MULŢIMEA NUMERELOR

RAŢIONALE
 Fracţia; reprez. fracţiilor cu ajutorul unor desene
Fracţia reprezintă o pereche de numere întregi a şi b
a
scrise sub forma ,cu b ≠ 0, unde a este numărătorul fracţiei
b
şi n este numitorul fracţiei.
Numitorul unei fracţii arată în câte părţi egale a fost
împărţit întregul, iar numărătorul arată câte dintre aceste
părţi se iau în considerare.
Obs.: 1. Numitorul unei fracţii nu poate fi 0.
2. 0  0, () b  0 .
b
a
3.  a, () a  Z
.
1
Fracţiile pot fi reprezentate cu ajutorul unor desene.
1
Exemplu: Fracţia poate fi reprezentată prin următoarele
2
desene: 1
2
 Amplificarea şi simplificarea fracţiilor
A amplifica fracţia a,cu b ≠ 0, cu numărul natural nenul n,
înseamnă a înmulţi şi bnumărătorul şi numitorul cu n.
Prin amplificare, se obţine o fracţie egala cu cea dată.
Notăm: n )
a na

b nb
Fie n ≠ 1 un divizor comun al numerelor naturale a şi b,
b ≠ 0.
A simplifica fracţia a,cu b ≠ 0, cu numărul natural nenul n,
b
înseamnă a împărţi şi numărătorul şi numitorul la n.
Prin simplificare, se obţine o fracţie egala cu cea dată.
Notăm: a ( n a : n

b b:n
Fracţia a se numeşte ireductibilă dacă a şi b nu au divizori
b
comuni diferiţi de 1 (aN, b N*)
 Fracţii echivalente
a c
Fracţiile şi (a,cN şi b,dN*) se numesc
b d
a c
echivalente şi scriem  dacă ad = bc.
1 b 2d 1 2
Exemplu: Fracţiile şi sunt echivalente şi scriem 
5 10 5 10
deoarece 110 = 52. Putem indica o infinitate de fracţii
1 a
echivalente cu fracţia (toate fracţiile de forma , a N*).
5 5a
Obs.: Prin amplificarea sau simplificarea unei fracţii cu un
număr natural
2)
nenul, obţinem
3)
fracţii 4echivalente.
) 5)
1 2 1 3 1 4 1 5
Exemple: 2  4 
2 6 2 8
 
2 10
(2 (3 (2 (2 (2 (2 (3
36 18 6 144 72 36 18 9 3
       3
30 15 5 48 24 12 6 3 1
 Noţiunea de număr raţional
Toate fracţiile echivalente cu o fracţie dată reprezintă
un număr raţional.
a
Exemplu: În exemplul de mai sus, toate fracţiile de forma
5a
(a N*) reprezintă numărul raţional 0,2.
Numerele raţionale sunt numere reprezentate fie cu
ajutorul fracţiilor ordinare, fie cu ajutorul fracţiilor
zecimale.
a
Fracţia ordinară b, aN, bN* este:
- subunitară dacă a < b;
- echiunitară dacă a = b;
- supraunitară dacă a > b.
Cu ajutorul algoritmului de împărţire a numerelor
a
naturale, deducem că orice număr raţional pozitiv (aN,
b
bN*) se reprezintă sub formă de fracţie zecimală.
 Dacă a , aN, bN* atunci numărul a se
 a0 , a1a2 a3 ...
numeştebpartea întreagă a lui a , iar 0, a a a ... se numeşte
0

partea zecimală a sa. Deci o fracţie b zecimală

1 2 3
este formată
dintr-o parte întreagă şi o parte zecimală, despărţite de
virgulă.
Fracţiile zecimale pot fi:
- fracţii zecimale finite (1,32; 0,08; 2,89)
- fracţii zecimale periodice simple (1,(3); 0,(31))
- fracţii zecimale periodice mixte (1,2(3); 2,5(61))
Fracţiile zecimale finite se obţin atunci când în algoritmul

de împărţire apare un rest parţial 0. O fracţie ordinară al

cărei numitor este o putere a lui 10 se scrie ca fracţie
zecimală finită punând o virgulă la numărător astfel încât
numărul cifrelor din dreapta virgulei să fie egal cu
exponentul lui 10 de la numitor.
 Fracţiile zecimale în care una sau mai multe zecimale se
repetă de o infinitate de ori se numesc fracţii zecimale
periodice. Fracţiile la care perioada urmează imediat după
virgulă se numesc fracţii zecimale periodice simple. Fracţiile
la care perioada nu urmează imediat după virgulă se numesc
fracţii zecimale periodice mixte.
a
Fracţia ordinară ireductibilă al cărei numitor are numai
b
factori primi diferiţi de 2 şi de 5 se transformă într-o fracţie
zecimală periodică simplă, perioada având cel mult b-1
cifre. a
Fracţia ordinară ireductibilă b al cărei numitor are pe
lângă alţi factori şi cel puţin unul dintre factorii 2 şi 5 se
transformă în fracţie zecimală periodică mixtă.
Exemple: 1  0, 142857  41
 2,733333......  2,7 3
7 15
 Orice fracţie zecimală finită sau periodică, cu perioada
diferită de (9), reprezintă un număr raţional (din care provine
prin algoritmul de împărţire).
Regulile de mai jos arată cum putem determina acest
număr raţional. Este suficient să considerăm doar cazul când
partea întreagă este pozitivă.
a) Dacă a0 N şi a1 , a2 ,..., ak sunt cifre, atunci
a1a2 ...ak
a0 , a1a2 a3 ...ak  a0 ( în partea dreaptă, a1a2 ...ak reprezintă
100
 ... 0
k zerouri

numărul format cu cifrele a1 , a2 ,..., ak , în această ordine.

b) Dacă a0N şi a1 , a2 ,..., a p sunt cifre, atunci
a1a2 ...a p
a0 , (a1a2 a3 ...a p )  a0
99
 ...
9
p cifre
c) Dacă a0N şi a1 , a2 ,..., ak1 , ak ,..., ak  psunt cifre, atunci
a1a2 ...ak 1ak ...ak  p a1a2 ...ak 1
a0 , a1a2 a3 ...ak1 (ak ak 1 ...ak  p )  a0
        99
 ...
 9 00
 ...
0
k 1cifre p 1cifre
p  1 cifre k  1cifre

Mulţimea numerelor raţionale se notează

Q = { a | aZ, bZ*}
b
 Compararea fracţiilor
Pentru a compara două numere raţionale pozitive
reprezentate prin fracţii ordinare, avem următoarele
situaţii:
- dintre două fracţii cu acelaşi numitor, este mai mare
fracţia cu numărătorul mai mare.
a c
dacã a  b atunci  , () a,b  N, c  N*
b b
3 5 37 25
 ;  ;
11 11 123 123
- dintre două fracţii cu acelaşi numărător, este mai mare
cea cu numitorul mai mic.
a a
dacã b  c, atunci  , () a,b, c  N*
b c
19 19 145 145
 ;  ;
27 135 329 312
 Pentru a compara două numere raţionale pozitive
reprezentate prin fracţii care au numărătorii şi numitorii
diferiţi, procedăm astfel:
- aducem fracţiile date la acelaşi numitor;
- comparăm numărătorii;
- este mai mare numărătorul reprezentat prin fracţia care
are numărătorul mai mare.
7 5 2 5
3 1 21 5 13 5 26 25
   ;    ;
5 7 35 35 15 6 30 30
 Aducerea la acelaşi numitor
Pentru a aduce la acelaşi numitor una sau mai multe
fracţii procedăm astfel:
- aflăm un multiplu al tuturor numitorilor, de regulă cel
mai mic, pe care îl numim numitor comun;
- calculăm câtul dintre numitorul comun şi numitorul
fiecărei fracţii;
- amplificăm fiecare fracţie cu câtul corespunzător.
17 13
Exemplu: ,
72 60 5
72  2  3 
3 2 17 85
  72,60   2 3
 32
 5  360 
 72 360
60  2  3  5
2
deci 6
13 78
360 : 72  5 
60 360
360 : 60  6
 Adunarea numerelor raţionale pozitive
Pentru a aduna două sau mai multe numere raţionale
pozitive reprezentate prin fracţii ordinare avem următoarele
situaţii:
- dacă fracţiile ordinare au acelaşi numitor adunăm
numărătorii şi păstrăm numitorul comun.
a1 a2 a3 an a1  a2  a3  ...  an
   ...  
m m m m m
- dacă fracţiile ordinare au numitori diferiţi vom aduce mai
întâi fracţiile la acelaşi numitor, iar apoi vom proceda ca
mai sus.

Exemple:    3
4
7 5 12 3 5 7 15
  
16 16 16 4 8 8 8 8
4
9  11 36 55 36  55 91
6 3
7 15 6  7  15 28 
5 4
1 7 5 6 7
            
5 4 20 20 20 20 4 24 8 24 24 24 24 24 6
 Proprietăţile adunării numerelor raţionale pozitive:
1. Adunarea numerelor raţionale pozitive este asociativă,
adică pentru orice trei numere a , c , m Q are loc relaţia:
a c m (a,c,mN, b,d,n N*).

b d n
a c m
(  )  (  )
b d n b d n
2. Adunarea numerelor raţionale pozitive este comutativă,
adică pentru orice două numere a , c Q are loc relaţia:

a c c a b d
  
b d d b (a,cN, b,d N*).

3. Numărul raţional 0 este elementul neutru faţă de

adunarea
a numerelor raţionale a pozitive,a adică
a pentru orice
 Q
număr b au loc relaţiile: b  0  0  b  b (aN, b N*).
 Scoaterea şi introducerea întregilor din (în) fracţie

Fie un numă
a r raţional po zitiv reprezentat printr-o fracţie
, a  N,b  N *

supraunitară b . Pentru a scoate întregii din fracţie

efectuămateorema
 b  c  r , î0mp
 rărţbirii cu rest a lui a la b:
a bc  r r r şi avem:
  c   c unde c este câtul şi r restul.
b b r b b
c , c, r  N , b  N *
Dacă avem b pentru a introduce întregii în
fracţie procedăm astfel: păstrăm numitorul, iar numărătorul
se calculează înmulţind întregul cu numitorul şi adunând
numărătorul r. Deci: r b  c  r
c  c 
b)

b b b
25 4  6  1 1 1
  6  6
4 4 4 4
Exemple: 3 3 7  8  3 59
8  8  
7)

7 7 7 7
 Scăderea numerelor raţionale pozitive
Pentru a scădea două sau mai multe numere raţionale
pozitive reprezentate prin fracţii ordinare avem
următoarele situaţii:
- dacă fracţiile ordinare au acelaşi numitor scădem
numărătorii şi păstrăm numitorul comun.
a1 a2 an a1  a2  a3  ...an
a3
   ...  
m m m m m
- dacă fracţiile ordinare au numitori diferiţi vom aduce
mai întâi fracţiile la acelaşi numitor, iar apoi vom proceda
ca mai sus.
4
7 2 72 5 14  11 56 55 56  55 1
5
       
Exemple: 3 3 3 3 5 4 20 20 20 20
6 3
5 18 7 15 18  7  15 10 
2
3 7 5
       
4 24 8 24 24 24 24 24 12
 Înmulţirea numerelor raţionale pozitive
Pentru a înmulţi două sau mai multe numere raţionale
pozitive scrise sub forma de fracţie ordinară, căutăm
eventualele simplificări, iar apoi se înmulţesc numărătorii
între ei şi numitorii între ei.
3 9 2 1 3 1 3
Exemplu :   
8 6 42 8
4 2
Numerele raţionale reprezentate prin fracţii zecimale
(finite sau infinite) se transformă mai întâi în fracţii
ordinare iar apoi se înmulţesc.
Exemple: 1 2  0,75  5  75  5
3 3 100 4
6 25 3
0,6  0,25   
10 100 20
 Proprietăţile înmulţirii numerelor raţionale pozitive:
1. Înmulţirea numerelor raţionale pozitive este asociativă,
adică pentru orice trei numere a , c , m Q are loc relaţia:
a c m (a,c,mN, b,d,n N*).

a c m b d n
(  )  (  )
b d n b d n
2. Înmulţirea numerelor raţionale pozitive este comutativă,
adică pentru orice două numere a c are loc relaţia:
, Q 
a c c a b d
  
b d d b (a,cN, b,d N*).

3. Numărul raţional 1 este elementul neutru faţă de

înmulţirea
a numerelor raţionale a pozitive,
a a adică pentru orice
 Q
număr b au loc relaţiile: b 1  1 b  b(aN, b N*).

4. Orice număr raţional

a pozitiv nenul are un
b invers, adică
 Q
*
 Q
*

pentru orice număr b există numărul a astfel încât

 a b b a
   1
b a a b
5. Înmulţirea numerelor raţionale pozitive este
distributivă faţă de adunare şi scădere, adică pentru orice
a c m
numere b , d , n Q au loc relaţiile:
a c m a c a m a c m a m c m
(  )     (  )    
b d n b d b n b d n b n d n
a c m a c a m a c m a m c m
(  )     (  )    
b d n b d b n b d n b n d n
a a a
6. Pentru orice număr  Qau loc relaţiile:  0  0   0
b b b
 Ridicarea la putere cu exponent număr natural a unui
număr raţional pozitiv
a
Dacă  Q (aN, b N*) şi n  N \ {0,1} atunci
b
a n a n a a a
(
definim ( ) ca: b )    ...  .
b b b
    b
n factori
a
( ) 0  1, ()a, b  N *
b
Prin convenţie:
a a
( )1  , ()a  N , b  N *
b b

Reguli de calcul cu puteri:

a a
1. ( ) n  ( ) m  ( ba ) m  n , ()a, b  N * , n, m  N
b b
a n a m a ) m  n , ()a, b  N * , n, m  N , n  m
(
2. b ) : ( )  (
b b
 a
3. [( ) n ]m  ( a ) n  m , ()a, b  N * , n, m  N
b b
a c c
(  ) n  ( a ) n  ( ) n , ()a, b, c, d  N * , n  N
4. b d b d
 Împărţirea numerelor raţionale pozitive
a c
A împărţi numerele raţionale pozitive şi , (a  N , b, c, d  N )
*

b d
înseamnă a înmulţi prima fracţie cu inversa celei de-a
doua, făcându-se bineînţeles eventualele simplificări.
Deci: a : c  a  d  a  d , (a  N , b, c, d  N * )
b d b c bc
Inversul unui număr raţional pozitiv nenul reprezentat prin

fracţie ordinară se obţine schimbând între ei numărătorul şi

a b
numitorul. , a , b  N *

b a
Deci inversul lui este .
Obs.: 1. Numărul raţional 0 nu are invers.
a b
 dintre
2. Produsul 1 un număr raţional şi inversul său
b a
estea 1: b .
( )  1  , ()a, b  N *
b a
 Ordinea operaţiilor în Q+
Dacă într-un exerciţiu apar numai operaţii de acelaşi ordin,
acestea se efectuează în ordinea în care sunt scrise.
Dacă într-un exerciţiu apar operaţii de ordine diferite
efectuăm:
- în primul rând operaţiile de ordinul al III-lea (ridicarea la
putere);
- apoi operaţiile de ordinul al II-lea (înmulţirea şi împărţirea),
- în final, operaţiile de ordinul I (adunarea şi scăderea).
Dacă într-un exerciţiu apar paranteze, efectuăm:
- calculele din parantezele rotunde;
- apoi calculele din parantezele drepte;
- în final, calculele din acolade, respectând, de fiecare dată,
ordinea efectuării operaţiilor.