I.

EMISIUNILE DE DIVERTISMENT LA TELEVIZIUNE

Obiective de referință:
1. Definirea divertismentului
2. Sarcinile divertismentului tv
3. Tipologia emisiunilor de divertisment

1. Definirea divertismentului
În linii generale, noțiunea de divertisment TV este una abstractă, ambiguă, pentru că există o
gamă de caracteristici pe care trebuie să le întrunească o emisiune pentru a fi numită de
divertisment. Spre exemplu: reality-show-ul se evidențiză prin emoție și realiatte, talk-show-ul se
caracterizează prin dorința de a privi cu calm problemele altor persoane, show-urile și testele TV
se evidențiază prin curiozitate, dorința de a afla mai multe. Astfel, concluzionăm că un program
de divertisment nu poate fi numai distractiv.Astfel, emisiunile de divertisment sunt programe de
televiziune care reprezintă o formă și un mod de a petrece timpul liber, combinând emoțiile,
umorul, plăcerea, confortul emoțional și relaxarea.
În lucrarea Despre libertatea cuvintului ca mit P. Charaudeau și R. Ghiglione preiau de la U.
Eco doi termeni ce desemnează vârstele televiziunii paleo și neoteleviziunea. Divertismentul a
grăbit trecerea de la paleoteleviziune, în care accentul se punea pe discurs, informare şi formare
şi a deschis calea către neoteleviziune, caracterizată de majoritatea cercetătorilor ca fiind un
proces de seducţie şi captare a telespectatorului. De aceea, nu trebuie uitat faptul că că una din
funcţiile primordiale ale televiziunii, ca de altfel a mass-media în general, este cea de
culturalizare. În epoca ,,digitalizării”, funcţia aceasta este lăsată în umbră, iar cea care predomină
în cele mai multe posturi TV este funcţia de divertisment. Divertismentul TV oferă publicului
programe care reprezintă o formă și o metodă de petrecere a timpului liber, conceput pentru
reacția emoțională a publicului asociată cu obținerea plăcerii și confortului emotional.
Рrofesorul rus A.C.Kozlov, menționează că divertismentul TV se consideră unul dintre cele mai
importante și căutate segmente de pe piața media. Majoritatea telespectatorilor au un interes
crescut față de divertismentul TV deoarece îl înțeleg ca pe ceva:
- este amuzant;
- în marea majoritatea cazurilor este conceput pentru un spectator cu un nivel redus de cultură;
- este scandalos, exploatează laturile întunecate a conștiinței umane și face apel la instincte;
- este tranzitoriu, adică nu poartă o încărcătură semantică specială, fie poartă însă în cantități
foarte mici, iar această semnificație/valoare rămâne în memoria publicului doar o perioadă.
2.Sarcinile divertismentului tv
Emisiunea de divertisment este un produs complex care, fiind ușor de digerat, se află în topul
preferințelor consumatorilor de media. Contrar „ușurinței” sale, însă, pentru a realiza
divertismentul este nevoie de resurse tehnice, artistice și umane deosebite. Iar în cazul
televiziunilor la toate acestea se adaugă locații, platouri de filmare și scenarii minuțioase pentru
fiecare minut de emisie. Ele pot fi realizate la televiziune, radio, iar mai nou – și online. Acest
produs media se consumă mult mai ușor decât o știre, un reportaj sau un interviu, dar cere mai
multe investiții de timp și umane.
Divertismentul aduce publicului subiecte din cele mai diverse domenii – de la cultură şi
fenomene sociale până la distracţie pură. Totuși, și acest gen de informații trebuie să fie veridice,
fără manipulări şi mesaje denaturate. Căci, după emisiunile informative, divertismentul TV și
radio are cea mai mare importanță în formarea opiniei publice despre starea de lucruri în
societate. El aduce și informații, și bună dispoziție, și spirit, și sentimentul că trăiești viața, că îi
observi toate plăcerile ei, toate labirinturile ei, toate surprizele, așteptate și neașteptate. O
emisiune de divertisment îți aduce o gură de aer.
Una dintre cele mai importante caracteristici ale divertismentului TV este faptul că el este
orientat spre o gamă restrânsă de funcții, care vin să satisfacă unele nevoi ale publicului:
oferă emoții pozitive, ameliorează stresul, recrează și relaxează, reduce anxietatea, evadarea din
realitate, înțelegerea emoțională a umorului și satirei, oferă senzația de adrenalină, emoție
puternică.
Savantul R.I. Galushko, în cercetarea Западное телевидение и "массовая культура, vorbind
despre filme de televiziune cu mai multe serii, va enumera principalele semne ale aceluiași
spectacol de divertisment: acesta este „în primul rând fascinația poveștii, … un complot în
dezvoltare dinamică, intrigă, ritm energetic, umor, actori frumoși, atrăgători tinute etc”.
Divertismentul nu suportă nicio încărcătură utilitară, este autosuficient, dacă contrastați
divertismentul cu programele analitice și informaționale, putem vedea că în cele din urmă
accentul principal este pe relevanță, actualitate, eficiență.
3.Tipologia emisiunilor de divertisment
Cercetătorul rus Цвик В.Л. împarte emisiunile de divertisment pot fi împărțite în patru grupuri:
1.Sketch-show – rezidă într-un colaj din mai multe scene comice jucate de actori cu durata scurtă
de 3-5 minute fiecare. (Serviciul roman de comedie, Vacanta mare, Hanul moftangiilor, Maski
show, Gorodoc ).
2.Emisiuni umoristice adesea sunt cu participarea actorilor care interpretează miniaturi
umoristice, iar un exemplu bun este prestația lui Gheorghe Urschi de pe timpuri.
3. Stand up – show. Esența unor programe de acest fel este în apariția pe scenă a unui actor care
comunică liber cu publicul pe teme la modă, este amuzant și glumeț în funcţie de feed back-ul
spectatorilor. Exemple elocvente: Comedy club, Stand up.
4.Show-complex reprezintă un set specific de spectacole de scenă şi de cabaret, ca o regulă, de
natura muzicială. Scopul acestuia este în primul rând pentru recreere, de a oferi emoţii plăcute
telespectatorilor. În această categorie pot fi incluse aniversarile unor artisti, festivaluri, concerte
de gala, etc
Practica ne demonstrează că o mulţime de emisiuni considerate de divertisment au un
evident caracter „formativ”, „umanitar” (gen Teledon). Iar formatul acestora „copiază” modele
străine (europene, unele, de inspirație americană) ca spre exemplu: Dansez pentru tine, Românii
au talent (La France a un incroyable talent - Britain’s Got Talent), Vocea României - The Voice,
La plus belle voix -The Voice of Holland, X Factor, Next Star ori „ciclul Lazarov” şi aşa mai
departe. Astfel, din numeroasele surse consultate o clasificare comună regăsită la toţi autorii ne
arată că emisiunile de divertisment pot fi catalogate în următoarele tipuri:
- Reality-show
- Talk-show
- One man show
- Emisiuni concurs
- Show
- Infotainment
- Tombolele
Fiecare dintre proiectele de divertisment poartă cea mai importantă componentă semantică.
Talk-show-urile și programele de umor, cu toată frivolitatea lor, demonstrează telespectatorului
modele de comportament social acceptabile și inacceptabile, ce este aprobat de societate și ce
condamnă societatea. Victorinele și jocurile de televiziune cultivă abilitățile de leadership,
pragmatism și învață competitivitatea. Reality show-ul învață telespectatorul cum să
construiască relații în societate și cum să evolueze la „rece” realitatea înconjurătoare.
 Reality show-ul a devenit un fenomen de televiziune, care pune în fața telespectatorilor
situații dramatice sau umoristice, desprinse din viața reală şi ai cărui persoaneje sunt oamenii
obişnuiți şi actori profesionişti. Acest „gen hribid” de televiziune, cum a fost numit de Daniela
Zeca-Buzura, a adus pentru prima dată în atenția individului din fața televizorului subiecte tabu,
neexploarate pănă atunci ca sexul şi banii, apoi omului i s-a promis o experiență memorabilă,
unică cu trăiri intense iar schema clasică „emiţător – mesaj –media - mesaj mediatic - receptor, a
fost redusă deci la emiţător – mesaj – receptor”.
Talk show-ul îmbină în sine diferite genuri precum: interviuri, reportaje, confesiuni,
muzică, anchete etc, astfel încât să fie menținut interesul privitorului, tensiunea să fie cât mai
mare, iar efectul asupra publicului cât mai puternic și memorabil. Literatura de specialitate ne
spune că ,,moderatorul unui talk show are misiunea de a provoca, de a determina antagonisme,
de a declanşa o stare puternică de emoţie în rândul invitaţilor dar, mai ales, al publicului care
priveşte emisiunea.
One Man Show este un spectacol al prezentatorului. În literatura de specialitate este
menționat că acest gen este preluat din teatru, unde este foarte mult practicat din motive
economice (ieftin și nu este necesară o echipă prea mare). Este un gen foarte complicat, deoarece
totul este în mâna unui singur om, care trebuie sa posede un talent deosebit pentru a reuși să
mențină atenția publicului de unul singur pe tot parcursul emisiunii.
Emisiunile concurs - acestea finalizează obligatoriu cu o victorie a unui participant sau a
unei echipe, deci există o acerbă competiție, care are și un regulament. De aceia fiecare emisiune
care conține elemente de concurs are un regulament în unde sunt descrise condițiile concursului
pană în cele mai mici detalii. Exemple de astfel de emisiuni sunt o mulțime, iar printre cele mai
cunoscute sunt: ,,Cum să devii milionar”; ,,Vocea Romaniei”; ,,Moldova are talent”, etc.
Show-ul reprezintă ,,tetralizarea evenimentelor din viața publică, politică și culturală,
asociate mai ales cu estetica culturii de masă”. Exemple de astfel de emisiuni sunt: ,,Vedete la
bis”; ,,La Măruţă”; ,,Noră pentru mama”, etc.
Infotainment, acesta are la bază informație ( socială, politică, mondenă), care şi include, de
asemenea, conţinut de divertisment pentru a crește popularitatea produsului tv, deci pentru a
transmite informaţia la un număr cât mai divers de public. Acesta este o combinaţie perfectă de
informaţii și divertisment, iar un exemplu de astfel de emisiuni sunt ,,Bună dimineața”, ,,Cine
vine la noi”, difuzate la postul public de televiziune Moldova 1.
Tombolele TV sunt un produs de divertisment pe larg utilizat și care se bucură de un
succes evident pentru că mizează pe hazard, pe noroc, pe senzația de antrenare în ceva amplu.
Ele oferă sau stimulează:
-accesibilitatea tuturor
-capacitatea unei persoane de a-și evalua obiectiv cunoștințele
-dorința fiecărei persoane de a se îmbunătăți
-dorința firească de a câștiga fiecare persoană
-efectul complicității
-efectul de surpriză.
Acest produs TV se împarte în trei categorii de bază:
1.Prima categorie este cea în care prezentatorul interacționează de fiecare dată cu jucători noi,
necunoscuți.
2.A doua categorie este formată din jocurile în care un anumit număr de aceiași erudiți joacă cu
prezentatorul.
3.A treia categorie sunt programele în care are loc confruntarea între prezentator și public
(spectatori). .
Bibliografie
1.Bălăşescu Mădălina. Manual de producţie de televiziune. Iaşi: Polirom, 2003.
2.Charaudeau Patrick, Ghiglione Rodolphe.. Talk show-ul. Despre libertatea cuvântului ca mit.
Iași: Polirom, 2005
3.Zeca-Buzura Daniela. Totul la vedere. Televiziunea după Big Brother. Iași: Polirom, 2007
4.Zeca-Buzura Daniela. Jurnalismul de televiziune. Iaşi: Polirom, 2005.
5.Галушко P. И. Западное телевидение и "массовая культура" - М. , Изд-во МГУ, 1991
6. „Современное российское развлекательное телевидение” Козлов А.С, НАУЧНЫЙ
ВЕСТНИК МГТУ ГА № 182, 2012
7. Цвик В.Л. în Телевизионная журналистика: История, теория, практика: Учебное
пособие М., Аспект Пресс, 2004.