Definiţia divizibilităţii.

Divizor, multiplu,

Proprietăţi ale divizibilităţii numerelor naturale

Criterii de divizibilitate.

Definiţie: Un număr natural a este divizibil cu un număr natural b dacă există un număr natural
c astfel încât a = b ∙ c.

Exemplu: Fie numerele naturale 8 şi 2. Există oare un număr natural astfel încât înmulţindu-l cu
2 să obţinem 8? Da. Acest număr este 4. Într-adevăr, 8 = 2 ∙ 4.

Deci 8 este divizibil cu 2 sau 2 divide pe 8.

“a se divide cu b” sau “a este multiplu al lui b” şi se scrie: a b

Definitie: Fie a şi b două numere naturale. Spunem ca b | a dacă există un număr natural c astfel
încât a = b ∙ c.

Se mai spune: “b divide pe a “ sau “b este divizor al lui a” şi se scrie: b | a

Dacă a şi b sunt numere naturale, b | a se citeşte “b divide pe a”

Exemple: 2 | 8 ( 2 divide pe 8 )

17 | 85 ( 17 divide pe 85), deoarece există numărul natural 5, astfel încât 17 ∙ 5 = 85

8 2 ( 8 se divide cu 2 ); 85 17 ( 85 se divide cu 17 )

Proprietăţi ale divizibilităţii numerelor naturale

1. Orice număr natural este divizibil cu 1. a 1 sau 1 | a oricare ar fi a  N.

2. 0 este divizibil cu orice număr natural 0 a sau a | 0, oricare ar fi a  N.

De exemplu: 0 0 0 5 0 2012

0|0 5|0 2012 | 0

3. Orice număr natural se divide cu el însuşi. a a sau a | a, oricare ar fi a  N.

De exemplu: 3 3, 2013 2013

5 | 5, 2012 | 2012
 4. Fie a şi b două numere naturale. Daca a este divizibil cu b şi b este divizibil cu a atunci a
= b sau dacă b | a şi a | b atunci a = b, oricare ar fi a, b  N.

De exemplu: 6 b şi b 6  b = 6. 5 | a şi a | 5  a = 5.

5. Fie a, b, c trei numere naturale. Daca a se divide cu b iar b se divide cu c atunci a se

divide cu c. a b şi b c  a c sau dacă b | a şi c | b, atunci c | a, oricare ar fi a,b,c 
N.
6. Dacă un număr natural se divide cu un alt număr natural, atunci primul se divide cu toţi
divizorii celui de-al doilea.

Exemple: 60 12 şi 12 4  60 4.

60 12 şi D 12 = { 1, 2, 3, 4, 6, 12}  60 1, 60 2, 60 3, 60 4, 60 6, 60 12.

7. Dacă fiecare termen al unei sume de două numere naturale se divide cu un număr natural,
atunci şi suma lor se divide cu acel număr natural.

Dacă un număr natural a se divide cu un număr natural m şi dacă un număr natural b se

divide cu acelaşi număr natural m, atunci şi suma lor a + b se divide cu m sau dacă m |
a şi m | b, atunci m | a + b oricare ar fi a, b, m  N.

Exemple: 60 4 şi 12 4  (60 + 12) 4  72 4 .

5 | 5a şi 5 | 10b, atunci 5 | 5a + 10b, oricare ar fi a, b N.

7. Dacă unul din termenii unei sume de două numere naturale se divide cu un număr natural,
iar celalalt termen nu se divide cu acel număr natural, atunci suma nu se divide cu acel număr
natural.

Fie numerele naturale a şi b. Dacă numărul a se divide cu numărul natural m şi dacă b nu

se divide cu m atunci suma lor a + b nu se divide cu m sau dacă m | a si m | b,
atunci m | a + b oricare ar fi a, b, m  N.

Exemple: 60 10 şi 12 10  (60 + 12) 10  72 10 .

5 | 5a şi 5 | 9, atunci 5 | 5a + 9, oricare ar fi a, b N.

8. Fie a, b şi m numere naturale, a > b. Dacă a se divide cu m şi b se divide cu m,

atunci si a – b se divide cu m sau dacă m | a şi m | b, atunci m | a – b

oricare ar fi a, b, m,  N , a > b.

Exemplu: 3 | 12a şi 3 | 9b, atunci 3 | 12a − 9b, oricare ar fi a, b N, a > b.

9. Dacă un număr natural a se divide cu un număr natural m, atunci produsul lui a

cu orice număr natural se divide cu m, sau dacă m | a, atunci m | ab,

oricare ar fi a, b, m  N.

Exemplu: 20 5  20 b 5 oricare ar fi b  N.

10. Dacă un număr natural prim p divide produsul a ∙ b, atunci p | a sau p | b,

oricare ar fi a, b  N.

Exemplu: 7 | a ∙ b 7 | a sau 7 | b ; Dacă 7 | 120 ∙ b , dar 7 | 120  7 | b

Criterii de divizibilitate

Criteriul de divizibilitate cu 10, 100

Un număr natural a cărui ultimă cifră este zero este un număr divizibil cu 10.

Un număr natural a cărui ultimă cifră nu este 0 nu este divizibil cu 10.

Un număr natural care are ca ultima cifră pe 0 se divide şi cu 2 şi cu 5.

Un număr natural la care ultimele două cifre sunt zerouri se divide cu 100.

Criteriul de divizibilitate cu 2

Dacă ultima cifră a unui număr natural este o cifră pară (0, 2, 4, 6, 8), atunci acel număr natural
se divide cu 2.

Dacă ultima cifră a unui număr natural nu este o cifră pară, atunci acel număr natural nu se
divide cu 2.

Criteriul de divizibilitate cu 5

Dacă ultima cifră a unui număr natural este 5 sau 0, atunci acel număr se divide cu 5.

Daca ultima cifră a unui număr natural nu este nici 5, nici 0, atunci acel număr nu este divizibil
cu 5.
Criteriul de divizibilitate cu 3

Dacă suma cifrelor unui numă natural este divizibil cu 3, atunci acel numă este divizibil cu 3.

Dacă suma cifrelor unui număr natural nu este divizibilă cu 3, atunci acel număr nu este divizibil
cu 3.

Exemple: 135612 3, deoarece (1 + 3 + 5 + 6 + 1 + 2) = 18 2

2012 3, deoarece (2+ 0 + 1+ 2) = 5 şi 5 3.

Criteriul de divizibilitate cu 9

Dacă suma cifrelor unui număr natural este divizibilă cu 9, atunci acel număr este divizibil cu 9.

Dacă suma cifrelor unui număr natural nu este divizibilă cu 9, atunci acel număr nu este divizibil
cu 9.

Exemple: 135612 9, deoarece (1 + 3 + 5 + 6 + 1 + 2) = 18 9

2013 9, deoarece (2+ 0 + 1+ 3) = 6 şi 6 9.

Alte criterii de divizibilitate

Criteriul de divizibilitate cu 4

Dacă numărul natural format din ultimele două cifre ale unui număr natural este divizibil cu 4,
atunci acel număr este divizibil cu 4.

Dacă numărul natural format din ultimele două cifre ale unui număr natural nu este divizibil cu
4, atunci acel număr nu este divizibil cu 4.

Criteriul de divizibilitate cu 25

Dacă numărul natural format din ultimele două cifre ale unui număr natural este divizibil cu 25,
atunci numărul este divizibil cu 25.

Dacă numărul natural format din ultimele două cifre ale unui număr natural nu este divizibil cu
25, atunci numărul nu este divizibil cu 25.

Exemple: 135612 4, deoarece 12 4 135675 25, deoarece 75 25

2010 4, deoarece 10 4 2010 25, deoarece 10 25.

Criteriul de divizibilitate cu 11
Un nr. este divizibil cu 11, dacă diferenţa dintre suma cifrelor situate pe locurile impare şi suma
cifrelor situate pe locurile pare este un nr. divizibil cu 11.

2013 11, deoarece (2 + 1) − ( 0 + 3) = 0 11

135612 11, deoarece (3+ 6 + 2) − (1+ 5 + 1) = 4 şi 4 11.

Criterii de divizibilitate cu 7, 11, 13

Un număr este divizibil cu 7, 11, 13 dacă diferenţa dintre numărul format din ultimele 3 cifre ale
numărului dat şi cel rămas este divizibilă cu 7, 11, 13.

148239 7 şi 148239 13, deoarece 239 − 148 = 91 7 şi 13.

148239 11, deoarece 239 − 148 = 91 şi 91 11.

Mulţimea divizorilor unui număr natural

Divizorii lui 6: D 6 = { 1,2, 3,6}

Divizorii lui 15: D 15 = {1, 3, 5, 15}

Divizori proprii. Divizori improprii

Orice număr natural m are divizorii improprii 1 şi m. Orice alt divizor se numeşte divizor
propriu.

Exemplu: Multimea divizorilor lui 6 este D6 = {1, 2, 3, 6}.

1 şi 6 se numesc divizori improrii ai lui 6, iar 2 şi 3 se numesc divizori proprii ai lui 6.

Mulţimea multiplilor unui număr natural

Mulţimea multiplilor lui 2 este M 2 = { 0, 2, 4, 6,…, 2n,…}

Multimea multiplilor lui 3 este M 3 = {0, 3, 6, 9,…, 3n,…}

Numere prime

Definitie: Se numeşte număr prim,orice număr natural, diferit de 1, care are ca divizori

numai pe 1 şi pe el însuşi.

Exemplu: Numărul 2 se divide numai cu 1 şi cu 2, adică numai cu 1 şi cu el însuşi.

Numărul 3 se divide, de asemenea, numai cu 1 şi cu el însuşi.

Următoarele numere sunt prime: 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29, 31, 37, 41, 47.

Există o infinitate de numere prime.

Orice număr natural care nu este prim se numeste neprim.

Numerele neprime diferite de 1 se numesc numere compuse.

De exemplu numerele naturale 0, 4, 6, 9, 21, 35, 1477 sunt compuse.

Cum recunoaştem dacă un număr natural este prim ?

Împărţim numărul pe rând, la toate numerele prime în ordine crescătoare , începând cu 2, până
când obţinem un cât mai mic sau egal cu împărţitorul.

Dacă numărul se divide cu unul din aceste numere prime, este evident că el nu este prim.

Dacă numărul considerat nu se divide cu nici unul din aceste numere prime, atunci el este
număr prim.

Exemple : a) numărul 157

157 nu se divide cu 2, cu 3, cu 5.

Pentru a vedea dacă 157 se divide cu 7 facem împărţirea lui 157 la 7 şi obţinem câtul 22 şi restul
3. Deci 157 nu se divide cu 7.

Pentru a vedea dacă 157 se divide cu 11, facem împărţirea lui 157 la 11. Obţinem câtul 14 şi
restul 3. Deci 157 nu se divide cu 11.

Deoarece câtul (15) este mai mare decât împărţitorul (11), continuăm să facem împărţiri.

Pentru a vedea dacă 157 se divide cu 13 facem împărţirea şi obţinem câtul 12 şi restul 1.

Numărul 157 nu se divide cu 13. Am arătat că 157 nu se divide cu nici un număr prim mai mic
sau egal cu 13.
Afirmăm că el nu se divide nici cu numerele compuse mai mici decât 13.

Într-adevăr, dacă 157 nu se divide cu 2, el nu se divide nici cu următorii multiplii ai lui 2: 4, 6,

8, 10, 12, iar dacă 157 nu se divide cu 3, el nu se divide nici cu 6, 9, 12.

Până aici am arătat că numărul 157 nu se divide cu nici un număr natural, diferit de 1, mai mic
sau egal cu 13. Este oare posibil ca 157 să se dividă cu un număr natural c mai mare decat 13 ?

Acest lucru nu este posibil, căci dacă 157 se divide cu un număr c mai mare dacât 13, atunci el se
divide şi cu câtul împărţirii lui 157 la numărul natural c; acest cât este un număr mai mic decât
13. Dar, am arătat că 157 nu se divide cu nici un număr natural, diferit de 1, mai mic sau egal cu
13.

În concluzie: numărul 157 nu se divide cu nici un număr natural, diferit de 1, mai mic sau egal cu
13, nici cu un număr natural mai mare decat 13.

Deci 157 este număr prim.

b) numărul 529

529 nu se divide cu 2 sau cu 5, deoarece ultima cifră ( 9 ) nu se divide cu 2 sau 5.

529 nu se divide cu 3, deoarece ( 5 + 2 + 9 ) = 16, care nu se divide cu 3.

Pentru a se vedea dacă 529 se divide cu 7 facem împărţirea lui 529 la 7 şi obţinem câtul 75 şi
restul 4. Deci 529 nu se divide cu 7.

Pentru a se vedea dacă 529 se divide cu 11, facem împărţirea lui 529 la 11. Obţinem câtul
48 şi restul 1. Deci 529 nu se divide cu 11.

Deoarece câtul (48) este mai mare decât împărţitorul (11), continuăm să facem împărţiri.

Pentru a vedea dacă 529 se divide cu 13 facem împărţirea şi obţinem câtul 40 şi restul 9.

De asemenea, 529 : 17 = 31 rest 2, 529 : 19 = 27 rest 16, deci 529 nu se divide cu 17 şi nici cu
19.

Dar 529 : 23 = 23  529 23, deci 529 este un număr compus.

Scrierea unui număr natural ca produs de puteri de numere prime

Considerăm numărul 36. El se scrie în mai multe moduri ca produs de numere naturale:

36 = 1 ∙ 36 = 2 ∙ 18 = 3 ∙ 12 = 4 ∙ 9 = 6 ∙ 6 sau 36 = 1 ∙ 3 ∙ 12 = 2 ∙ 2 ∙ 9 = 3 ∙ 3 ∙ 4 etc.

Însă 36 se scrie într – un singur mod ca produs de numere prime: 36 = 2 ∙ 2 ∙ 3 ∙ 3

sau ca produs de puteri de numere prime: 36 = 2 2  3 2

Alte exemple:

5544 2 198900 2∙5

2772 2 19890 2∙5

1386 2 1989 3

693 3 663 3

231 3 221 13

77 7 17 17

11 11 1

Deci 5544 = 23  32 ∙ 7 ∙ 11 şi 198900 = 2 2  32  5 2 ∙ 13 ∙ 17

Divizor comun. Cel mai mare divizor comun al mai multor numere naturale

D 12 = {1, 2, 3, 4, 6, 12}, D 20 = {1, 2, 4, 5, 10, 20}

D 12 ∩ D 20 = {1, 2, 4}.

Cel mai mare divizor comun (c.m.m.d.c.) al celor două numere este 4.

Cel mai mare divizor comun a două a sau al mai multor numere naturale, nu toate nule, este
cel mai mare număr natural care divide numerele date.

Deci scriem: c.m.m.d.c. = 4 sau (12, 20) = 4.

Aflarea celui mai mare divizor comun prin descompunere in factori primii

Pentru a afla c.m.m.d.c. al unor numere procedăm în felul următor:

luăm, o singură dată, factorii primi comuni, cu exponenţii cei mai mici, cu care figurează în
descompuneri şi îi înmulţim între ei.

De exemplu: 12 = 2 2  3 şi 20 = 2 2  5  (12, 20) = 2 2 = 4;

5544 = 23  32 ∙ 7 ∙ 11 şi 198900 = 2 2  32  5 2 ∙ 13 ∙ 17 

 (5544, 198900) = 2 2  32 = 36.

Numerele prime între ele

Două numere naturale se numesc prime între ele dacă cel mai mare divizor comun al lor este 1.

(4, 9) = 1; (7, 8) = 1; (5, 7) = 1, deci 4 şi 9; 7 şi 8 respectiv 5 şi 7 sunt

numere prime între ele

(4, 10) = 2  1; (117, 130) = 13  1 ;

deci 4 şi 10, respectiv 117 şi 130 nu sunt numere prime între ele

Dacă un număr natural este divizibil cu două numere naturale prime între ele, atunci el este
divizibil cu produsul acestora.

De exemplu, dacă un număr natural este divizibil cu 2 şi 3, atunci el este divizibil cu 6

Dacă un număr natural este divizibil cu 5 şi 9 atunci el este divizibil cu 45.

Dacă un număr natural este divizibil cu 7, 11 şi 13 atunci el este divizibil cu 7 ∙11 ∙13,

adică se divide cu 1001.

Observaţie importantă:

Atragem atenţia că, de exemplu, numărul 12 este divizibil cu 4 şi 6, dar el nu este divizibil cu 4 ∙
6, adică 24. Numerele 4 şi 6 nu sunt prime intre ele.
Multiplu comun. Cel mai mic multiplu comun al mai multor numere naturale

M 4 = {0, 4, 8, 12, 16, 20, 24, 28, 32, 36,…, 4n,…}

M 6 = {0, 6, 12, 18, 24, 30, 36,…, 6n,…}

Mulţimea multiplilor comuni ai numerelor 4 şi 6 M 4 ∩ M 6 = {0, 12, 24, 36,…}

Cel mai mic multiplu comun al numerelor 4 şi 6, diferit de zero este, după cum se vede, 12.

Cel mai mic multiplu comun al două sau al mai multor numere naturale, diferite de zero, este cel
mai mic număr natural, diferit de zero care se divide cu numerele date.

Deci scriem: [4, 6] = 12.

Aflarea celui mai mic multiplu comun prin descompunere în factori primi

Pentru a afla c.m.m.m.c. al acestor numere procedăm in felul următor:

luăm, o singură dată, factorii primi comuni şi necomuni cu exponenţii cei mai mari şi îi
înmulţim între ei.

Observaţie: C.m.m.m.c. al mai multor numere naturale divide orice multiplu comun al lor.

Numerele pare. Numerele impare

Următorul şir de numere naturale: 0, 2, 4, 6, 8,… se numeste şirul numerelor naturale pare, iar şirul
de numere naturale: 1, 3, 5, 7, 9,…se numeşte şirul numerelor naturale impare.

Numerele naturale pare sunt numerele de forma 2n, unde n  N.

Numerele naturale impare sunt numerele de forma 2n + 1, unde n  N.

Suma a doua numere naturale pare este un număr par.

Suma a doua numere naturale impare este un număr par.

Suma dintre un număr par şi un număr natural impar este un număr impar.

Produsul a două numere naturale pare este un număr par.

Produsul a două numere naturale impare este un număr impar.

Produsul dintre un număr par şi un număr natural impar este un număr par.
 Exerciţii şi probleme

1) Să se efectueze: a) ( 2828 : 7 + 306 : 9 ) − 68 ∙ 77 : 28

b) [ (21045 : 15 − 5005 : 7) − 48 ] ∙ 75 : 32

c) 2∙ 53  2 6  3 5 ; d) 1 2012 + 2011 0 + 4 20 : 4 10 : (2 2 ) 8

e) 1331:{ [ (2 7 + 5 3 + 3 2  4 4 ) 2 : 2 2  2009 0 + 3 1 ] · ( 7 3  2 2  3 2 ) : 30 }

2
f) [ 7 121 : 7109  25 28 : 5 50 + (3 4 ) 9 : (36 ) 6 ] : [ 49 6  1252  30 ]

2) Care din elementele mulţimii de mai jos sunt divizibile cu :

a) 2 b) 5 c) 10 d) 3 e) 9 f) 7 g) 11 ?

{ 24; 120; 252; 106; 225; 1300; 729; 10876545; 2541 }

3) Puneţi semnul correct ( ,  , , ) între numerele de mai jos:

Model: 3  6 (3 divide 6) ; 3  10 ( 3 nu divide10); 28 7 ( 28 se divide cu 7);

28 3 ( 28 nu se divide cu 3);

a) 3 42 b) 7 35 c) 182 13 d) 221 21 e) 343 7

f) 18 108108 g) 17 10717 h) 3 49 350 i) 0 10 j) 4 0

k) 5 15 + 10m l) 7 99 + 14n, unde m şi m sunt numere naturale oarecare.

4) a) Definiţia numărului prim.

b) Cum recunoaştem dacă un număr este prim?
c) Stabiliţi care din numerele de mai jos este prim şi care este compus:

1, 21, 37, 121, 167, 223, 301, 437, 7014021028063.

Model: i) 137 2, 137 3 137 5; 137 : 7 = 19 rest 4, deci 137 7;

137 : 11= 12 rest 5, deci 137 11 , 137 : 13 = 10 rest 7, deci 137 13 şi 10  13,

deci 137 este număr prim.

ii) 25317 2, dar 25317 3, deoarece suma cifrelor sale este: 2 + 5 + 3 + 1 + 7 = 18, care se
divide cu 3, deci 25317 este număr compus.

5) Calculaţi c.m.m.m. d.c. şi c.m.m.m.c. al numerelor de mai jos:

a) 70 şi 42; b) 120 şi 210; c) 1512 şi 2520.

Verificaţi proprietatea: (a , b) ∙ [a , b] = a ∙ b

unde (a , b) reprezintă c.m.m.d.c. al numerelor a şi b, iar

[a , b] reprezintă c.m.m.m.c. al numerelor a şi b.

Model: a = 1260, b= 350.

1260 2∙5 350 2∙5

126 2 35 5

63 3 7 7

21 3 1

7 7

1260 = 2 2  3 2 ∙ 5 ∙ 7 350 = 2  52 ∙ 7

(1260, 350) = 2 ∙ 5 ∙7 = 70 ( se înmulţesc factorii comuni, luaţi o singură dată,

cu exponentul cel mai mic);

[1260 ,350] = 2 2  3 2 ∙ 5 2 ∙ 7 = 6300

( se înmulţesc factorii comuni, luaţi o singură dată,cu exponentul cel mai mare şi factorii
necomuni)

Verificăm proprietatea: (a , b) ∙ [a , b] = a ∙ b, adică 70 ∙ 6300 = 1260 ∙ 350;

70 ∙ 6300 = 441000; 1260 ∙ 350 = 441000, deci relaţia este adevărată.

6) Suma a două numere este egală cu 120, iar cel mai mare divizor comun al lor este 15.

Aflaţi numerele.

7) Produsul a două numere naturale este egal cu 600, iar cel mai mare divizor comun al

lor este 5. Aflaţi cele două numere.

Model:

1) a + b = 180 şi c.m.m.d.c. al numerelor a şi b este 12. Aflaţi numerele.

Soluţie:

12 | a şi 12 | b  a = 12 ∙ m, b = 12 ∙ n,

unde m şi n sunt numere naturale prime între ele, pe care trebuie să le aflăm.

Dar a + b = 180  12 ∙ m + 12 ∙ n = 180  12 ∙ ( m + n ) = 180  m + n = 180 : 12

 m + n = 15.

Avem următoarele cazuri:

I) m = 1, n = 14; 1 şi 14 sunt prime între ele  a = 12 ∙ 1 a = 12 b = 12 ∙ 14 b= 168;

II) m = 2, n = 13; 2 şi 13 sunt prime între ele  a = 12 ∙ 2 a = 24 b = 12 ∙ 13 b= 156;

III) m = 3, n = 12 (fals) 3 şi 12 nu sunt prime între ele, deoarece (3 , 12 ) = 3  1;

IV) m = 4, n = 11; 4 şi 11 sunt prime între ele  a = 12 ∙ 4 a = 48 b = 12 ∙ 11 b= 132;

V) m = 5, n = 10 (fals) 5 şi 10 nu sunt prime între ele, deoarece (5 , 10 ) = 5  1;

VI) m = 6, n = 9 (fals) 6 şi 9 nu sunt prime între ele, deoarece (6 , 9 ) = 3  1;

VII) m = 7, n = 8; 7 şi 8 sunt prime între ele  a = 12 ∙ 7 a = 84 b = 12 ∙ 8 b = 96;

În final, obţinem soluţiile:

(a ; b) {(12 ; 168), (24 ; 156), (48 ; 132), (84 ; 96), (96 ; 84), (132 ; 48), (156; 24), (168; 12)}.
2) a ∙ b = 588 şi c.m.m.m.c. al numerelor a şi b este 84. Aflaţi numerele.

Soluţie:

Utilizăm relaţia: (a , b) ∙ [a , b] = a ∙ b

( Produsul dintre c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. a două numere este egal cu produsul numerelor).

Înlocuim relaţia de mai sus cu datele problemei şi obţinem:

(a , b) ∙ 84 = 588  (a , b) = 588 : 84  (a , b) = 7.

Problema devine asemănătoare cu cea precedentă; avem de aflat numerele a şi b ştiind că

produsul lor este egal cu 588 şi c.m.m.d.c. al lor este 7.

7 | a şi 7 | b  a = 7 ∙ m, b = 7 ∙ n,

unde m şi n sunt numere naturale prime între ele;

Dar a ∙ b = 588  7 ∙ m ∙ 7 ∙ n = 588  49 ∙ ( m ∙ n ) = 588  m ∙ n = 588 : 49

 m ∙ n = 12.

Avem următoarele cazuri:

I) m = 1, n = 12; 1 şi 12 sunt prime între ele  a = 7 ∙ 1 a = 7 b = 7 ∙ 12 b= 84;

II) m = 2, n = 6; (fals) 2 şi 6 nu sunt prime între ele

III) m = 3, n = 4; 3 şi 4 sunt prime între ele  a = 7 ∙ 3  a = 21 b = 7 ∙ 4 b= 28;

În final, obţinem soluţiile:

(a ; b)  { (7; 84), (21 ; 28), (28 ; 21), (84 ; 7)}.

8) Numerele 1090 şi 1405, împărţite la acelaşi număr natural n, dau acelaşi rest, 5.

Aflaţi numărul n.
Model:

Numerele 1268 şi 1492, împărţite la acelaşi număr natural n, dau acelaşi rest, 8.

Aflaţi numărul n.

Soluţie: Utilizăm relaţia:

D = Î ∙ C + R, R  Î ( teorema împărţirii cu rest)

Deîmpărţitul poare fi 1268 sau 1492, împărţitorul este acelaşi (numărul n),

câturile sunt necunoscute (le notăm cu c 1 şi c 2 ), iar restul este 8.

Obţinem, după ce înlocuim în relaţia de mai sus:

1268 = n ∙ c 1 + 8, 8  n (1)

şi 1492 = n ∙ c 2 + 8, 8  n (2)

Din relaţia ( 1 ) rezultă: 1268 − 8 = n ∙ c 1  1260 = n ∙ c 1  n este divizor al lui 1260;

Din relaţia ( 2 ) rezultă: 1492 − 8 = n ∙ c 2  1484 = n ∙ c 2  n este divizor al lui 1484;

Prin urmare, n este divizor comun al numerelor 1260 şi 1484, deci n divide pe c.m.m.d.c.

al acestor numere;

Calculăm, mai jos, c.m.m.d.c. al numerelor 1260 şi 1484:

1260 = 2 2  3 2 ∙ 5 ∙ 7 1484 = 2 2 ∙ 7 ∙ 53

(1260,1484) = 2 2 ∙7 = 28 ( se înmulţesc factorii comuni, luaţi o singură dată,

cu exponentul cel mai mic);

Deci n divide 28  n  D 28 = {1, 2, 4, 7, 14, 28}.

Deoarece în relaţiile ( 1 ) şi ( 2 ) avem: 8  n  n  {14, 28}.

9) Aflaţi cel mai mic număr de 4 cifre care, împărţit pe rând la numerele 25, 30 şi 40 dă

acelaşi rest, 12.

Model:

Aflaţi cel mai mic număr de 4 cifre care, împărţit pe rând la numerele 24, 30 şi 48 dă

acelaşi rest, 9.

Soluţie: Utilizăm de trei ori relaţia:

D = Î ∙ C + R, R  Î ( teorema împărţirii cu rest)

Deîmpărţitul este acelaşi (numărul n) , împărţitorul poare fi 24, 30 sau 44,

câturile sunt necunoscute (le notăm cu c 1 , c 2 şi c 3 ), iar restul este 9.

Obţinem, după ce înlocuim în relaţia de mai sus:

n = 24 ∙ c 1 + 9 (1)

n = 30 ∙ c 2 + 9 (2)

n = 48 ∙ c 3 + 9 (3)

Rezultă relaţiile: n − 9 = 24 ∙ c 1 ; n − 9 = 30 ∙ c 2 şi n − 9 = 48 ∙ c 3 ;

Prin urmare, n − 9 este multiplu comun al numerelor 24, 30 şi 48,

deci n − 9 se divide cu c.m.m.m.c. al acestor numere.

Calculăm, mai jos, c.m.m.m.c. al numerelor 24, 30 şi 48:

24 = 23  3 ; 30 = 2 ∙ 3 ∙ 5 ; 48 = 2 4  3

[24 , 30, 48] = 2 4 ∙ 3 ∙ 5 = 240 ( se înmulţesc factorii comuni, luaţi o singură dată,

cu exponentul cel mai mare şi factorii necomuni);

Deci n − 9 se divide cu 240  n − 9 M 240 = {0, 240, 480, 720, 950, 1200, ... }.

Dar n are 4 cifre  n − 9 = 1200  n = 1209.

9) Aflaţi cel mai mare număr de 3 cifre care, împărţit pe rând la numerele 24, 36 şi 45 dă

respectiv resturile: 21, 33 şi 42.

Model:

Aflaţi cel mai mare număr de 3 cifre care, împărţit pe rând la numerele 26, 39 şi 15 dă

respectiv resturile: 21, 34 şi 10.

Soluţie: Utilizăm de trei ori relaţia:

D = Î ∙ C + R, R  Î ( teorema împărţirii cu rest)

Deîmpărţitul este acelaşi (numărul n) , împărţitorul poare fi 26, 39 sau 15,

câturile sunt necunoscute (le notăm cu c 1 , c 2 şi c 3 ), iar resturile sunt: 21, 34 şi 10.

Obţinem, după ce înlocuim în relaţia de mai sus:

n = 26 ∙ c 1 + 21 (1)

n = 39 ∙ c 2 + 34 ( 2 )

n = 15 ∙ c 3 + 10 (3)

Observăm că perechile de numere: 26 şi 21, 39 şi 34, 48 şi 10 au aceeaşi diferenţă, 5.

Atunci adunăm fiecare din egalităţile de mai sus cu numărul 5;

Rezultă relaţiile:

n + 5 = 26∙ c 1 ;

n + 5 = 39 ∙ c 2 şi

n + 5 = 15 ∙ c 3 ;

Prin urmare, n + 5 este multiplu comun al numerelor 26, 39 şi 15,

deci n + 5 se divide cu c.m.m.m.c. al acestor numere.

Calculăm, mai jos, c.m.m.m.c. al numerelor 26, 39 şi 15:

26 = 2  13 ; 39 = 3 ∙ 13 ; 15 = 3 ∙ 5

[26 , 39, 15] = 2 ∙ 3 ∙ 5 ∙ 13 = 390

Deci n + 5 se divide cu 390  n + 5 M 390 = {0, 390, 780, 1170, ... }.

Dar n are 3 cifre şi este cel mai mare posibil  n + 5 = 1170  n = 1165.