare R I []
Factorul de distorsiuni neliniare [%]
Frecventa limita inferioara f j [Hz]
Frecventa limita superioara f S [Hzt
Domeniul de temperatura T [C]
Deoarece etajele de amplificare se interconditioneaza
reciproc, proiectarea unui amplificator nu poate ncepe cu orice
etaj. Avnd cunoscute rezistenta de sarcina si puterea maxima ce
trebuie debitata pe aceasta, calculul amplificatorului va ncepe cu
etajul final.
Etajul final trebuie sa dezvolte n sarcina puterea ceruta cu un
randament ct mai bun si cu distorsiuni ct mai mici.

24

Lucrarea nr. 3 - Amplificatoare de audiofrecventa de putere - 1

Sarcina unui etaj de putere de joasa frecventa poate fi un
difuzor, o linie de transmisie, un motor electric, etc., variind deci de
la ctiva ohmi la cteva sute de ohmi, puterea ceruta variind de la
zeci de miliwati la sute de wati.
Etajul final al unui amplificator de joasa frecventa lucreaza de
regula n clasele A sau AB de amplificare. S-au mai impus n ultima
vreme etajele finale n regim de comutatie (clasa D de amplificare).
Amplificatoarele de putere functionnd n clasa B sau AB s-au
impus

printr-un

randament

mai

bun,

distorsiuni

mai mici,

amplitudinea semnalului mai mare si putere disipata mai mica

comparativ cu cele n clasa A, necesitnd nsa doua tranzistoare.
n clasa B de amplificare, punctul de functionare este ales n
originea axelor de coordonate n planul caracteristicii de intrare,
tranzistoarele intrnd n conductie numai n prezenta semnalului ce
urmeaza a fi amplificat. Tranzistoarele conduc alternativ, functie de
polaritatea semnalului de intrare.

0.15

EC

T1

0.1

RS
U IN

T2

iB
T1

0.05

EC

-0.05

-0.1

T2
V BE

-0.15
-0.8

-0.6

-0.4

-0.2

0.2

0.4

0.6

0.8

Figura 3.2. Etajul final n clasa B

25

Electroacustica - indrumar de laborator

Avantajul principal al amplificatoarelor n clasa B (sau
amplificatoare complementare) rezulta din figura. n lipsa semnalului
ambele tranzistoare sunt blocate deci curentul de PSF (punct static
de functionare) este nul ceea ce duce la concluzia ca randamentul
este mai bun. n plus fiecare tranzistor conduce numai pe o
semialternanta a semnalului deci va fi dimensionat la numai
jumatate din puterea totala.
Dezavantajul major al acestui etaj consta n existenta unui
interval de tensiune n care ambele tranzistoare sunt blocate, ceea
ce conduce la aparitia unor distorsiuni mari la schimbarea polaritatii
semnalului. Din aceasta cauza se prefera utilizarea etajului n clasa
AB sau cvasicomplementar (figura 3.3).
Acest etaj mentine avantajul amplificatorului n clasa B si
anume randament mai bun. n plus se realizeaza prepolarizarea
celor doua tranzistoare finale si anume se asigura n PSF un curent
mic de colector. Acest curent poate fi neglijat din punctul de vedere
al puterii de c.c. consumate, nsa realiznd acum compunerea
caracteristicilor de intrare ale celor doua tranzistoare finale (figura
3.3), vom obtine o caracteristica aproape liniara, deci distorsiuni mai
mici, reduse si mai mult de prezenta reactiei negative.

26

Lucrarea nr. 3 - Amplificatoare de audiofrecventa de putere - 1

0.15

2EC

iB

T1

R1

T1
CS

CT
A

0.1

T2

0.05

RS
0

T2

-0.05

T3

-0.1

UI N
R2

-0.15

V BE
0

0.2

0.4

0.6

0.8

1.2

1.4

Figura 3.3. Amplificator cu etaj final n clasa AB

n alternanta pozitiva a semnalului de comanda va conduce
T1, prin intermediul caruia si prin rezistenta de sarcina RS se va
ncarca condensatorul CS de la sursa 2Ec, determinnd un curent
prin RS, deci a aceleiasi alternante amplificate. n alternanta
negativa a semnalului de comanda T1 se va bloca, dar se va
deschide T2 prin intermediul caruia se va descarca C S, curentul prin
RS schimbndu-si sensul. Se observa ca CS tine locul sursei de
alimentare pe timpul acestei alternante si de aceea el trebuie sa
aiba o valoare mare astfel nct constanta de timp = R S C S sa fie
ct mai mare fata de perioada semnalului de frecventa cea mai
joasa ce trebuie amplificat. Aceasta conduce la cresterea
gabaritului si costului condensatorului, dar se reduce o sursa de
alimentare suplimentara.
Pentru a avea alternante egale este necesar ca CS sa se
ncarce la o tensiune egala cu EC. Aceasta se realizeaza prin
polarizarea corespunzatoare a bazelor celor doua tranzistoare.
27

Electroacustica - indrumar de laborator

n figura CT reprezinta un circuit de compensare termica si de
liniarizare a caracteristicii compuse. Practic el realizeaza o
polarizare a bazelor celor doua tranzistoare, pentru a muta punctul
de functionare al acestora usor spre clasa A de amplificare, de
unde si denumirea de clasa AB. Polarizarea trebuie sa depinda ct
mai putin de temperatura.
Rezistentele au urmatoarele roluri:
R1 - reactie n c.c. asigurnd autoaxarea potentialului punctului A
la valoarea E c la variatia tensiunii de alimentare.
R2 - reactie n semnal pentru a scadea distorsiunile si a
mbunatati raspunsul.
Sursa a fost notata cu 2Ec pentru a putea utiliza relatiile de
proiectare si pentru schema de etaj cu sursa simetrica (split supply
voltage).
Gasirea unei perechi de tranzistoare complementare cu
parametrii ceruti este mai dificila n cazul puterilor mari. De aceea
se recurge la utilizarea pentru etajul final a unor tranzistoare
compuse (dubleti, tripleti), avnd ca tranzistoare de putere
tranzistoare de acelasi tip (cel mai adesea npn), iar ca tranzistoare
complementare, tranzistoare de puteri mai mici. Se utilizeaza
conexiunea Darlington, dupa cum se arata n figura 3.4. Schema din
figura a) este fara inversare de polaritate, iar cea din figura b) este
cu inversare de polaritate. Rezistenta R de aproximativ 100 are
rolul de a reduce influenta curentului rezidual si de a mari curentul
de colector prin T la curenti mici de sarcina.

28

Lucrarea nr. 3 - Amplificatoare de audiofrecventa de putere - 1

T1

T 2
T1

T1

T2

T 2

R
a)

b)

Figura 3.4. Realizarea tranzistoarelor Darlington complementare

Relatii de proiectare pentru montajul utilizat n

laborator
Schema utilizata (figura 3.5) este o schema tipica de
amplificator

cvasicomplementar

care

foloseste

conexiunea

Darlington pentru tranzistoarele finale.

Asa cum am aratat conexiunea T1 si T3 este echivalenta unui
tranzistor npn, iar T2 si T4 unui tranzistor pnp. Tranzistorul pilor este
T6 iar tranzistorul T5, montat n conexiune de dioda multiplicata este
utilizat n circuitul de compensare termica CT.
Rezistenta R10 constituie reactie n semnal pentru a scadea
distorsiunile, iar rezistenta R9 + P1 reactie n curent continuu,
asigurnd autoaxarea punctului A la valoarea EC la variatia tensiunii
de alimentare.
Condensatorul C4 realizeaza o conexiune bootstrap pentru
ameliorarea factorului de utilizare a sursei care, n cazul cuplarii
directe a etajului pilot la etajul final, nu este acelasi n ambele
alternante. Fiecare tranzistor final apare n schema de repetor n
29

Electroacustica - indrumar de laborator

conexiune bootstrap. n acest fel cele doua extremitati ale
rezistentei R4 sunt practic la potentiale egale din punct de vedere al
regimului dinamic. n acest caz prin R4 nu avem curent n regim
dinamic si deci se poate considera ca etajul pilot debiteaza
componenta alternativa de excitatie numai n baza tranzistorului
final, iar curentul de punct static este asigurat prin R4 ca si cum
acesta s-ar comporta ca un generator de curent constant. Singurul
dezavantaj este ca functionarea acestui etaj are loc astfel numai att
timp ct C4 asigura o decuplare eficienta si deci comportarea nu
este valabila n cazul frecventelor joase.

30

Lucrarea nr. 3 - Amplificatoare de audiofrecventa de putere - 1

R3

2K7

R4
3K3
C4
47

BSX45
T3
R5
1K8

BC107

T5

2EC
T1

R12
220

BD237
R1
0,47
C5 1500

P2
1K

A
P1
33K

R9
22K

C1
47

UIN

R11
1K8

R9
8K2

R2
0,47

R6
680
C2 100n

T3
BC413
R7
470

RS
6

T4
BSV15

T2

BD237

R13
220
C3
100

R10 47K

Figura 3.5. Schema electronica completa a amplificatorului

31

Electroacustica - indrumar de laborator

ic

R din = R c || r1, 2 + (1 + 1, 2 ) R 1, 2

ic

R stat = R 3 + R 4

R4
R din = R 4 || r + 1 +
( R S || R 3 )

r + R 4

I C6

R stat = R c

I C6

vce
V CEsat
V CE6
2EC
T 2 conduce T 1 conduce
a) pilot EC

v ce
V CEsat
V CE6
2EC
T 2 conduce T 1 conduce
b) bootstrap

Figura 3.6. Coeficientul de utilizare a sursei de alimentare

n cazul utilizarii etajului emitor comun pentru realizarea
pilotului, factorii de utilizare nu sunt egali pe ambele alternante
deoarece, daca n alternanta negativa amplitudinea semnalului este
limitata doar de saturarea tranzistorului T2, n alternanta pozitiva,
semnalul este limitat de ndeplinirea conditiilor de polarizare corecta
a tranzistorului pilot. Din figura 3.6 se poate trage aceeasi concluzie
observnd ca n cazul pilotului realizat n conexiune EC (a), dreapta
de sarcina dinamica este mai nclinata dect dreapta de sarcina
statica, n timp ce pentru conexiunea bootstrap (b), mpartind
judicios rezistenta de c.c. n doua, putem realiza destul de usor o
dreapta de sarcina dinamica de nclinare mai mica permitnd
marirea amplitudinii semnalului tot pna la atingerea saturatiei
tranzistorului T 1.
Alternativa folosirii conexiunii bootstrap este acceptarea unor
coeficienti de utilizare inegali pe cele doua alternante si utilizarea
unei surse de tensiune ceva mai mare dect cea necesara (cu
32

Lucrarea nr. 3 - Amplificatoare de audiofrecventa de putere - 1

dezavantajul scaderii randamentului total) sau realizarea unei surse
de alimentare separata pentru etajul final, cu o tensiune mai mare
dect cea necesara pentru alimentarea pilotului.
Pentru schema noastra ne propunem sa asiguram o putere
utila pe sarcina (n regim permanent sinusoidal) de 10W. Sunt date
deci:
Pu = 10W; R S = 6; Tamb = 0 50 C

Avem relatiile:
Pum = U ef I ef

1
1
1 U2m
2
= U m I m = RS I m =
2
2
2 RS

2 Pum
20W
=
= 1825
. AI
RS
6

Im =

U m = 2 Pum R S = 20W 6 = 10.95V

Se ia Um =11V= amplitudinea semnalului pe sarcina pentru a

obtine puterea specificata.
Notam Pa

med

puterea medie absorbita de la sursa de

alimentare.
Pamed = 2 E C I med

I m 2 E 2C
= 2E C
=
RS

Daca etajul lucreaza la nivele mai mici la intrare, atunci

excursia de semnal este mai mica, avnd ISm <I m si USm <Um . Fie
k=

USm I Sm
=
Um
Im

coeficientul de utilizare al sursei de alimentare.

Avem deci relatiile:

Pu =

1
1
E2
USm I Sm = k 2 C
2
2
RS

33

Electroacustica - indrumar de laborator

deci puterea pe sarcina creste cu patratul cresterii semnalului
de intrare.
Pamed = E C I Smed

2
E 2C
= k

RS

Putem calcula acum puterea disipata pe cele doua

tranzistoare finale ca fiind diferenta:
2 Pd = Pamed

2
E 2C 1 2 E 2C
Pu = k
k

RS 2
RS

deci P d = P d (k) si are un maxim pentru k =

2
= 0.636 deci:

1 E 2C
Pdm = 2
0.2 Pum
RS

n aceste calcule am utilizat cazul cel mai defavorabil Um =EC.

Daca dimensionam dupa puterea medie disipata pe tranzistoare
atunci Pdm =2W deci tranzistorul ales trebuie sa aiba Ptot >2W. nsa
daca semnalul are o perioada suficient de mare (mai mare dect
constanta termica de disipare a caldurii) atunci temperatura structurii
urmareste variatiile puterii disipate instantanee.
p di = i C u CE = I m sin t ( U m U m sin t )
p di = U m I m sin t (1 sin t ) =

Pentru t =
Pdim

34

E 2C
sin t (1 sin t )
RS

si t = puterea este maxima:

6
6
1 E 2C
=
05
. Pum
4 RS

Lucrarea nr. 3 - Amplificatoare de audiofrecventa de putere - 1

Desi n general tranzistoarele de putere au constante termice
de ordinul secundelor, se prefera dimensionarea dupa Pdi
deoarece se asigura o fiabilitate mai buna etajului experimental: P tot
>5W.
Alegem

tranzistoarele

finale

astfel

ca

Ptot > 5W; I CM > 1825

. A; U ce0 > 2 E C . Alegem tranzistoare de tip BD237

cu parametrii:
Ptot = 25W; I CM = 6A; Uce 0 = 80 V; R tjc = 5 C / W; T jmax = 150 C

Calculam P DM pe radiator infinit la T a=50C:

Tj

Pd

Tc
Rtjc

Ptot

Pdm

Rtciz
Rtca

1
Rtjc

Rtizr
R tizr

Tc
25C

Rtr

Tjmax

Ta

Figura 3.7. Modelarea electrica a fenomenelor termice

PDM =

Nota. Fara
PDM =

Tjmax Ta
R t jc

radiator,

Tjmax Ta
R t jc + R tca

cu

= 20W

Rt

ca

tipica

de

80C/W rezulta:

= 1W

Calculul raditorului necesar:

Pdim =

Tjmax Ta
R t jc + R tr

R tr = 15 C / W

35

Electroacustica - indrumar de laborator

Din nomograma prezentata n Electronic Design se obtine
pentru o tabla de Al de 2.5mm grosime si o arie de 45cm2 asezata
orizontal Rt r = 6,5C/W. Deoarece R tr = R tr + R tciz + R tizr si a doua
componenta are circa 1C/W, radiatorul se considera satisfacator.
O alternativa este calcularea suprafetei necesare cu relatiile:
R tr =

R tca R tr nec
R tca R tr nec

R tciz R triz cu R tciz

275
200
; R triz
AC
AC

unde A C este aria de contact ntre capsula si radiator [mm2t iar

rezistentele termice se calculeaza n [C/Wt. Suprafata necesara
pentru radiator se calculeaza cu relatia:
S=

650 k
R tr 33

k
g

[cm ]
2

Pentru un radiator din aluminiu, orizontal, lustruit, cu grosimea

tablei g=2.5[mm2t avem k=1 si =280[C/Wt. Efectund calculele
obtinem S=29cm2, deci radiatorul adoptat este suficient.
Vom calcula valoarea sursei de alimentare 2EC. innd cont ca
C5 se ncarca pna la valoarea EC si scriind teorema a II-a a lui
Kirchhoff obtinem:
2 E C = E C + U m + R1 I m + U rez ;R1 01
. R S ; U rez UCE sat

n general tranzistoarele de putere au tensiunea de saturatie

mai mare, n cazul puterilor mari se poate ajunge la 1.52V. Pentru
BD237 UCE sat=0.6V.
E C = 11 + 0.6 1825
.
+ 1V = 13V 2 E C = 26 V

36

Lucrarea nr. 3 - Amplificatoare de audiofrecventa de putere - 1

Se verifica faptul ca Uce0 > 2 E C (80V > 26V) . Facem observatia
ca tranzistorul este supradimensionat din cauza lipsei unui tip mai
apropiat de valorile limita extreme necesare.
Pentru eliminarea distorsiunilor de trecere se polarizeaza
etajul n clasa AB cu un curent de punct static:
I C0 = 1% I m = 18.25mA

I cm este valoarea maxima permisa a curentului continuu prin

tranzistorul final. Verificam I m = I C0 + I m < I CM (1.9A < 6A) .
Calculam valoarea curentului de baza n PSF si a celui maxim
de semnal (pentru tranzistoarele finale).
I B0 =

IC 0
= 1mA cu min = 20
min

I bm =

I cm
= 91mA
min

Alegerea tranzistorului T 3:
n PSF I C3 = I B1 +

U BE1 + R1 I C01
R12

= 4 mA

Rezistentele R12 si R13 compenseaza scaderea pronuntata a

lui la scaderea curentului (marind curentul de colector al lui T3 la
nivele mici de putere). La nivele mari rezistenta de intrare n etajul
final scade exponential, suntnd practic R12. De asemenea
sunteaza curentul I CB0 mbunatatind astfel stabilitatea termica.
I cm3 = I C 03 + I bm1 = 95mA

Pdm3 = 0.5Pu3 = 0.5 U ef 3 I ef 3 = 05

. R in I 2ef 3

37

Electroacustica - indrumar de laborator

R in = r1 + (1 + 1 )R1 136

deci

Pu3=1.23W,

Pdm3=0.61W.
Alegem T3 de tip BSX45 si se poate verifica posibilitatea
functionarii

sale

fara

sa

necesite

radiator

( Ptot = 5W; R tca = 200 C / W; Tjmax = 200 C ) iar pe T4 de tip BSV15

(pnp cu parametri identici) si selectam prefinalii astfel nct sa aiba
min=100 (grupa 16).
I bm3 =

I cm 3 91mA
=
= 0.9 mA
min
100

Pilotul T6 lucreaza n clasa A si i prescriem un curent de PSF

ceva mai mare dect curentii maximi ceruti de prefinali:
I C06 = 2 mA deci:

( R 3 + R 4 ) I C 06 + 2 U BET = E C
R 3 = 2.7 k

. R 3 ( R 4 = 1 15
. R3 )
R 4 = 125
R 4 = 3.3k

Pilotul disipa n PSF Pdm6 = U CE 6 I C06 = 26mW . Alegnd T 6 de

tip BC414 se verifica nedepasirea parametrilor limita.
Rezistenta R7 se alege astfel nct sa nu pierdem prea mult
din sursa de alimentare.
I C06 R 7 = 1V deci R 7 = 500

Proiectarea circuitului de compensare termica se face

pornind de la observatia ca trebuie sa se asigure polarizarea la
limita conductiei a tranzistoarelor din etajul final, deci U CE 6 = 3 U BE .

38

Lucrarea nr. 3 - Amplificatoare de audiofrecventa de putere - 1

I C5 + I div = I C 06

. k
3
R5 = 12

I
=

C5

C06
4
R 6 = 2.4 k

R 5 + R 6 U = 3 U
BE
BE
R

Rezistenta R8 realizeaza reactia de curent continuu care

fixeaza potentialul punctului A la valoarea E C.
I B06 =

I C 06 2 mA
=
= 4.4A
min
450

I div = 50 I B06 = 0.2 mA deci R 9 = 8.2 k; R 8 + P1 = 56 k

39