”The key to growth is the introduction of higher dimensions of con-

sciousness into our awareness.”

Lao Tzu

2
Calcul vectorial

Cristalografie

O structura cristalina este o aranjare (dispunere) generala unica a atom-

ilor sau moleculelor unei substant, e solide sau lichide cristaline. O structura
cristalina este compusa din blocuri sau grupuri model de atomi (sau molecule),
dispusi (dispuse) intr-un mod particular si o ret, ea tridimensional extinsa in-
cluzand respectivele blocuri tipice, retea ce prezintă general, ordonare s, i sime-
trie. Blocurile model (cristalele) sunt astfel structurate in nodurile ret, elei incat
se formează un sistem ordonat matricial tridimensional.

In cristalografie, descrierea unei latice cristaline se face prin alegerea unei

baze {u, v, w}, din R3 , care corespunde unor muchii adiacente ale unei ”celule
unitate” a cristalului. O latice completa se obtine prin lipirea a mai multor
astfel de celule unitate. Sunt 14 posibile celule unitate si trei dintre ele sunt
prezentate mai sus. Un atom este localizat dupa coordonatele sale relativ la
baza laticei. Spre exemplu, atomul aflat in centrul fetei de sus a celulei
(︀ (c) )︀are
coordonatele 21 , 12 , 1 iar cel din centrul fetei de jos este localizat la 21 , 12 , 0 .
(︀ )︀

1
 Vectori in R𝑛

∙ vom defini pe multimea R𝑛 a vectorilor 𝑛-dimensionali 𝑣¯ = (𝑥1 , 𝑥2 , . . . , 𝑥𝑛 )

doua operatii:
Adunarea vectoriala: ⊕

(𝑥1 , 𝑥2 , . . . , 𝑥𝑛 ) ⊕ (𝑦1 , 𝑦2 , . . . , 𝑦𝑛 ) = (𝑥1 + 𝑦1 , 𝑥2 + 𝑦2 , . . . , 𝑥𝑛 + 𝑦𝑛 )


grafic, in 2D si 3D suma se obtine prin regula paralelogramului
Scalarea vectoriala: ⊙

𝛼 ⊙ (𝑥1 , 𝑥2 , . . . , 𝑥𝑛 ) = (𝛼𝑥1 , 𝛼𝑥2 , . . . , 𝛼𝑥𝑛 ), 𝛼∈R

∙ impreuna cu aceste doua operatii spunem ca (R𝑛 , ⊕, ⊙) este spatiu vec-
torial peste corpul R (multimea scalarilor)
∙ adunarea si scalarea vectoriala sunt notate in general cu ”+” si ”·” chiar
daca exista un pericol de confuzie
𝑣1 , 𝑣¯2 , . . . , 𝑣¯𝑝 } din R𝑛 se numeste liniar indepen-
∙ un sistem de vectori 𝑆 = {¯
dent daca:

𝛼1 𝑣¯1 + 𝛼2 𝑣¯2 + . . . + 𝛼𝑝 𝑣¯𝑝 = 𝜃 =⇒ 𝛼1 = 𝛼2 = . . . = 𝛼𝑝 = 0.


practic, 𝑆 este un sistem liniar independent daca niciun vec-
tor din 𝑆 nu se poate exprima ca o combinatie liniara de vectori din 𝑆.

in relatia de mai sus 𝜃 = (0, 0, . . . , 0) este vectorul nul

Mod practic de studiu al liniar independentei:

Pentru stabilirea liniar independentei unui sistem de 𝑝 vectori:

𝑆 = {¯
𝑣1 , 𝑣¯2 , . . . , 𝑣¯𝑝 }

se formeaza matricea matricea 𝐴 pentru care acesti vectori reprezinta coloanele

sau liniile sale. Daca:

rang(𝐴) = numar de vectori ai sistemului S = 𝑝

atunci 𝑆 este liniar independent.

∙ un sistem de vectori 𝑆 = {¯ 𝑣1 , 𝑣¯2 , . . . , 𝑣¯𝑝 } din R𝑛 se numeste sistem de

generatori al spatiului vectorial R𝑛 daca pentru orice vector 𝑣 ∈ R𝑛 exista
scalarii 𝛼1 , 𝛼2 , . . . , 𝛼𝑝 ∈ R astfel ca:

𝑣¯ = 𝛼1 𝑣¯1 + 𝛼2 𝑣¯2 + . . . + 𝛼𝑝 𝑣¯𝑝 .


adica orice vector din R𝑛 se poate exprima ca o combinatie
liniara a vectorilor sistemului 𝑆.

2
 Mod practic de studiu al sistemelor de generatori:
Pentru a stabili daca un sistem de 𝑝 vectori:

𝑆 = {¯
𝑣1 , 𝑣¯2 , . . . , 𝑣¯𝑝 }

este sistem de generatori ai lui R𝑛 se formeaza matricea 𝐴 pentru care acesti

vectori reprezinta coloanele sau liniile sale. Daca:

rang(𝐴) = dimensiunea spatiului vectorial R𝑛 = 𝑛

atunci 𝑆 este sistem de generatori.

Remarca:
Multimea generata de un sistem de vectori se noteaza cu:

𝑠𝑝𝑎𝑛{𝑣1 , 𝑣2 , . . . , 𝑣𝑝 } = {𝑘1 𝑣¯1 + 𝑘2 𝑣¯2 + . . . + 𝑘𝑝 𝑣¯𝑝 : 𝑘1 , 𝑘2 , . . . , 𝑘𝑝 ∈ R}

si se numeste subspatiul vectorial generat de sistemul de vectori 𝑣1 , 𝑣2 , . . . , 𝑣𝑝 .

In R3 putem vizualiza usor cum arata cateva astfel de subspatii. De
exemplu 𝑠𝑝𝑎𝑛{𝑣} = {𝑘𝑣 : 𝑘 ∈ R} este o dreapta prin originea reperului
Oxyz cu directia data de vectorul 𝑣. In schimb pentru doi vectori necol-
iniari 𝑣1 , 𝑣2 multimea 𝑠𝑝𝑎𝑛{𝑣1 , 𝑣2 } = {𝑘1 𝑣1 + 𝑘2 𝑣2 : 𝑘1 , 𝑘2 ∈ R} este un
plan care contine originea si doi vectori de directie 𝑣1 si 𝑣2 .

Baza a spatiului vectorial R𝑛 = sistem lin. independent+sistem de generatori

Remarca:
Mai sus am prezentat R𝑛 ca fiind un prototip al unei structuri algebrice
numite spatiu vectorial. Folosind acest prototip putem extinde toate afir-
matiile de mai sus la alte multimi de obiecte pe care le vom numi tot
”vectori”, atata vreme cat avem definita o adunare a obiectelor si o scalare.
Pe multimea R2 [𝑋] = {𝑎𝑋 2 + 𝑏𝑋 + 𝑐 : 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ R} a polinoamelor de

3
 grad cel mult 2 putem defini o adunare a polinoamelor si o scalare (inmul-
tire cu un numar real). Astfel R2 [𝑋] devine spatiu vectorial peste corpul
R. O baza canonica a spatiului R2 [𝑋] este formata din ”vectorii”:

𝑒1 = 𝑋 2 , 𝑒2 = 𝑋, 𝑒3 = 1.

Analog multimea 𝑀2 (R) a matricelor de ordin doi devine spatiu vectorial

cu operatiile de adunare a matricelor si de inmultirea cu un numar real.
O baza canonica a spatiului 𝑀2 (R) este formata din ”vectorii”:
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 0 0 1 0 0 0 0
𝐸1 = ⎝ ⎠ , 𝐸2 = ⎝ ⎠ , 𝐸3 = ⎝ ⎠ , 𝐸4 = ⎝ ⎠
0 0 0 0 1 0 0 1

O baza canonica a spatiului R3 este formata din vectorii:

𝑒¯1 = (1, 0, 0), 𝑒¯2 = (0, 1, 0), 𝑒¯3 = (0, 0, 1)

dimensiune a spatiului vectorial=numar de vectori dintr-o baza a sa

∙ se observa ca dim R3 = 3, dim R2 [𝑋] = 3 si dim 𝑀2 (R) = 4

∙ este suficient sa discutam de acum doar de prototipul R𝑛 al structurii
algebrice spatiu vectorial deoarece are loc urmatorul rezultat fundamental:

Orice spatiu vectorial real (peste corpul R) care are dimensiunea 𝑛 se poate
identifica cu R𝑛 .

Remarca:
De exemplu R2 [𝑋] se identifica cu R3 in felul urmator:

𝑝 = 𝑎𝑋 2 + 𝑏𝑋 + 𝑐 𝑣 = (𝑎, 𝑏, 𝑐)

adica identificam un polinom cu vectorul coeficientilor sai.

Oarecum asemanator identificam 𝑀2 (R) cu R4 prin:
⎛ ⎞
𝑎 𝑏
𝐴=⎝ ⎠ 𝑣 = (𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑)
𝑐 𝑑

∙ daca relativ la o baza 𝐵 = {𝑒1 , 𝑒2 , . . . , 𝑒𝑛 } a lui R𝑛 avem scrierea:

𝑣 = 𝛼1 𝑒1 + 𝛼2 𝑒2 + . . . + 𝛼𝑛 𝑒𝑛

4
numim 𝛼1 , 𝛼2 , . . . , 𝛼𝑛 coordonate ale vectorului 𝑣 relativ la baza 𝐵 si notam:
⎛ ⎞
𝛼1
⎜ ⎟
⎜ 𝛼2 ⎟
⎜ ⎟
⎜ .. ⎟ .
[𝑣]𝐵 = ⎜ ⎟
⎜ . ⎟
⎝ ⎠
𝛼𝑛

∙ daca 𝐵1 = {𝑒1 , 𝑒2 , . . . , 𝑒𝑛 } si 𝐵2 = {𝑒′1 , 𝑒′2 , . . . , 𝑒′𝑛 } sunt baze in R𝑛 si:

⎧ ′
⎪
⎪ 𝑒1 = 𝑎11 𝑒1 + 𝑎21 𝑒2 + . . . + 𝑎𝑛1 𝑒𝑛
⎨𝑒 ′ = 𝑎 𝑒 + 𝑎 𝑒 + . . . + 𝑎 𝑒
⎪
adica exprimam vectorii bazei 𝐵2
2 12 1 22 2 𝑛2 𝑛
⎪
⎪
⎪ ................................. in functie de cei ai lui 𝐵1
⎩ ′
𝑒𝑛 = 𝑎1𝑛 𝑒1 + 𝑎2𝑛 𝑒2 + . . . + 𝑎𝑛𝑛 𝑒𝑛

se numeste matricea de trecere de la baza 𝐵1 la baza 𝐵2 matricea:

⎛ ⎞
𝑎11 𝑎12 . . . 𝑎1𝑛
⎜ ⎟
⎜ 𝑎21 𝑎22 . . . 𝑎2𝑛 ⎟
⎜ ⎟
𝑇𝐵1 𝐵2 = ⎜ .
⎜
.. .. ⎟
⎟
⎜ .. . ... . ⎟
⎝ ⎠
𝑎𝑛1 𝑎𝑛2 ... 𝑎𝑛𝑛

∙ daca 𝑇𝐵1 𝐵2 este matricea de trecere de la baza 𝐵1 la baza 𝐵2 atunci au

loc relatiile:
𝑇𝐵1 𝐵2 = 𝑇𝐵−1
2 𝐵1

𝑇𝐵1 𝐵2 = 𝑇𝐵−1
𝑐 𝐵1
· 𝑇𝐵𝑐 𝐵2
unde 𝐵𝑐 este baza canonica din R𝑛
∙ coordonatele unui vector relativ la o baza 𝐵 se pot obtine cu ajutorul
matricei de trecere 𝑇𝐵𝑐 𝐵 :

[𝑣]𝐵 = 𝑇𝐵−1
𝑐𝐵
· [𝑣]𝐵𝑐 .

∙ in general au loc formulele:

[𝑣]𝐵2 = 𝑇𝐵−1
1 𝐵2
· [𝑣]𝐵1 sau [𝑣]𝐵1 = 𝑇𝐵1 𝐵2 · [𝑣]𝐵2 .

5
 Matrice. Un punct de vedere liniar independent

∙ matricea: ⎛ ⎞
1 2 −1
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 2⎟
𝐴=⎜ ⎟
⎜−1 −2
⎜ ⎟
3⎟
⎝ ⎠
2 4 0
poate fi interpretata ca o colectie de vectori linie:
⎛ ⎞
(1 2 − 1) = ℓ1
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎜ (0 0 2) = ℓ2 ⎟
𝐴=⎜ ⎟
⎜ (−1 − 2 3) = ℓ3 ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
(2 4 0) = ℓ4

sau de vectori coloana:

⎛ ⎞
𝑐1 𝑐2 𝑐3
⎜⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞⎟
−1 ⎟
⎜ ⎟
⎜ 1 2
⎜⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎟
𝐴 = ⎜⎜ 0 ⎟
⎜⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎟
⎜ 0 ⎟ ⎜ 2 ⎟⎟
⎜⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎟
⎜⎜−1⎟ ⎜−2⎟ ⎜ 3 ⎟⎟
⎜⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎟
⎝⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎠
2 4 0

rang(𝐴) = nr. de linii liniar independente = nr. de coloane liniar independente


𝑟𝑎𝑛𝑔(𝐴) = 2 si se poate verifica ca primele doua linii ℓ1 si ℓ2
sunt liniar independente iar ℓ3 = −ℓ1 + ℓ2 sau ℓ4 = 2ℓ2 + ℓ3

oricare trei linii sunt liniar dependente si exista doua linii liniar
independente, de exemplu ℓ1 , ℓ2

acelasi rezultat are loc pentru coloanele 𝑐1 , 𝑐2 , 𝑐3 .
Structura matricelor de rang 1. Daca 𝐴 ∈ ℳ𝑚×𝑛 (IR) are rangul 1
⎛ ⎞
𝑎1
⎜ ⎟
⎜ 𝑎2 ⎟
⎜ ⎟
atunci exista 𝑢 = ⎜⎜ .. ⎟ si 𝑣 = (𝑏1 𝑏2 . . . 𝑏𝑛 ) astfel ca:
⎟
⎜.⎟
⎝ ⎠
𝑎𝑛

𝐴=𝑢·𝑣

6
 Determinanti in geometrie:
∙ avem posibilitatea de a calcula aria unui triunghi in conditiile in care stim
coordonatele varfurilor sale:
Aria triunghiului format de punctele 𝐴(𝑥𝐴 , 𝑦𝐴 ), 𝐵(𝑥𝐵 , 𝑦𝐵 ) si
𝐶(𝑥𝐶 , 𝑦𝐶 ) este:
⃒ ⎛ ⎞⃒
⃒ ⃒
⃒ 𝑥𝐴 𝑦𝐴 1 ⃒
1⃒
⃒ ⎜ ⎟ ⃒
𝒜Δ𝐴𝐵𝐶 = ⃒𝑑𝑒𝑡 ⎜𝑥𝐵 𝑦𝐵 1⎟⃒
⎜ ⎟⃒
2⃒ ⎝ ⎠⃒
⃒ ⃒
⃒ 𝑥𝐶 𝑦𝐶 1 ⃒
Avem nevoie de modul inaintea determinantului pentru a ne asigura ca
aria este tot timpul pozitiva.

Ce ascunde liniar dependenta ?

∙ daca determinantul de mai sus este nul stim ca liniile sunt liniar depen-
dente, asadar va exista o linie care sa fie o combinatie liniara de celelalte, sa
presupunem de exemplu ℓ3 = 𝛼ℓ1 + 𝛽ℓ2 , adica:
(𝑥𝐶 𝑦𝐶 1) = 𝛼 · (𝑥𝐴 𝑦𝐴 1) + 𝛽 · (𝑥𝐵 𝑦𝐵 1)
∙ observam ca relatia de mai sus implica 1 = 𝛼 + 𝛽 si prin urmare:
{︃
𝑥𝐶 = 𝛼 · 𝑥𝐴 + (1 − 𝛼) · 𝑥𝐵
𝑦𝐶 = 𝛼 · 𝑦𝐴 + (1 − 𝛼) · 𝑦𝐵

care conduce la:

𝑥𝐶 − 𝑥𝐴 𝑦𝐶 − 𝑦𝐴
= =1−𝛼
𝑥𝐵 − 𝑥𝐴 𝑦𝐵 − 𝑦𝐴
adica punctul 𝐶 se afla pe dreapta 𝐴𝐵.
∙ asadar determinatul este nul daca si numai daca punctele sunt coliniare:
⃒ ⃒
⃒ ⃒
⃒𝑥𝐴 𝑦𝐴 1⃒
⃒ ⃒
𝐴(𝑥𝐴 , 𝑦𝐴 ), 𝐵(𝑥𝐵 , 𝑦𝐵 ), 𝐶(𝑥𝐶 , 𝑦𝐶 ) coliniare ⇔ ⃒𝑥𝐵 𝑦𝐵 1⃒ = 0
⃒ ⃒
⃒ ⃒
⃒ ⃒
⃒𝑥𝐶 𝑦𝐶 1⃒

Volumul tetraedrului format de punctele 𝐴(𝑥𝐴 , 𝑦𝐴 , 𝑧𝐴 ),

𝐵(𝑥𝐵 , 𝑦𝐵 , 𝑧𝐵 ), 𝐶(𝑥𝐶 , 𝑦𝐶 , 𝑧𝐶 ) si 𝐷(𝑥𝐷 , 𝑦𝐷 , 𝑧𝐷 ) este dat de formula:
⃒ ⎛ ⎞⃒
⃒ ⃒
⃒ 𝑥𝐴 𝑦𝐴 𝑧𝐴 1 ⃒
⃒ ⎜ ⎟⃒
⃒ ⎜ ⎟⃒
1 ⃒⃒ ⎜𝑥𝐵 𝑦𝐵 𝑧𝐵 1⎟⃒
𝒱𝐴𝐵𝐶𝐷 = ⃒𝑑𝑒𝑡 ⎜ ⎜ ⎟⃒
6⃒ ⎜𝑥𝐶 𝑦𝐶 𝑧𝐶 1⎟⃒
⎟⃒
⃒ ⎝ ⎠⃒
⃒ ⃒
⃒ 𝑥𝐷 𝑦𝐷 𝑧𝐷 1 ⃒

∙ printr-un rationament asemanator liniar dependenta liniilor conduce la

conditia de coplanaritate a punctelor:

7
 ⃒ ⃒
⃒ ⃒
⃒ 𝑥𝐴 𝑦𝐴 𝑧𝐴 1⃒
⃒ ⃒
⃒ ⃒
𝐴(𝑥𝐴 , 𝑦𝐴 , 𝑧𝐴 ), 𝐵(𝑥𝐵 , 𝑦𝐵 , 𝑧𝐵 ), 𝐶(𝑥𝐶 , 𝑦𝐶 , 𝑧𝐶 ) ⃒ 𝑥𝐵 𝑦𝐵 𝑧𝐵 1⃒
⇔ ⃒⃒ ⃒=0
⃒
si 𝐷(𝑥𝐷 , 𝑦𝐷 , 𝑧𝐷 ) sunt coplanare ⃒ 𝑥𝐶 𝑦𝐶 𝑧𝐶 1⃒
⃒ ⃒
⃒ ⃒
⃒𝑥𝐷 𝑦𝐷 𝑧𝐷 1⃒

Liniar independenta functiilor: Functiile 𝑓1 (𝑥), 𝑓2 (𝑥), . . . , 𝑓𝑛 (𝑥) sunt

liniar independente daca si numai daca wronskian-ul lor 𝑊 (𝑓1 , 𝑓2 , . . . , 𝑓𝑛 )
este nenul:

⃒ ⃒
⃒ ⃒
⃒ 𝑓1 (𝑥) 𝑓2 (𝑥) ... 𝑓𝑛 (𝑥) ⃒
⃒ ⃒
′
𝑓2′ (𝑥) 𝑓𝑛′ (𝑥) ⃒
⃒ ⃒
⃒ 𝑓1 (𝑥) ...
⃒ ⃒
𝑊 (𝑓1 , 𝑓2 , . . . , 𝑓𝑛 ) = ⃒ 𝑓1′′ (𝑥) 𝑓2′′ (𝑥) ′′
𝑓𝑛 (𝑥) ⃒ ̸= 0
⃒ ⃒
...
⃒ ⃒
⃒ ⃒
⃒ ... ... ... ... ⃒
⃒ ⃒
⃒ (𝑛−1) (𝑛−1) (𝑛−1) ⃒
⃒𝑓1 (𝑥) 𝑓2 (𝑥) . . . 𝑓𝑛 (𝑥)⃒

∙ stim deja ca polinoamele 𝑓1 = 1, 𝑓2 = 𝑋 si 𝑓3 = 𝑋 2 sunt liniar inde-

pendente, putem verifica acelasi rezultat si pentru functiile polinomiale atasate
𝑓1 (𝑥) = 1, 𝑓2 (𝑥) = 𝑥 si 𝑓3 (𝑥) = 𝑥2 :
⃒ ⃒
⃒1 𝑥 𝑥2 ⃒
⃒ ⃒
⃒ ⃒
𝑊 (𝑓1 , 𝑓2 , 𝑓3 ) = ⃒0 1 2𝑥⃒ = 2 ̸= 0
⃒ ⃒
⃒ ⃒
⃒ ⃒
⃒0 0 2 ⃒

Probleme rezolvate

Problema 1. Putem forma o baza a lui R3 care sa contina vectorii:

𝑣1 = (1, 2, 3) si 𝑣2 = (1, 1, 0) ?

Solutie: Spatiul vectorial R3 are dimensiunea 3 si vom avea nevoie de trei

vectori pentru a forma o baza a sa. Daca dorim ca acesti doi vectori sa faca
parte din aceasta baza (pe care trebuie sa o construim) atunci 𝑣1 si 𝑣2 trebuie sa
fie liniar independenti. Verificam liniar independenta acestora folosind criteriul
practic de studiu al liniar independentei .

8
 Vectorii dati se colecteaza in matricea:
⎛ ⎞
1 1
⎜ ⎟
𝐴 = ⎜2
⎜ ⎟
1⎟
⎝ ⎠
3 0
Deoarece rang 𝐴 = 2 = numar de vectori =⇒ 𝑣1 , 𝑣2 sunt liniar independenti.
Lema: Orice sistem de vectori liniar independenti poate fi completat la o
baza a spatiului vectorial.
Vom afla vectorul lipsa notandu-l 𝑣3 = (𝑎, 𝑏, 𝑐). Daca dorim ca 𝑣1 , 𝑣2 si 𝑣3
sa formeze o baza aceasti vectori trebuie sa formeze impreuna un sistem liniar
independent si in acelasi timp un sistem de generatori. Oricare dintre aceste
doua conditii se traduc, datorit criteriilor enuntate anterior in fisa seminarului,
prin:
⎛ ⎞
1 1 𝑎
⎜ ⎟
𝑑𝑒𝑡 ⎜2 1 𝑏 ⎟ ̸= 0
⎜ ⎟
⎝ ⎠
3 0 𝑐
caci doar astfel rangul matricei este 3=numar de vectori=dimensiunea spatiului.
Gasim destul de usor ca pentru 𝑎 = 1, 𝑏 = 0, 𝑐 = 0 se obtine un determinant
nenul. Asadar putem completa cu 𝑣3 = (1, 0, 0) cei doi vectori pentru a forma
baza 𝐵 = {𝑣1 , 𝑣2 , 𝑣3 }.

Problema 2. Vectorul 𝑣 ∈ R3 are relativ la baza:

𝐵 = {𝑤1 = (1, 1, 0), 𝑤2 = (1, 0, 0), 𝑤3 = (1, 1, 1)}

coordonatele (−1, 2, 1).

Care sunt coordonatele sale relativ la baza canonica din R3 ?
Care sunt coordonatele sale relativ la baza:
√ √
𝐵1 = {𝑢1 = (1, 0, −1), 𝑢2 = (1, 2, 1), 𝑢3 = (1, − 2, 1)} ?

Soluţie: Din enunt deducem ca:

⎛ ⎞
−1
⎜ ⎟
[𝑣]𝐵 = ⎜ 2 ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
1
prin urmare, avem reprezentarea:
𝑣 = −1(1, 1, 0) + 2(1, 0, 0) + 1(1, 1, 1) = (0, 0, 1)
Asadar vectorul 𝑣 este de fapt vectorul (0, 0, 1) din R3 . Intrucat, in mod natural,
vectorii din R3 sunt reprezentati relativ la baza canonica, avem:
⎛ ⎞
0
⎜ ⎟
[𝑣]𝐵𝑐 = ⎜0⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
1

9
 Metoda 1:
Putem afla coordonatele lui 𝑣 relativ la baza 𝐵1 si direct, folosind definitia
coordonatelor relativ la o baza vectoriala. Vom presupune ca aceste coordonate
sunt 𝛼, 𝛽 si 𝛾 si prin definitie 𝑣 se poate scrie relativ la vectorii din 𝐵1 ca:

𝑣 = 𝛼𝑢1 + 𝛽𝑢2 + 𝛾𝑢3

Daca inlocuim vectorii prin coordonatele lor relativ la baza canonica obtinem:
√ √
(0, 0, 1) = 𝛼(1, 0, −1) + 𝛽(1, 2, 1) + 𝛾(1, − 2, 1)

Facand operatiile de adunare vectoriala si scalare vectoriala se obtine:

√ √
(0, 0, 1) = (𝛼 + 𝛽 + 𝛾, 2𝛽 − 2𝛾, −𝛼 + 𝛽 + 𝛾)

Astfel identificand componentele celor doi vectori se obtine urmatorul sistem

liniar: ⎧
⎨𝛼
⎪
√
+𝛽+𝛾 =0
√
2𝛽 − 2𝛾 = 0
⎪
−𝛼 + 𝛽 + 𝛾 = 1
⎩

Dupa rezolvarea sistemului liniar se obtin coordonatele 𝛼, 𝛽, 𝛾 ale lui 𝑣 relativ

la 𝐵1 , adica [𝑣]𝐵1 .
Metoda 2:
Pentru a afla coordonatele lui 𝑣 relativ la baza 𝐵1 putem sa utilizam fie
coordonatele sale relativ la baza 𝐵 fie relativ la baza 𝐵𝑐 . Relatiile de schimbare
a coordonatelor la o schimbare a bazei sunt:

[𝑣]𝐵1 = 𝑇𝐵1 𝐵 [𝑣]𝐵 = 𝑇𝐵1 𝐵𝑐 𝑇𝐵𝑐 𝐵 [𝑣]𝐵 = 𝑇𝐵−1 𝑇

𝑐 𝐵1 𝐵𝑐 𝐵
[𝑣]𝐵

deci ⎛ ⎞−1 ⎛ ⎞⎛ ⎞
1 1 1 1 1 1 −1
⎜ √ √ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟
[𝑣]𝐵1 = ⎜ 0 − 2⎟ ⎜1
⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟
2 0 1⎟ ⎜ 2 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠
−1 1 1 0 0 1 1
Putem folosi coordonatele relativ la baza canonica si atunci:
⎛ ⎞−1 ⎛ ⎞
1 1 1 0
−1
⎜ √ √ ⎟ ⎜ ⎟
[𝑣]𝐵1 = 𝑇𝐵1 𝐵𝑐 [𝑣]𝐵𝑐 = 𝑇𝐵𝑐 𝐵1 [𝑣]𝐵𝑐 = ⎜ 0 2 − 2⎟ ⎜0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
−1 1 1 1

Remarca:
Motivul pentru care matricea de trecere de la o baza la alta se obtine
trecand coordonatele vectorilor pe coloane tine de cele doua moduri in
care putem scrie relatia de mai sus. Daca dorim sa exprimam [𝑣]𝐵1 sub
forma unei matrice linie [𝑣]𝐵1 = (𝑎, 𝑏, 𝑐) atunci in matricea de trecere de
la o baza la alta nu trebuie sa asezam coordonatele pe coloane si obtinem

10
 relatii de tipul urmator:
⎛ ⎞−1
1 0 −1
(︁ )︁ ⎜ √ ⎟
[𝑣]𝐵1 = [𝑣]𝐵𝑐 𝑇𝐵1 𝐵𝑐 = [𝑣]𝐵𝑐 𝑇𝐵−1 = 0
⎜ ⎟
𝑐 𝐵1
0 1 ⎜1 2 1⎟
⎝ √ ⎠
1 − 2 1

In ambele cazuri obtinem:

⎛ ⎞
−1
⎜ 2⎟
⎜ 1 ⎟
[𝑣]𝐵1 =⎜ 4 ⎟
⎝ ⎠
1
4

Putem verifica faptul ca:

1 1 1
𝑣 = (0, 0, 1) = − 𝑢1 + 𝑢2 + 𝑢3
2 4 4

Remarca:
Putem sa discutam despre perpendicularitatea vectorilor (ortogonalitate)
daca introducem un produs scalar intre vectorii unui spatiu vectorial. De
exemplu pentru doi vectori 𝑣¯ = 𝑎1 𝑒1 + 𝑏1 𝑒2 + 𝑐1 𝑒3 si 𝑤
¯ = 𝑎2 𝑒1 + 𝑏2 𝑒2 + 𝑐2 𝑒3
putem defini:
𝑣¯ · 𝑤
¯ = 𝑎1 𝑎2 + 𝑏1 𝑏2 + 𝑐1 𝑐2
¯ sunt ortogonali ⇐⇒ 𝑣¯ · 𝑤
In felul acesta spunem ca doi vectori 𝑣¯, 𝑤 ¯=0
Prin calcul se poate observa ca vectorii bazei 𝐵1 sunt ortogonali doi cate
doi. La fel si vectorii bazei canonice.

Problema 3. Teoria curbelor Bezier, folosita in animatia 3D, se bazeaza

pe ideea ca urmatoarele polinoame, numite polinoame Bernstein:

𝑝𝑘 = 𝐶𝑛𝑘 𝑥𝑘 (1 − 𝑥)𝑛−𝑘 , 𝑘 = 0, 𝑛

formeaza o baza pentru multimea R𝑛 [𝑋] a polinoamelor de grad cel mult

𝑛. Verificati daca:

𝑝0 = (1 − 𝑋)2 , 𝑝1 = 2𝑋(1 − 𝑋) 𝑝2 = 𝑋 2 ,

formeaza o baza in R2 [𝑋].

Soluţie:
Putem sa consideram functiile polinomiale asociate celor trei polinoame:
𝑝0 (𝑥) = (1 − 𝑥)2 , 𝑝1 (𝑥) = 2𝑥(1 − 𝑥), 𝑝2 (𝑥) = 𝑥2 . Pentru a arata ca cele
trei functii obtinute sunt liniar independente aratam ca wronskianul asociat

11
este nenul:
⃒ ⃒
⃒ ⃒
⃒ 𝑝0 (𝑥) 𝑝1 (𝑥) 𝑝2 (𝑥) ⃒
⃒ ⃒
𝑊 (𝑝0 , 𝑝1 , 𝑝2 )(𝑥) = ⃒ 𝑝′0 (𝑥) 𝑝′1 (𝑥) 𝑝′2 (𝑥) ⃒ ̸= 0, ∀𝑥 ∈ R
⃒ ⃒
⃒ ⃒
⃒ ′′
⃒𝑝0 (𝑥) 𝑝′′1 (𝑥) 𝑝′′2 (𝑥)⃒
⃒

⃒ ⃒
⃒ (1 − 𝑥)2 2𝑥(1 − 𝑥) 𝑥2 ⃒
⃒ ⃒
⃒ ⃒
𝑊 (𝑝0 , 𝑝1 , 𝑝2 )(𝑥) = ⃒−2(1 − 𝑥) −2𝑥 + 2(1 − 𝑥) 2𝑥⃒ = 4 ̸= 0, ∀𝑥 ∈ R.
⃒ ⃒
⃒ ⃒
−4
⃒ ⃒
⃒ 2 2⃒

Folosim apoi urmatorul rezultat:

Lema: Intr-un spatiu vectorial n-dimensional orice sistem de n vectori liniar
independenti formeaza o baza a sa.

Problema 4. Un satelit de spionaj este plasat pe o orbita de forma elip-

tica situata in planul ecuatorului. Pozitia sa este inregistrata de catre
un senzor aflat la Cape Canaveral, notat in figura cu X. In trei momente
diferite de timp cercetatorii NASA au inregistrat urmatorii vectori de poz-
itie 𝑣𝑡1 = (1, −3, 2), 𝑣𝑡2 = (1, 1, 1) si 𝑣𝑡3 = (−1, −9, 1) ai satelitului, dupa
care au tras concluzia ca sistemul de navigatie al acestuia este avariat.
De ce ? Justificati !

Solutie: Ideea problemei este sa utilizam interpretarea geometrica a liniar

independentei. Daca 𝑛 vectori 𝑣¯1 , 𝑣¯2 , ..., 𝑣¯𝑛 sunt liniar independenti atunci ei
genereaza prin combinatii liniare un spatiu vectorial 𝑛-dimensional. Oricare
doi vectori 𝑣¯, 𝑤¯ cu originea comuna, liniar independenti, genereaza un plan
(𝑠𝑝𝑎𝑛{¯ 𝑣 , 𝑤}),
¯ acesta fiind un spatiu vectorial 2-dimensional.
Notam cu 𝑃1 , 𝑃2 , 𝑃3 cele trei pozitii ale satelitului observate pe traiectoria
sa eliptica.

12
 −−→ −−→
Cei trei vectori de pozitie sunt 𝑣𝑡1 = 𝑋𝑃1 (1, −3, 2), 𝑣𝑡2 = 𝑋𝑃1 (1, 1, 1) si
−−→
𝑣𝑡3 = 𝑋𝑃3 (−1, 9, 1). Se verifica usor ca acestia sunt liniar dependenti:
⃒ ⃒
⃒ 1 −3 2⃒
⃒ ⃒
⃒ ⃒
1 1⃒ = 0
⃒ ⃒
⃒1
⃒ ⃒
⃒−1 9 1⃒
⃒ ⃒

Deci exista 𝛼 si 𝛽 astfel ca:

𝑣𝑡3 = 𝛼 · 𝑣𝑡1 + 𝛽 · 𝑣𝑡2

Insa doi vectori 𝑣𝑡1 si 𝑣𝑡2 cu originea comuna, liniar independenti, genereaza
prin combinatii liniare un plan. Prin urmare 𝑣𝑡3 se afla in acelasi plan cu acestia!
Asadar punctele 𝑋, 𝑃1 , 𝑃2 , 𝑃3 sunt coplanare. Dar un plan, care nu contine
elipsa (Cape Canaveral nu se afla pe ecuator), intersecteaza elipsa in cel mult
doua puncte. Contradictie ! Punctele 𝑃1 , 𝑃2 , 𝑃3 nu pot fi toate pe elipsa, deci
satelitul nu se deplaseaza dupa cum a fost programat. Asadar sistemul de
navigatie este defect.

Probleme propuse

A. Consolidare cunostinte
Problema A.1. Sunt vectorii 𝑣1 , 𝑣2 , 𝑣3 liniar independenti ? Discutati cele
doua cazuri prezentate mai jos.

13
Problema A.2. Aflati componentele vectorilor din figurile de mai jos:

B. Tehnica de calcul

Problema B.1. Sa se studieze daca urmatoarele sisteme de vectori sunt liniar

independente. In caz contrar, sa se determine un subsistem 𝑆 ′ maximal liniar
independent, precum si dependenta liniara a acestora:
a) 𝑆 = {𝑝1 = (−1, 7, 8), 𝑝2 = (−1, 3, 2), 𝑝3 = (1, −1, 1)} ⊂ R3
b) 𝑆 = {𝑣1 = (1, 1, −1), 𝑣2 = (1.0, 2), 𝑣3 = (0, 1, 3)} ⊂ R3

Problema B.2. Sa se studieze care din sistemele de vectori date sunt sisteme
de generatori pentru spatiile mentionate:
3
a) 𝑆 = ⎧{𝑣1 = (1,
⎛ 1,⎞−1), 𝑣2 ⎛
= (1,
⎞ 1, 0), 𝑣⎛ ⎫ 0, 0), 𝑣4 = (2, 2, −1)} ⊂ R
3 =⎞(1,
⎨ 1 1 0 ⎬
b) 𝑆 = 𝑣1 = ⎝ ⎠ , 𝑣2 = ⎝ ⎠ , 𝑣3 = ⎝ ⎠ ⊂ R2
⎩ 1 2 1 ⎭
c) 𝑆 = {𝑣1 = (1, 0, 1), 𝑣2 = (0, −1, 0), 𝑣3 = (2, −1, 2), 𝑣4 = (2, −2, 2)} ⊂ R3 .

Problema B.3. Fie sistemele de vectori:

𝐵1 = {𝑓1 = (1, 1, 0), 𝑓2 = (1, 0, 0), 𝑓3 = (1, 1, 2)}

𝐵2 = {𝑔1 = (1, 1, 3), 𝑔2 = (1, 1, 2), 𝑔3 = (3, 2, 4)}.

a) Aratati ca 𝐵1 si 𝐵2 sunt baze ale spatiului vectorial IR3
b) Aflati matricea de trecere 𝑇𝐵1 𝐵2
c) Sa se determine coordonatele vectorului 𝑣 relativ la baza 𝐵1 daca acesta
este dat prin 𝑣 = −2𝑔1 + 𝑔2 + 3𝑔3 .

14
Problema B.4. Sa se arate ca urmatorii vectori 𝑣1 = (1, −1, −1), 𝑣2 = (1, −1, 0)
si 𝑣3 = (1, 0, 0) formeaza o baza pentru IR3 si sa se determine coordonatele vec-
torului 𝑢 = (1, 2, 3) in aceasta baza.

C. Probleme cu caracter practic-aplicativ

Problema C.1. Spatiul vectorial 𝐻 = 𝑠𝑝𝑎𝑛{1, 𝑐𝑜𝑠2 𝑡, cos4 𝑡, cos6 𝑡} contine func-
tiile:
i) 𝑓 (𝑡) = 1 − 8 cos2 𝑡 + 8 cos4 𝑡

ii) 𝑔(𝑡) = −1 + 18 cos2 𝑡 − 48 cos4 𝑡 + 32 cos6 𝑡.

Studiati graficele lui 𝑓 si 𝑔 pe 0 ≤ 𝑡 ≤ 2𝜋 si incercati sa gasiti o formula simpla
pentru aceste doua functii.
Indicatie: puteti folosi site-ul acesta pentru a trasa grafice.

Problema C.2. In figura de mai jos este prezentata laticea cristalina pentru
titaniu, care are forma hexagonala prezentata in stanga. Vectorii reprezentati in
dreapta u = (2.6, −1.5, 0), v = (0, 3, 0) si w = (0, 0, 4.8) formeaza o baza pentru
celula prezentata in stanga. Unitatea de masura prezentata aici este Angstrom-
ul (1 A= 10−8 cm). In aliaje de titaniu pot aparea diversi atomi in celula
unitate, formand retele octaedrale sau tetraedrale, dupa cum apare in imaginea
din stanga.
Un atom aflat in reteaua octaedrala are coordonatele ( 12 , 14 , 16 ) relativ la baza
{u, v, w} a laticei cristaline. Aflati coordonatele sale relativ la baza canonica din
R3 . Aceeasi problema pentru un atom din reteaua tetraedrala care este localizat
la ( 12 , 12 , 31 ) relativ la baza laticei.

15