Tema 1.

Matrice şi determinanți
Definiţia 1. Tabelul ce conţine кn elemente (numere, simboluri matematice, etc.) situate în к linii
şi n coloane se numeşte matrice de dimensiunea к pe n (se notează k  n).
Vom nota matricele cu litere majuscule ale alfabetului latin A, B, C, X,…iar elementele matricelor
prin litere minuscule a, b, x, y, etc. Dacă toate elementele unei matrice sînt numere, atunci matricea se
numeşte numerică.

 a d g   2 15 
Exemplul 1. А =   , B =
  . Aici А este o matrice de dimensiunea 2  3, iar
 t h b   3 8 
В este o matrice numerică de dimensiunea 2  2, care se mai numește pătratică de ordimul doi.
Forma generală a matricei de dimensiunea k  n este următoarea:
 a11 a12  a1n 
 
 a 21 a 22  a2n 
A=  , sau scrisă în mod compact A = ( a ij ) kn .
    
 
 a 
 k1 a k 2  a kn 
Aici cifra i indică numărul liniei în care se află elementul matricei şi poate lua valori de la 1 pînă la
к, iar cifra j indică numărul coloanei acestui element şi poate lua valori de la 1 pînă la n. Astfel,
elementul a 21 se află în linia a doua şi în prima coloană a matricei.
Să examinăm tipurile principale ale matricelor:
1. Dreptunghiulară – la care numărul liniilor este diferit de cel al coloanelor (k  n). De exemplu
matricea A din exemplul 1.
2. Pătratică – la care numărul liniilor este egal cu numărul coloanelor (k = n). În acest caz matricea se
numeşte pătratică de ordinul n. La matricele pătratice se deosebesc două diagonale: diagonala principală,
care conţine elementele începînd cu cel situat în colţul de sus stînga şi sfîrşind cu cel din colţul de jos
dreapta şi diagonala secundară, care conţine elementele începînd cu cel situat în colţul de sus drepta şi
sfîrşind cu cel din colţul de jos stînga.
Astfel, matricea B din exemplul 1 este o matrice pătratică de ordinul doi.
3. Matricea-linie – ce conţine o singură linie (k = 1) şi matricea-coloană ce conţine o singură
coloană (n = 1). De exemplu X = ( x1 x 2 x 3 ) este o matrice-linie, care conţine trei elemente.
4. Matricea diagonală – matricea pătratică, la care toate elementele în afară de cele situate pe
 a 0 0 
 
diagonala principală sunt egale cu zero. De exemplu D =  0 b 0  este o matrice diagonală de
 0 0 c 
 
ordinul trei. Elementele a-b-c formează diagonala ei principală; iar elementele 0-b-0 cea secundară.
5. Matricea nulă – la care toate elementele sunt egale cu zero. Matricea nulă poate avea orice
0 0 0 
dimensiuni. De exemplu О =  este o matrice nulă de dimensiunea 2  3.
 0 0 0 
 
6. Matricea unitate – matricea pătratică, la care elementele situate pe diagonala principală sunt egale
cu unu, iar toate celelalte elemente sînt egale cu zero. Matricea unitate poate fi definită şi ca o matrice
diagonală, la care toate elementele de pe diagonala principală sînt egale cu unu.
 1 0 0 
 
De exemplu E =  0 1 0  este o matrice unitate de ordinul trei.
 0 0 1 
 
Definiţia 2. Două matrice se numesc egale, dacă ele au aceleaşi dimensiuni şi elementele lor
corespunzătoare sunt egale.
Să definim operaţiile cu matrice.
 1) Transpusa unei matrice. Matricea AT se numeşte transpusa matricei А, dacă AT conţine în
calitate de linii coloanele corespunzătoare ale matricei А. Atunci coloanele matricei AT vor coincide cu
liniile corespunzătoare ale matricei А. Astfel, dacă А = ( a il ) kn , atunci AT = ( a ji ) n k .
 b e 
 b c d   
Exemplul 2. Fie А =   . Atunci A =  c
T
g .
 e g h   d h 

2) Suma şi diferenţa a două matrice. Se numeşte sumă (diferenţă) a două matrice А şi В de aceleaşi
dimensiuni o matrice С de aceiaşi dimensiune, elementele căreia sunt egale cu suma (diferenţa)
elementelor corespunzătoare ale matricelor А şi В. Adică, dacă А = ( a il ) kn şi В = ( b ij ) kn , atunci
А  В = С = (с ij ) kn , undе c ij = a ij  bij .
Notă. Dacă matricele А şi В sînt de dimensiuni diferite; atunci adunarea sau scăderea lor este imposibilă.
3) Înmulţirea matricei la un scalar (număr real). Se numeşte produs al unui scalar t la o matrice A
o matrice B, care se obţine prin înmulţirea fiecărui element al matricei A la numărul t.
Adică, dacă А = ( a il ) kn , atunci B= tА = (t a il ) kn .
Consecinţă. Factorul comun al tuturor elementelor unei matrice poate fi scos în faţa simbolului matricei.
2 15    3 4 
Exemplul 3. Fie matricele А =   , B =   . Să se calculeze С = 2А – В.
 3 8   6 7 
 4 30   7 26 
Rezolvare. Calculăm mai întîi 2А =   . Apoi С = 2А – В =   .
  6 16    12 9 
4) Înmulţirea matricelor. Se numeşte produs al matricelor А = ( a il ) kn şi В = ( b ij ) n p o matrice
С = ( c ij ) k p , fiecare element al căreia reprezintă o sumă de produse ale elementele liniilor matricei А cu
elementele corespunzătoare ale coloanelor matricei В.
n
Adică с ij = a
m 1
b , undе i = 1,2,…,k ; j = 1,2,…, p.
im mj

Notă. Înmulţirea matricelor este posibilă numai în cazul, când numărul coloanelor matricei А
coincide cu numărul liniilor matricei В. În rezultat se obţine matricea С = АВ, la care numărul liniilor
este egal cu cel al matricei А, iar numărul coloanelor – cu cel al matricei В.
 3 7   1 2 
Exemplul 4. Fie matricele А =   , В =   . Să se calculeze АВ – ВА.
 2 4   0 3 
 3  (1)  7  0 3 2  7 3    3 27 
Rezolvare. АВ =   =   . Calculînd în mod analog,
 2  (1)  4  0 22  43    2 16 
 1 1    3 27   1 1    4 26 
obţinem, că ВА =   . Atunci АВ – ВА =   –   =   .
 6 12    2 16   6 12   8 4 
Observăm, că АВ  ВА.
Exemplul 5. La o întreprindere două secţii confecţionează trei tipuri de produse. Rezultatele
producerii în primele două semestre ale anului sunt date în următorul tabel (în unităţi ale fiecărui produs):
Secţi Produse în semestru I Produse în semestrul II
a P P P P P P
1 2 3 1 2 3
395 400 0 400 390 0
I
0 220 500 0 250 480
II
Zerourile în tabel indică faptul,că prima secţie nu confecţionează produsul Р3, iar a doua secţie nu
confecţionează produsul Р1. Produsele date se confecţionează din trei tipuri de materie primă S 1 , S 2 , S 3
Numărul unităţilor ficărui tip de materie primă utilizate la confecţionarea unei unităţi de fiecare produs
sunt date în următorul tabel:

Produse Materie primă

S1 S2 S3
Р1 5 3 4

Р2 2 6 3
Р3 1 4 2
E necesar de a stabili ce volum de fiecare tip de materie primă a fost utilizat de fiecare secţie pe
parcursul primelor două semestre.
Rezolvare. Folosind datele din primul tаbel, alcătuim matricele de producere a întreprinderii în
 395 400 0   400 390 0 
primul şi al doilea semestru: А =   şi В =   .
 0 220 500   0 250 480 
Pentru a afla volumul producerii în ambele semestre adunăm matricele А şi В:
 795 790 0 
А + В =   = С. Folosind datele din tаbelul 2 alcătuim matricea cheltuielilor
 0 470 980 
fiecărui tip de materie primă necesare pentru confectionarea unei unităţi de fiecare produs:
 5 3 4 
 
D =  2 6 3  . Pentru a determina, cîte unităţi de fiecare tip de materie primă au fost utilizate de
 1 4 2 
 
fiecare secţie pe parcursul primelor două semestre trebuie să calculăm produsul matricelor С şi D:
 3975  1580  0 2385  4740  0 3180  2370  0   5555 7125 5550 
CD =   =   .
 0  940  980 0  2820  1960 0  1410  1960   1920 4780 33700 
Răspuns: Pe parcursul primelor două semestre prima secţie a utilizat 5555 unităţi de materie primă S1,
7125 unităţi de S2 şi 5550 unităţi de S3; iar a doua secţie a utilizat 1920 unităţi de S 1 , 6740 unităţi de S2
şi 3370 unităţi de S3.
Să enumerăm proprietăţile principale ale operaţiilor cu matrice:
0
1 . А + В = В + А (А şi В sunt de aceleaşi dimensiuni);
2 0 . А + О = А (О – matrice nulă de aceiaşi dimensiune ca şi A);
3 0 . t(A + B) = tA + tB (t – оrice număr real);
4 0 . АЕ = EA= А (Е - matricea unitate de ordin egal cu cel al matricei А);
5 0 . А(В + С) = АВ + АС; (А + В)С = АС + ВС (dacă înmulţirea matricelor date este posibilă);
6 0 . (AB)C = A(BC).
Proprietatea 1 0 indică faptul, că operaţia de adunare a matricelor este comutativă, iar proprietatea 3 0
- că această operaţie este distributivă faţă de înmulţire la un scalar. Proprietatea 2 0 indică faptul, că
matricea nulă О este element neutru pentru operaţia de adunare a matricelor, iar proprietatea 4 0 - că
matricea unitate Е este element neutru pentru operaţia de înmulţire a matricelor. Proprietatea 5 0 exprimă
faptul, că pentru operaţia de înmulţire a matricelor are loc legea distributivă faţă de adunare, iar
proprietatea 6 0 - că operaţia de înmulţire a matricelor posedă proprietatea asociativă.
Notă. Menţionăm faptul, că pentru operaţia de înmulţire a matricelor nu are loc legea comutativă,
adică pentru două matrice arbitrare А şi В ce pot fi înmulţite între ele avem, că: АВ  ВА ( exemplul 5).
Dacă însă am determinat o pereche de matrice А şi В, pentru care are loc egalitatea АВ = ВА, atunci
aceste două matrice se numesc comutative.
Exemplul 6. În mulţimea numerelor reale să se determine toate matricele comutative cu matricea
 3 1   7 3   a b 
А 2 , unde А =   . Rezolvare. Calculăm: А 2 = АА =   . Fie В =   -
 2 0   6 2   c d 
o matrice comutativă cu А 2 . Atunci, conform definiţiei trebuie să se îndeplinească egalitatea А2В = BА2.
  7a  3c 7b  3d   7a  6b  3a  2b 
Calculăm mai întîi А 2 В =   , apoi В А 2 =   .
 6a  2c 6b  2d   7c  6d  3c  2d 
Egalăm elementele situate pe aceleaşi locuri în matricele А 2 В şi B А 2 şi obţinem următorul sistem de
7 a  3c  7 a  6b c  2b
7b  3d  3a  2b 3b  d  a
  c  2b
ecuaţii liniare:      .
 6 a  2 c  7 c  6 d  3c  2 a  2 d  a  d  3b
6b  2d  3c  2d c  2b
Astfel, am obţinut un sistem de ecuaţii liniare echivalent cu cel iniţial, care conţine două ecuaţii şi
patru necunoscute (detaliat sistemele de ecuaţii liniare vor fi examinate în paragraful 2). Acest sistem are
o infinitate de soluţii. Alegem două necunoscute în calitate de necunoscute libere (ele pot lua orice valori
reale), iar celelalte necunoscute le exprimăm prin cele libere. Fie b şi d – necunoscute libere, atunci
c = -2b, iar a = d – 3b.
 d  3b b 
Răspuns: B =   , b şi d  R.
  2b d 
Fie dată o matrice pătratică de ordinul n: А = ( a ij ) n n . O caracteristică importantă a unei matrice de
acest fel este determinantul ei. Pentru a defini determinantul matricei vom avea nevoie de cîteva noţiuni
preliminare.
Definiţia 3. Fie o mulţime ordonată ce conţine n elemente numerotate iniţial 1,2,…,n. Vom numi
permutare simplă schimbarea locului a două elemente ale acestei mulţimi. Numărul tuturor permutărilor
simple în rezultatul cărora se obţin mulţimi ordonate diferite ce conţin cîte n elemente din cele date
iniţial se numeşte permutări din n şi se notează Р n .
Evident Р2 = 2 = 2!. Dintr-o mulţime ce conţine trei elemente pot fi formate următoarele mulţimi
ordonate: (1 2 3), (1 3 2), (2 1 3), (3 1 2), (2 3 1) şi (3 2 1), adică Р 3 = 6 = 3!.
În caz general, folosind metoda inducţiei matematice, uşor se deduce formula următoare:
Р n = n! = 1  2  3   n .
Astfel, Р 5 = 1  2  3  4  5 = 120. În cele ce urmează vom considera pretutindeni, că ordinea iniţială a
elementelor unei mulţimi coincide cu cea naturală: 1,2,…,n.
Definiţia 4. Se numeşte determinant al matricei pătratice А = ( a ij ) n n sau determinant de
ordinul n numărul egal cu suma a n! produse ale elementelor matricei A luate numai câte unul din
fiecare linie şi fiecare coloană, câte n elemente în fiecare produs, (în faţa fiecărui produs se ia semnul
“+”, dacă numărul permutărilor simple necesare pentru a aduce mulţimea numerelor de ordine ale
coloanelor în corespundere mulţimii iniţiale a numerelor de ordine ale liniilor este par, sau semnul “-”,
dacă acest număr este impar).
Determinantul matricei А se notează detA, sau A . Forma generală a determinantului de
a11 a12  a1n
a 21 a 22  a 2 n
ordinul n este următoarea: detA = (1)
   
a n1 a n 2  a nn
Elementele a11 , a 22 ,…, a nn formează diagonala principală a determinantului, iar elementele a1n , ,…, a n1
- diagonala lui secundară.
a11 a12
Conform definiţiei 4, pentru determinantul de ordinul doi obținem: = a11a22  a12a21 .
a 21 a 22
Pentru determinantul de ordinul trei (el conţine 3! = 6 produse a câte trei elemente în fiecare) avem:
 a11 a12 a13
a 21 a 22 a 23 = a11a22a33  a12a23a31  a13a21a32  a13a22a31  a11a23a32  a12a21a33 (2)
a31 a32 a33
Observăm, că primele trei produse luate cu semnul “+” sînt formate din elementele situate pe
diagonala principală şi elementele ce corespund vîrfurilor a două triunghiuri cu bazele paralele ei, iar
celelalte trei produse luate cu semnul “-” sînt formate de elementele situate pe diagonala secundară şi
elementele ce corespund vîrfurilor a două triunghiuri cu bazele paralele acestei diagonale. Deaceia
această metodă de calcul a determinantului de ordinul trei se numeşte regula triunghiurilor.
Să motivăm semnele din faţa acestor produse. Mulţimile numerelor de ordine ale liniilor tuturor
produselor sunt ordonate la fel: (1 2 3). Scriem mulţimile numerelor de ordine ale coloanelor acestor
produse: (1 2 3), (2 3 1), (3 1 2), (3 2 1), (1 3 2), (2 1 3). Se observă uşor, că la primele trei
produse este necesar de un număr par de permutări simple pentru a aduce mulţimea numerelor de ordine
ale coloanelor în corespundere mulţimii numerelor de ordine ale liniilor (0, 2 şi 2), iar pentru ultimile trei
produse - de un număr impar de asemenea permutări (cîte o permutare).
Revenim acum la formula (2) de calcul a determinantului de ordinul trei. Aceleaşi şase produse se
obţin mai simplu, dacă aplicăm regula lui Sarrus. Pentru aceasta în partea dreaptă a determinantului
scriem primele două coloane ale lui şi calculăm cele 6 produse în felul următor: primele 3 produse cu
semnul “+” le obţinem înmulţind elementele de pe diagonala principală şi cele situate paralel acestei
diagonale în partea dreaptă a ei; ultimele 3 produse cu semnul “-” le obţinem analogic, înmulţind
elementele de pe diagonala secundară şi cele situate paralel acestei diagonale în partea dreaptă a ei. Să

    
ilustrăm schema aplicării regulii lui Sarrus:     
    
 
3 12 cos  sin 
Exemplul 7. Să se calculeze determinanţii: а) ; b) ;
1 5 sin  cos 
3 2 1
3 12 cos  sin 
c) 0 4 5 . Rezolvare: а) = 3  (5)  12  1 = - 27; b) =
1 5 sin  cos 
2 7 4
3 2 1
 cos   sin  = cos2  ; c)
2 2
0 4 5 = 3·4·4 + 2·5·2 + (-1) 0·(-7) + (-1) 4·2+ 2·0·4 +
2 7 4
+ 3 5·(-7) = 48 + 20 +8 + 105 = 181.
Notă. Calculul determinanţilor de ordin mai mare decât trei conform definiţiei 4 necesită un
volum foarte mare de calcule. Astfel, deja pentru determinantul de ordinul patru e necesar de calculat 4! =
=24 produse a câte 4 elemente în fiecare, iar pentru determinantul de ordinul cinci 5! = 120 produse a
câte 5 elemente în fiecare. Din aceste motive calculul determinanţilor de ordin mai mare decât trei nu se
efectuează conform definiţiei, ci folosind altă metodă, care se bazează pe proprietăţile determinanţilor.
Definiţia 5. Se numeşte minor al elementului a ij al unui determinant de ordinul n determinantul
de ordinul n-1, care se obţine din determinantul iniţial după înlăturarea din el a liniei i şi coloanei k.
Se numeşte complement algebric al elementului a ij al unui determinant minorul acestui element luat cu
semnul “+”, dacă i + j este un număr par sau cu semnul “-”, dacă i + j este un număr impar.
Minorul elementului a ij se notează М ij , iar complementul lui algebric prin А ij . Conform definiţiei 5, are
loc egalitatea: А ij = (-1) i j М ij .
1 2 3
Exemplul 8. Fie dat determinantul 4 5 8 . Să se calculeze М 21 , М 33 , А 22 şi А 21 .
0 3 1
Rezolvare. Pentru a calcula minorul М 21 eliminăm din determinant linia 2 şi coloana 1:
2 3 1 2
М 21 = = - . Analogic obţinem, că М 33 = = -3. Calculăm apoi complemenţii
3 1 4 5
1 3
algebrici: А 22 = М 22 = = 1 şi А 21 = - М 21 = 7.
0 1
Mai jos vom expune proprietăţile determinanţilor de ordinul n:
1. Determinantul unei matrice A este egal cu determinantul matricei transpuse ei, adică detA = detA T .
2. Determinantul este egal cu suma produselor elementelor unei linii (сoloane) la complemenţii algebrici
n n
corespunzători acestor elemente, adică detA = a
i 1
ij Aij = a
j 1
ij Aij . Această proprietate importantă

reprezintă o metodă universală de calcul a determinanţilor de orice ordin.

3. Factorul comun al elementelor unei linii (сoloane) a determinantului poate fi scos în faţa simbolului
acestui determinant.
4. Determinantul de ordinul n este egal cu zero, dacă se îndeplineşte una din următoarele condiţii:
а) toate elementele unei linii (сoloane) a determinantului sunt egale cu zero;
b) două linii (сoloane) a determinantului coincid; adică conţin aceleaşi elemente;
c) două linii (сoloane) sunt proporţionale, adică elementele unei linii (сoloane) sunt egale cu elementele
corespunzătoare ale altei linii (сoloane), înmulţite la un anumit număr;
d) o linie (сoloană) a determinantului reprezintă o combinaţie liniară a celorlalte linii (сoloane) ale lui,
adică elementele unei linii (сoloane) reprezintă o sumă a elementelor corespunzătoare ale altor linii
(сoloane), înmulţite în prealabil la anumite numere.
5. Dacă într-un determinant vom schimba locurile a două linii (сoloane), atunci trebuie să schimbăm
semnul determinantului în opus.
6. Valoarea determinantului nu se va schimba, dacă la elementele unei linii (сoloane) vom aduna
elementele corespunzătoare ale altei linii (сoloane), înmulţite în prealabil cu orice număr real.
7. Dacă fiecare element al unei linii (сoloane) a determinantului reprezintă o sumă algebrică a două
elemente, atunci determinantul este egal cu suma a doi determinanţi; primul determinant în linia (сoloana)
dată conţine primii termeni ai sumelor, iar al doilea determinant- termenii secunzi, celelalte linii (сoloane)
ale determinanţilor coincid cu cele ale determinantului iniţial.
8. Suma produselor elementelor unei linii (сoloane) a determinantului la complemenţii algebrici
corespunzători elementelor altei linii (сoloane) este egală cu zero.
9. Determinantul produsului a două matrice pătratice de ordinul n este egal cu produsului
determinanţilor acestor matrice, adică det(AB) = detA·detB.
Vom examina câteva exemple de calcul a determinanţilor, aplicând proprietăţile lor.
1 1 2 0
a b c
3 2 4 1
Exemplul 9. Să se calculeze determinanţii: а) a2 b2 c 2 ; b) .
0 3 1 2
a3 b3 c3
2 1 2 3
Rezolvare. а) Conform proprietăţii 3 scoatem în fața simbolului determinantului din prima coloană
elementul a, din a doua b, iar din a treia c. Apoi, folosind proprietatea 6, scădem de la coloana a doua şi
a b c 1 0 0
a treia prima coloană şi obţinem: a2 b2 c2 = abc a ba ca .
a3 b3 c3 a2 b2  a2 c  a2
După aceasta dezvoltăm determinantul obţinut după prima linie şi scoatem factorii comuni b-a şi c-a
1 1
din coloana a doua şi a treia și obţinem: abc(b  a)(c  a) = abc(b  a)(c  a)(c  b) .
ba ca
b) Pentru a obţine trei zerouri în coloana a patra a determinantului înmulţim linia a doua la 2 şi o adunăm
cu a treia, apoi înmulţim linia a doua la 3 şi o adunăm cu a patra. În rezultat, determinantul iniţial este
 1 1 2 0
1 1 2 1 0 0
3 2 4 1 13  3
egal cu: = ( 1) ( 1) 6 7
6
9 =  6 13  3 =  = - 42.
6 7 9 0 14 0
7 7 14 7 14 0
7 7 14 0
În acest exemplu determinantul de ordinul 4 a fost dezvoltat după coloana a patra și redus la un
determinant de ordinul trei. În determinantul de ordinul 3 prima coloană a fost adunată la a doua, apoi
prima coloană a fost înmulţită cu (-2) şi adunată la a treia. Determinantul obţinut a fost dezvoltat după
prima linie şi redus la un determinant de ordinul doi.
Notă. Proprietatea 2 despre dezvoltarea determinantului după linie sau coloană reprezintă o metodă
universală de calcul a determinanţilor de ordin superior (4, 5 etc.) prin reducerea lor la determinanţi de
ordin mai mic. Pentru aplicare eficientă a acestei proprietăţi şi micşorarea considerabilă a volumului
calculelor în prealabil este necesar de a anula toate elementele unei linii sau coloane (cu excepţia unuia),
apoi de a dezvolta determinantul după linia sau coloana în care au fost obţinute zerourile, aşa cum a fost
efectuat în exemplul 9 b).

Exerciţii şi probleme propuse spre rezolvare

 2 1 0   3 1 2   3 2 
       4 5 
1) Fie: А =  1 1 2  , B =  3  2 4  , C = 2 1  , D =   .
 1 2 1    3 5 1   1 0   1 3 
     
Să se calculeze: а) А – В; b) 3А + 2В; c) AB – ВА; d) ВС ; е) СD; f) СА; g) А3 ; h) B2 – А2 ; i) А(СD).
 3 4   4 2   4 0 
2) Să se rezolve ecuaţiile matriceale: а)   X -   =   ;
 1 5   1 7   0 1 
 2 5T  8 1   2 1 
b) X   =   + 3   ;
 37    2 2   2 0 
 2 1 3   1 0 
     2 0 
 ; d) X + X = =   .
2
c)  4 2 5  X =  6 5
 0 0 1   0 1   12 2 
   
3) În mulţimea numerelor reale să se determine toate matricele comutative cu matricea:
 3 1 0 
 3 1   2 4   5 2   
а) А =   ; b) B =   ; c) C =   ; d) D =  0 1 3  .
 2 4   0 2   2 5   0 0 1 
 
4) Să se calculeze An (n = 2,3,4,…) pentru următoarele matrice:
 1 1   0 k   cos   sin  
а) А =   ; b) А =   ; c) А =   .
 0 1   k 0   sin  cos  
5) La două întreprinderi А şi В se confecţionează patru tipuri de produse - Р 1 , Р 2 , Р 3 , Р 4 . În
primul semestru întreprinderea А a primit o comandă de producere în volum de 128 unităţi ale produsului
Р 1 , 205 unităţi Р 2 , 180 unităţi Р 3 şi 90 unităţi Р 4 , iar întreprinderea B a primit o comandă de producere
în volum de 145 unităţi ale produsului Р 1 , 110 unităţi Р 2 , 160 unităţi Р 3 şi 200 unităţi Р 4 . În al doilea
semestru comanda de producere a fost de două ori mai mare decît în primul. Produsele date se
confecţionează din trei tipuri de materie primă - S 1 , S 2 , S 3 . La producerea unei unităţi de Р 1 se
utilizează 4 unităţi de S 1 , 2 unităţi de S 2 şi 1 unitate de S 3 ; la producerea unei unităţi de Р 2 se
utilizează 2 unităţi de S 1 , 3 unităţi de S 2 şi 5 unităţi de S 3 ; la producerea unei unităţi de Р 3 - 1 unitate de
S 1 , 2 unităţi de S 2 şi 4 unităţi de S 3 ; iar la producerea unei unităţi de Р 4 - 4 unităţi de S 1 , 0 unităţi de S 2
şi 3 unităţi de S 3 . Să se determine, câte unităţi de fiecare tip de materie primă trebuie să procure
întreprinderile А şi В pentru ca să se îndeplinească comanda de producere.

5 1 cos x sin x a3 1 a
6) Să se calculeze determinanţii: а) ; b) ; c) ;
2 3  sin x cos x a  a 1 1
2

3 9 5 1 4 7 4 6 8 1 a a2
d) 4  3 8 ; e) 2 2  5 ; f) 9 3  2 ; g) 1 b b 2 ;
7 6 3 6 0 9  5  9 10 1 c c2
3 4 1 0 4 0 1 2
x y x y
2 5 2 1 3 1 1 1
h) y x y x ; i) ; j) ;
6 2 2 4 2 3 0 2
x y x y
3 2 1 4 0 1 1 5
1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 2 3 1 1 a 1 1
k) ; l) .
1 1 4 9 1 1 2a 1
1 1 8 27 1 1 1 3a
1 a a3 1 a a2
7) Să se verifice identităţile: а) 1 b b 3 = ( a  b  c) 1 b b 2 ;
1 c c3 1 c c2
1 x x2 x3
4  2x 2 7  5x 2 5  3x 2
1 y y2 y3
b)  2x 1  5x  3x = 0; c) = (y-x)(z-x)(k-x)(z-y)(k-y)(k-z).
1 z z2 z3
4 x7 5
1 k k2 k3
8) Să se rezolve ecuaţiile:
2 b b
x 1 a2 a  3
a) = 0; b) = 0; c) 1 1 3 = 0;
3 x4 1 2
b  10 1 1
1 1 2 3
x 1 x 2x  1
1 2  x2 2 3
d) 2x  8 2x  6 x  4 = 0; e) = 0.
2 3 1 5
2 3 4
2 3 1 9  x2
x 1 4
2 3 2 3 x
9) Să se rezolve inecuaţiile: a)  0; b) > 0; c)  2 2x 2 < 0.
x  5 6x 1 x2
4 x 4

Răspunsuri şi indicaţii

 12 5  4   9 7   14  9 
     
1) b)  9  1 14  ; c) matricea nulă de ordinul trei; d)  9 4  ; e)  9  7  ;
  9 16 1   0 1   4 5 
     
  11 12 8 
 
g)  4 15 16  .
  4 12 11 
 
 0,5 2 
 4 2   2 2   
2) а) X =   ; b) X =   ; c) X =  2 1 ;
 1 2    22 16   0 1 
 
 1 0   2 0 
d). X =   sau X =   .
 4 1   4 2 
 bd b   bd b   a c 
3) а)   , b şi d  R; b)   , b şi d  R; c)   , a şi c  R ;
  2b d   0 d   c a  5c 
 2a  c a b 
 
d)  0 c 3a  2b  , a, b şi c  R
 0 0 c 
 
 1 n   cos n  sin n 
4) a) An =   ; c) An =   ,
 0 1   sin n cos n 
6) b) 1; c) –1; d) 0 ; f) 0; g) (b-a)(c-a)(c-b); h) -2(x3+y3); j) -93; k) 0; м) 48; l) a(a-1)(2-a).
7) а) adevărat; b) adevărat; c) adevărat.
8) а) {-3; -1}; b) {-1,5; 1}; г) {0}; д) {-2; -1; 1; 2}.
9) a) x  (;1  ; b) x  (;1,5)  (1;) ; c) x  (;5)  (0;) .

A elaborat: conf.univ., d-r Iu. Baltag