CIA

Circuite Integrate
Analogice
prof. Isar Dorina
dorina.isar@upt.ro
Cabinet vizavi de A215

Curs 9/2021
 Erorile amplificatorului
operațional real
• Erorile ce apar la AO real sunt de trei
categorii:
– eroarea cauzată de folosirea funcției de
transfer ideale a amplificatorului cu reacție;
– erori de regim static;
– erori de regim dinamic.
 Efectul decalajului iniţial de curent

Amplificare de 10, dezechilibru rezistente externe la

intrari. R reactie mare …
Amplificare de 10, dezechilibru rezistente externe la
intrari. R reactie mai mica !!
 b) Efectul decalajului iniţial de
curent (continuare)
• CONCLUZII:
3. Întotdeauna se va dimensiona rezistenţa
(rezistenţele) de la intrarea “+”, astfel încât să avem
„condiţia de erori minime”: Rech+= Rech-.

4. Suprapunerea efectelor analizate:

 Rr 
Ueo  Ueo1  Ueo 2  1  Uio  IioR 2 
 R1 
 Echivalare la intrare

• Această tensiune de eroare de ieşire se poate echivala

în circuitul de intrare cu o sursă U01 în serie cu sursa de
semnal util.
• 1. Pentru amplificatorul inversor
R1  R r 
U io  I io R 2  
R1
U o1  U eo   1 
Rr R r  R1 

 R 1   R1    R 1   R 1  R 1R r 
  1   U io  1  R 2 I io    1   U io  1   I io 
 R r   Rr    R r   R r  R 1  R r 
 R 1  
 U o1   1   U io  R 1I io 
 R r  
 Echivalare la intrare
• 2. Pentru amplificatorul neinversor
– considerând la intrare pe Uo2 cu sensul oarecare, se
poate scrie:
 Rr 
U eo  1   U o 2 
 R1 
U eo R1
 U o2     U eo 
R R1  R r
1 r
R1

 U io  I io R 2 
 Rr 
U io  Iio R 2 
R1
 1  
 R1  R1  R r
 Concluzii echivalare la intrare
• 1. Pentru amplificatorul inversor
 R 1  
U 01   1   U io  R 1I io 
 R r  
• 2. Pentru amplificatorul neinversor

U 02   U io  I io R 2 
• Se observă că rezultatele nu diferă mult.
 Erorile produse de
derivele termice
• Erorile produse de derivele termice intervin la
fel ca şi decalajele iniţiale deoarece:
dU eo  R r  dU io dI io 

 1  
  R2 
dT  R 1  dT dT 
• Echivalarea în circuitul de intrare a derivelor se face la
fel ca şi pentru Uio şi Iio, considerând însumate cu
acestea cantităţile:
 Uio   I 
Tmax   Tmax  io 
 T   T 
• unde Tmax este abaterea maximă a T faţă de
valoarea nominală.
 Erorile produse de
derivele termice
• Erorile produse de semnalul comun şi
variaţia tensiunilor de alimentare reprezintă
surse a căror valoare este:
ec E unde SVRR 
 U io
 V  U  const
CMRR SVRR eo

• şi înseriate (însumate) cu Uio. Deci în formulele

pentru Uo1 sau Uo2 apare în locul lui Uio (în cazul
cel mai defavorabil) suma:

Uio ec E
Uio  Tmax  
T CMRR SVRR
 Erorile produse de
derivele termice
• iar în locul lui Iio, suma: Iio
Iio  Tmax
T
• Deci, atunci când este îndeplinită „condiţia de erori minime”,
(Rech+= Rech-), tensiunea totală de eroare ce poate fi echivalată
cu o sursă de tensiune la intrarea amplificatorului aflat într-o
anumită configuraţie este:
Uio ec E  R  I  T Iio 
Uio  Tmax   1( 2) io max
T CMRR SVRR  T 
• Pentru compensarea decalajelor iniţiale există mai multe
metode, iar pentru eliminarea efectului derivelor termice există
soluţia de termostatare a primului etaj diferenţial.
Soluţii pentru compensarea
decalajelor iniţiale (1)
• Se cunosc soluţiile:
• a) Compensare prin utilizarea unui
potenţiometru conectat la pini speciali
ai circuitului integrat (când există asfel
de pini), ca de exemplu la
amplificatoarele integrate 741, 101,
dar nu şi la 324. Se pun intrările AO
la masă și se modifică poziția
cursorului până când tensiunea la
ieșirea AO este zero.

• b) Introducerea unui dezechilibru

ajustabil din exterior, pe o intrare (de
obicei cea nefolosită pentru semnalul
util).
Amplificare de – 1, echilibru rezistente externe la intrari. Exista
offset de tensiune !
Amplificare de – 1, echilibru rezistente externe la intrari.
-32,764185 uV este offsetul de tensiune la intrare.
 Soluţii pentru compensarea
decalajelor iniţiale (2)
• Introducerea unui
dezechilibru ajustabil din
exterior, pe intrarea
inversoare (amplificator
neinversor);

• Trebuie ca Rech<<R1 pentru a

nu afecta amplificarea
tensiunii utile U2 (impusă prin
Rr şi R1). În nodul din stânga
rezistenţei R1 apare o
tensiune:
URech  7,5mV pentru  E  15V
 Soluţii pentru compensarea
decalajelor iniţiale (3)
• Introducerea unui dezechilibru ajustabil din exterior,
pe intrarea neinversoare (amplificator inversor) ;
 Soluţii pentru compensarea
decalajelor iniţiale (4)
• Introducerea unui dezechilibru ajustabil din exterior,
pe intrarea neinversoare (amplificator diferenţial) ;
 Erori de regim dinamic
• Sunt cauzate de banda de frecvenţă limitată şi
de zgomotele proprii ale amplificatorului.
• Sursele echivalente de zgomot apar în circuitul
de intrare în acelaşi mod ca şi decalajele iniţiale.
• În cataloage se dau valori pentru generatoarele
de zgomot Uz şi Iz.
• Există măsurile de corecţie a caracteristicii de
frec-venţă a AO - pentru asigurarea stabilităţii
amplificatoarelor cu reacţie negativă globală.
 Corecţie prin efect Miller
• Se realizează de obicei la etajul pilot (prefinal).
Arhitectura internă pentru 741
 Corecţie prin efect Miller
• La frecvențe joase, valoarea lui Cc este foarte
mare și Cc se comportă ca și un circuit deschis.
• Amplificarea de tensiune
va fi Au0
• Au0 = gm1 *Rech *A2 (A3 = 1)

• Pentru 741:
gm1 =189uA/V;
Rech = 1,95 MΩ;
A2 = 544V/V
 Corecţie prin efect Miller -
dimensionare
• Daca creste frecventa, impedanta capacitiva
datorata lui Cc va trebui luata in calcul si va
determina o scadere a modulului amplificarii
(datorata retelei Rech – CM care dau o caracteristica
de FTJ).
• Rezultă o caracteristică de frecvenţă cu panta 20
dB/dec. în toată gama amplificării.
• Frecventa de taiere a acestui filtru este denumita
frecventa polului dominant si are valoarea:
1
fp 
2R echCM
 Corecţie prin efect Miller -
dimensionare
• Calculul capacităţii nu se face în practică, fiind
date valorile potrivite de către fabricant.
• Pentru 741:
- din foile de catalog avem fp = 5Hz;
- ar rezulta o capacitate de 16,3nF (mult prea mare);
- Se exploateaza proprietatea de multiplicare a
efectului Miller pentru a creste valoarea efectiva:

C M  C c 1  A 2 
• Valoare tipică: Cc = 30pF.
 Aplicații neliniare pentru AO
1. Redresoare de precizie şi
detectoare de amplitudine
– redresoarele cu diode prezintă o
neliniaritate puternică şi o zonă „moartă”
pentru tensiunile de intrare mici;
– SCOP: 1. Obtinerea unor redresoare de
precizie monoalternanţă şi redresoare
de precizie bialternanţă.
2. Caracteristici de transfer liniare
prin introducerea diodei redresoare în
bucla de reacţie negativă a AO.
 Elementul de bază în
redresoare: superdioda

• Dioda a fost U d U U eA i

înlocuită printr-un I d  I s e U
 I s
T
e U
(1) T

AO + diodă.
• Dacă dioda este si U eA   A u 0 U i (2)
polarizată direct,
A U U
la ieșire (la Uout) (1),( 2) u0 i i
Au0 1 I
apare ca o diodă  I  Is e
U

T
U i  ln 
UT  Is 
ideală.
 Ui
 Elementul de bază în
redresoare: superdioda

UT I
• Dioda a fost  Ui   ln   U out (3)
înlocuită printr- A u 0  1  Is 
un AO +
diodă. Ud
I
• Dacă dioda dar I d  I s e  U d  U T ln  (4)
UT

 Is 
este polarizată ( 3),( 4 )
Ud
direct, la ieșire  U out  U i  
Au0 1
apare ca o
diodă ideală.
 3a. Redresoare de precizie
monoalternanţă
• 1.Redresor simplu de precizie
de tip inversor
• Funcționare:
– Pe semiperioada pozitivă ueA va fi
negativă și dioda D este blocată. AO
este în buclă deschisă (în mod ideal,
potențialele intrărilor nu mai sunt
egale !), AO este saturat; la ieșirea circu-
itului avem tensiunea de la intrare, u1.
– Pe semiperioada negativă ueA va fi
pozitivă și dioda D este în conducție, ieși-
rea AO este la +0,6V; AO în buclă închi-
să; la intrarea inversoare a lui AO avem
masă virtuală, deci la ieșire avem 0V.
 3a. Redresoare de precizie
monoalternanţă
• Elementul de bază în
redresoare: AO + D.
• Aceeași schemă,
desen echivalent.
• Se observă diferența
între tensiunea de la
ieșirea circuitului, ue,
și tensiunea de la
ieșirea AO, ueA.
Cand D este in conductive, la iesirea AO
avem 0,6V
 Redresoare de precizie monoalternanţă

• 2. Redresor de precizie
de tip neinversor
• Pentru semiperioada pozitivă
diode D conduce:

ue = ui + u1
ueA = - ui Au0
ueA = ud +ue
• Se elimină ueA și ui:
Au0 ud ud
ue  u1   u1 
1  Au0 1  Au0 Au0
 Redresor de precizie de tip neinversor
(continuare)

In semiperioada negativă a tensiunii de

intrare dioda D este blocată.

• CONCLUZII: - efectul tensiunii pe

diodă este neglijabil;
– se pot redresa tensiuni mici;
– amplificarea de tensiune este
doar unitară;

Dezavantajul acestui circuit îl constituie limitarea

frecvenţei până la care ieşirea reproduce cu precizie
semiperioada pozitivă de la intrare.
 Redresor de precizie de tip
neinversor (continuare)
• Functionare
• 1. Pentru semiperioada pozitivă dioda
D conduce.

• 2. Pentru semiperioada
negativa dioda D este
blocată.
 Redresor de precizie de tip neinversor
(continuare)
• Limitarea este cauzată de parametrul
SR finit şi intervine, în special, când
are loc trecerea prin zero, de la valori
negative spre pozitive ale tensiunii de
ieşire.
• În această situaţie,
tensiunea ueA a integratului
trebuie să se modifice de la
aproximativ –(E–0,5)
(„saturaţie”) la u1+0,6V,
astfel încât să se deschidă
dioda şi să urmărească pe
u1.
Semnal de intrare de 5KHz !!
 Redresor de precizie de tip neinversor
(continuare)
• Această tranziţie durează un anumit timp
t:
E
t 
SR
astfel că ue prinde din urmă pe u1 când
acesta este deja peste 0V.

• Exemple:
- AO uzuale (741) pot fi utilizate numai până
la frecvenţa de 1...2kHz;
- AO cu JFET la intrare şi cu SR mai mare,
se utilizează până la 10 kHz;
- la AO cu corecţie externă:
o limitare cu diodă a tensiunii din
acel punct – deci şi de la ieşire;
 Redresor de precizie de tip inversor cu
diodă antisaturație
Functionare:
1. In semiperioada negativă
aplicăm tensiune negativă pe
intrarea inversoare a AO deci
imediat la ieșirea AO vom avea o
tensiune pozitivă.
2. D1 conduce, D2 este blocată

Se pot scrie relațiile:

T2K pe bucla de la intrare: u1 = i1R1 + ui
T2K în bucla cu ue prin R2: ue = -i1R2 + ui
tensiunea de ieșire a AO: ueA = -ui Au0
T2K pe bucla de la ieșire: ueA = ud1 + ue
Redresor de precizie de
tip inversor cu diodă
antisaturație
Functionare (continuare):
1. În semiperioada negativă:

R2 u R
u1  d1 u1 2  u d1
R1 u A u 0 R1 R
 ue      u1 2
1
1 1  R1
u A u 0
R1 1
notatii  u  si 
R1  R 2 u A u 0

Concluzie: Pe perioada negativa a tensiunii

de la intrare se poate considera că
circuitul functioneaza ca si un amplificator
inversor.
 Redresor de precizie
de tip inversor
(continuare)
2. În semiperioada pozitivă a tensiunii u1
tensiunea ueA<0 şi dioda D1 este blocată;

• Ieșirea AO rămâne la -0,6V.

• D2 = diodă antisaturaţie

RS
ue  ui
R 2  RS
 Redresarea unor tensiuni de
amplitudine mica; cu diode
antisaturatie, AO nu se satureaza.
 Redresor de precizie de tip inversor
(continuare)
• CONCLUZII
• Caracteristica de transfer
– Se pot redresa tensiuni mici;
– Pentru obţinerea unei tensiuni redresate negative se inversează sensul celor
două diode.
• Amplificatoarele integrate cu etaj final în clasă C nu sunt potrivite pentru
redresoare de precizie de semnale mici (exemplu 709, 324);
• Rezistenţă de intrare modestă;
• Pentru creşterea frecvenţei tensiunii ce se
redresează se poate creşte factorul SR prin
suspendarea corecţiei: condensatorul de
corecţie nu se conectează direct la ieşirea
amplificatorului ci prin diodele D1, respectiv
D2; când o diodă conduce corecţia
acţionează normal.