Cursuri

Structura cursului
Elemente de teoria campurilor

Ecuatiile campului electromagnetic
Metoda elementelor finite
Aplicatii in MATLAB
Structura cursului
28
• CURS
ore
14
• Laborator
ore
Cunostinte necesare
MEF
Analiza Analiza
numerica matematica
Cum obtinem Nota Finala
Nota NOTA
Laborator EXAMEN FINALA
NE
NP=NE NF=NE
CURSUL 1
ELEMENTE DE TEORIA
CÂMPURILOR
• Fie D ⊂ R3.
• Numim câmp scalar pe D o funcție (cu valori scalare) u : D → R.
⃗ 𝐷𝐷→𝑉𝑉3
• Numim câmp vectorial pe D o funcție (cu valori vectoriale) 𝐹𝐹:
• Oricărui punct M ∈ D, i se poate asocia un scalar (în cazul câmpurilor
scalare), respectiv un vector (în cazul câmpurilor vectoriale).
• Fie D ⊂ R3.
• Numim câmp scalar pe D o funcție (cu valori scalare) u : D → R.
⃗ 𝐷𝐷→𝑉𝑉3
• Numim câmp vectorial pe D o funcție (cu valori vectoriale) 𝐹𝐹:
• Oricărui punct M ∈ D, i se poate asocia un scalar (în cazul câmpurilor
scalare), respectiv un vector (în cazul câmpurilor vectoriale).
• Se numeste camp stationar când un astfel de câmp nu depinde decât

de pozitia punctului M.
• In cazul în care el depinde si de alte variabile (de obicei de timp) se

numeste camp nestationar.
Câmpuri scalare. Gradientul unui câmp scalar
• Fie u : D → R un câmp scalar. De exemplu, temperatura intr-o
incapere depinde de pozitia noastra. Fie campul scalar
𝑢𝑢 ∶ 𝑅𝑅3 → 𝑅𝑅, 𝑢𝑢 𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧 = 𝑥𝑥3 + 𝑥𝑥2𝑦𝑦 − 𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥
• Fie u : D → R un câmp scalar.

• Numim suprafata de nivel (suprafață echipotențială) a câmpului u
locul geometric al tuturor punctelor lui D pentru care valoarea lui u
rămâne constanta.
• Fie u : D → R un câmp scalar.

• Numim suprafata de nivel (suprafață echipotențială) a câmpului u
locul geometric al tuturor punctelor lui D pentru care valoarea lui u
rămâne constanta.
Ecuatia unei suprafete de nivel
• Suprafetele de nivel ale lui u au deci ecuatia u(x,y,z) = C, C ∈ R
• Ecuatia suprafetei de nivel care trece printr-un punct dat
M0 (x0,y0,z0) este u(M) = u(M0), unde M este un punct curent de pe
suprafata, forma analitica a acestei ecuatii fiind u(x,y,z) = u(x0,y0,z0).
Exemplu - suprafețe echipotențiale
• [X,Y] = meshgrid(-2:.2:2);
• Z = X.*exp(-X.^2 - Y.^2);
• [DX,DY] = gradient(Z,.2,.2);
• figure
• contour(X,Y,Z)
• hold on
• quiver(X,Y,DX,DY)
• hold off
Derivata unui câmp scalar după direcția unui
vector
• Fiind dat un câmp scalar u, dorim sa studiem variația acestuia după o
directie data, într-o vecinătate a unui punct dat.
• Prin analogie cu cazul funcțiilor de o singura variabila reala, pentru

care studiul monotoniei se putea realiza cu ajutorul derivatei, vom
defini acum noțiunea de derivate după o direcție.
Derivata unui câmp scalar după direcția unui
vector
Fie u : D → R un câmp scalar, fie 𝑀𝑀0 ∈ D si fie 𝑣𝑣⃗ un vector oarecare.

𝑑𝑑𝑢𝑢
Derivata lui 𝑢𝑢 în 𝑀𝑀0 după direcția lui 𝑣𝑣,
⃗ notata cu , este|
𝑑𝑑𝑣𝑣 𝑀𝑀0
marimea care masoara viteza de variatie a lui u în aceasta directie,
raportata la unitatea de lungime,
𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑢𝑢 𝑀𝑀 −𝑢𝑢(𝑀𝑀0) unde 𝑙𝑙(𝑀𝑀𝑀𝑀0 ) reprezinta lungimea

| = lim
𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑀𝑀0 𝑙𝑙(𝑀𝑀𝑀𝑀 )→0 𝑙𝑙(𝑀𝑀𝑀𝑀0 ) orientata a vectorului 𝑀𝑀𝑀𝑀0 ,
0
Monotonia unui câmp scalar după direcția
unui vector
𝑑𝑑𝑑𝑑
• Daca > 0, atunci câmpul scalar u creste într-o vecinătate a lui
|𝑀𝑀0
𝑑𝑑𝑑𝑑
𝑀𝑀0 după direcția (si sensul) lui 𝑣𝑣,
⃗
𝑑𝑑𝑑𝑑
• Daca < 0, atunci câmpul scalar u scade într-o vecinătate a lui
|𝑀𝑀0
𝑑𝑑𝑑𝑑
𝑀𝑀0 după direcția (si sensul) lui 𝑣𝑣.
⃗
Legatura cu conceptul de derivata partiala
• Derivata dupa direcția unui vector îl generalizează pe cel de derivata
parțială.
• Pentru 𝑣𝑣⃗ = 𝚤𝚤⃗ obtinem 𝑑𝑑𝑑𝑑 = 𝜕𝜕𝜕𝜕

𝑑𝑑⃗𝚤𝚤 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝑑𝑑𝑑𝑑 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝑣𝑣⃗ = 𝚥𝚥⃗ =
𝑑𝑑 𝚥𝚥⃗ 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝑑𝑑𝑑𝑑 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝑣𝑣⃗ = 𝑘𝑘 =
𝑑𝑑𝑘𝑘 𝜕𝜕𝜕𝜕
⃗ v1 𝚤𝚤⃗+v2𝚥𝚥⃗+ v3 𝑘𝑘
• Daca u este de clasa C1 pe o vecinatate a lui M0, iar 𝑣𝑣=
este un vector nenul, atunci
𝑑𝑑𝑑𝑑 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣1 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣2 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣3

� = � + � + �
𝑑𝑑𝑣𝑣 𝑀𝑀 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑀𝑀 𝑣𝑣 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑀𝑀 𝑣𝑣 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑀𝑀 𝑣𝑣
0 0 0 0
𝑑𝑑𝑑𝑑 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕

� = � cos(𝛼𝛼) + � cos(𝛽𝛽) + + � cos(𝛾𝛾)
𝑑𝑑𝑣𝑣 𝑀𝑀 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑀𝑀 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑀𝑀 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑀𝑀
0 0 0 0
unde cosα, cosβ, cosγ sunt cosinusii directori ai lui v.

Exemplu
• Determinati derivata câmpului scalar
𝑢𝑢 ∶ 𝑅𝑅3 → 𝑅𝑅, 𝑢𝑢 𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧 = 𝑥𝑥3 + 𝑥𝑥2𝑦𝑦 − 𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥
⃗ 2⃗𝚤𝚤−2⃗𝚥𝚥 +𝑘𝑘.
în M0(1,−3,2) după direcția vectorului 𝑣𝑣=
Creste u într-o vecinătate a punctului M0 după direcția lui v, sau scade

după aceasta directie?
Determinați ecuația suprafeței de nivel a lui u pe care se afla M0
Solutie
• Calculam mai întâi derivatele partiale ale lui u. Au loc relatiile
𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕 3 2
= (x + x y−xyz) = 3x2 +2xy−yz
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕 3 2
= (x + x y−xyz) = x2−xz
𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕 3 2
= (x + x y−xyz)= −xy
𝜕𝜕𝑧𝑧 𝜕𝜕𝜕𝜕
• Precizam acum valorile acestor derivate parțiale în punctul M0. Pentru
x = 1, y = −3, z = 2, obținem:
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
� =3 � = −1 � =3
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑀𝑀 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝑀𝑀 𝜕𝜕𝑧𝑧 𝑀𝑀
0 0 0
• Norma vectorului v 𝑣𝑣⃗ = 22 + −2 2 + 12 = 3

1 1 2 2 1
𝑣𝑣=
⃗ 2⃗𝚤𝚤 − 2⃗𝚥𝚥 + 𝑘𝑘 = 𝚤𝚤⃗ − 𝚥𝚥⃗ + 𝑘𝑘
𝑣𝑣 3 3 3 3
𝑑𝑑𝑑𝑑 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣1 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣2 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣3

• Rezulta � = � + � + � =
0 0 0 0
2 2 1 11
=3 + −1 − + 3 = >0
3 3 3 3
𝑑𝑑𝑑𝑑 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣1 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣2 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣3
� = � + � + � =
0 0 0 0
2 2 1 11
=3 + −1 − + 3 = >0
3 3 3 3
Intr-o vecinătate a punctului M0 câmpul scalar u creste după direcția(si sensul) lui v.
Deoarece u(M0) = 13 +12(−3)−1(−3)2 = 4, rezulta ca ecuația suprafeței de nivel a lui u pe

care se afla M0 este
u(x,y,z) = 4
Gradientul unui câmp scalar
• Fie u : D → R un câmp scalar de clasa C1. Numim gradient al lui u
câmpul vectorial definit prin
𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕𝑢𝑢

𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢 = 𝚤𝚤⃗ + 𝚥𝚥⃗ + 𝑘𝑘
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
Se observa ca vectorul gradient calculat într-un punct M0 este coliniar cu
versorii normali la suprafata de nivel a lui u care trece prin punctul M0.
In ipoteza ca grad u|M0 >0, unul dintre versorii normali este
𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢]𝑀𝑀0
𝑛𝑛 =
𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢]𝑀𝑀0
• Gradientul câmpului scalar u este câmpul vectorial care indica directia
de crestere (descrestere) a câmpului scalar u.
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
Direcția celei mai rapide creșteri (descreșteri)
• Pentru un vector 𝑣𝑣⃗ dat
𝑑𝑑𝑑𝑑
� =𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢|𝑀𝑀0 � 𝑣𝑣⃗
𝑑𝑑𝑣𝑣 𝑀𝑀
0
Calculând derivatele dupa directia versorului n (în fapt directia

gradientului), obtinem
𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢|𝑀𝑀
� =𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢|𝑀𝑀0 � 𝑛𝑛 = 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢|𝑀𝑀0 � 0 = 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢|𝑀𝑀0
𝑑𝑑𝑛𝑛 𝑀𝑀 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢|𝑀𝑀
0 0
Directia lui 𝑛𝑛 (în fapt, directia gradientului) este o direcție de creștere a lui 𝑢𝑢.
Similar, directia lui −𝑛𝑛 (în fapt, direcția opusa˘ gradientului) este o direcție de
descreștere a lui 𝑢𝑢
Câmpuri vectoriale. Câmpuri de componente
• Fie un câmp vectorial
𝐹𝐹⃗ : D →𝑉𝑉3
𝐹𝐹⃗ (x,y,z)=P(x,y,z)⃗𝚤𝚤 + Q(x,y,z)⃗𝚥𝚥 + 𝑅𝑅(x,y,z)𝑘𝑘
• Acest câmp vectorial contine trei câmpuri scalare P, Q, R, numite

câmpuri de componente.
F1: R2 →V2, F1(x,y) = x𝚤𝚤⃗+y𝚥𝚥⃗, F2 : R2 →V2, F2(x,y) = −x𝚤𝚤⃗−y𝚥𝚥⃗
Divergenta si rotorul unui câmp vectorial
• În cele ce urmeaza, vom încerca sa caracterizam atât „densitatea", cât

⃗
si rotatia unui câmp vectorial 𝐹𝐹.
• Ambele concepte vor fi mai usor de inteles daca ne imaginam câmpul

vectorial respectiv ca descriind miscarea unor particule de praf.
𝐹𝐹3: 𝑅𝑅2 → 𝑉𝑉2 , 𝐹𝐹3(𝑥𝑥, 𝑦𝑦) = −𝑦𝑦⃗𝚤𝚤 + 𝑥𝑥⃗𝚥𝚥, 𝐹𝐹4 ∶ 𝑅𝑅2 → 𝑉𝑉2 , 𝐹𝐹4(𝑥𝑥, 𝑦𝑦) = (𝑦𝑦 − 𝑥𝑥)⃗𝚤𝚤 − (𝑥𝑥 + 𝑦𝑦)⃗𝚥𝚥
Câmpul vectorial pare sa execute Situație „mixta˘", în sensul ca sunt executate

o miscare de rotatie în jurul în același timp o mișcare de rotație și una de
originii apropiere de centru (absorbție)
Divergența unui câmp vectorial
• Fie 𝐹𝐹 ∶ 𝐷𝐷 ⊂ 𝑅𝑅3 → 𝑉𝑉3 un câmp vectorial de clasa C1,

⃗ 𝑦𝑦, 𝑧𝑧) = 𝑃𝑃(𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧)⃗𝚤𝚤 + 𝑄𝑄(𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧)⃗𝚥𝚥 + 𝑅𝑅(𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧)𝑘𝑘
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
• Divergenta câmpului vectorial 𝐹𝐹⃗ este câmpul scalar definit prin
𝜕𝜕𝑃𝑃 𝜕𝜕𝑄𝑄 𝜕𝜕𝑅𝑅
⃗ 𝑦𝑦, 𝑧𝑧) =
𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝐹𝐹(𝑥𝑥, + +
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
Divergența unui câmp vectorial
⃗ 𝑦𝑦, 𝑧𝑧) =
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
• Exemplul 1 -mișcare cu „emisie" :
F1: R3 →V3, F1(x,y,z) = x𝚤𝚤⃗+y𝚥𝚥⃗
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕
𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝐹𝐹1 = 𝑥𝑥 + 𝑦𝑦 + 0 =2>0
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
• Exemplul 2 -mișcare cu „absorbție":
F2: R3 →V3, F2(x,y,z) = −x𝚤𝚤⃗−y𝚥𝚥⃗

𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕
𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝐹𝐹2 = −𝑥𝑥 + −𝑦𝑦 + 0 = −2 < 0
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
• Fie F: D →V3 un câmp vectorial de clasa 𝐶𝐶1. Spunem ca este
solenoidal în D daca 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝐹𝐹⃗ = 0.
• Exemplul 3 -mișcare fara „emisie“ si fara „absorbție“ = câmp vectorial solenoidal

(densitate uniforma peste tot):
F3: R3 →V3, F3(x,y,z) = −y𝚤𝚤⃗+x𝚥𝚥⃗

𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕
𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝐹𝐹3 = −𝑦𝑦 + 𝑥𝑥 + 0 =0
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
Rotorul unui câmp vectorial
• Fie 𝐹𝐹⃗ ∶ 𝐷𝐷 → 𝑉𝑉3 un câmp vectorial de clasa C1
⃗ 𝑦𝑦, 𝑧𝑧) = 𝑃𝑃(𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧)⃗𝚤𝚤 + 𝑄𝑄(𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧)⃗𝚥𝚥 + 𝑅𝑅(𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧)𝑘𝑘.
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
• Numim rotor al câmpului vectorial 𝐹𝐹⃗ câmpul vectorial rot 𝐹𝐹⃗ definit
prin
𝚤𝚤⃗ 𝚥𝚥⃗ 𝑘𝑘
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑅𝑅 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑃𝑃 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑄𝑄 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 𝐹𝐹⃗ = = − 𝚤𝚤⃗ + − 𝚥𝚥⃗+ − 𝑘𝑘
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑧𝑧 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑥𝑥 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝑃𝑃 𝑄𝑄 𝑅𝑅
Rotorul unui câmp vectorial
Operatorul ∇ al lui Hamilton
• Operatorii de baza ai teoriei câmpurilor menționați mai sus, anume
𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔, 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 ș𝑖𝑖 𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟, se pot exprima sub o forma simplificată cu ajutorul
următorului operator diferențial ∇ (nabla), numit și operatorul lui
Hamilton
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕
𝛻𝛻 = 𝚤𝚤⃗ + 𝚥𝚥⃗ + 𝑘𝑘
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
• Acest operator poate fi gândit ca un vector simbolic, cu conventia ca

𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕
produsul fiecaruia dintre simbolurile , , cu o funcție (câmp scalar)
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝑢𝑢 este derivata parțială corespunzătoare a acestei funcții.
• Exprimarea gradientului
• pentru un câmp scalar 𝑢𝑢 de clasa C este similara inmultirii unui vector cu
1
un scalar:
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
grad u = 𝛻𝛻𝑢𝑢 = 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝚤𝚤⃗ + 𝚥𝚥⃗ + 𝑘𝑘
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝑢𝑢=
𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
• Exprimarea divergentei
• pentru un câmp vectorial de clasa C1 este similara produsului scalar a doi
vectori
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
div 𝐹𝐹⃗ = 𝛻𝛻 � 𝐹𝐹⃗ = 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝑃𝑃⃗𝚤𝚤 + 𝑄𝑄⃗𝚥𝚥 + 𝑅𝑅𝑘𝑘 =
𝜕𝜕𝜕𝜕
+
𝜕𝜕𝜕𝜕
+
𝜕𝜕𝜕𝜕
• Exprimarea rotorului
• pentru un câmp vectorial de clasa C1 este similar produsului vectorial
a doi vectori
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕
𝛻𝛻 × 𝐹𝐹⃗ = × 𝑃𝑃⃗𝚤𝚤 + 𝑄𝑄⃗𝚥𝚥 + 𝑅𝑅𝑘𝑘 = rot 𝐹𝐹⃗
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝛻𝛻 × 𝐹𝐹⃗ = − 𝚤𝚤⃗ + − 𝚥𝚥⃗+ − 𝑘𝑘
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
De retinut:
• Gradientul unui câmp scalar 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢 = 𝚤𝚤⃗ + 𝚥𝚥⃗ + 𝑘𝑘
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
indica directia de crestere (descrestere) a câmpului scalar u.
• Divergenta câmpului vectorial 𝐹𝐹⃗ este câmpul scalar definit prin

⃗ 𝑦𝑦, 𝑧𝑧) =
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
exprimă fluxul câmpului care trece printr-o suprafață închisă. Divergența fluxului
care străbate suprafața închisă din interior spre exterior se consideră pozitivă, iar
divergența fluxul care străbate suprafața închisă dinspre exterior spre interior se
consideră negativă.
• Rotorul unui câmp vectorial
⃗ 𝑦𝑦, 𝑧𝑧) = 𝑃𝑃(𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧)⃗𝚤𝚤 + 𝑄𝑄(𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧)⃗𝚥𝚥 + 𝑅𝑅(𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧)𝑘𝑘.
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑅𝑅 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑃𝑃 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑄𝑄 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑧𝑧 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑥𝑥 𝜕𝜕𝜕𝜕
este un operator vectorial care scoate în evidență „rata de rotație” a unui câmp
vectorial, adică direcția axei de rotație și magnitudinea rotației.
Introducere în metoda elementului finit
LABORATOR 1
Elemente de teoria câmpurilor
1. Să se determine derivata câmpului scalar
u :  3 → , u ( x, y, z ) =2 x 2 − 4 xyz + z
   
în punctul M 0 (1, 0, −2 ) după direcţia vectorului v =i − 2 j + 3k . Să se precizeze dacă câmpul

scalar creşte sau scade într-o vecinătate a punctului M0, după direcţia vectorului v .
2. Să se calculeze în Matlab gradientul câmpului scalar

u :  3 →  , u ( x, y , z ) =
2 yz sin( x) + 3 x sin( z ) cos( y )
clear all, clc

syms x y z
u = 2*y*z*sin(x) + 3*x*sin(z)*cos(y);
G=gradient(u, [x, y, z])
pretty(G)
3. Să se calculeze şi să reprezinte în Matlab gradientul câmpului scalar

u :  2 →  , u ( x, y ) =
2 2
xe − x − y
clear all, clc

%Calcul gradient
syms x y
u = x.*exp(-x.^2 - y.^2);
G=gradient(u, [x, y])
pretty(G)
%Reprezentare grafica a campului scalar

[x,y] = meshgrid(-2:.2:2);
u = x.*exp(-x.^2 - y.^2);
figure;
surf(x,y,u)
%Reprezentare grafica a gradientului

[dx,dy] = gradient(u,.5);
figure;
contour(x,y,u)
hold on
quiver(x,y,dx,dy)
hold off
4. Să se calculeze în Matlab divergenţa câmpului vectorial

 3    
F :  → V3 , F ( x, y, z ) =+
xi 2 y 2 j + 3 z 3 k
clear all, clc

syms x y z
field = [x 2*y^2 3*z^3];
vars = [x y z];
D=divergence(field,vars)
pretty(D)
5. Să se calculeze şi să reprezinte în Matlab divergenţa câmpului electric

 2   
E :  → V2 , E ( x, y ) =
x2 i + y 2 j
clc, clear all
%Calcul divergenta
syms x y ep0
E = [x^2 y^2];
vars = [x y];
D=divergence(E,vars)
pretty(D)
%Reprezentare grafica a divergentei
rho = ep0*D;
rho = subs(rho,ep0,1);
[xPlot,yPlot] = meshgrid(-2:0.1:2);
Ex = subs(E(1),x,xPlot);
Ey = subs(E(2),y,yPlot);
quiver(xPlot,yPlot,Ex,Ey)
title('Divergenta campului electric')
xlabel('x')
ylabel('y')
6. Să se reprezinte în Matlab divergenţa câmpului de viteze ale bazei de date „wind”.
clc, clear all

load wind
div = divergence(x,y,z,u,v,w);
h = slice(x,y,z,div,[90 134],59,0);
colormap('jet');
shading interp
daspect([1 1 1]);
axis tight
camlight
set([h(1),h(2)],'ambientstrength',.6);
7. Să se calculeze în Matlab rotorul câmpului vectorial

 3    
F :  → V3 , F ( x, y, z ) = ( x3 y 2 z ) i + ( xy 3 z 2 ) j + ( x 2 yz 3 ) k
clc, clear all

syms x y z
V = [x^3*y^2*z, y^3*z^2*x, z^3*x^2*y];
vars = [x y z];
rotor=curl(V,vars)
8. Să se reprezinte în Matlab rotorul câmpului de viteze ale bazei de date „wind”.
clc, clear all

load wind
k = 4;
x = x(:,:,k);
y = y(:,:,k);
u = u(:,:,k);
v = v(:,:,k);
cav = curl(x,y,u,v);
pcolor(x,y,cav);
shading interp
hold on
quiver(x,y,u,v,'y');
hold off
colormap('copper');
CURSUL 2
ECUAŢIILE CÂMPULUI
ELECTROMAGNETIC
Recapitulare - ELEMENTE DE TEORIA CÂMPURILOR
• Fie u : D → R un câmp scalar de clasa C1.

• Gradientul câmpului scalar u este câmpul vectorial definit prin

𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
Gradientul indica directia de crestere (descrestere)

a câmpului scalar u.

𝐹𝐹(𝑥𝑥,
• Divergenţa câmpului vectorial 𝐹𝐹 este câmpul scalar definit prin
𝜕𝜕𝑃𝑃 𝜕𝜕𝑄𝑄 𝜕𝜕𝑅𝑅 𝒅𝒅𝒅𝒅𝒅𝒅 𝑭𝑭 > 𝟎𝟎 "𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔 𝒅𝒅𝒅𝒅𝒅𝒅 𝑭𝑭 < 𝟎𝟎 "𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂

⃗ 𝑦𝑦, 𝑧𝑧) =
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
Divergenta exprimă fluxul câmpului care

trece printr-o suprafață închisă.

𝐹𝐹(𝑥𝑥,
• Rotorul câmpului vectorial 𝐹𝐹⃗ este câmpul vectorial definit prin
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑅𝑅 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑃𝑃 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑄𝑄 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑧𝑧 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑥𝑥 𝜕𝜕𝜕𝜕
Rotorul scoate în evidență „rata de rotație” a unui câmp

vectorial, adică direcția axei de rotație și magnitudinea
rotației.
Operatorul ∇ al lui Hamilton - Del, Nabla
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕
𝛻𝛻 = 𝚤𝚤⃗ + 𝚥𝚥⃗ + 𝑘𝑘
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
• Exprimarea gradientului
• pentru un câmp scalar 𝑢𝑢 de clasa C1
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕

grad u = 𝛻𝛻𝑢𝑢 = 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝑢𝑢=
𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
• Exprimarea divergentei
• Pentru un câmp vectorial de clasa C1
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕

div 𝐹𝐹⃗ = 𝛻𝛻 � 𝐹𝐹⃗ = 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
� 𝑃𝑃⃗𝚤𝚤 + 𝑄𝑄⃗𝚥𝚥 + 𝑅𝑅𝑘𝑘 =
𝜕𝜕𝜕𝜕
+
𝜕𝜕𝜕𝜕
+
𝜕𝜕𝜕𝜕
• Exprimarea rotorului
• Pentru un câmp vectorial de clasa C1
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
⃗ ⃗ 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕
rot 𝐹𝐹 = 𝛻𝛻 × 𝐹𝐹 =
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝛻𝛻 × 𝐹𝐹⃗ = − 𝚤𝚤⃗ + − 𝚥𝚥⃗+ − 𝑘𝑘
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
Operatorul ∆ al lui Laplace - laplacian
• Prin analogie cu operatorul ∇ al lui Hamilton, putem introduce următorul
operator diferențial ∆, numit și operatorul lui Laplace, sau laplacian
𝜕𝜕2 𝜕𝜕2 𝜕𝜕2

∆= + + 2
𝜕𝜕𝜕𝜕 2 𝜕𝜕𝜕𝜕 2 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕2 𝜕𝜕2 𝜕𝜕2

• Prin conventie, produsul fiecaruia dintre simbolurile 2 , 2, 2 cu o
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
functie (câmp scalar) 𝑢𝑢 este derivata partiala corespunzatoare acestei
functii.
Laplacianul ∆ aplicat unui câmp scalar
• Pentru un câmp scalar 𝑢𝑢,
𝜕𝜕2 𝜕𝜕2 𝜕𝜕2 𝜕𝜕2 𝑢𝑢 𝜕𝜕2 𝑢𝑢 𝜕𝜕2 𝑢𝑢
∆𝑢𝑢 = + + 𝑢𝑢= + +
𝜕𝜕𝜕𝜕 2 𝜕𝜕𝜕𝜕 2 𝜕𝜕𝜕𝜕 2 𝜕𝜕𝜕𝜕 2 𝜕𝜕𝜕𝜕 2 𝜕𝜕𝜕𝜕 2
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕

𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑(𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢) = 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝚤𝚤⃗ + 𝚥𝚥⃗ + 𝑘𝑘 = + + =
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕2 𝑢𝑢 𝜕𝜕2 𝑢𝑢 𝜕𝜕2 𝑢𝑢
= + + 2 = ∆𝑢𝑢
𝜕𝜕𝜕𝜕 2 𝜕𝜕𝜕𝜕 2 𝜕𝜕𝜕𝜕
• Altfel scris ∆𝑢𝑢=𝛻𝛻 � 𝛻𝛻𝑢𝑢 = 𝛻𝛻 2 u

Câmpuri particulare importante
1. Câmpuri irotaţionale
• Fie un câmp vectorial 𝐹𝐹⃗ ∶ 𝐷𝐷 → 𝑉𝑉3
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
Un câmp vectorial diferenţiabil este irotaţional într-un domeniu D, dacă

în toate punctele domeniului rotorul său este nul.
𝐹𝐹⃗ 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 rot 𝐹𝐹⃗ = 𝛻𝛻 × 𝐹𝐹⃗ = 0

Exemplul 1. Câmpul vectorilor de poziţie este irotaţional deoarece
⃗ 𝑦𝑦, 𝑧𝑧) = 𝑥𝑥⃗𝚤𝚤 + 𝑦𝑦⃗𝚥𝚥 + 𝑧𝑧𝑘𝑘

𝐹𝐹(𝑥𝑥,
𝜕𝜕𝑃𝑃 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕

𝛻𝛻 × 𝐹𝐹⃗ = − 𝚤𝚤⃗ + − 𝚥𝚥⃗+ − 𝑘𝑘 =
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝑥𝑥 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑥𝑥 𝜕𝜕𝑧𝑧 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑥𝑥

= − 𝚤𝚤⃗ + − 𝚥𝚥⃗+ − 𝑘𝑘 = 0
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝛻𝛻 × 𝐹𝐹⃗ =rot 𝐹𝐹⃗ = 0

Exemplul 2. Câmpul electrostatic
 
q0 r q0   q0
E= ⋅= ⋅ r= f (r ) ⋅ r , unde f ( r=
)
ε r r ε ⋅r
2 3
ε ⋅r 3
este irotaţional, deoarece

    
= rot E rot [ f= (r ) ⋅ r ] grad f (r ) × r + f (r=
) ⋅ rot r grad f=
(r ) × r
 df ∂r  df ∂r  df ∂r    df  ∂r  ∂r  ∂r   
=  i+ j+ k= ×r  i+ j + k= ×r
 dr ∂x dr ∂y dr ∂z  dr  ∂x ∂y ∂z 
df  x  y  z    1 df  
=  i + j + k = ×r r=
×r 0
dr  r r r  r dr
Câmpuri potențiale scalare
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
Vom spune ca 𝐹𝐹⃗ este un câmp potențial daca el este gradientul unui camp
scalar, adica există câmpul scalar 𝒖𝒖,
𝑢𝑢 ∶ 𝐷𝐷 → 𝑅𝑅 astfel încât 𝐹𝐹⃗ = 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑢𝑢 = 𝛻𝛻𝑢𝑢
Câmpul scalar 𝒖𝒖 se numeste potențialul scalar sau funcția de forță a câmpului

⃗
vectorial 𝐹𝐹.
• Se observa de aici ca daca 𝐹𝐹⃗ ∶ 𝐷𝐷 → 𝑉𝑉𝑉 este un camp potential,
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
⃗ atunci
iar u este potentialul scalar al câmpului vectorial 𝐹𝐹,
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕

= 𝑃𝑃 = 𝑄𝑄 = 𝑅𝑅
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
Observaţia 1. Orice câmp vectorial irotational este un câmp potential,

adica admite un potential scalar.
1.
Rezulta ca 𝐹𝐹⃗ este un camp irotational ⇒ este si camp potential.
2.
Rezulta ca 𝐹𝐹⃗ nu este un camp irotational ⇒ nu este nici camp potential.
2. Câmpuri solenoidale
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
Campul vectorial este solenoidal într-un domeniu D, dacă în toate

punctele domeniului D are divergenţa nulă.
⃗ div 𝐹𝐹⃗ = 0
𝛻𝛻 � 𝐹𝐹=
Exemplu. Câmpul electrostatic este un câmp solenoidal în toate punctele
domeniului (cu excepţia originii unde acţionează sarcina q0 ) deoarece
 
q0 r q0   q0
E= ⋅= ⋅ r= f (r ) ⋅ r , unde f ( r=
)
ε r r ε ⋅r
2 3
ε ⋅r 3
  ∂ ( f ⋅ x) ∂ ( f ⋅ y) ∂ ( f ⋅ z )
div
= E div [ f (r=
)⋅r] + + =
∂x ∂y ∂z
= f r' ⋅ rx' ⋅ x + f + f r' ⋅ ry' ⋅ y + f + f r' ⋅ rz' ⋅ z + f =
x y z 
= 3 f + f ⋅  ⋅ x + ⋅ y + ⋅ z = 3 f + f r' ⋅ r =
r
'
r r r 
q0 q0 −4
= 3 − r ⋅ ⋅ 3=
r 0
ε ⋅r 3
ε
3. Câmpuri armonice
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
Campul vectorial este armonic daca este in acelasi timp solenoidal si

irotational.
div 𝐹𝐹⃗ = rot 𝐹𝐹⃗ = 0

• Atunci câmpul vectorial armonic 𝐹𝐹⃗ ∶ 𝐷𝐷 → 𝑉𝑉3
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
este de asemenea un camp potential. Fie u potentialul acestuia. Atunci
𝐹𝐹⃗ = grad u ⇒ div (grad u) = div 𝐹𝐹⃗ = 0

Ecuatia
div (grad u) = div 𝐹𝐹⃗ = 0
se numeste ecuatia lui Laplace.
O functie u care satisfice ecuatia lui Laplace va fi numita functie armonica.

Câmpuri potențiale vectoriale
𝐹𝐹(𝑥𝑥,
Dacă 𝐹𝐹⃗ este un câmp solenoidal atunci există câmpul vectorial,
𝐴𝐴⃗ ∶ 𝐷𝐷 → 𝑉𝑉3 astfel încât 𝐹𝐹⃗ = rot 𝐴𝐴⃗ = 𝛻𝛻 × 𝐴𝐴⃗
Câmpul vectorial 𝐴𝐴⃗ se numeste potenţialul vector al câmpului solenoidal 𝐹𝐹.

⃗
Observaţia 2. Orice câmp solenoidal este rotorul unui câmp vectorial.

Câmpuri potențiale vectoriale
Aratati ca exista un camp potential vector pentru campul 𝐹𝐹⃗ si calculati

acest camp potential astfel incat
Vom arata pentru inceput ca 𝐹𝐹⃗ este un camp solenoidal.
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕
𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝐹𝐹⃗ = 𝑦𝑦 + 𝑧𝑧 + 𝑧𝑧 + 𝑥𝑥 + 𝑥𝑥 + 𝑦𝑦 = 0
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝑧𝑧
⃗
Rezulta ca exista un camp potential vector pentru campul 𝐹𝐹.
Teorema fundamentala a analizei vectoriale
(descompunerea Helmholtz)
⃗ se poate descompune in mod unic ca suma dintre

• Orice câmp vectorial 𝐹𝐹,
un camp vectorial irotational si un camp vectorial solenoidal.
𝐹𝐹⃗ = 𝐹𝐹ir
⃗ + 𝐹𝐹sol
⃗
⃗
• Orice câmp vectorial 𝐹𝐹⃗ admite un potential scalar u si unul vectorial 𝐴𝐴,
adica se descompune unic în doua campuri potentiale ortogonale:
𝐹𝐹⃗ = grad u + rot 𝐴𝐴⃗

ECUAŢIILE CÂMPULUI ELECTROMAGNETIC
Ecuațiile lui Maxwell
• James Clerk Maxwell, A dynamical theory of the
electromagnetic field, F. R. S. Philosophical Transactions of
the Royal Society of London, 459-512, Published 1 January
1865.
• Ecuațiile lui Maxwell constituie fundamentarea matematică
a principiilor electrodinamicii clasice, teoria macroscopică a
câmpului electromagnetic.
• Ecuaţiile câmpului eletromagnetic utilizează de obicei şase mărimi
fizice. Acestea sunt:

E - intensitatea câmpului electric (V/m)

H - intensitatea câmpului magnetic (A/m)

D - inducţia electrică, densitatea de flux electric (C/m2)

B - densitatea de flux magnetic, inducţia magnetică (Wb/m2)

J - densitatea curentului electric (A/m2)
qv - densitate volumetrică de sarcină electrică (C/m3)
Ecuaţiile lui Maxwell in forma diferentiala:

 ∂B
Legea lui Faraday a inducției ∇ ×E = − (1)
electromagnetice ∂t
 ∂D 
Legea lui Ampere ∇×H = + J (2)
 ∂t
Legea lui Gauss pentru magnetism ∇ ⋅ B = 0 (3)
Legea lui Gauss ∇ ⋅ D = qv (4)
• Aceste ecuaţii conţin informaţia aflată în ecuaţia de continuitate:
 ∂qv
∇⋅ J = − (5)
∂t
ecuaţie ce exprimă legea conservării sarcinii.

• Ecuatiile lui Maxwell in forma integrala:
  d  
∫C
E ⋅d = −
dt
S
∫∫
B ⋅d S
(6)
 d    
∫C
H ⋅ d =
dt
S
∫∫
D ⋅ dS +
S
J ⋅ dS
∫∫ (7)
 
∫∫
ΣΩ
B ⋅ dS = 0
(8)
 
∫∫ D ⋅ dS =
∫∫∫q v ⋅ dv
ΣΩ Ω
(9)
  d
∫∫
ΣΩ
J ⋅ dS = −
dt ∫∫∫ q
Ω
v ⋅ dv (10)
Forma scalara a ecuatiilor lui Maxwell - ecuatii cu derivate partiale
∂H z ∂H y ∂E ∂Ez ∂E y ∂H x (14) ∂Ex ∂E y ∂Ez 1

− =J x + ε x (11) − −µ
= + + = qv (17)
∂y ∂z ∂t ∂y ∂z ∂t ∂x ∂y ∂z ε
∂H x ∂H z ∂E y ∂Ex ∂Ez ∂H y (15) ∂H x ∂H y ∂H z
− =Jy +ε (12) − −µ
= + + 0 (18)
=
∂z ∂x ∂t ∂z ∂x ∂t ∂x ∂y ∂z
∂H y ∂H x ∂E ∂E y ∂Ex ∂H z (16)
− =J z + ε z (13) − −µ
=
∂x ∂y ∂t ∂x ∂y ∂t
• De exemplu, fie 𝐴𝐴⃗ potenţialul magnetic vector 𝐵𝐵 = 𝛻𝛻 × 𝐴𝐴⃗
Rezulta urmatoarea ecuatie diferentiala cu derivate partiale:
1
∇ 2 A =−σ A − J + σ ∇V (19)
µ
Pentru a obtine o solutie corecta si unica a ec. (19) trebuie introduse

conditii de frontiera.
Dirichlet. În cazul acestui tip de condiţie de frontieră valoarea lui A este definită în mod
explicit pe frontieră, de exemplu A=0.Acest tip de condiţie de frontieră este cel mai des
folosită când se doreşte definirea lui A=0 cu scopul de a nu permite fluxului magnetic să
treacă de frontieră.
Tipuri de conditii de frontiera
Dirichlet. În cazul acestui tip de condiţie de frontieră valoarea lui A este definită în mod
explicit pe frontieră, de exemplu A=0. Acest tip de condiţie de frontieră este cel mai des
folosită când se doreşte definirea lui A=0 cu scopul de a nu permite fluxului magnetic să
treacă de frontieră.
Neumann. Această condiţie de frontieră permite specificarea derivatei pe direcţia

normalei a vectorului A de-a lungul frontierei.În mod obişnuit, de-a lungul frontierei se
𝜕𝜕𝐴𝐴
fFoloseşte = 0, pentru a forţa fluxul să treacă de frontieră la exact 90º faţă de
𝜕𝜕𝑛𝑛
frontieră. Se foloseşte cu succes când problema impune interfeţe realizate din metale de
înaltă permeabilitate.
Robin. Condiţia de frontieră de tip Robin este, de fapt, o îmbinare între cea de tip
Dirichlet şi cea de tip Neumann, apărând, deci, o relaţie între valoarea lui A şi derivata sa
pe direcţia normalei la frontieră.Un exemplu de astfel de condiţie de frontieră este
𝜕𝜕𝜕𝜕
următorul: + 𝑐𝑐𝑐𝑐 = 0 .
𝜕𝜕𝜕𝜕
Teorema divergentei (Teorema lui Gauss)
• Una din metodele de calcul al integralelor de volum 3D este utilizarea
teoremei divergentei lui Gauss care permite trecerea dela o integrala de
volum la o integral de suprafata.
• Integrala divergenței câmpului vectorial 𝐹𝐹⃗ pe volumul 𝑉𝑉 în interiorul
conturului închis S este egală cu fluxul exterior al câmpului vectorial
𝐹𝐹⃗ prin suprafata 𝑆𝑆 delimitata de conturul inchis 𝐶𝐶.
� (𝛻𝛻 � 𝐹𝐹)𝑑𝑑𝑣𝑣 = � (𝐹𝐹 � 𝑛𝑛)𝑑𝑑𝑑𝑑 = � 𝐹𝐹⃗ � 𝑑𝑑𝑑𝑑

𝑉𝑉 𝐶𝐶 𝑆𝑆
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕𝜕𝜕

𝛻𝛻 � 𝐹𝐹⃗ = , , 𝐹𝐹𝑥𝑥 , 𝐹𝐹𝑦𝑦 , 𝐹𝐹𝑧𝑧 = + +
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
Teorema rotorului (Teorema lui Stokes)
⃗ pe suprafață 𝑆𝑆 este egală cu
• Integrala rotorului câmpului vectorial (𝐹𝐹)
⃗ pe conturul inchis 𝑑𝑑𝑑𝑑 definit
integrală curbilinie a câmpului vectorial (𝐹𝐹)
de suprafața 𝑆𝑆
𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑅𝑅 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑃𝑃 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑄𝑄 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝛻𝛻 × 𝐹𝐹⃗ = = − 𝚤𝚤⃗ + − 𝚥𝚥⃗+ − 𝑘𝑘
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑧𝑧 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑥𝑥 𝜕𝜕𝜕𝜕
� 𝛻𝛻 × 𝐹𝐹⃗ =
𝑆𝑆
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
=∬𝑆𝑆 − 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 + − 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 + − 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 = ∮𝜕𝜕𝑆𝑆 𝑃𝑃𝑑𝑑𝑑𝑑 + 𝑄𝑄𝑄𝑄𝑄𝑄 + 𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
LABORATOR 2
Ecuaţiile câmpului electromagnetic
1. Fie câmpul vectorial

 3    
F :  → V3 , F ( x, y, z ) = ( yz + 4 x ) i + ( xz + 4 y ) j + ( xy + 4 z ) k
 
Calculaţi rot F şi demonstraţi ca F este irotaţional.

 3    
F :  → V3 , F ( x, y, z ) = ( xy − 2 z 2 ) i + ( 4 xz − y 2 ) j + ( yz − 2 x 2 ) k
 
Calculaţi div F şi demonstraţi ca F este solenoidal.

 3    
F :  → V3 , F ( x, y, z ) = xi + y j + zk
   
Demonstraţi că F nu admite un potenţial vector A astfel ca F = rot A .
   
Indicaţie: Dacă ar exista un câmp vectorial A astfel încât F = rot A , atunci ar trebui ca F să

fie solenoidal. Deci calculaţi divergenţa div F care trebuie să fie zero.
4. Determinaţi funcţia ϕ ( x ) : ( 0, ∞ ) →  continuă, derivabilă astfel încât câmpul vectorial

 3    
F :  → V3 , F ( x, y, z ) = xϕ ( x ) i − yϕ ( x ) j + x 2 zk

să fie solenoidal. Pentru ϕ ( x ) astfel determinat calculaţi rot F .
5. Rezolvarea ecuaţiei Laplace unu-dimensională:

Se consideră doi conductori electrici localizaţi la x = 0 m şi la x = 10 m. Primul
conductor are potenţial nul v1 = 0 V, ial cel de al doilea conductor are potenţialul v2 = 200 V.
a) Calculaţi funcţia de potenţial electrostatic V ( x ) între conductori.
b) Calculaţi câmpul electric corespunzător E ( x ) .
Soluţie: Potenţialul electrostatic este soluţia ecuaţiei diferenţiale Laplace:

d 2V ( x )
=0 (1)
dx 2
Condiţiile pe frontieră ataşate ecuaţiei (1) sunt de tip Dirichlet, anume:
V ( 0= ) v=1 0
 (2)
V (10= ) v=2 200
Vom transforma ecuaţia diferenţială de ordinul doi (1) într-un sistem de două ecuaţii
diferenţiale de ordinul întâi, prin introducerea notaţiilor:
V= V V= ′ V=′ V2

1
 ⇒  1
V2 = V ′ V=
2
′ V=′′ 0
Rezultă că ecuaţia diferenţială de ordinul doi Laplace (1) s-a redus la rezolvarea problemei
Cauchy:
V ′ = V
 1 2
V ′ = 0
 2 (3)
V1 ( 0 ) = 0

V1 (10 ) = 200
Rezolvăm sistemul de ecuaţii diferenţiale (3) în Matlab, utilizând modulul de calcul

simbolic în fişierul calcpot.m:.
clear all, clc

syms V1 x
[V1,V2]=dsolve('DV1=V2','DV2=0','V1(0)=0','V1(10)=200','x')
E=-gradient(V1, [x])
Soluţia analitică a ecuaţiei Laplace (1) este V ( x ) = 20 x .

Câmpul electric corespunzător se obţine calculând gradientul
dV
E ( x) =− grad V ⇔ E ( x ) = − −20 V/m
=
dx
Reprezentarea grafică:
xd=0:0.2:10;
figure;plot(xd,subs(V1,x,xd))
xlabel('Distanta [m]');
ylabel('Valoare camp potential electrostatic [V]');
title('Rezolvarea ec.dif. de ordinul doi Laplace')
grid on
6. Rezolvarea ecuaţiei Laplace unu-dimensională:

Se consideră doi conductori electrici localizaţi la x = 0 m şi la x = 5.6 m. Primul
conductor are potenţial nul v1 = 50 V, ial cel de al doilea conductor are potenţialul v2 = 220 V.
c) Calculaţi funcţia de potenţial electrostatic V ( x ) între conductori.
d) Calculaţi câmpul electric corespunzător E ( x ) .
d 2V ( x )
Indicaţie: Potenţialul electrostatic este soluţia ecuaţiei diferenţiale Laplace =0
dx 2
căreia i se ataşează condiţiile pe frontieră conform enunţului problemei.
CURSUL 3
NOğIUNI INTRODUCTIVE
§1.1 INTRODUCERE ÎN ANALIZA CU ELEMENTE FINITE
GeneralităĠi
Bazele analizei cu elemente finite au fost pentru prima dată formulate în 1943 de
către matematicianul german Richard Courant (1888-1972), care, îmbinând metoda
Ritz cu analiza numerică în probleme de calcul variaĠional úi minimizare, a obĠinut
soluĠii satisfăcătoare pentru analiza sistemelor cu vibraĠii.
Începând cu anii ’70, metoda elementelor finite a fost folosită la rezolvarea celor
mai complexe probleme din domeniul structurilor elastice continue, de la construcĠiile
civile, industriale sau de baraje până la construcĠiile de nave maritime, respectiv
cosmice.
Principiile metodei analizei cu elemente finite

Fenomenele fizice de acest fel sunt descrise din punct de vedere matematic de
ecuaĠii diferenĠiale, prin a căror integrare, în condiĠii la limită date, se obĠine o soluĠie
exactă a problemei. Această cale analitică are dezavantajul ca este aplicabilă numai în
cazul problemelor relativ simple. Problemele care intervin în activitatea practică sunt
de cele mai multe ori complexe în ce priveúte alcătuirea fizică úi geometrică a pieselor,
condiĠiile de încărcare, condiĠiile la limită etc., astfel încât integrarea ecuaĠiilor
diferenĠiale este dificilă sau chiar imposibilă.
În metoda elementului finit se utilizează, ca punct de plecare, un model integral
al fenomenului studiat. El se aplică separat pentru o serie de mici regiuni ale unei
structuri continue obĠinute prin procedeul discretizării, denumite elemente finite, legate
între ele în puncte numite noduri.
8 NOğIUNI INTRODUCTIVE - I
Aceste elemente finite trebuie astfel concepute încât ansamblul lor să reconstituie
cât mai fidel posibil structura reală analizată. În principiu, aceste legături trebuie astfel
concepute încât să permită o convergenĠă numerică către soluĠia exactă, atunci când
structura este discretizată în elemente finite cu dimensiuni din ce în ce mai reduse.
Etapele de rezolvare a unei probleme cu ajutorul metodei elementelor finite
Etapa 1. ÎmpărĠirea domeniului de analiză în elemente finite.

În această etapă analistul alege tipul sau tipurile de elemente finte adecvate
problemei de rezolvat, apoi împarte structura în elemente finite. Această operaĠie, care
se numeúte úi discretizare, poate fi făcută cu ajutorul calculatorului. Tipul de element
finit este definit de mai multe caracteristici, cum sunt numărul de dimensiuni (uni-, bi-,
tridimensional), numărul de noduri ale elementului, funcĠiile de aproximare asociate úi
altele. Alegerea tipului de element finit are mare importanĠă pentru necesarul de
memorie internă, pentru efortul de calcul impus calculatorului úi pentru calitatea
rezultatelor.
Punctul de plecare pentru construcĠia matematică a diferitelor metode de
elemente finite îl constituie respectarea următoarelor principii:
• utilizarea unei aproximări bazată pe folosirea de elemente mai simple,
pentru care avem la dispoziĠie o soluĠie;
• sporirea exactităĠii calculului prin rafinarea discretizării.
Etapa 2. Constituirea ecuaĠiilor elementelor finite (ecuaĠiile elementale).
Comportatea materialului sau mediului în cuprinsul unui element finit este
descrisă de ecuaĠiile elementelor finte denumite úi ecuaĠii elementale. Acestea
alcătuiesc un sistem de ecuaĠii al elementului.
EcuaĠiile elementale pot fi deduse direct, pe cale variaĠională, prin metoda
reziduală sau a reziduurilor (Galerkin) sau prin metoda bilanĠului energetic.
Etapa 3. Asamblarea ecuaĠiilor elementale în sistemul de ecuaĠii al structurii.
1.1 - Introducere în analiza cu elemente finite 9
Comportarea întregii structurii este modelată prin asamblarea sistemelor de

ecuaĠii ale elementelor finte în sistemul de ecuaĠii al structurii, ceea ce din punct de
vedere fizic înseamnă că echilibrul structurii este condiĠionat de echilibrul elementelor
finite. Prin asamblare se impune ca, în nodurile comune elementelor, funcĠia sau
funcĠiile necunoscute să aibă aceeaúi valoare.
Etapa 4. Implementarea condiĠiilor la limită úi rezolvarea sistemului de ecuaĠii
al structurii.
Sistemul de ecuaĠii obĠinut în urma implementării condiĠiilor la limită
corespunzătoare problemei concrete este rezolvat printr-unul din procedeele obiúnuite,
de exemplu prin eliminarea Gauss sau prin descompunerea Choleski, obĠinându-se
valorile funcĠiilor in noduri. Acestea se numesc úi necunoscute primare sau de ordinul
întâi.
Etapa 5. Efectuarea de calcule suplimentare pentru determinarea
necunoscutelor secundare.
În unele probleme, după aflarea necunoscutelor primare, analiza se încheie.
Acesta este de obicei cazul problemelor de conducĠie termică, în care necunoscutele
primare sunt temperaturi nodale. În alte probleme însă, cunoaúterea numai a
necunoscutelor primare nu este suficientă, analiza trebuind să continuie cu
determinarea necunoscutelor secundare sau de ordinul doi. Acestea sunt derivate de
ordin superior ale necunoscutelor primare. Astfel, de exemplu, în problemele mecanice
de elasticitate, necunoscutele primare sunt deplasările nodale. Cu ajutorul lor, în
această etapă, se determină necunoscutele secundare care sunt deformaĠiile specifice úi
tensiunile. ùi în cazul problemelor termice analiza poate continua cu determinarea
necunoscutelor secundare care sunt intensităĠile fluxurilor termice (gradienĠi termici).
Introducre în metoda elementului finit
LABORATOR 3
PRINCIPIILE ANALIZEI CU ELEMENTE FINITE
Descriere teoretică
Se consideră un sistem mecanic format din patru resorturi coliniare, de caracteristici
ki , i = 1...4 , care este sub acţiunea forţelor externe F2 , F3 şi F4 (Figura 1a), paralele cu
resorturile. Utilizând metoda elementelor finite, ne propunem să determinăm distribuţia
deplasărilor în sistemul de resorturi şi reacţiunile în pereţi.
Figura 1a. Sistemul fizic dat.

Pentru a calcula deplasările capetelor libere ale resorturilor (u2, u3 şi u4) şi reacţiunile
provocate de reazeme (F1 şi F5) se consideră modelul analitic, constituit din
1. Ecuaţia de echilibru 0 , (1)
F1 + F2 + F3 + F4 + F5 =
2. Ecuaţia constitutivă F= k ⋅ u , (2)

3. Condiţii la limită = ; u5 0 .
u1 0= (3)
Fiecare element se caracterizează prin prezenţa unui resort cu un coeficient de

proporţionalitate k şi a două noduri marginale ( i , j ). Pentru fiecare nod se notează variabilele
problemei, adică forţele nodale Fi , F j şi deplasările ui şi u j (Figura 1b).
Figura 1b. Element finit generic.
Aplicand Principiul suprapunerii efectelor rezultă Modelul elemental de comportare

 Fi = Fia + Fib = k ui − k u j
 , (4)
 F j =
F ja + F jb =− k ui + k u j
adică
k −k   ui   Fi 
 −k ⋅  =  , (5)
 k  u j   F j 
şi care reprezintă relaţia forţe-deplasări nodale.

Particularizând acest model pentru fiecare element finit în parte şi raportând la întreaga
configuraţie nodală a sistemului, se poate genera întreaga structură funcţională a sistemului
mecanic considerat, sau a altor sisteme similare.
În cazul sistemului considerat, se scriu pentru fiecare resort ecuaţiile elementale şi se
expandează (adică se raportează la sistemul global de noduri).
Asamblând contribuţia fiecărui element si aplicând principiul suprapunerii efectelor, se
obţine sistemul asamblat care modeleazǎ sistemul fizic de resorturi,
adică
 k1 −k1 0 0 0   u1   F1 
 −k k + k
 1 1 2 − k2 0 0  u2   F2 
 0 − k2 k2 + k3 −k3 0  ⋅  u3  =  F3  , (6)
     
 0 0 −k3 k3 + k4 −k4  u4   F4 
 0 0 0 − k4 k4   u5   F5 
Ecuaţia (6) reprezintă modelul global de comportare a sistemului considerat.

Condiţiile la limită= u5 0 se implementează sub forma
u1 0,=
1 0 0 0 0   u1   0 
0 k + k
 1 2 − k2 0 0  u2   F2 
0 − k2 k2 + k3 −k3 0  ⋅  u3  =  F3  .
     
0 0 −k3 k3 + k4 0  u4   F4 
0 0 0 0 1   u5   0 
Se observă că această ecuaţie matriceală este echivalentă cu un sistem de 5 ecuaţii, în care

prima şi ultima reprezintă condiţiile la limită= u5 0 .
u1 0,=
Se cunosc forţele F2 = P, F3 = Q şi F4 = R, sub forma
1 0 0 0 0   u1   0 
0 k + k
 1 2 − k2 0 0  u2   P 
 
0 − k2 k2 + k3 −k3 0  ⋅  u3  = Q  . (7)
     
0 0 −k3 k3 + k4 0  u4   R 
0 0 0 0 1   u5   0 
Din acest sistem matriceal se determină deplasările u2, u3, u4 şi valorile banale
u1 0,=
= u5 0 . Valorile u2, u3 şi u4 s-ar putea determina considerând, în locul acestui sistem
matriceal, doar ecuaţiile 2, 3 şi 4 din sistemul algebric corespunzător.
Înlocuind în ecuaţia matriceală (13) valorile cunoscute u2 , u3 , u4 , u1 = 0, u5 = 0 şi forţele
P, Q şi R cunoscute, rezultă ecuaţia matriceală
 k1 −k1 0 0 0   0   F1 

 −k1 k1 + k2 − k2 0 0  u2   P 
 
 0 − k2 k2 + k3 −k3 0  ⋅  u3  =Q ,
     
 0 0 −k3 k3 + k4 − k 4  u4   R 
 0 0 0 − k4 k4   0   F5 
de unde se determină forţele F1 şi F5 din reazemele sistemului. Aceste două forţe se pot
determina, evident, şi din sistemul algebric format din prima şi a cincea ecuaţie a sistemului
corespunzător.
Aplicaţia 1
a) Realizaţi aplicaţia Matlab sub forma unei funcţii cu datele de intrare k1 = 1, k2 = 2, k3 = 3,
k4 = 4, F2 = 10, F3 = −20 şi F4 = 30.
Vom scrie fişierul de tip funcţie resorturi1.m :

function [u,F,suma]=resorturi1(k1,k2, k3, k4, F2, F3, F4)
%u vectorul deplasarilor
%F vectorul fortelor
%suma variabila de control pentru echilibrul sistemului
% matricea proprietatilor caracteristice
M=[k1 -k1 0 0 0;...
-k1 k1+k2 -k2 0 0;...
0 -k2 k2+k3 -k3 0;...
0 0 -k3 k3+k4 -k4;...
0 0 0 -k4 k4]
%Matricea sistemului cu conditiile la limita

LM=M;
LM(1,1)=1; LM(1,2)=0;LM(2,1)=0;
LM(5,5)=1; LM(5,4)=0; LM(4,5)=0;
LM
%Vectorul fortelor cu conditiile la limita

LF=[0;F2;F3;F4;0]
%calculul vectorului deplasari

u=inv(LM)*LF;
%calculul fortelor de reactiune

F=M*u;
disp('Deplasarile nodurilor libere sunt')

u
disp('Vectorul fortelor este')
F
disp('Verificam daca sistemul ramane in echilibru')
suma=sum(F)
Vom scrie fişierul sursă sursaresorturi1.m :

%fisierul sursa
clear all, clc
k1=1; k2=2; k3=3; k4=4;
F2=10; F3=-20; F4=30;
[u,F,suma]=resorturi1(k1, k2, k3, k4, F2, F3, F4);
b) Realizaţi aplicaţia Matlab sub forma unei funcţii care produce rezultatele simbolic.
Vom scrie fişierul de tip funcţie resorturi1s.m :
function [u,F,suma]=resorturi1s
syms k1 k2 k3 k4 F2 F3 F4 a P
k1=a; k2=2*a; k3=4*a; k4=a;

F2=P; F3=-2*P; F4=3*P;
% matricea proprietatilor caracteristice
M=[k1 -k1 0 0 0;...
-k1 k1+k2 -k2 0 0;...
0 -k2 k2+k3 -k3 0;...
0 0 -k3 k3+k4 -k4;...
0 0 0 -k4 k4];
% impunerea conditiilor la limita in matricea sistemului
LM=M;
LM(1,1)=1; LM(5,5)=1;
LM(1,2)=0; LM(2,1)=0; LM(4,5)=0; LM(5,4)=0;
% afisarea celor doua matrici
M
LM
% vectorul fortelor cu conditii la limita impuse
LF=[0;F2;F3;F4;0]
% calcularea deplasarilor si reactiunilor la capete
u=inv(LM)*LF
F=M*u
disp('Verificare: sistemul trebuie sa ramana in echilibru')
sum(F)
Vom scrie fişierul sursă sursaresorturi1s.m :
%fisierul sursa care apeleaza rezolvarea simbolica din fisierul

functie
clc,clear all
[u,F,suma]=resorturi1s;
Aplicaţia 2
Se consideră un sistem de 2 resorturi în care se cunosc k1, k2 şi forţa F2 care acţioneazǎ
în nodul liber 2. Să se determine deplasarea nodului liber u2 şi forţele de reacţiune F1 şi F3.
a) Realizaţi aplicaţia Matlab sub forma unei funcţii cu datele de intrare numerice
k1 = 3, k2 = 4, k3 = 2, F2 = 10.
b) Realizaţi aplicaţia Matlab sub forma unei funcţii care produce rezultatele simbolic
pentru datele de intrare k1 = 3a, k2 = 4a, F2 = 10F.
Aplicaţia 3
Se consideră un sistem de 3 resorturi în care se cunosc k1, k2, k3 şi forţele F2 , F3 care
acţioneazǎ în nodurile 2 şi 3. Să se determine deplasǎrile nodurilor libere u2 şi u3 şi reacţiunile
F1 şi F4.
a) Realizaţi aplicaţia Matlab sub forma unei funcţii cu datele de intrare numerice
k1 = 1, k2 = 3, k3 = 2, F2 = 15, F3 = -13.
b) Realizaţi aplicaţia Matlab sub forma unei funcţii care produce rezultatele simbolic
pentru datele de intrare k1 = a, k2 = 3a, k3 = 2a, F2 = 15F, F3 = -13F.
INTRODUCERE ÎN
METODA ELEMENTELOR FINITE
Conf.dr. Diana A. Bistrian

CURSUL 4
PRINCIPIILE METODEI
ELEMENTELOR FINITE
Etapele de rezolvare a unei
probleme cu ajutorul MEF
• Etapa 1. Împărţirea domeniului de analiză
în elemente finite -discretizare.
• Etapa 2. Constituirea ecuaţiilor elementelor
finite - ecuaţiile elementale.
• Etapa 3. Asamblarea ecuaţiilor elementale în
sistemul de ecuaţii al structurii.
• Etapa 4. Implementarea condiţiilor la limită şi
rezolvarea sistemului de ecuaţii al structurii -
necunoscute primare sau de ordinul întâi.
• Etapa 5. Efectuarea de calcule suplimentare
pentru determinarea necunoscutelor secundare.
Bibliografie curs
St. Maksay, D.A. Bistrian,
Introducere în
Metoda Elementelor
Finite, Editura Cermi
Iaşi, ISBN 978-973-
667-324-5, 2008 –
Biblioteca FIH
Functii de interpolare
(functii de forma)
MODELAREA DISTRIBUŢIEI
TEMPERATURII
ÎNTR-UN CONDUCTOR ELECTRIC

Principiul suprapunerii efectelor
,
Formularea problemei
Se considera un conductor electric realizat din aluminiu de lungime
L=8m
Coeficientul de conductivitate termică a materialului din care este confectionat
W
conductorul, este λ = 2.37
m ⋅ °C
Temperaturile la cele două capete ale conductorului sunt 35oC, respectiv 48oC.
Viteza transmiterii caldurii prin conductor este caracterizata prin fluxul termic
W
q0 = 1 2
m
Se pune problema analizării distribuţiei temperaturii T de-a lungul conductorului
electric, unde T:R → R,

T( x ) fiind temperatura în punctul de abscisă x.
Etapa 1. Discretizarea sistemului
Figura 1. Discretizarea conductorului in n = 6 elemente finite liniare

Etapa 1. Discretizarea sistemului
Lungimea conductorului: L=8 m

W
Coeficientul de conductivitate termică :   2.37
m  C
W
Fluxul termic : q0  1 2
m
Numărul de elemente finite : n=6
Temperaturile la cele două capete ale conductorului sunt :

T0  35o C, T6  48o C
Etapa a 2 a. Modelul elemental
Considerăm funcţiile de interpolare
e
xj  x e x  xi
N i ( x)  e
, N j ( x)  e
(1)
e
unde reprezintă lungimea unui element finit,
xi , xj reprezintă nodurile elementului finit.
Figura 2. Element finit generic

Etapa a 2 a. Modelul elemental
Modelul elemental al distribuţiei temperaturii în

conductor este:
 x j dN dN xj
dNi dN  Ti   xj

   i  i dx x  dx  dx dx     x Ni q0 dx 
j
 xi dx dx   i

i
xj xj    xj  (2)
 dN j dNi dN j dN j 
   N j q0 dx 
   dx  dx dx x dx dx   T j   x
  dx 
 xi i  i 
Figura 2. Element finit generic

Etapa a 3 a. Asamblarea ecuatiilor elementale
- Principiul suprapunerii efectelor
Considerăm coordonatele nodurilor:

L L L L L
x0  0, x1  , x2  2 , x3  3 , x4  4 , x5  5 , x6  L
6 6 6 6 6
Calculăm funcţiile de formă pentru fiecare element finit:
 x1 
x1 
 d  d    d   d  
    dxN0_1( x)    d xN0_1( x)  d x 
   N0_1( x)    N1_1( x)  d x 0 0 0 0 0
 dx   dx  
x0 
x0 
 
 x1 
x1 
    d N1_1( x)    d N0_1( x)  d x     d N1_1( x)    d N1_1( x)  d x 0 0 0 0 0
  
  dx   dx    dx   dx 
M1  x0  
 x0 
 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0

 
 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
 
 
x2

x2

0     
   N1_2( x)    N1_2( x)  d x 
d d d  d 
   N1_2( x)    N2_2( x)  d x 0 0 0 0
  dx   dx    dx   dx 
   
 x1 x1 
 
x2

x2 
M2  0  d  d 
   N2_2( x)    N1_2( x)  d x  d  d 
   N2_2( x)    N2_2( x)  d x 0 0 0 0
   dx   dx    dx   dx  
   
x1 x1
0 0 0 0 0 0 0

 
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0

 
x3

x3 
0 0 
d  d  d  d 
   N2_3( x)    N2_3( x)  d x     N2_3( x)    N3_3( x)  d x 0 0 0
   dx   dx    dx   dx  
 
 x2 x2 
M3   x3 x3 
 
d  d  
d  d  
0 0     N3_3( x)    N2_3( x)  d x     N3_3( x)    N3_3( x)  d x 0 0 0
  dx   dx    dx   dx 
 
x2

x2

 
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 0
 x4 x4 
   
0 0 
d  d 
   N3_4( x)    N3_4( x)  d x  d  d 
   N3_4( x)    N4_4( x)  d x 0
0  
0
 dx   dx   dx   dx 
M4   
 
x3 x3
 
 
x4

x4 
0 0 0 
d  d 
   N4_4( x)    N3_4( x)  d x  d  d 
   N4_4( x)    N4_4( x)  d x 0 0
   dx   dx    dx   dx  
 
 x3 x3 
0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
 
 
x5

x5 
    d N4_5( x)    d N4_5( x)  d x     d N4_5( x)    d N5_5( x)  d x 0
M5  0 0 0 0

   
  
   dx   dx    dx   dx  
 x4 x4 
 x5 x5 
 
     d N5_5( x)    d N4_5( x)  d x     d N5_5( x)    d N5_5( x)  d x 0
0 0 0 0

   
   
  dx   dx    dx   dx 
 x4 x4 
 
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 0 0 0 0 
M6   
x6

x6 
0     d N5_6( x)    d N5_6( x)  d x     d N5_6( x)    d N6_6( x)  d x

0 0 0 0

       
  dx   dx    dx   dx 
 x5 x5 
 
x6 x6
   
0     d N6_6( x)    d N5_6( x)  d x     d N6_6( x)    d N6_6( x)  d x
0 0 0 0

      
   dx   dx    dx   dx  
 x5 x5 
Asamblarea matricei sistemului:
 1.778 1.778 0 0 0 0 0 
 
 1.778 3.555 1.778 0 0 0 0 
 0 1.778 3.555 1.778 0 0 0 
M  M1  M2  M3  M4  M5  M6   0 0 1.778 3.555 1.777 0 0 
 
 0 0 0 1.777 3.555 1.778 0 
 0 0 0 0 1.778 3.555 1.777
 0 
 0 0 0 0 1.777 1.777 
Vectorul termenilor liberi:  x1 

  q0 N0_1( x) d x 
 
x0 
 
 x1

x2 

q0 N1_1( x) d x  

q0 N1_2( x) d x
 x0 x1 
 x2 x3 
 
  q0 N2_2( x) d x   q0 N2_3( x) d x
 x1 
x2

 
 x3

x4 
T    q0 N3_3( x) d x   q0 N3_4( x) d x
 
 x2 x3 
 x4 x5 
  q0 N4_4( x) d x   q0 N4_5( x) d x
 
  
 x3 x4

  x5 
x6 
  q0 N5_5( x) d x   q0 N5_6( x) d x
 x4 
x5 
 x6

  
  q0  N6_6( x) d x 

 x5 
ermic : q0  1
m2
l de elemente finite : n=6
Etapa a 4 a. Implementarea condiţiilor la limită
aturile la cele două capete ale conductorului sunt :
T0  35o C, T6  48o C LM  te  LT
 1  1015 1.778 0   T0   3.5 1016
 0 0 0 0     
 1.778 3.555 1.778 0 0 0 0   T1   1.333 
 0 1.778 3.555 1.778 0 0 0
  T2   1.333 
     
LM   0 0 1.778 3.555 1.777 0 0  te   T3  LT   1.333 
 0 0 0 1.777 3.555 1.778 0   T4   1.333 
     
 0 0 0 0 1.778 3.555 1.777   T5   1.333 
 0 15 T   4.8 1016
 0 0 0 0 1.777 1  10   6  
Etapa a 4 a. Rezolvarea sistemului
 35 
 
 39.042
 42.334
te  LM  LT   44.876
1
 
 46.667
 47.709
 48 
 
LABORATOR 4
PRINCIPIILE ANALIZEI CU ELEMENTE FINITE
DISTRIBUŢIA TEMPERATURII ÎNTR-UN CONDUCTOR ELECTRIC
Considerăm un conductor elastic străbătut de un curent electric I constant în timp (Figura 1). O
parte din energia electrică transmisă de-a lungul conductorului se trensformă prin efect Joule-Lenz în
căldură, ridicând temperatura conductorului deasupra celei a mediului ambiant. Ipotezele problemei
sunt următoarele:
• acţiunea termică a curentului electric poate fi descrisă prin termenul sursă q 0 ;
• conductorul este perfect izolat, astfel încât fluxul termic spre mediul ambiant este nul.
Cunoscând coeficientul de conductivitate termică λ a materialului, se pune problema analizării
distribuţiei temperaturii T de-a lungul conductorului electric, unde T : R → R , T ( x ) fiind
temperatura în punctul de abscisă x.
Figura 1. Conductor izolat, străbătut de curentul electric I.

Considerăm funcţiile de interpolare

xj − x x − xi
Ni ( x ) = <e >
, N j (x) =
 <e > (1)
Care se numesc şi funcţii de formă, deoarece ele depind de forma geometrică a elementelor finite.
Modelul elemental este de forma

x j xj 
dN i dN j  T  
x j 
 λ< e > dN i ⋅ dN i dx <e>
 x∫ dx dx ∫ dx dx   i   ∫ i 0 
λ ⋅ dx N q dx
 ⋅   = x i
xi x
x i  (2)
 j < e > dN j dN i
xj
dN dN     j 
<e> j j    N jq dx 
 ∫λ ∫ dx dx   Tj   x∫
⋅ dx λ ⋅ dx  0
 x i dx dx 
xi   i
Aplicaţie. Să se determine distribuţia temperaturii de-a lungul unui conductor electric realizat
din cupru de lungime L = 5 m . Coeficientul de conductivitate termică a materialului este
W
λ = 3.73 . Se discretizează domeniul de analiză în n elemente finite liniare. Temperatura la
cm ⋅ °C
cele două capete ale conductorului este T0 = 50 oC şi T2 = 60 oC .
Considerăm discretizarea din Figura 2, pentru n = 2 elemente finite liniare.
Figura 2. Discretizarea conductorului în două elemente finite liniare.

Partea analitică
Număr elemente finite: n = 2
L
Considerăm coordonatele nodurilor: x0 = 0 , x1 = , x2 = L
2
Pentru T0T1 :
L
−x
L x1 − x 2 2x x − x0 x 2 x
 = , N 0 _1( x) = = 1 − , N1_1( x) =
= = =
2  L L  L L
2 2
Pentru T1T2 :
L
x −
L x2 − x L − x 2x x − x1 2x
2 =
 = , N1_ 2( x) = = 2 − , N 2 _ 2( x) =
= = −1
2  L L  L L
2 2
Asamblarea primului element finit în matricea sistemului:
 x1
⌠ ⌠
x1 
  λ ⋅  d N0_1 ( x)  ⋅  d N0_1 ( x)  xd  λ ⋅  d N0_1 ( x)  ⋅  d N1_1 ( x)  dx 0 
  xd   xd    xd   dx  
⌡ ⌡x0
 x0 
M1 :=  x1 x1 
⌠ ⌠
 λ ⋅  d N1_1 ( x)  ⋅  d N0_1 ( x)  dx  λ ⋅  d N1_1 ( x)  ⋅  d N1_1 ( x)  dx 0

     
    
 ⌡x0  xd   dx  ⌡x0  xd   dx  
 
 0 0 0 
Asamblarea celui de-al doilea element finit în matricea sistemului:

0 0 0 
 x2 x2 
 ⌠ ⌠ 
 λ ⋅  d N1_2 ( x)  ⋅  d N1_2 ( x)  dx  λ ⋅  d N1_2 ( x)  ⋅  d N2_2 ( x) 
0 
   
   dx 
 dx   dx   xd   dx 
M2 :=  ⌡x1 ⌡x1 
 
 x2 x2 
⌠ ⌠
0  λ ⋅  d N1_2 ( x)  ⋅  d N2_2 ( x)  dx  λ ⋅  d N2_2 ( x)  ⋅  d N2_2 ( x)  dx 

   
  
 ⌡x1  xd   dx  ⌡x1  xd   dx  
 
Asamblarea matricei sistemului:

M=M1+M2
M =
1.4920 -1.4920 0
-1.4920 2.9840 -1.4920
0 -1.4920 1.4920
Vectorul termenilor liberi:
 x1 
 ⌠ 
 q0 ⋅ N0_1 ( x) dx
 ⌡x0 
 
 ⌠ x1 ⌠
x2 
T :=   q0 ⋅ N1_1 ( x) dx+ d
q0 ⋅ N1_2 ( x) x
 ⌡x0 ⌡x1 
 x2 
 ⌠ 
 q0 ⋅ N2_2 ( x) dx
 ⌡x1 
 
T =
1.2500
2.5000
1.2500
Matricea sistemului cu condiţiile la limită impuse:

LM =
1e+15 -1.492 0
-1.492 2.984 -1.492
0 -1.492 1e+15
Vectorul termenilor liberi cu condiţiile la limită impuse:

LT =
5e+16
2.5
6e+16
Rezolvarea constă în calcularea vectorului temperaturi:

= LM −1 ⋅ LT
Temp
temp =
50
55.838
60
Rezolvarea numerică în Matlab
Cu ajutorul programului următor vom analiza cazul în care conductorul se discretizează în 2

elemente finite liniare. Scriem fişierul temperatura2el.m
%Distributia temperaturii intr-un conductor electric

%n=2 elemente finite
clc, clear all

%Datele initiale
%Lungimea conductorului
L=5
%Fluxul termic volumetric
q0=1
%Coeficientul de conductivitate termica
lambda=3.73
%Numarul de elemente finite
n=2
%Discretizarea domeniului
x0=0
x1=L/n
x2=L
%Functiile de forma si derivatele lor pentru elementul T0-T1:

%indicele _1 indica numarul elementului finit analizat
syms x
N0_1=1-2*x/L
N1_1=2*x/L
dN0_1=diff(N0_1)
dN1_1=diff(N1_1)
%Functiile de forma si derivatele lor pentru elementul T1-T2:

%indicele _2 indica numarul elementului finit analizat
N1_2=2-2*x/L
N2_2=2*x/L-1
dN1_2=diff(N1_2)
dN2_2=diff(N2_2)
%Alocare de memorie
M1=zeros(3);M2=zeros(3);M=zeros(3);
%Asamblarea primului element finit in matricea sistemului

integrand=lambda*dN0_1*dN0_1
val=int(integrand)
%claculul integralei definite:
M1(1,1)=subs(val,x,x1)-subs(val,x,x0)
val=int(integrand)
val=int(integrand)
%SAU putem sa observam ca M(2,1)=M(1,2)
val=int(integrand)
%Asamblare al doilea element finit in matricea sistemului

val=int(integrand)
val=int(integrand)
M2(3,2)=M2(2,3)
val=int(integrand)
%Asamblarea matricei sistemului

M=M1+M2
%Vectorul termenilor liberi

%Alocare memorie
T=zeros(3,1)
integrand=q0*N0_1
val=int(integrand)
T(1)=subs(val,x,x1)-subs(val,x,x0)
integrand1=q0*N1_1; val1=int(integrand1);
integrand2=q0*N1_2; val2=int(integrand2);
T(2)=( subs(val1,x,x1)-subs(val1,x,x0) )+...
( subs(val2,x,x2)-subs(val2,x,x1) )
integrand=q0*N2_2
val=int(integrand)
T(3)=subs(val,x,x2)-subs(val,x,x1)
%Implementarea conditiilor la limita

LM=M;
LT=T;
LM(1,1)=10^15; LT(1)=50*10^15;
LM(3,3)=10^15; LT(3)=60*10^15;
%Afisarea matricilor cu conditiile la limita impuse
format short g
LM
LT
%Rezolvarea matriceala a sistemului si calcularea distributiei temperaturii

temp=inv(LM)*LT
%Reprezentare grafica a distributiei temperaturii in conductor

figure;
plot(x0,temp(1),'*r',x1,temp(2),'*r',x2,temp(3),'*r')
grid on
title('Distributia temperaturii in conductorul electric')
xlabel('Lungime conductor')
ylabel('Temperatura')
Temă
Aplicaţia 1. Să se determine distribuţia temperaturii în cazul în care conductorul se discretizează în
n=3 elemente finite liniare ştiind că temperaturile la cele două capete ale conductorului sunt
T0 = 50 oC şi T3 = 60 oC .
Aplicaţia 2. Să se determine distribuţia temperaturii în conductor, pentru o discretizare în n=4

elemente finite liniare ştiind că temperaturile la cele două capete ale conductorului sunt T0 = 40 o C şi
T4 = 73 oC .
CURS-LABORATOR 5
I. Calculul potențialului electrostatic în jurul unei piese
utilizând M.E.F 2D cu ajutorul toolbox-ului Matlab PDE toolbox
1. Descrierea problemei
În cadrul acestui laborator vom studia modul cum se determină potențialul electrostatic
într-un cadru patrulater sub formă de inel umplut cu aer.
Ecuația cu derivate parţiale care guvernează această problemă este ecuația lui Poisson:
−∇ ∙ (ε∇V) = ρ
Aici, ρ este densitatea spațială de sarcină, iar 𝜀𝜀 este permitivitatea dielectrică absolută a
materialului.
Toolboxul Matlab PDE utilizează permitivitatea relativă a materialului 𝜀𝜀𝑟𝑟 , astfel încât
𝜀𝜀 = 𝜀𝜀𝑟𝑟 𝜀𝜀0 ,
unde 𝜀𝜀𝑟𝑟 este permitivitatea absolută a materialului, iar 𝜀𝜀0 este permitivitatea absolută a vidului.
Permitivitatea relativă a aerului este de 1.00059. Rețineți că permitivitatea aerului nu afectează
rezultatul din acest exemplu, atâta timp cât coeficientul este constant.
Presupunând că nu există nicio sarcină electrică în domeniul de studiu, ecuația Poisson se
simplifică sub forma unei ecuații de tip ecuație diferenţială Laplace (vezi Laboratorul 2):
d 2V ( x, y ) d 2V ( x, y )
𝛥𝛥𝛥𝛥 = 0 ⇔ + 0
=
dx 2 dy 2
Pentru acest exemplu, vom utiliza următoarele condiții la limită:

- Potențialul electrostatic la frontiera interioară este de 1000V.
- Potențialul electrostatic la frontiera exterioară este 0V.
2. Realizarea analizei FEM a problemei de câmp electrostatic cu toolboxul

Matlab PDE
Etapa 1.
Vom crea un model electromagnetic pentru analiza electrostatică.
emagmodel = createpde("electromagnetic","electrostatic")
Figura 1
Etapa 2.
Se importa și se reprezintă geometria domeniului de studiu care reprezintă un cadru
patrulater simplu.
importGeometry(emagmodel,"Frame.STL");
pdegplot(emagmodel,"EdgeLabels","on")
Etapa 3. Se specifică valoarea permitivității in vid în sistemul de unități SI.
emagmodel.VacuumPermittivity = 8.8541878128E-12;
Etapa 4. Se specifică permitivitatea relativă a materialului.
electromagneticProperties(emagmodel,"RelativePermittivity",1.00059);
Etapa 5. Se specifică potențialul electrostatic la frontiera interioară.
electromagneticBC(emagmodel,"Voltage",1000,"Edge",[1 2 4 6]);
Etapa 6. Se specifică potențialul electrostatic la frontiera exterioară
electromagneticBC(emagmodel,"Voltage",0,"Edge",[3 5 7 8]);
Etapa 7. Se generează structura rețelei de discretizare.
generateMesh(emagmodel);
figure; pdemesh(emagmodel)
Etapa 8. Se rezolvă acest model şi se trasează potențialul electric utilizând parametrul
Contour pentru a afișa liniile câmpului potenţial sub formă de curbe echipotenţiale.
R = solve(emagmodel);
u = R.ElectricPotential;
figure; pdeplot(emagmodel,"XYData",u,"Contour","on")
Figura 2
3. Procesarea datelor obținute din analiza FEM 2D
Un obiect ElectrostaticResults conține valorile potențialului electric, ale câmpului electric

și ale densității fluxului electric într-o formă convenabilă pentru trasare și postprocesare.
Potențialul electric, câmpul electric și densitatea fluxului electric sunt calculate la
coordonatele nodurilor ochiurilor de rețea de discretizare de tip triunghi sau tetraedru generate de
funcția "generateMesh". Valorile potențialului electric în noduri sunt memorate în variabila
ElectricPotential. Valorile câmpului electric în noduri apar în variabila ElectricField. Densitatea
fluxului electric la noduri apare în variabila ElectricFluxDensity.
Pentru a interpola potențialul electric, câmpul electric și densitatea fluxului electric la o
grilă personalizată, cum ar fi cea specificată de meshgrid, se utilizează funcțiile
interpolateElectricPotential, interpolateElectricField și interpolateElectricFlux.
Obiectiv:
Interpolați densitatea fluxului electric rezultat într-o rețea care acoperă porțiunea centrală
a geometriei, pentru x și y de la -0,5 la 0,5.
v = linspace(-0.5,0.5,51);
[X,Y] = meshgrid(v);
Dintrp = interpolateElectricFlux(R,X,Y)
Dintrp =
FEStruct with properties:
Dx: [2601x1 double]

Dy: [2601x1 double]
Prin apelarea funcţiei Reshape se poate trasa divergenţa (densitatea) fluxului electric
rezultat:
DintrpX = reshape(Dintrp.Dx,size(X));
DintrpY = reshape(Dintrp.Dy,size(Y));
figure
quiver(X,Y,DintrpX,DintrpY,"Color","red")
II. Calculul distribuției câmpului electrostatic pe suprafața unui element izolator a unui
transformator de putere utilizând MEF 3D cu ajutorul toolbox-ului Matlab PDE toolbox
1. Descrierea problemei
Acest exemplu arată cum se calculează intensitatea câmpului electric într-un izolator
ceramic a unui transformator de putere. Izolatoarele ceramice trebuie să reziste la câmpuri electrice
mari din cauza diferenței mari de potențial dintre masă și conductorul de înaltă tensiune. Acest
exemplu utilizează un model electrostatic 3D pentru a calcula distribuția tensiunii și intensitatea
câmpului electric în izolator.
Condiția de frontieră a tensiunii pe marginile interioare ale elementului izolator conectat la
conductorul electric este 1000V.
Condiția de frontieră pentru potentialul de tensiune egal cu zero (împământare) pe
suprafața izolatorului în contact cu tancul de ulei a transformatorului este 0V.
2. Realizarea analizei FEM a problemei cu toolboxul Matlab PDE

Pașii pentru rezolvarea problemei sunt următorii:
Etapa 1. Se va crea un model electromagnetic pentru analiza electrostatică.
model = createpde("electromagnetic","electrostatic")
Etapa 2. Importați și reprezentați geometria elementului izolator.

gmBushing = importGeometry("TransformerBushing.stl")
pdegplot(gmBushing)
Figura 3
Etapa 3. Se modelează aerul înconjurător sub forma unui cub și se poziționează cubul astfel
încât să conțină bucșa în centrul său.
gmAir = multicuboid(1,0.4,0.4)
gmAir.translate([0.25,0.125,-0.07])
gmModel = addCell(gmAir,gmBushing)
Etapa 4. Reprezentați geometria rezultată cu ajutorul etichetelor celulelor.

pdegplot(gmModel,"CellLabels","on","FaceAlpha",0.25)
Figura 4
Etapa 5. Se include geometria în cadrul modelului.
model.Geometry = gmModel
Etapa 6. Se specifică valoarea permitivității vidului în sistemul de unități SI.
model.VacuumPermittivity = 8.8541878128E-12
Etapa 7. Se specifică permitivitatea relativă a aerului.
electromagneticProperties(model,"Cell",1,"RelativePermittivity",1)
Etapa 8. Se specifică permitivitatea relativă a izolatorului elementului izolator.
electromagneticProperties(model,"Cell",2,"RelativePermittivity",5)
Etapa 9. Înainte de a specifica condițiile de frontieră, se vor identifica ID-urile fețelor prin
trasarea geometriei cu ajutorul identificatorului pentru fiecare suprafață cu vizualizarea
etichetele fețelor. Pentru a vedea ID-urile mai clar, se poate roti geometria.
pdegplot(gmModel,"FaceLabels","on","FaceAlpha",0.2)
view([55 5])
Etapa 10. Se specifică condiția de frontieră a tensiunii pe marginile interioare ale

elementului izolator conectate la conductorul electric -sursa de tensiune.
electromagneticBC(model,"Face",12,"Voltage",1000)
Etapa 11. Se specifică condiția de frontieră prin indicarea valorii pentru potentialul de
tensiune egal cu zero ( împământare) pe suprafața izolatorului în contact cu tancul de ulei
a transformatorului.
electromagneticBC(model,"Face",9,"Voltage",0)
Etapa 12. Se generează o rețea de discretizare și se rezolvă modelul.
generateMesh(model)
R = solve(model)
R=
ElectrostaticResults with properties:
ElectricPotential: [41034x1 double]
ElectricField: [1x1 FEStruct]
ElectricFluxDensity: [1x1 FEStruct]
Mesh: [1x1 FEMesh]
Etapa 13. Se reprezintă grafic distribuţia potenţialului electric pe suprafaţa elementului

izolator.
elemsBushing = findElements(model.Mesh,"Region","Cell",2)
figure;
pdeplot3D(model.Mesh.Nodes, ...
model.Mesh.Elements(:,elemsBushing), ...
"ColorMapData",R.ElectricPotential)
Etapa 14. Se reprezintă grafic valoarea intensității câmpului electric în elementul izolator
Emag = sqrt(R.ElectricField.Ex.^2 + ...
R.ElectricField.Ey.^2 + ...
R.ElectricField.Ez.^2);
figure;
pdeplot3D(model.Mesh.Nodes, ...
model.Mesh.Elements(:,elemsBushing), ...
"ColorMapData",Emag);
3. Procesarea datelor obținute din analiza FEM 3D
Un obiect ElectrostaticResults conține valorile potențialului electric, ale câmpului electric

și ale densității fluxului electric într-o formă convenabilă pentru trasare și postprocesare.
Potențialul electric, câmpul electric și densitatea fluxului electric sunt calculate la
coordonatele nodurilor ochiurilor de rețea de discretizare de tip triunghi sau tetraedru generate de
funcția "generateMesh". Valorile potențialului electric în noduri sunt memorate în variabila
ElectricPotential. Valorile câmpului electric în noduri apar în variabila ElectricField. Densitatea
fluxului electric la noduri apare în variabila ElectricFluxDensity.
Pentru a interpola potențialul electric, câmpul electric și densitatea fluxului electric la o

grilă personalizată, cum ar fi cea specificată de meshgrid, se utilizează funcțiile
interpolateElectricPotential, interpolateElectricField și interpolateElectricFlux.
Obiectiv :
Interpolați valorile obtinute pentru densitatea fluxului electric rezultat într-o rețea care
acoperă porțiunea centrală a geometriei, pentru x, y și z.
x = linspace(-0.4,0.4,20);
y = linspace(-0.4,0.4,20);
z = linspace(-0.1,0.1,20);
[X,Y,Z] = meshgrid(x,y,z);
Dintrp = interpolateElectricFlux(R,X,Y,Z)
Dintrp =
FEStruct with properties:
Dx: [343x1 double]

Dy: [343x1 double]
Dz: [343x1 double]
Se aplică funcția matlab reshape pentru componentele Dintrp.Dx, Dintrp.Dy, și Dintrp.Dz.

DintrpX = reshape(Dintrp.Dx,size(X));
DintrpY = reshape(Dintrp.Dy,size(Y));
DintrpZ = reshape(Dintrp.Dz,size(Z));
Se trasează graficul densității fluxului electric rezultat.
figure
quiver3(X,Y,Z,DintrpX,DintrpY,DintrpZ,"Color","red")
view([10 10])
Temă
Aplicaţia 1. Să se modeleze potențialul electrostatic într-un cadru patrulater sub formă de inel
umplut cu aer, având următoarele condiții la limită:
- Potențialul electrostatic la frontiera interioară este de 800V.
- Potențialul electrostatic la frontiera exterioară este 300V.
Salvaţi rezultatele şi figurile Matlab generate.
Aplicaţia 2. Să se calculeaze intensitatea câmpului electric într-un izolator ceramic a unui
transformator de putere.
Condiția de frontieră a tensiunii pe marginile interioare ale elementului izolator conectat la

conductorul electric este V=[100, 200, 500, 700]V.
Condiția de frontieră pentru potentialul de tensiune egal cu zero (împământare) pe
suprafața izolatorului în contact cu tancul de ulei a transformatorului este 0V.
Salvaţi rezultatele şi figurile Matlab generate.
CURS-LABORATOR 6
I.CALCULUL DISTRIBUŢIEI TEMPERATURII ÎNTR-UN

CÂMP TERMIC CONDUCTIV
Considerăm cazul unui câmp termic conductiv, caracteristic mediilor solide sau mediilor fluide, a
căror particule au o viteză de deplasare atât de mică, încât fenomenele convective pot fi neglijate. Atunci
când variaţia temperaturii într-o anumită direcţie este mult mai mare decât în celelalte două direcţii ale unui
sistem de referinţă (reper) cartezian, acest câmp termic poate fi considerat unidirecţional.
Ecuaţia fundamentală a transferului de căldură în acest caz (în primă aproximaţie) este
∂  ∂T  ∂T
λ  + q 0 = ρc p , (1)
∂x  ∂x  ∂t
unde T este funcţia de temperatură, λ - coeficientul de conductivitate termică, q0- fluxul termic volumetric
al surselor de căldură, ρ - densitatea materialului, c p - căldura specifică a materialului.
Dacă ne referim numai la regimul termic staţionar (T=T(x)) şi la cazul unui mediu cu proprietăţi
termice liniare ( λ - const.), atunci ecuaţia fundamentală a câmpului termic devine
d 2T
λ + q0 = 0 (2)
dx 2
Condiţiile la limită pot fi de tip Dirichlet – atunci când se specifică temperatura, de tip Neuman –
atunci când se specifică fluxul termic şi de tip Cauchy – când se specifică temperatura fluxului ambiant şi
coeficientul de transfer a căldurii spre, sau dinspre suprafaţa corpului solid (Figura 1). Matematic, aceste
relaţii de calcul se pot scrie astfel
T = g(r ) , x ∈ ST (3)
dT
λ n + q = 0 , x ∈ Sq (4)
dx
dT
λ n + α(T − Tα ) = 0 , x ∈Sα (5)
dx
unde s-a notat cu g o funcţie de temperatură cunoscută, n - versorul normalei la suprafaţa de frontieră
considerată, q - fluxul termic prin suprafaţa de frontieră considerată, α - coeficientul de transfer al căldurii
de la, sau spre mediul ambiant. Tα - temperatura mediului ambiant, ST , Sq , Sα - pânze ale suprafeţei de
frontieră pe care se specifică temperatura, fluxul termic şi respectiv temperatura mediului ambiant împreună
cu valoarea coeficientului de convecţie α . Modelul analitic de bază este constituit în acest caz din ecuaţia
fundamentală (2) care încorporează legea constitutivă pentru coeficientul de conductivitate termică ( λ -
const.) şi condiţiile la limită specificate prin relaţiile (3)-(5). Menţionăm că, în funcţie de complexitatea
problemei analizate, aceste condiţii la limită pot fi prezente toate sau numai în parte.
Figura 1. Câmpul termic conductiv

a) Dirichlet; b) Neuman; c) Cauchy; d) element liniar finit.
Considerând discretizarea din Figura 1d, folosind elementele finite unidimensionale de tip liniar,
pentru un element finit oarecare e cu nodurile i şi j, funcţiile de formă sunt
xj − x x − xi
N i (x ) = , N j (x ) = (6)
 
unde xi şi xj sunt coordonatele nodurilor i şi j, iar  = x j − x i este lungimea elementului finit.
Funcţia de aproximare a temperaturii pe domeniul unui element finit este
T̂ < e > ( x ) = N i ( x )Ti + N j ( x )Tj (7)
unde Ti şi Tj sunt valorile câmpului termic în nodurile i şi j ale elementului finit considerat.
Pentru transformarea modelului analitic de bază într-o formă integrală vom aplica metoda Galerkin.
Introducând funcţia de aproximare a temperaturii (7) în ecuaţia
d 2T
λ + q0 = 0 , (8)
dx 2
scrisă la nivelul elemental, aceasta nu mai este satisfăcută, obţinându-se un reziduu R <e >
^
<e > d2 T
λ 2
+ q 0< e > = R < e > . (9)
dx
^
Acest reziduu se anulează numai pentru cazul limită când T(x ) = T(x ) . Integrând acest reziduu pe
subdomeniile V <e > ale domeniului de analiză V, se pot găsi anumite funcţii de pondere H, astfel încât
n
∑ ∫ Hi R <e>dV = 0 . (10)
e =1 V < e >
În varianta Galerkin, aceste funcţii de pondere se consideră a fi chiar funcţii de formă. Se obţine astfel
sistemul de ecuaţii elementale
 ^ 
(N , R )
i
<e >  <e > d 2 T
= ∫ Ni  λ
dx 2
<e > 
+ q 0 dV = 0
<e>  
V  
^ (11)
 
(N , R )
2
<e >  d T 
j = ∫ N j  λ<e > 2 + q <0 e > dV = 0
V<e>   dx 

unde s-a notat cu (f , g) produsele scalare a functiilor f şi g. Considerând constantă secţiunea transversală
printr-un element finit (A= const.), se obţine sistemul
 ^ 

 <e> d 2 T <e> 
∫ Ni  λ dx 2 + q0 dx = 0
o
 
^
(12)
  
 <e> d 2 T <e> 
∫ N j λ dx 2 + q0 dx = 0
o
 
unde cu  s-a notat lungimea unui element finit. Folosirea indicelui e se face pentru a sublinia faptul că
(
proprietăţile mediului λ< e > , q <
0
e>
)
pot avea valori diferite de la un element la altul. Observând că
 ^  ^ ^
d  <e > d T  <e > dNi d T <e > d 2 T
 λ Ni =λ ⋅ + λ Ni ,
dx  dx  dx dx dx 2
 
 ^  ^ ^
d  <e > d T  <e > dNi d T <e > d 2 T
λ Nj =λ ⋅ + λ Nj 2 ,
dx  dx  dx dx dx
 
ecuaţiile (12) se pot scrie astfel
 ^  ^
  
d  <e > d T  < e > dN i d T <e >
∫ dx  λ Ni dx dx − ∫ λ dx ⋅ dx dx + ∫ Niq0 dx = 0,
o 0 0
 
^  ^ (13)
   
d  <e > d T  < e > dN j d T
∫ dx 
 λ N j dx − ∫ λ ⋅ dx + ∫ N jq <0 e >dx = 0
o
dx  0
dx dx 0
 
Integrând primii termeni şi aplicând legea lui Fourier în nodurile i şi j ale elementului finit considerat,
rezultă
^ ^ ^
dT dT dT
Ni λ< e > − Ni λ< e > = − Ni λ< e > = qi
dx x = x j dx x = x i dx x = x i
^ ^ ^
(14)
dT dT dT
N jλ< e > − N jλ< e > = N jλ< e > = −q j
dx x = x j dx x = x i dx x = x j
Introducând (14) în (13) obţinem
^
 
<e > dN i d T
∫λ dx = ∫ N i q 0<e > dx + q i
0
dx dx 0
^ (15)
 dN j d T 
<e >
∫λ dx = ∫ N jq <0 e > dx − q j
0
dx dx 0
Introducând funcţia de aproximare a temperaturii (7)
T̂ < e > ( x ) = N i ( x )Ti + N j ( x )Tj

în ecuaţiile (15) şi rearanjând termenii, se obţine sistemul matriceal
  < e > dN dN 
dN i dN j  Ti  
<e >

<e >

∫ λ i
⋅ i dx ∫ λ ⋅ dx     ∫ N i q 0 dx + q i 
0 dx dx dx dx   

0
 ⋅   =  0  (16)
dN j dNi   
< e > dN j dN j
 λ< e >
∫ λ dx ⋅ dx dx   Tj  ∫ N jq0 dx − q j 
< e >
∫
⋅ dx
dx dx 0 
0 0 
Să evaluăm coeficienţii matriceali
 
<e > dN i dN i  1  1  λ<e >
∫λ ⋅ dx = λ<e > ∫  −  − dx =
0
dx dx 0
    
 
<e > dN j dN j 1 1 λ<e >
∫λ ⋅ dx = λ<e > ∫ ⋅ dx =
0
dx dx 0
  
 
<e > dN i dN j <e >  1  1 λ<e >
∫λ ⋅
dx dx
dx = λ ∫  −  ⋅ dx = −
  
0 0
 xj
xi − x 1 <e >
∫ N i q 0<e > dx = q 0<e > ∫  dx = q0 
0 x
2
i
 xj
x − xi 1 <e >
∫ N jq 0<e > dx = q 0<e > ∫  dx = 2 q 0  .
0 xi
Introducând aceste rezultate în sistemul matriceal (16), se obţine
 λ< e > λ< e >  Ti   1 < e > 

 −     q 0  + qi 
 < e >  ⋅  = 2 (17)
 
    1 q < e > − q 
<e>
 λ λ
−    Tj   2
0 j

de unde se obţine modelul numeric elemental
k < e > ⋅ T < e > = F< e > , (18)
unde matricea k <e > conţine coeficientul de conductivitate termică λ< e > , iar termenul liber F<e > conţine
fluxul termic volumetric q <e

0
>
şi fluxurile termice nodale q i şi q j . Vectorul temperaturilor nodale
constituie în acest caz vectorul mărimilor necunoscute ale problemei.
APLICAŢIE. Să se determine distribuţia de temperatură într-un element de combustibil nuclear de

tip placă, cu dimensiunile 122 × 9 × 0.6 cm. Elementul este realizat din uraniu metalic cu îmbogăţirea de
W
1.5%, conductivitate termică λ = 0.32 şi densitatea surselor de căldură care se consideră uniform
cm ⋅ °C
W
distribuite q 0 = 226 3
. Temperatura pe cele două feţe laterale ale plăcii este de 3340C.
cm
Se discretizează domeniul de analiză în 6 elemente finite liniare, numerotate ca în figura alăturată
(Figura 2).
Figura 2. Discretizarea domeniului de analiză în elemente finite liniare.

Matricea de conexiuni se prezintă astfel

Tabelul 1. Matricea de conexiuni după elemente.
Elemente Noduri
i j
1 1 2
2 2 3
3 3 4
4 4 5
5 5 6
6 6 7
Deoarece se folosesc elemente finite egale iar domeniul de analiză este omogen, rezultă că fiecare
element finit va avea acelaşi model elemental
 λ λ 1 
  −  Ti   q 0 + qi 
 
 λ
 ⋅ = 2
λ    1 , (19)
−  T   q 0  − q j 
     j  2 
respectiv, în forma lui numerică
 3.2 − 3.2 Ti  11.3 + qi 

− 3.2 3.2  ⋅ T  = 11.3 − q  . (20)
   j  j
Expandând fiecare element finit şi asamblând, se obţine în final sistemul matriceal global al întregului
câmp termic analizat
 3.2 − 3.2 0 0 0 0 0  T0  11.3 

− 3.5 6.4 − 3.2
 0 0 0 0   T1  22.6
 0 − 3.2 6.4 − 3.2 0 0 0  T2  22.6
     
 0 0 − 3.2 6.4 − 3.2 0 0  ⋅ T3  = 22.6 (21)
 0 0 0 − 3.2 6.4 − 3.2 0  T4  22.6
     
 0 0 0 0 − 3.2 6.4 − 3.2 T5  22.6
 0
 0 0 0 0 − 3.2 − 3.2 T6  11.3 
Utilizarea condiţiilor la limită T0 = 3340C, T6 = 3340C transformă sistemul de ecuaţii (21) în

 1015 − 3.2 0 0 0 0 0  T0  334 ⋅ 1015 

     
− 3.5 6.4 − 3.2 0 0 0 0   T1   22.6 
 0 − 3.2 6.4 − 3.2 0 0 0  T2   22.6 
     
 0 0 − 3.2 6.4 − 3.2 0 0  ⋅ T3  =  22.6  (22)
 0 0 0 − 3.2 6.4 − 3.2 0  T4   22.6 
     
 0 0 0 0 − 3.2 6.4 − 3.2 T5   22.6 
   
 0 0 0 0 0 − 3.2 1015  T6  334 ⋅ 1015 
Rezolvând sistemul de ecuaţii (22) se obţin următoarele valori pentru temperaturile nodale
T0 = 334 o C , T1 = 351.656 o C , T2 = 362.25 o C , T3 = 365.78 o C ,
T4 = 362.25 o C , T5 = 351.656 o C , T6 = 334 o C .
Rezolvare numerică în MATLAB
Programul următor calculează distribuţia temperaturii în câmpul termic, fiind generalizat la n

elemente finite liniare.
%%Programul următor calculează distribuţia temperaturii

% în câmpul termic, fiind generalizat la n elemente finite liniare
clc,clear
%format short g
disp('Introduceti datele initiale')
disp(' ')
Gr=input("Introduceti grosimea placii [cm]: Gr=" ); %0.6
disp(' ')
lamda=input(' Introduceti coeficientul de conductivitate termica: Lamda= ');%0.32
disp(' ')
q0=input(' Introduceti fluxul termic volumetric: q0= ');%226
disp(' ')
T_initiala=input(' Introduceti temperatura pe prima laterala: T_initiala= ');%334
disp(' ')
T_finala=input(' Introduceti temperatura pe a doua laterala: T_finala= ');%334
disp(' ')
n=input(' Introduceti numarul de elemente finite liniare: n= ');%6
%Lungime element finit

lu_elem=Gr/n;
%Asamblarea matricei termenilor liberi
TL(1)=(q0*lu_elem)/2;
TL(n+1)=(q0*lu_elem)/2;
for j=2:n
TL(j)=q0*lu_elem;
end
%Asamblarea matricei caracteristice a sistemului
MK=zeros(n+1,n+1);
MK(1,1)=lamda/lu_elem;
MK(n+1,n+1)=lamda/lu_elem;
for t=1:n-1
MK(t+1,t+1)=2*lamda/lu_elem;
end;
for p=1:n
MK(p+1,p)=-lamda/lu_elem;
MK(p,p+1)=-lamda/lu_elem;
end;
MK
TL'
%Conditiile initiale
TL(1)=T_initiala*(10^15); TL(n+1)=T_finala*(10^15);
MK(1,1)=10^15; MK(n+1,n+1)=10^15;
MK
TL
%Calcularea temperaturilor
temp=inv(MK)*TL'
%Reprezentare grafica a distributiei temperaturii

figure;
plot(1:n+1,temp)
title('Distributia temperaturii in campul termic conductiv')
grid on
Temă
Aplicaţia 1. Să se modeleze distribuţia temperaturii într-un câmp termic conductiv sub formă de placă, cu
W
dimensiunile 50 × 30 × 6 cm. Conductivitate termică λ = 0.35 şi densitatea surselor de căldură
cm ⋅°C
W
care se consideră uniform distribuite q0 = 133 . Temperatura pe prima faţă laterală a plăcii este de
cm3
870C iar pe cea de a doua faţă laterală este de 1000C.
a) Aplicaţi metoda elementelor finite analitic (pe caiet) pentru 2, 3, respectiv 4 elemente finite.
b) Realizaţi câte un program Matlab personalizat pentru 2, respectiv 3 elemente finite liniare.
II. Aplicații ale MEF în magnetostatică:

Calculul distribuției câmpului magnetic în interiorul unei mașini electrice
de curent continuu cu doi poli
Aplicația demonstrativă utilizează toolbox-ul PDE pentru a rezolva sistemul de ecuații cu derivate
parțiale pentru un caz de calcul a câmpului în magnetostatică:
−𝛻𝛻 2 (𝜇𝜇𝜇𝜇) = 𝐽𝐽
unde:
A este : potențialul magnetic,
µ : permeabilitatea magnetică
J : densitatea de curent
Vom analiza distribuția spațială a câmpului magnetic în cazul unui motor de curent continuu, unde
parametrii geometrici sunt specificați (valoarea întrefierului, permeabilitatea magnetică relativă a statorului
si a rotorului, numărul de spire, adâncimea stivei și diametrul rotorului).
Presupunând că motorul este suficient de lung și că efectele de capăt generate de câmpul magnetic
de scăpări sunt neglijabile, se poate utiliza un model echivalent magnetostatic 2-D. Geometria modelului
constă din trei regiuni:
- Două piese feromagnetice: statorul și rotorul, realizate din tole de transformator;
- Spațiul dintre stator și rotor denumit întrefier;
- Bobina de cupru a armăturii care transportă curentul continuu.
Figura 1
Permeabilitatea magnetică a aerului și a cuprului sunt ambele apropiate de permeabilitatea

magnetică a vidului, 𝜇𝜇 = 𝜇𝜇0 . Permeabilitatea magnetică a statorului și a rotorului este 𝜇𝜇 = 5000𝜇𝜇0 .
Densitatea de curent 𝐽𝐽 este 0 peste tot, cu excepția bobinei, unde are o valoare de 10 𝐴𝐴/𝑚𝑚2.
Etapa 1. Geometria problemei face ca potențialul magnetic vector 𝐴𝐴 să fie simetric față de axa y și
antisimetric față de axa x. Prin urmare, putemi limita domeniul la 𝑥𝑥 ≥ 0, 𝑦𝑦 ≥ 0, cu condiția pe
frontiera pe axa x de tipul
1
𝒏𝒏 ⋅ � 𝛻𝛻𝛻𝛻� = 0
𝜇𝜇
și condiția la limită A = 0 pe axa y. Deoarece câmpul din afara motorului este neglijabil, se poate utiliza
condiția la limită A = 0 pe limita exterioară.
Mai întâi, se creează geometria în aplicația PDE Modeler. Geometria acestui motor electric este o
uniune de cinci cercuri și două dreptunghiuri. Pentru a desena geometria, vom introduce următoarele
comenzi în fereastra de comenzi MATLAB:
pdecirc(0,0,1,'C1')
pdecirc(0,0,0.8,'C2')
pdecirc(0,0,0.6,'C3')
pdecirc(0,0,0.5,'C4')
pdecirc(0,0,0.4,'C5')
pderect([-0.2 0.2 0.2 0.9],'R1')
pderect([-0.1 0.1 0.2 0.9],'R2')
pderect([0 1 0 1],'SQ1')
Etapa 2. Se reduce geometria la primul cadran prin realizarea unei operațiuni de intersectare
a ei cu pătratul SQ1. Pentru a face acest lucru, se introduce următoarea relație în căsuța
Set formula:
(C1+C2+C3+C4+C5+R1+R2)*SQ1
Figura 2
Din aplicația PDE Modeler, se exportă matricea de descriere a geometriei şi matricea care descrie
ecuaţia modelului matematic, selectând Export Geometry Description, Set Formula, Labels din meniul
Draw.
Figura 3
Etapa 3. În fereastra de comenzi MATLAB, se utilizează funcția decsg pentru a descompune

geometria exportată în regiuni minime. Această comandă creează un obiect
AnalyticGeometry d1. Se reprezintă geometria d1.
[d1,bt1] = decsg(gd,sf,ns);
figure
pdegplot(d1,"EdgeLabels","on","FaceLabels","on")
Figura 4
Etapa 4. Se elimină laturile inutile cu ajutorul funcției csgdel. Se specifică laturile care urmează
să fie șterse sub forma unui vector de ID-uri de laturi. Se desenează geometria rezultată.
[d2,bt2] = csgdel(d1,bt1,[1 3 8 25 7 2 12 26 30 33 4 9 34 10 31]);

figure
pdegplot(d2,"EdgeLabels","on","FaceLabels","on")
Figura 5
Etapa 5. Se creează un model electromagnetic pentru analiza magnetostatică.
emagmodel = createpde("electromagnetic","magnetostatic")
Etapa 6. Se include geometria în modelul problemei.
geometryFromEdges(emagmodel,d2);
Etapa 7. Se specifică valoarea permeabilității în vid
emagmodel.VacuumPermeability = 1.2566370614E-6
Etapa 8. Se specifică permeabilitatea relativă a întrefierului și a bobinei de cupru, care

corespund fețelor 3 și 4 ale geometriei.
electromagneticProperties(emagmodel,"RelativePermeability",1,"Face",[3 4])
Etapa 9. Se specifică permeabilitatea relativă a statorului și a rotorului, care corespund fețelor

1 și 2 ale geometriei.
electromagneticProperties(emagmodel,"RelativePermeability",5000,"Face",[1 2])
Etapa 10. Se specifică densitatea de curent în bobină.
electromagneticSource(emagmodel,"CurrentDensity",10,"Face",4)
Etapa 11. Se aplică condiția de potențial magnetic zero la toate frontierele, cu excepția
extremităților de-a lungul axei x. Frontierele de-a lungul axei x păstrează condiția de
frontieră implicită.
electromagneticBC(emagmodel,"MagneticPotential",0,"Edge",[16 9 10 11 12 13 14 15])
Etapa 12. Se generează rețeaua de discretizare
generateMesh(emagmodel)
figure;
pdemesh(emagmodel)
Etapa 13. Se rezolvă modelul și se reprezintă grafic potențialul magnetic. Se utilizează

parametrul Contour pentru a afișa liniile echipotențiale.
R = solve(emagmodel)
m=R.MagneticPotential
figure
pdeplot(emagmodel,"XYData",m,"Contour","on")
title ('Campul de potential magnetic')
Figura 6
Etapa 14. Se adaugă datele privind intensitatea campului magnetic la graficul anterior. Se
utilizează parametrul FaceAlpha pentru a face mai vizibil graficul cu careu pentru câmpul
magnetic.
figure
pdeplot(emagmodel,"XYData",R.MagneticPotential, ...
"FlowData",[R.MagneticField.Hx, ...
R.MagneticField.Hy], ...
"Contour","on", ...
"FaceAlpha",0.5)
title ('Campul de potential magnetic')
Figura 7
Etapa 15. Se calculează densitatea de flux magnetic cu ajutorul relației 𝐵𝐵 = ∇ × 𝐴𝐴
R.MagneticFluxDensity
v = linspace(-1,1,101);
[X,Y] = meshgrid(v);
Dintrp = interpolateMagneticFlux(R,X,Y)
DintrpX = reshape(Dintrp.Bx,size(X));
DintrpY = reshape(Dintrp.By,size(Y));
figure
quiver(X,Y,DintrpX,DintrpY,"Color","red")
Temă
Aplicaţia 2. Să se modeleze distribuţia câmpului magnetic pe următoarea geometrie:
CURS-LABORATOR 7
CALCULUL NUMERIC A DISTRIBUȚIEI TEMPERATURII ÎNTR-UN
PROFIL METALIC DE TIP BARA CILINDRICĂ
UTILIZÂND METODA MEF 2D
Acest exemplu arată cum se poate simplifica o problemă termică axisimetrică

tridimensională la o problemă bidimensională folosind simetria în jurul axei de rotație a corpului.
Acest exemplu analizează transferul de căldură într-o tijă cu secțiune transversală circulară.
Există o sursă de căldură în partea inferioară a tijei și o temperatură fixă în partea superioară.
Suprafața exterioară a tijei face schimb de căldură cu mediul înconjurător datorită convecției. În
plus, tija însăși generează căldură din cauza dezintegrării radiative. Scopul este de a afla
temperatura din tijă în funcție de timp.
∂T
ρc −∇ ⋅ (k∇ T ) =
Q
∂t
Geometria modelului, proprietățile materialelor și condițiile la limită trebuie să fie simetrice în
raport cu axa de rotație. Axa de rotație este axa verticală care trece prin 𝑟𝑟 = 0.
1. Analiza MEF a distribuției temperaturii în regim staționar
În primul rând, se calculează soluția în regim staționar. Dacă timpul final din analiza tranzitorie
este suficient de mare, soluția tranzitorie la timpul final trebuie să fie apropiată de soluția de regim
staționar. Comparând aceste două rezultate, se poate verifica acuratețea analizei tranzitorii.
Etapa 1.
Se creează un model termic în regim staționar pentru rezolvarea unei probleme
axisimetrice.
thermalmodel = createpde("thermal","steadystate-axisymmetric");
Etapa 2.
Modelul 2-D este o secțiune de tip dreptunghiular a modelului 3D a cărei dimensiune x se
întinde de la axa de simetrie până la suprafața exterioară, iar dimensiunea y se întinde pe lungimea
reală a tijei (de la -1,5 m la 1,5 m). Se desenează geometria prin specificarea coordonatelor celor
patru colțuri ale sale.
g = decsg([3 4 0 0 .2 .2 -1.5 1.5 1.5 -1.5]');
Etapa 3. Se include geometria în cadrul modelului MEF .

geometryFromEdges(thermalmodel,g);
Etapa 4. Se trasează geometria cu etichetele marginilor.
figure
pdegplot(thermalmodel,"EdgeLabels","on")
axis equal
Etapa 5. Specificarea proprietatilor de material. Bara este compusă dintr-un material

cu aceste proprietăți termice.
k = 40; % Conductivitatea termică, W/(m*C)
rho = 7800; % Densitatea, kg/m^3
cp = 500; % Căldura specifică, W*s/(kg*C)
q = 20000; % Sursa de căldură, W/m^3
Etapa 6. În cazul unei analize în regim staționar, se specifică conductivitatea termică a

materialului.
thermalProperties(thermalmodel,"ThermalConductivity",k);
Etapa 7. Se specifică sursa de căldură internă.

internalHeatSource(thermalmodel,q);
Etapa 8. Se definesc condițiile de frontieră. Nu există transfer de căldură în direcția

normală la axa de simetrie (muchia 1). Prin urmare, nu este necesar să se modifice
condiția la limită implicită pentru această muchie. La marginea 2 se menține o
temperatură constantă 𝑇𝑇 = 100 °𝐶𝐶.
thermalBC(thermalmodel,"Edge",2,"Temperature",100);
Etapa 9. Se specifică condiția la limită pentru transfrul termic prin convecție pe frontiera
exterioară ("muchia 3"). Temperatura ambiantă la limita
∘ exterioară este de 100 °C, iar
coeficientul de transfer de căldură este 50 𝑊𝑊/(𝑚𝑚 ⋅ 𝐶𝐶).
thermalBC(thermalmodel,"Edge",3,...
"ConvectionCoefficient",50,...
"AmbientTemperature",100);
Etapa 10. Fluxul de căldură în partea inferioară a barei (muchia 4) este 5000 W/m2.
thermalBC(thermalmodel,"Edge",4,"HeatFlux",5000);
Etapa 11. Se generează rețeaua de discretizare .

msh = generateMesh(thermalmodel);
figure
pdeplot(thermalmodel)
axis equal
Etapa 12. Se rezolvă modelul și se reprezintă grafic rezultatele.

result = solve(thermalmodel);
T = result.Temperature;
figure
pdeplot(thermalmodel,"XYData",T,"Contour","on")
axis equal
title("Temperatura în regim staționar ")
2. Rezolvarea problemei de transfer termic in regim tranzitoriu
Etapa 1. Se schimbă tipul de analiză a modelului în transient-aximetric.

thermalmodel.AnalysisType = "transient-axisymmetric";
Etapa 2. Se specifică conductivitatea termică, densitatea masică și căldura specifică a

materialului.
thermalProperties(thermalmodel,"ThermalConductivity",k,...
"MassDensity",rho,...
"SpecificHeat",cp);
Etapa 3. Se specifică faptul că temperatura inițială în bară este de 0 °C.
thermalIC(thermalmodel,0);
Etapa 4. Se calculează soluția tranzitorie pentru timpi de soluționare de la t = 0 la t =

50000 secunde.
tfinal = 50000;
tlist = 0:100:tfinal;
result = solve(thermalmodel,tlist);
Etapa 5. Se trasează distribuția temperaturii la t = 50000 secunde.

T = result.Temperature;
figure
pdeplot(thermalmodel,"XYData",T(:,end),"Contour","on")
axis equal
title(sprintf(['Transient Temperature' ...
' at Final Time (%g seconds)'],tfinal))
Etapa 6. Vom calcula temperatura la suprafața inferioară a tijei: mai întâi, la axa
centrală și apoi pe suprafața exterioară.
Tcenter = interpolateTemperature(result,[0.0;-1.5],1:numel(tlist));
Touter = interpolateTemperature(result,[0.2;-1.5],1:numel(tlist));
Se reprezintă grafic variația în funcție de timp temperaturii la capătul stâng al tijei.

Suprafața exterioară a tijei este expusă la mediul înconjurător cu o temperatură constantă de 100
°C. Atunci când temperatura suprafeței tijei este mai mică de 100 °C, mediul înconjurător
încălzește tija. Suprafața exterioară este ușor mai caldă decât axa interioară. Atunci când
temperatura suprafeței este mai mare de 100 °C, mediul răcește tija. Suprafața exterioară devine
mai rece decât interiorul barei.
figure
plot(tlist,Tcenter)
hold on
plot(tlist,Touter,"--")
title("Variația temperaturii în funcție de timp la capătul de jos al barei ")
xlabel("Timp, s")
ylabel("Temperature, C")
grid on
legend("Center Axis","Outer Surface","Location","SouthEast")

Cursuri

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Structura cursului

Elemente de teoria campurilor

• Se numeste camp stationar când un astfel de câmp nu depinde decât

• In cazul în care el depinde si de alte variabile (de obicei de timp) se

• Fie u : D → R un câmp scalar.

• Fie u : D → R un câmp scalar.

• Prin analogie cu cazul funcțiilor de o singura variabila reala, pentru

Fie u : D → R un câmp scalar, ﬁe 𝑀𝑀0 ∈ D si ﬁe 𝑣𝑣⃗ un vector oarecare.

𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑢𝑢 𝑀𝑀 −𝑢𝑢(𝑀𝑀0) unde 𝑙𝑙(𝑀𝑀𝑀𝑀0 ) reprezinta lungimea

• Pentru 𝑣𝑣⃗ = 𝚤𝚤⃗ obtinem 𝑑𝑑𝑑𝑑 = 𝜕𝜕𝜕𝜕

𝑑𝑑𝑑𝑑 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣1 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣2 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣3

𝑑𝑑𝑑𝑑 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕

unde cosα, cosβ, cosγ sunt cosinusii directori ai lui v.

Creste u într-o vecinătate a punctului M0 după direcția lui v, sau scade

• Norma vectorului v 𝑣𝑣⃗ = 22 + −2 2 + 12 = 3

𝑑𝑑𝑑𝑑 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣1 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣2 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝑣𝑣3

Deoarece u(M0) = 13 +12(−3)−1(−3)2 = 4, rezulta ca ecuația suprafeței de nivel a lui u pe

𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕𝑢𝑢

Calculând derivatele dupa directia versorului n (în fapt directia

𝐹𝐹⃗ (x,y,z)=P(x,y,z)⃗𝚤𝚤 + Q(x,y,z)⃗𝚥𝚥 + 𝑅𝑅(x,y,z)𝑘𝑘

• Acest câmp vectorial contine trei câmpuri scalare P, Q, R, numite

• În cele ce urmeaza, vom încerca sa caracterizam atât „densitatea", cât

• Ambele concepte vor ﬁ mai usor de inteles daca ne imaginam câmpul

Câmpul vectorial pare sa execute Situație „mixta˘", în sensul ca sunt executate

• Fie 𝐹𝐹 ∶ 𝐷𝐷 ⊂ 𝑅𝑅3 → 𝑉𝑉3 un câmp vectorial de clasa C1,

F2: R3 →V3, F2(x,y,z) = −x𝚤𝚤⃗−y𝚥𝚥⃗

• Exemplul 3 -mișcare fara „emisie“ si fara „absorbție“ = câmp vectorial solenoidal

F3: R3 →V3, F3(x,y,z) = −y𝚤𝚤⃗+x𝚥𝚥⃗

• Acest operator poate ﬁ gândit ca un vector simbolic, cu conventia ca

• Divergenta câmpului vectorial 𝐹𝐹⃗ este câmpul scalar deﬁnit prin

2. Să se calculeze în Matlab gradientul câmpului scalar

clear all, clc

3. Să se calculeze şi să reprezinte în Matlab gradientul câmpului scalar

clear all, clc

%Reprezentare grafica a campului scalar

%Reprezentare grafica a gradientului

4. Să se calculeze în Matlab divergenţa câmpului vectorial

clear all, clc

5. Să se calculeze şi să reprezinte în Matlab divergenţa câmpului electric

6. Să se reprezinte în Matlab divergenţa câmpului de viteze ale bazei de date „wind”.

clc, clear all

7. Să se calculeze în Matlab rotorul câmpului vectorial

clc, clear all

8. Să se reprezinte în Matlab rotorul câmpului de viteze ale bazei de date „wind”.

clc, clear all

• Fie u : D → R un câmp scalar de clasa C1.

𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕𝑢𝑢

Gradientul indica directia de crestere (descrestere)

• Fie 𝐹𝐹 ∶ 𝐷𝐷 ⊂ 𝑅𝑅3 → 𝑉𝑉3 un câmp vectorial de clasa C1,

𝜕𝜕𝑃𝑃 𝜕𝜕𝑄𝑄 𝜕𝜕𝑅𝑅 𝒅𝒅𝒅𝒅𝒅𝒅 𝑭𝑭 > 𝟎𝟎 "𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔𝒔 𝒅𝒅𝒅𝒅𝒅𝒅 𝑭𝑭 < 𝟎𝟎 "𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂

Divergenta exprimă fluxul câmpului care

• Fie 𝐹𝐹 ∶ 𝐷𝐷 ⊂ 𝑅𝑅3 → 𝑉𝑉3 un câmp vectorial de clasa C1,

Rotorul scoate în evidență „rata de rotație” a unui câmp

𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕

𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕

𝜕𝜕2 𝜕𝜕2 𝜕𝜕2

𝜕𝜕2 𝜕𝜕2 𝜕𝜕2

𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕

• Altfel scris ∆𝑢𝑢=𝛻𝛻 � 𝛻𝛻𝑢𝑢 = 𝛻𝛻 2 u

Un câmp vectorial diferenţiabil este irotaţional într-un domeniu D, dacă

𝐹𝐹⃗ 𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 rot 𝐹𝐹⃗ = 𝛻𝛻 × 𝐹𝐹⃗ = 0

⃗ 𝑦𝑦, 𝑧𝑧) = 𝑥𝑥⃗𝚤𝚤 + 𝑦𝑦⃗𝚥𝚥 + 𝑧𝑧𝑘𝑘

𝜕𝜕𝑃𝑃 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕

k1=a; k2=2a; k3=4a; k4=a;