Capitolul I.

Algebra liniară
1. Matrice şi operaţii cu ele
Definiţia 1. Tabelul, care conţine к⋅n elemente (numere,
simboluri matematice, etc.) situate în к linii şi n coloane se numeşte
matrice de dimensiunea к pe n (se notează k × n).
Vom nota matricele cu litere majuscule ale alfabetului latin - A,
B, C, X,…; iar elementele matricelor- prin litere minuscule - a, b, x,
y, etc. Dacă toate elementele unei matrice sînt numere, atunci
matricea se numeşte numerică.
⎛ a d g ⎞ ⎛ 2 15 ⎞
Exemplul 1. А = ⎜⎜ ⎟⎟ , B = ⎜⎜ ⎟⎟ . Aici А
⎝ t h b ⎠ ⎝ 3 8 ⎠
este o matrice de dimensiunea 2 × 3, iar В este o matrice numerică
de dimensiunea 2 × 2.
Matricele au o vastă aplicare în matematică, fizică, economie şi
în alte ramuri ale ştiinţei. Pe parcurs vom aduce diverse exemple de
aplicare a matricelor.
Forma generală a matricei de dimensiunea k × n este
următoarea:

⎛ a11 a12 L a1n ⎞

⎜ ⎟
⎜ a 21 a 22 L a2n ⎟
A= ⎜ ⎟ , sau scrisă în mod compact –
− − − −
⎜ ⎟
⎜ a k1 ak 2 L a kn ⎟
⎝ ⎠
A=( aij ) k ×n . Aici cifra i indică numărul liniei în care se află
elementul matricei şi poate lua valori de la 1 pînă la к, iar cifra j
indică numărul coloanei acestui element şi poate lua valori de la 1
pînă la n. Astfel, elementul a 21 se află în linia a doua şi în prima
coloană a matricei.
Să examinăm tipurile principale ale matricelor:
1. Dreptunghiulară – la care numărul liniilor este diferit de cel
al coloanelor (k ≠ n). De exemplu matricea A din exemplul 1.

3
 2. Pătratică – la care numărul liniilor este egal cu numărul
coloanelor (k = n). În acest caz matricea se numeşte pătratică de
ordinul n. La matricele pătratice se deosebesc două diagonale:
diagonala principală, care conţine elementele începînd cu cel situat
în colţul de sus stînga şi sfîrşind cu cel din colţul de jos dreapta şi
diagonala secundară, care conţine elementele începînd cu cel situat
în colţul de sus drepta şi sfîrşind cu cel din colţul de jos stînga.
Astfel, matricea B din exemplul 1 este o matrice pătratică de ordinul
doi. Diagonala principală a ei conţine elementele 2 – 8, iar cea
secundară conţine elementele 15 – 3.
3. Matricea-linie – ce conţine o singură linie (k = 1) şi matricea-
coloană ce conţine o singură coloană (n = 1). De exemplu
X = ( x1 x 2 x3 ) este o matrice-linie, care conţine trei elemente.
4. Matricea diagonală – matricea pătratică, la care toate
elementele în afară de cele situate pe diagonala principală sînt egale
⎛ a 0 0 ⎞
⎜ ⎟
cu zero. De exemplu D = ⎜ 0 b 0 ⎟ - este o matrice diagonală
⎜ 0 0 c ⎟
⎝ ⎠
de ordinul trei. Aici elementele a-b-c formează diagonala principală
a matricei; iar elementele 0-b-0 – cea secundară.
5. Matricea nulă – la care toate elementele sînt egale cu zero.
Matricea nulă poate avea orice dimensiuni. De exemplu
0 0 0 ⎞
О = ⎛⎜⎜ ⎟⎟ este o matrice nulă de dimensiunea 2 × 3.
⎝ 0 0 0 ⎠
6. Matricea unitate – matricea pătratică, la care elementele
situate pe diagonala principală sînt egale cu unu, iar toate celelalte
elemente sînt egale cu zero. Matricea unitate poate fi definită şi ca o
matrice diagonală, la care toate elementele de pe diagonala
⎛ 1 0 0 ⎞
⎜ ⎟
principală sînt egale cu unu. De exemplu E = ⎜ 0 1 0 ⎟ - este o
⎜ 0 0 1 ⎟
⎝ ⎠
matrice unitate de ordinul trei.

4
 Definiţia 2. Două matrice se numesc egale, dacă ele au aceleaşi
dimensiuni şi elementele lor corespunzătoare sînt egale.
Definiţia dată se aplică la rezolvarea ecuaţiilor matriceale. Un
exemplu corespunzător va fi studiat pe parcursul acestui paragraf.
Să definim acum operaţiile cu matrice.
1) Transpusa unei matrice.
Definiţia 3. Matricea AT se numeşte transpusa matricei А, dacă
AT conţine în calitate de linii coloanele corespunzătoare ale
matricei А. Atunci coloanele matricei AT vor coincide cu liniile
corespunzătoare ale matricei А. Astfel, dacă А = ( ail ) k ×n , atunci
AT = ( a ji ) n× k .
⎛ b c d ⎞
Exemplul 2. Fie А = ⎜⎜ ⎟⎟ . Atunci
⎝ e g h ⎠
⎛ b e ⎞
⎜ ⎟
AT = ⎜ c g ⎟ .
⎜ d h ⎟
⎝ ⎠
2) Suma şi diferenţa a două matrice.
Definiţia 4. Se numeşte sumă (diferenţă) a două matrice А şi В
de aceleaşi dimensiuni o matrice С de aceiaşi dimensiune,
elementele căreia sînt egale cu suma (diferenţa) elementelor
corespunzătoare ale matricelor А şi В. Adică, dacă А = ( ail ) k ×n şi
В = ( b ij ) k ×n , atunci
А ± В = С = (с ij ) k ×n , undе cij = aij ± bij .
Notă. Dacă matricele А şi В sînt de dimensiuni diferite; atunci
adunarea sau scăderea lor este imposibilă.
3) Înmulţirea matricei la un scalar (număr real.)
Definiţia 5. Produs al unui scalar t la o matrice A se numeşte
matricea B, care se obţine prin înmulţirea fiecărui element al
matricei A la numărul t. Adică, dacă А = ( ail ) k ×n , atunci
B= tА = (t ail ) k ×n .

5
 Consecinţă. Factorul comun al tuturor elementelor unei matrice
poate fi scos în faţa simbolului matricei.
⎛ 2 15 ⎞
Exemplul 3. Fie matricele А = ⎜⎜ ⎟⎟ ,
⎝ −3 8 ⎠
⎛ −3 4 ⎞
B = ⎜⎜ ⎟⎟ . Să se calculeze matricea С = 2А – В.
⎝ 6 7 ⎠
⎛ 4 30 ⎞
Rezolvare. Calculăm mai întîi 2А = ⎜⎜ ⎟⎟ . Apoi
⎝ − 6 16 ⎠
⎛ 4 30 ⎞ ⎛ − 3 4 ⎞ ⎛ 7 26 ⎞
С = 2А – В = ⎜⎜ ⎟⎟ – ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ − 6 16 ⎠ ⎝ 6 7 ⎠ ⎝ − 12 9 ⎠

4) Înmulţirea matricelor.
Definiţia 6. Se numeşte produs al matricelor А = ( ail ) k ×n şi
В = ( b ij ) n× p matricea С = ( cij ) k× p , fiecare element al căreia
reprezintă o sumă de produse dintre elementele liniilor
matricei А la elementele corespunzătoare ale coloanelor matricei В.
n
Adică с ij = ∑a
m =1
b , undе i = 1,2,…,k ; j = 1,2,…,p.
im mj

Notă. Înmulţirea matricelor este posibilă numai în cazul, cînd

numărul coloanelor matricei А coincide cu numărul liniilor matricei
В. În rezultat se obţine matricea С = АВ, la care numărul liniilor
este la fel ca cel al matricei А, iar numărul coloanelor – la fel ca cel
al matricei В.
⎛ 3 7 ⎞ ⎛ −1 2 ⎞
Exemplul 4. Fie matricele А = ⎜⎜ ⎟⎟ , В = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ 2 4 ⎠ ⎝ 0 3 ⎠
Să se calculeze АВ – ВА.
⎛ 3 ⋅ (−1) + 7 ⋅ 0 3 ⋅ 2 + 7 ⋅ 3 ⎞
Rezolvare. А⋅В = ⎜⎜ ⎟⎟ =
⎝ 2 ⋅ (−1) + 4 ⋅ 0 2 ⋅ 2 + 4 ⋅ 3 ⎠
⎛ − 3 27 ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ . Calculînd în mod analog, obţinem, că
⎝ − 2 16 ⎠
6
 ⎛ 1 1 ⎞ ⎛ − 3 27 ⎞
В⋅А = ⎜⎜ ⎟⎟ . Atunci АВ – ВА = ⎜⎜ ⎟⎟ –
⎝ 6 12 ⎠ ⎝ − 2 16 ⎠
⎛ 1 1 ⎞ ⎛ − 4 26 ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ . Observăm, că АВ ≠ ВА.
⎝ 6 12 ⎠ ⎝ − 8 4 ⎠
Să examinăm un exemplu de aplicare a matricelor în economie.
Exemplul 5. La o întreprindere două secţii confecţionează trei
tipuri de produse. Rezultatele producerii în primele două semestre
ale anului curent sînt date în următorul tabel (în unităţi ale fiecărui
produs):
Tabelul 1

Secţi Produse în semestru I Produse în semestrul II

a P1 P2 P3 P1 P2 P3
I 395 400 0 400 390 0
II 0 220 500 0 250 480

Zerourile în tabel indică faptul,că prima secţie nu

confecţionează produsul Р 3 , iar a doua secţie nu confecţionează
produsul Р 1 . Aceste produse se confecţionează din trei tipuri de
materie primă - S 1 , S 2 , S 3 . Numărul unităţilor ficărui tip de materie
primă utilizate la confecţionarea unei unităţi de fiecare produs sînt
date în următorul tabel:
Tabelul 2

Produse Materie primă

S1 S2 S3
Р1 5 3 4
Р2 2 6 3
Р3 1 4 2

7
E necesar de a stabili ce volum de fiecare tip de materie primă a fost
utilizat de fiecare secţie pe parcursul primelor două semestre.
Rezolvare. Folosind datele din tаbelul 1, alcătuim matricele de
producere a întreprinderii în primul şi al doilea semestru:
⎛ 395 400 0 ⎞ ⎛ 400 390 0 ⎞
А = ⎜⎜ ⎟⎟ şi В = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ 0 220 500 ⎠ ⎝ 0 250 480 ⎠
Pentru a afla volumul producerii în ambele semestre adunăm
matricele А şi В:
⎛ 795 790 0 ⎞
А + В = ⎜⎜ ⎟⎟ = С. Folosind datele din tаbelul 2
⎝ 0 470 980 ⎠
alcătuim matricea cheltuielilor fiecărui tip de materie primă
necesare pentru confectionarea unei unităţi de fiecare produs:
⎛ 5 3 4 ⎞
⎜ ⎟
D = ⎜ 2 6 3 ⎟ . Pentru a determina, cîte unităţi de fiecare tip
⎜ 1 4 2 ⎟
⎝ ⎠
de materie primă au fost utilizate de fiecare secţie pe parcursul
primelor două semestre trebuie să calculăm produsul matricelor С
şi D:
⎛ 3975 + 1580 + 0 2385 + 4740 + 0 3180 + 2370 + 0 ⎞
CD = ⎜⎜ ⎟⎟ =
⎝ 0 + 940 + 980 0 + 2820 + 1960 0 + 1410 + 1960 ⎠
⎛ 5555 7125 5550 ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ 1920 4780 33700 ⎠
Răspuns: Pe parcursul primelor două semestre prima secţie a utilizat
5555 unităţi de materie primă S 1 ,7125 unităţi de S 2 şi 5550 unităţi
de S 3 ; iar a doua secţie a utilizat 1920 unităţi de S 1 , 6740 unităţi de
S 2 şi 3370 unităţi de S 3 .

Mai jos vom enumera proprietăţile principale ale operaţiilor

cu matrice:
1 0 . А + В = В + А (А şi В sînt de aceleaşi dimensiuni);
2 0 . А + О = А (О – matrice nulă de aceiaşi dimensiune ca şi A);
8
3 0 . t(A + B) = tA + tB (t – оrice număr real);
4 0 . АЕ = А (Е - matricea unitate de ordin egal cu numărul
coloanelor matricei А);
5 0 . А(В + С) = АВ + АС; (А + В)С = АС + ВС (dacă înmulţirea
matricelor date este posibilă);
6 0 . (AB)C = A(BC).
Proprietatea 1 0 indică faptul, că operaţia de adunare a
matricelor este comutativă, iar proprietatea 3 0 - că această operaţie
este distributivă faţă de înmulţire la un scalar. Proprietatea 2 0 indică
faptul, că matricea nulă О este element neutru pentru operaţia de
adunare a matricelor, iar proprietatea 4 0 - că matricea unitate Е este
element neutru pentru operaţia de înmulţire a matricelor.
Proprietatea 5 0 exprimă faptul, că pentru operaţia de înmulţire a
matricelor are loc legea distributivă faţă de adunare, iar proprietatea
6 0 - că operaţia de înmulţire a matricelor posedă proprietatea
asociativă.
Notă. Menţionăm faptul, că pentru operaţia de înmulţire a
matricelor nu are loc legea comutativă, adică pentru două matrice
arbitrare А şi В ce pot fi înmulţite între ele avem, că: АВ ≠ ВА (vezi
exemplul 5).
Dacă însă am determinat o pereche de matrice А şi В, pentru care
are loc egalitatea АВ = ВА, atunci aceste două matrice se numesc
comutative.

Exemplul 6. În mulţimea numerelor reale să se determine toate

⎛ 3 −1 ⎞
matricele comutative cu matricea А 2 , unde А = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ 2 0 ⎠
⎛ 7 −3 ⎞
Rezolvare. Calculăm: А 2 = АА = ⎜⎜ ⎟⎟ . Fie
⎝ 6 −2 ⎠
⎛ a b ⎞
В = ⎜⎜ ⎟⎟ - o matrice comutativă cu А 2 . Atunci, conform
⎝ c d ⎠
definiţiei trebuie să se îndeplinească egalitatea А 2 В = BА 2 .
9
 ⎛ 7a − 3c 7b − 3d ⎞
Calculăm mai întîi А 2 В = ⎜⎜ ⎟ , apoi
⎝ 6a − 2c 6b − 2d ⎟⎠
⎛ 7 a + 6b − 3 a − 2b ⎞
В А 2 = ⎜⎜ ⎟⎟ . Egalăm elementele situate pe
⎝ 7c + 6d − 3c − 2d ⎠
aceleaşi locuri în matricele А 2 В şi B А 2 şi obţinem următorul
sistem de ecuaţii liniare:
⎧7a − 3c = 7a + 6b ⎧c = −2b
⎪7b − 3d = −3a − 2b ⎪3b = d − a
⎪ ⎪ ⎧c = −2b
⎨ ⇔ ⎨ ⇔ ⎨ .
⎪ 6 a − 2c = 7 c + 6 d ⎪ 3 c = 2 a − 2 d ⎩ a = d − 3b
⎪⎩6b − 2d = −3c − 2d ⎪⎩c = −2b
Astfel, am obţinut un sistem de ecuaţii liniare echivalent cu cel
iniţial, care conţine două ecuaţii şi patru necunoscute (detaliat
sistemele de ecuaţii liniare vor fi examinate în punctul 4). Acest
sistem are o infinitate de soluţii. Alegem două necunoscute în
calitate de necunoscute libere (ele pot lua orice valori reale), iar
celelalte necunoscute le exprimăm prin cele libere. Fie b şi d –
necunoscute libere, atunci c = -2b, iar a = d – 3b.
⎛ d − 3b b ⎞
Răspuns: B = ⎜⎜ ⎟⎟ , b şi d ∈ R.
⎝ − 2b d ⎠

Exerciţii şi probleme propuse spre rezolvare

⎛ 2 1 0 ⎞
⎜ ⎟
1) Fie matricele: А = ⎜ 1 1 2 ⎟,
⎜ −1
⎝ 2 1 ⎟⎠
⎛ 3 1 −2 ⎞ ⎛ 3 2 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎛ 4 −5 ⎞
B = ⎜ 3 − 2 4 ⎟ , C =⎜ 2 1 ⎟, D = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎜ − 3 5 −1 ⎟ ⎜ 1 0 ⎟⎠ ⎝ 1 3 ⎠
⎝ ⎠ ⎝
10