Divizibilitate.

Criterii de divizibilitate
 Cuprins
Divizibilitate
Proprietăţi ale divizibilităţii
numerelor naturale

Divizori proprii şi improprii

Numere prime
Cel mai mare divizor comun şi
cel mai mic multiplu comun

Numere prime între ele

Criterii de divizibilitate
Concluzii
Bibliografie
 Divizibilitate

Definiţie: Spunem ca numărul natural a se divide cu d, dacă există un număr c, astfel

încât a = d∙c Se mai spune: „a se divide cu b”, „b divide pe a“, „b este divizor al lui a”,
„a este multiplu al lui b”.
Exemplu: 30 se divide cu numărul 5, pentru că există un număr 6, astfel încât 30 = 5∙6.
 d|a se citeşte d divide a
 d|a există c, astfel încât a = d∙c, d şi a sunt numere naturale.
 a:d se citeşte a este divizibil cu d.
Divizor şi multiplu
Dacă d|a, atunci d se numeşte divizor al lui a şi a se numeşte multiplu al lui d.
Dn = mulţimea divizorilor lui n.
Exemple:
D6 = {1; 2; 3; 6}
D15 = {1; 3; 5; 15}
D12 = {1; 2; 3; 4; 6; 12}
D30 = {1; 2; 3; 5; 6; 10; 15; 30}
Multiplii lui 12:
M12 = {12; 24; 36; 48; 60; 72; ...}
Observaţii:
1) Mulţimea divizorilor unui număr natural nenul este o mulţime finită.
2) Mulţimea multiplilor unui număr natural nenul este o mulţime infinită.
 Proprietăţi ale divizibilităţii numerelor naturale

 Orice număr natural este divizibil cu 1, sau 1|a oricare ar fi a din N.

 Zero este divizibil cu orice număr natural, sau a|0, oricare ar fi a din N.
 Orice număr natural se divide cu el însuşi, sau a|a, oricare ar fi a din N.
(Reflexivitatea)
 Fie a şi b două numere naturale. Dacă a este divizibil cu b şi b este
divizibil cu a atunci a = b, sau dacă a|b şi b|a, oricare ar fi a, b din N.
(Antisimetria)
 Fie a, b, c trei numere naturale. Dacă b se divide cu a iar c se divide cu b
atunci c se divide cu a, sau dacă a|b şi b|c, atunci a|c, oricare ar fi a, b, c
din N. (Tranzitivitatea)
 Dacă un număr natural se divide cu alt număr natural, atunci primul se
divide cu toţi divizorii celui de-al doilea.
 Dacă un număr natural a se divide cu un număr natural m şi dacă un
număr natural b se divide cu acelaşi număr natural m, atunci şi suma lor
a + b se divide cu m sau dacă m|a şi m|b, atunci m| (a + b) oricare ar fi a,
b, m din N.
 Proprietăţi ale divizibilităţii numerelor naturale

 Dacă unul din termenii unei sume de două numere naturale se divide
cu un număr natural, iar celălalt termen nu se divide cu acel număr
natural, atunci suma nu se divide cu acel număr natural.
 Fie a, b şi m numere naturale, a > b. Dacă a se divide cu m şi b se
divide cu m atunci şi a – b se divide cu m sau dacă m|a şi m|b, atunci m|
(a – b) oricare ar fi a, b, m din N.
 Dacă un număr natural a se divide cu un număr natural m, atunci
produsul lui a cu orice număr natural se divide cu m, sau dacă m|a,
atunci m|a∙b, oricare ar fi a, b, m din N.
 Teorema lui Gauss. Dacă un număr natural divide produsul a două
numere naturale şi este prim cu unul dintre factori, el va divide celălalt
factor al produsului: a|bc şi (a,b) = 1 a|c.
 Algoritmul lui Euclid. Dacă m > n sunt numere naturale atunci (m,
n) = (n, m) = (m – n, n).
 Divizori proprii şi improprii

Orice număr este divizibil prin 1 şi prin el însuşi. Numărul 1 şi

numărul însuşi se numesc divizori improprii. Ceilalţi divizori ai
numărului se numesc divizori proprii.
Exemplu: D6 = {1; 2; 3; 6}; numerele 1 şi 6 sunt divizori improprii,
iar 2 şi 3 sunt divizori proprii.
 Numere prime

Numim număr prim orice număr natural mai mare decât 1, care are
numai divizori improprii.
Numerele prime sunt: 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29, 31...
Observaţie: Singurul număr prim şi par este 2.
Pentru a afla dacă un număr este prim sau nu, îl descompunem în factori
primi, adică îl împărţim la toate numerele prime cu care este divizibil. Dacă
este divizibil doar cu 1 şi cu el însuşi, atunci numărul este prim.
Această descompunere ne şi ajută să aflăm numărul divizorilor unui
număr natural n. Astfel dacă n este număr natural şi
pq
n  a  a  ...  a
p1
1
p2
2 q
atunci n are (p1 + 1)·(p2 + 1)·…·(pq + 1) divizori.
Suma divizorilor numărului n este dată de formula:
p q 1
a p1 1
1 a p 2 1
1 a 1
S n   1
 2
 ...  q

p1  1 p2  1 pq  1
 Cel mai mare divizor comun şi cel mai mic multiplu comun

Cel mai mare divizor comun al numerelor a şi b este cel mai mare număr la
care se împart exact şi a şi b. Cel mai mare divizor comun al numerelor a şi b se
scrie: c.m.m.d.c al numerelor a şi b sau (a;b)
1) (a; b) = d  b  d  b'
a  d  a'   (a', b' )  1


2) (a;b) = d  d|a şi d|b, oricare ar fi d' astfel încât d'|a şi d'|b  d'|d
Cel mai mic multiplu comun al numerelor a şi b este cel mai mic număr care
se împarte exact şi la a şi la b. Se notează: c.m.m.m.c al numerelor a şi b sau
[a;b]
1) [a; b] = m   m  a  m'

m  b  m'
2) [a; b] = m
 a|m şi b|m, oricare ar fi m', astfel încât a|m' şi b|m'  m'|m
Observaţie: Produsul a două numere naturale a şi b este egal cu produsul
dintre c.m.m.d.c şi c.m.m.m.c al lor: a·b = (a,b)·[a,b].
 Numere prime între ele

Definiţie: Două numere care au cel mai mare divizor comun 1, se numesc
numere prime între ele.
Observaţii:
1) Dacă a şi b sunt prime între ele, scriem: (a;b) = 1
2) Dacă un număr natural se divide cu două numere prime între ele, atunci
el este divizibil şi cu produsul lor.
Proprietate: Două numere consecutive sunt prime între ele.
Demonstraţie: Presupunem că d|a şi d|(a + 1)d|(a + 1 – a) d|1 (a; a + 1) = 1,
oricare ar fi numărul natural a şi numărul natural nenul d.
 Criterii de divizibilitate

CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 2
Un număr este divizibil cu 2 dacă ultima sa cifră este pară.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 3
Un număr este divizibil cu 3, dacă suma cifrelor sale este un număr divizibil cu 3.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 4
Un număr este divizibil cu 4, dacă numărul format de ultimele sale două cifre
este divizibil cu 4.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 5
Un număr este divizibil cu 5 dacă ultima sa cifra este 0 sau 5.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 6
Un număr este divizibil cu 6, dacă este divizibil cu 2 şi cu 3.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 8
Un număr este divizibil cu 8, atunci când numărul format de ultimele sale trei
cifre se divide cu 8.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 9
Un număr este divizibil cu 9, dacă suma cifrelor sale este divizibilă cu 9.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 10n
Un număr este divizibil cu 10n, dacă ultimele sale n cifre sunt zerouri.
 Criterii de divizibilitate

CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 11
Un număr natural este divizibil cu 11, dacă diferenţa dintre suma cifrelor de
rang par şi suma cifrelor de rang impar este un număr divizibil cu 11.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 12
Un număr este divizibil cu 12, dacă este divizibil cu 3 şi cu 4 adică dacă suma
cifrelor sale este un multiplu de 3, iar numărul format cu ultimele două cifre
este divizibil cu 4.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 13
Despărţim numărul dat în grupe de către trei cifre de la dreapta la stânga şi
înmulţim cifrele grupelor de rang impar cu 1, – 3 respectiv – 4, iar pe cele ale
grupelor de rang par cu –1, 3 respectiv 4. Dacă suma algebrică a acestor
produse se divide cu 13 şi numărul dat se divide cu 13.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 14
Un număr este divizibil cu 14, dacă este divizibil cu 2 şi cu 7 adică dacă este un
număr par, şi verifică una din condiţiile de divizibilitate cu 7.
 Criterii de divizibilitate

CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 15
Un număr este divizibil cu 15, dacă este divizibil cu 3 şi cu 5.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 25
Un număr este divizibil cu 25, dacă numărul format de ultimele sale două cifre
este divizibil cu 25, adică dacă ultimele sale două cifre sunt: 00; 25; 50; 75.
CRITERIUL DE DIVIZIBILITATE CU 125
Un număr este divizibil cu 125, dacă numărul format de ultimele sale trei cifre
este divizibil cu 125.
CRITERII DE DIVIZIBILITATE CU 7
1) Se scrie numărul în baza 10 folosind puterile lui 10, se înlocuieşte numărul 10
cu 3 şi se fac calculele. Dacă rezultatul obţinut se divide cu 7, atunci şi numărul
iniţial se divide cu 7.
2) Se înmulţeşte prima cifră din stânga cu 3 şi se adună cu cifra următoare, apoi
rezultatul se înmulţeşte cu 3 şi se adună cifra următoare, ş.a.m.d. până la ultima
cifră. Pentru simplificarea rezultatului se admite ca după fiecare operaţie să se
scadă, din rezultatul obţinut 7 sau multiplu de 7.
3) Vom proceda ca la regula precedentă dar vom începe înmulţirea de la cifra
unităţilor cu 5 de această dată.
 Criterii de divizibilitate
4) Se dublează cifra unităţilor şi se scade din rezultat cifra zecilor, din nou se dublează
rezultatul apoi se adună cu cifra sutelor. Procedeul se continuă alternând scăderea cu
adunarea. Acolo unde este posibil rezultatul se poate micşora cu un multiplu al lui 7.

5) Este o regulă comună a divizibilităţii cu 7, 11, 13. Se împarte numărul în clase: clasa
unităţilor, clasa miilor, clasa milioanelor, etc. Dacă diferenţa sumelor grupelor
numărului dat, adunate din 2 în 2, se divide cu 7, cu 11 sau cu 13, atunci numărul se
divide cu 7, 11 sau13.

6) Este o regulă comună a divizibilităţii cu 7, cu 3 sau cu 19. Se dau deoparte ultimele

două cifre ale numărului, iar la numărul rămas se adună numărul format din cele două
cifre date deoparte înmulţit cu 4. Dacă e necesar se repetă procedeul până se obţine un
rezultat a cărui divizibilitate cu 3, cu 7 cu 19 este evidentă.

7) Numărul natural n se divide cu 7 (cu 11 şi cu 13) dacă şi numai dacă diferenţa

nenegativă dintre cele două numere obţinute din numărul natural dat prin tăierea lui în
două, astfel ca la dreapta să rămână trei cifre, se divide cu 7 (cu 11 sau 13).

8) Dacă numărul are mai mult de şase cifre, împărţim de la dreapta la stânga numărul
în grupe de câte trei cifre. Dacă diferenţa dintre suma numerelor exprimate prin
grupe de rang par şi suma grupelor de rang impar se divide cu 7, 11, 13, numărul
dat se divide cu 7, 11, 13.
 Criterii de divizibilitate

9) Dacă un număr de două cifre se divide cu 7, atunci numărul format din aceleaşi
cifre scrise în ordine inversă, mărit cu cifra zecilor din numărul iniţial se divide cu 7.

10) Dacă un număr de trei cifre se divide cu 7, atunci numărul format din aceleaşi
cifre scrise în ordine inversă, micşorat cu diferenţa dintre cifra unităţilor şi cifra
sutelor numărului iniţial, se divide cu 7.

11) Dacă suma cifrelor unui număr cu trei cifre este egală cu 7, el se divide cu 7
numai dacă cifra zecilor este egală cu cifra unităţilor.
 CONCLUZII
În concluzie se pot desprinde câteva activităţi de învăţare utile în dobândirea
competenţelor specifice pentru studierea divizibilităţii şi calculului unor sume de tip
Gauss pentru nivelul gimnazial:

exerciţii de scriere a unui număr ca o sumă, diferenţă, produs, cât, putere de două
sau mai multe numere, în cât mai multe moduri diferite;
exerciţii de identificarea a numerelor divizibile cu: 10, 2, 5, 3, 9, dintr-o mulţime de
numere naturale;
verificarea corectitudinii unor calcule folosind ultima cifră, criterii de divizibilitate;
exerciţii de completare a unor şiruri de numere, întocmite după o regulă aditivă,
multiplicativă; alcătuirea unor şiruri pornind de la o regulă dată;
utilizarea descompunerilor pentru a calcula rapid;
exerciţii simple care folosesc proprietăţile relaţiei de divizibilitate;
exerciţii de identificare a numerelor prime şi a perechilor de numere naturale prime
între ele;
verificarea prin exemple a proprietăţii (a,b)·[a,b] = ab, a şi b numere naturale şi
observarea modalităţii de calcul a c.m.m.m.c. pentru numere prime între;
rezolvarea unor probleme cu conţinut practic care conduc la utilizarea
c.m.m.d.c. şi a c.m.m.m.c. a două sau mai multor numere naturale.
 BIBLIOGRAFIE

1. Cătălin Stănică, Ion Roşu, Marius Perianu, Dumitru Săvulescu – Matematică

pentru clasa a V-a, Editura Art, Bucureşti, 2011;

2. Ion Petrică, Ştefan Cornel – Probleme pentru clasele V – VIII, Ediţia a II-a,
Editura Petrion, Bucureşti, 2001;

3. Mariana Iancu, Alina Birta – Matematică – manual pentru clasa a VI-a,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;

4. Petre Chirtop, Mariana Roşu, Valentin Radu, Gabriela Ross – Matematică –

manual pentru clasa a VI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;

5. Ştefan Cornel – Probleme propuse la concursurile de matematică, Editura

Petrion, Bucureşti, 1992.