I.

TELEMAGAZINUL ÎN CONTEXTUL EMISIUNILOR TV

Obiective de referință:

1. Noţiunea de emisiune magazin audiovizuală.

2. Premizele şi scopul apariţiei emisiunilor magazin TV.

1. Noţiunea de emisiune magazin audiovizuală

Funcţia de cunoaştere a televiziunii se realizează în diferire genuri şi formate, iar menirea

acesteia rezidă în a furniza auditoriului cunoştinţe din domeniile culturii şi ştiinţei, de a se
poziţiona ca un liant între cunoaştere ca valoare şi conştiinţă ca facultate umană. Scopul principal
al unui astfel de demers jurnalistic este de a-i ajuta pe telespectatori să-şi formeze o viziune
obiectivă asupra lumii înconjurătoare. Arealul unei astfel de emisiuni tv specializate cuprinde
tematici tradiţionale cum ar fi ştiinţa, arta, istoria, călătoriile, iar mai recent – realizări sau fapt
divers din domenii de activitate umană datorate progresului tehnico-ştiinţific sau valorificate din
spectrul tot mai vast al interesului manifestat de un consumator de tv educat în spiritul societăţii
de consum. Intuind apetitul tot mai accentuat al auditoriului pentru faptul divers, pentru
curiozităţi sau necunoscut, în ultimele decenii TV au produs un număr impunător de emisiuni sau
seriale de emisiuni consacrate diferitor cercetări para-ştiinţifice, investigaţii proprii ale
studiourilor vis-a-vis de fenomene misterioase. Astfel s-au încetăţenit versiunile create de
televiziuni despre fenomenele respective.
Invazia Telemagazinelor a început în anii ‘60-70 ai secolului trecut. Multe dintre ele s-au
menţinut în formula iniţială clasică de trecere în revistă, textul de liant reducându-se la motivaţii
sau concluzii sumare, expuse într-o formulă stilistică agreabilă şi care să trezească curiozitatea;
altele au evoluat, aşa precum menţionează şi investigatorii genului, în dezbateri, analize sau talk-
show-uri. Vă prezentăm doar câteva exemple relevante în acest context.
Ancheta magazin este specifică emisiunilor de culturalizare de masă, având de regulă subiecte
care nu sunt circumscrise actualităţii imediate. Ele vin să explice unele fenomene, evenimente
sau întâmplări cu un anumit grad de interes cultural sau de divertisment.
Un alt areal al cunoaşterii prin televiziune îl reprezintă informaţia de agrement (despre
călătorii, istorie, cultură etc.) Auditoriul TV de cunoaştere şi agrement se segmentează în funcţie
de valorile de bază, împărtăşite de membrii grupurilor sociale. În acest context, posturile TV
orientate spre segmente de auditoiu-ţintă devin un indicator de succes al dezvoltării culturale,
creează ideologia culturală și exprimă punctul de vedere al membrilor săi. Asemenea funcţii
educative efective sunt realizate posturile TV orientate spre reflectarea practicilor de petrecere a
timpului liber: TV despre vânătoare, pescuit, automobile, computatoare etc. Astfel iau naştere
emisiuni magazin specializate.
Pentru subiectele Magazinului este caracteristică legătura spaţial-temporală sau tematică a
materialelor prezentate. Nu este deloc întâmplător faptul că, în majoritatea cazurilor, aceste
emisiuni sunt difuzate cu o periodicitate ciclică stabilă, de obicei săptămânal.
Autorul emisiunii Magazin îşi propune ca sarcină :
- să trezească interesul auditoriului pentru subiectele prezentate ;
- să convingă telespectatorii că aceste subiecte sunt importante pentru ei ;
- să ofere subiecte-prognoze ;
- să prezinte subiecte-soluţii ;
- să proiecteze subiecte care l-ar ajuta pe telespectator să-şi formeze abilități de-a face
coonexiuni şi de a-şi dezvolta aptitudini.
Faptul că emisiunile Magazin sunt difuzate cu o anumită periodicitate se răsfrânge asupra
modului de selectare a temelor, subiectelor, precum şi asupra caracterului şi profunzimii
analizei lor. În procesul de realizare a unui Magazin săptămânal autorul are mai mult timp la
dispoziţie pentru a le identifica, din întregul flux de evenimente şi fapte, pe cele mai
relevante şi interesante pentru telespectatori sau ascultători, de a le analiza şi generaliza. În
cazul în care intervalele de timp care despart o emisiune la alta sunt prea mari, realizatorul
emisiuni va avea deja în faţă un auditoriu care cunoaşte destule despre evenimentele
selectate, pentru a constitui obiectul trecerii lor în revistă. Sarcina jurnalistului este de a
folosi acest răstimp pentru a identifica legături, încă necunoscute telespectatorului, dintre
aceste evenimente şi, astfel, de a capta atenţia lui.
Din cele expuse mai sus deducem că o noţiune cuprinzătoare a emisiunii audiovizuale
magazin în formulă de gen jurnalistic ar fi urmatoarea : Emisiunea Magazin este o trecere în
revistă a evenimentelor de actualitate sau atemporale, autorul sau prezentatorul ei fiind
liberi în a-şi expune punctul de vedere asupra subiectelor inserate, a justifica motivul
includerii lor în emisiune ; de sine stătător sau împreună cu invitaţii săi pot sugera sau
impune o abordare solidară a importanţei acestor subiecte, educând astfel o conştiinţă
socială axată pe cunoaştere sau pe abordarea unui anumit mod de viaţă, bazat pe educaţie
şi pe o cultură interioară alimentată de convingeri.

2. Premizele şi scopul apariţiei emisiunilor magazin TV

Cercetătorii proceselor mediatice, elaborând principii de clasificare a genurilor
jurnalistice, consideră că emisiunile magazin reprezintă un produs audiovizual ce îmbină în
sine elemente specifice mai multor genuri – şi aceasta după mai bine de o jumătate de secol
de prezenţă a formatului de emisiune respectiv la posturile de radio şi de televiziune de pe
mapamond. Astfel, savantul francez Patrick Charaudeau în articolul „Les conditions d'une
typologie des genres télévisuels d'information" (revue Réseaux n°81, CNET, Paris, Janvier-
Février 1997), realizând o tipologizare a genurilor conform diferitor moduri discursive
(faptul relatat, faptul comentat, faptul provocat), inclusiv prin invocarea statutului
jurnalistului raportat la fapt, conchide că în acest context: „Ceea ce profesioniştii media
numesc Magazin este din acest punct de vedere un gen hibrid, care îmbină reportaje, anchete
şi dezbateri.”
Charaudeau aduce şi câteva exemple de astfel de structuri „hibride”: „Magazinele, de
exemplu, pot fi dominate de discuţii însoţite de un rezumat al ştirilor din săptămâna care se
termină (cum ar fi emisiile de 7/7 la TF 1), uneori se construiesc pe dezbatere ca dominantă
cu inserturi de micro-reportaje (cum ar fi emisiile gen Bulion de la France 2), altele pun în
prim plan un reportaj amplu însoţit de câteva analize realizate în platou (cum ar fi emisiile de
tipul Envoyé spécial) sau interviuri (cum ar fi revista de istorie: Brûlures de l'Histoire,
Histoire parallèle, Mercredis de l'Histoire). Uneori Magazinele echilibrează în sine aceste
formule diferite (La marche du siècle sau diverse Magazine economice).
Cercetătorul rus А. Тертычный în „Жанры периодической печати”, la fel acreditează
ideea provenienţei genurilor mixte din combinaţii de elemente specifice celor clasice. Acesta
le mai numeşte pe primele „genuri sintetice”, aducând drept exemplu „corespondenţa-
interviu” sau „conversaţia-dare de seamă”. Cercetătorul Л. Дмитриев în „Телевизионные
жанры” elaborează şi el o sinteză a genurilor mixte, doar că le numeşte formate de emisiuni
televizate.
Alexandru Bohanţov, dr. professor la ULIM, ataşează acest gen de emisiuni jurnalismului
specializat (demers jurnalistic – de informare, de opinie – aprofundat, într-un domeniu sau
altul – politică, economie, medicină, cultură, arte, literatură, ştiinţe, sport etc.).
În opinia lui Patrick Charaudeau, acest amestec de genuri (melange de genres) îşi are
explicaţia în dinamica schimbărilor ce se atestă în relaţia televiziunii cu telespectatorul. În
primul rând, devine tot mai dificil de a evalua în parametri de standard gradul de angajament
şi nivelul de prezenţă a jurnalistului în construcţia enunţului mediatic. Iar acest „libretinaj”
relativ a alimentat tendinţa de creare a iluziei unei televiziuni de contact, prietenie, coluziune
(înţelegere secretă între două părţi), spre deosebire de televiziunea veche, care a respectat o
anumită distanţă între mass-media şi public.
Amestecul de genuri, continuă Charaudeau, a construit o televiziune a „hibrizilor” în
opoziţe cu televiziunea de altădată care se caracteriza prin separarea distinctă a speciilor
jurnalistice. Corespunzător, a cucerit teren tendința de a furniza un flux constant de programe
de televiziune care se succed, creând un univers uniformizat în care toţi telespectatorii ar
putea să se regăsească şi să se simtă în „familie“.
Menţionând, însă, rolul important al „discursului cuvintelor” (mesajul textual),
cercetătorul sugerează idea că emisiunea clasică Magazin ar fi putut porni de la rubricile de
autor, numite de el sub-genuri, care reflectă „mai bine combinaţia unui mod discursiv şi un
anumit tip de temă care s-ar afla într-o secţiune (în secţiunea Cultură: cinema, teatru, arte
vizuale).”
În opinia noastră, la o anumită etapă de personificare a discursului specializat, rubricile
au depăşit cadrul semiautonom şi au devenit emisiuni de sine stătătoare monotematice sau
politematice gen Magazin. Alte emisiuni specializate din aceeaşi categorie au apărut pe
micile ecrane ca proiecte de autor, urmărind scopuri cognitive, educative, de popularizare a
ştiinţei sau de divertisment.
Emisiunea Magazin devine o formulă de contact familiar, personalizat şi de asimilare
solidară a subiectelor propuse, de cele mai multe ori anticipând interesul telespectatorului
petru anumite teme sau subiecte.
Observăm că, deşi televiziunea încearcă să lanseze emisiuni care să adune în faţa
micului ecran un public neeterogen, formula de Magazin specializat în popularizarea ştiinţei,
de cunoaştere, educaţie, de fapt divers sau de hobby este totuşi cea mai apropiată de
mentalitatea individului recunoscător celor care îi satisfac curiozitatea şi interesul strict
personal. El abandonează spectacolul în favoarea educaţiei în formulă tradiţională – una mai
monologică şi doar în anumite segmente de interes – dialogică.
Bibliografie
1. Jonatahan Bignell, Jeremy Orlebar, Manual practic de televiziune, Polirom, 2009
2. Zeca-Buzura Daniela, în Totul la vedere. Televiziunea după Big Brother, Polirom,
2007
3. Charaudeau Patric, Les conditions d'une typologie des genres télévisuels
d'information (revue Réseaux n°81, CNET, Paris, Janvier-Février), 1997
4. Журналистика сферы досуга. Под общей редакцией Л.Р.Дускаевой, Н.С.
Цветовой, Cанкт-Петербургский государственный университет, Высшая школа
журналистики и массовых коммуникаций. Санкт-Пeтербург, 2012.