ELENA TÎRZIMAN

Publicaţii seriale: aspecte privind prelucrarea în context

tradiţional şi electronic

I. SERIALE: DEFINIRE ŞI CARACTERISTICI

Publicaţiile seriale reprezintă o importantă sursă de informare şi cunoaştere pentru toate categoriile
de utilizatori. Serialele conţin în general, informaţia cea mai nouă dintr-un domeniu şi sunt deosebit de utile
în comunităţile ştiinţifice.
Noutatea este dată de frecvenţa actualizării informaţiilor. Pentru monografii, reeditarea şi actualizarea
informaţiilor constituie procedee dificile şi costisitoare şi mai ales, durează o perioadă relativ mare de timp
(de obicei câţiva ani). Pentru seriale, actualizarea se poate face la intervale foarte scurte de timp (chiar zilnic
în cazul ziarelor). Articolele din seriale sunt scurte şi focalizate pe un subiect îngust; astfel, cititorul cu
nevoi precise de informare va găsi informaţia potrivită mai rapid decât într-o publicaţie monografică. De
asemenea, serialele sunt adesea prima sursă de informare despre un subiect sau despre evoluţia unui
domeniu sau fenomen.
Utilizatorii apelează la seriale pentru a se informa în legătură cu noutăţile despre diverse "lucruri" şi
subiecte sau cu tendinţele din domeniile lor de interes şi apelează la monografi pentru a aprofunda
cunoştinţele promovate şi prezentate în seriale.
Serialele constituie cel mai imprtant vehicul pentru comunicarea globală a informaţiilor şi
reprezintă în acelaşi timp, o provocare pentru biblioteci.

I.1. Definiţia serialului

Literatura de specialitate din ultimele decenii a prezentat o multitudine de dispute legate de adoptarea
unei definiţii unanim acceptată privind publicaţiile seriale. Disputele nu sunt încă încheiate întrucât
continuă să existe punte de vedere diferite privind includerea sau neincluderea unor documente în categoria
serialelor.
Conform ISO 3297, serialul este o publicaţie, în orice media, constituită din părţi succesive şi având
de obicei o numerotare sau o indicaţie cronologică şi care intenţionează să apară o perioadă nedeteminată
de timp. Potrivit acestei definiţii, serialul nu se limitează la suportul hârtie (încă o dovadă că asistăm la
separarea informaţiei de suportul său). Indiferent de suport, un document este considerat serial, potrivit
definiţiei ISO, dacă întruneşte concomitent aceste trei condiţii: apare în părţi succesive, are o numerotare
sau indicaţie cronologică are o perioadă nedeterminată de apariţie.
Această definiţie este acceptată şi de standardul românesc pentru descrierea bibliografică a serialelor şi
aceasta este accepţiunea serialelor în literatura românească de specialitate. Din păcate, la noi când se vorbeşte
de seriale se face referire doar la serialele în forma tipărită.
Utilizare Internetului ca mijloc de informare şi de comunicare a modificat definiţia clasică a «publicaţiei
în serie» In spaţiul Internet se întâlnesc numeroase tipuri de publicaţii care, în dinamica şi evoluţia lor, adoptă
o structura bazată pe integrare. Nu este vorba de apariţii succesive ci de integrarea elementelor noi într-o
structură prestabilită sau altfel spus, fiecare nouă versiune este un supliment la cele deja existente.[1] Din
acest motiv, grupul de lucru IFLA privind serialele a adus în discutie termenul de «intagraţionist» pentru a
putea apoi da publicaţiilor seriale o definiţie cât mai apropiată de noua realitate impusă de contextul Internet.
Termenul «integraţionist» se defineşte ca fiind: «o resursă bibliografică care suportă adăugiri şi modificări
prin actualizări care nu se realizează separat ci sunt integrate în ansamblul acelui document»[2].
1
 Din această perspectivă, definiţia «publicaţiilor în serie» propusă de acest Grup de lucru IFLA, insistă
asupra utilizării noţiunii de «resursă continuă» considerând o publicaţe în serie ca fiind o resursă continuă
prezentă sub toate formele de publicare într-o succesiune de parţi distincte având o desemnare numerică sau
cronologică şi o existenţa nelimitată în timp[3].
Revistele profesionale, jurnalele electronice, repertoriile, rapoartele anuale, buletinele de informare
asupra unui eveniment, colecţiile monografice constituie potrivit acestei definiţii, publicaţii în serie. Admiţand
că publicaţiile în serie şi resursele integraţioniste se subordonează conceptului de «resursă continuă», Grupul
de Lucru propune schimbarea titlului normelor ISBD(S) în norme ISBD (CR) – International Standard
Bibliografic Description (Continuing Resource). Pentru a fi adoptată această modificare este nevoie ca
organismele care coordonează cele trei norme internaţionale principale privind catalogarea serialelor, să fie
de acord şi apoi să fie comunicată decizia la ISO.

I. 2. Clasificarea serialelor
1.Clasificarea IFLA:
a. Seriale autentice.
Revistele.
Ziarele.
Jurnalele, revistele de specialitate.
Seriile.
Anuarele.
Lucrările conferinţelor, congreselor.
b. Non-seriale.
Seriale temporale:
Pseudo-seriale:
Continuările

2. Clasificarea în funcţie de suport:

publicaţii seriale pe suport hîrtie;
publicaţii seriale pe suport netipărit;
publicaţii seriale electronice disponibile online

3. Clasificarea în funcţie de modalitatea de structurare a conţinutului:

publicaţii seriale cu structură lineară;
publicaţii seriale cu structură secvenţială;
publicaţii seriale cu structură hypertextuală;
publicaţii seriale cu structură hypermedia.

4. Clasificarea în funcţie de perioada de apariţie

publicaţii seriale cu apariţie încheiată;
publicaţii seriale care continuă să apară.

I.3. Tipuri de seriale.

a) Seriale autentice.
"Serial" este un termen generic ce desemnează o clasă numeroasă de documente ca: revistele, ziarele,
anuarele etc. În ultimii ani s-a făcut vizibil efortul specialiştilor (inclusiv al comisiei de specialitate IFLA)
de a grupa serialele în subtipuri pe baza unor caracteristici specifice (de frecvenţa a apariţiilor şi de
conţinut). Principalele categorii de seriale ar putea fi:
2
 Revistele. Un tip de serial, publicat la intervale regulate, mai frecvent decât un anual şi mai puţin frecvent
decât un bisăptămânal şi în care materialele prezentate se caracterizează printr-o varietate de conţinuturi şi autori
(atât în interiorul articolului cât şi de la un articol la altul). Frecvenţa unei reviste poate fi: bisăptămânală (cu o
apariţie la două săptămâni), lunară, bilunară, trimestrială, semestrială (apare de două ori pe an).
Ziarele. Un tip de publicaţie serială, ce apare la date şi intervale stabilite, de obicei zilnic, săptămânal
sau de două ori pe săptămână şi care prezintă evenimente şi discuţii pe puncte de interes general curent. În
mod excepţional, ziarele pot să apară de trei ori pe săptămână sau chiar mai puţin.
Jurnalele, revistele de specialitate. Seriale dedicate unui domeniu şi destinate cercetării şi învăţării.
Seriile. Un grup de publicaţii separate în legătură una cu alta dar purtând fiecare un titlu propriu
alături de titlul comun al întregului grupaj de documente (titlu seriei). Publicaţiile separate pot fi sau nu
numerotate. În interiorul unei serii pot fi atât monografi cât şi seriale. Seriilor li se atribuie ISSN (vezi zona
6 din ISBD).
Anuarele. Publicaţie ce ar trebui să apară anual dar frecvenţa unui asemenea tip de document poate
fi bianuală, trimestrială sau chiar la intervale de cinci sau mai mulţi ani.
Lucrările conferinţelor, congreselor. În funcţie de practica bibliotecilor pot fi considerate
monografi sau seriale şi tratate ca atare.

b) Non-seriale. IFLA distinge trei tipuri de documente pe care le consideră non-seriale:

Seriale temporale: o mixtură între o publicaţie serială şi o monografie. De exemplu: o enciclopedie sau
un catalog de bibliotecă prevăzut a fi publicat, completat sau suplimentat anual în volume separate.
Pseudo-seriale: o publicaţie reeditată frecvent, revizuită la anumite intervale de timp. Primul volum
este considerat a fi o monografie dar după multiple reeditări începe să fie privit ca un serial.
Continuările: o monografie publicată cu intenţia de a fi completată prin materiale prezentate în
părţi succesive şi publicate la intervale mari de timp. De exemplu: dicţionarele multi-volum, în cazul în
care volumele apar la intervale nedeterminate de timp.

I. 4. Caracteristicile serialelor
Continuitatea reprezintă un prim criteriu de definire a serialelor. Intenţia de apariţie pentru o
perioadă nedefinită de timp nu este întotdeauna clar exprimată la prima apariţie şi nu de puţine ori,
bibliotecarii se confruntă cu dificultăţi în a distinge un serial de o monografie.
Numerotarea este reprezentată de numărul şi/sau indicaţiile cronologice ale unui serial. Numerotarea
poate cu uşurinţă să creeze confuzii bibliotecarilor. documentul poate avea numere şi indicaţii cronologice;
sau numere sau indicaţii cronologice; doar indicaţii cronologice; menţiune de serie nouă. Un serial poate fi
identificat printr-un sistem simplu sau complex de numerotare (pot exista inclusiv desemnări de anotimp).
De asemenea, data poate să lipsească, poate fi incompletă, inexactă sau greşită.
Variantele de titlu. Titlul unui serial poate avea variante apărute pe acelaşi document (cum ar fi titlul
de pe copertă, titlul de pe frontispiciu, colontitlu) sau poate suporta modificări minore în cursul existenţei
acestuia.
Schimbările. Serialele se caracterizează prin instabilitatea lor. Foarte multe din elementele
bibliografice se pot schimba în decursul existenţei unui serial.
Schimbările de titlu pot fi minore sau majore. Schimbările de titlu considerate minore includ:
substituirea, adăugarea sau ştergerea articolelor, preoziţiilor şi conjuncţiilor; schimbări în flexiunea
cuvintelor. De exemplu: trecerea de la singular la plural sau invers. Schimbările de titlu majore sun t în
majoritatea cazurilor rezultatul schimbării obiectivelor serialului.

3
 Exemplu:
Journal of the economics of business, a fost redenumit în 1995: Internaţional journal of the economics
of business.
Alte schimbări se datorează faptului că un serial poate fi continuat de un alt serial; poate fuziona cu
unul sau mai multe seriale; se poate diviza în unul sau mai multe seriale; se poate separa sau poate fi absorbit
de un alt serial. De asemenea, un serial poate reveni la titlul său original după ce o perioadă de timp a
apărut sub un alt titlu.
Alte tipuri de schimbări pot afecta: structura documentului (de multe ori datorită instituţiei sub
auspiciile căreia se realizează serialul); datele de imprimare (editorul) distribuitorul, tipografia, locul
tipăririi); mărimea sau dimensiunile serialului; frecvenţa; sistemul de numerotare, etc.
O schimbare majoră o constituie schimbarea suportului, a formei de prezentare. Odată cu
dezvoltarea noilor tehnologii, serialele sunt adesea transpuse din forma tradiţională, tipărită în forme
netipărite: microformate, casete audio-video, CD-ROM, documente electronice disponibile online prin
reţele computerizate. Se observă că multe seriale sunt disponibile în mod curent în multiple versiuni:
tipărită, pe CD-ROM, în baze de date online.
Comparativ cu o monografie, un serial implică un angajament pe termen lung, de ordinul anilor sau
chiar al zecilor de ani.
Selecţia, achiziţia, prelucrarea, prezervarea – conservarea, comunicarea documentelor sunt procese
ce se organizează diferit pentru seriale faţă de monografii. Managementul colecţiilor de seriale trebuie să
ţină cont de toate caracteristicile serialelor; să dezvolte acest tip specific de colecţie în cât mai deplin acord
cu obiectivele bibliotecii şi nevoile utilizatorilor iar decizia să fie cât mai responsabilă. Erorile (în special
cele de selecţie şi achiziţie) sunt mult mai greu de corectat.

[1] vezi de exemplu la orice jurnal electronic adăugarea unui alt numar la colecţia deja constituită sau în unele cazuri, actualizarea site-
urilor publicaţiilor poate duce la o altă variante a publicaţiei; un alt conţinut aflat la acceaşi adresă.

[2] PARENT, Ingrid. Normes des publications en série en convergence: développements concernant les
ISBD(s) http://www.ifla.org/IV/ifla66/66cp.htm

[3] ibidem.

4
5