OSCILATOARE

Un oscilator este un circuit care produce o formă de undă repetitivă la ieșirea sa

numai pe seama tensiunii date de sursa de alimentare de curent continuu la
intrare. Un semnal de intrare repetitiv nu este cerut. Tensiunea de la ieșire poate
să fie sinusoidală, fie nesinusoidală, depinzînd de tipul oscilatorului.

Funcționarea oscilatorului cu reacție se bazează pe principiul reacției pozitive.

Vom examina oscilatoarele cu reacție, privind condițiile generale cerute pentru ca
oscilația să aibă loc, dar și cîteva circuite tip oscilator.

PRINCIPIILE OSCILATORULUI

Conceptul de bază al unui oscilator este ilustrat în Figura 1. În esență, un

oscilator convertește energia de curent continuu în energie sub formă de curent
alternativ. Un oscilator de bază constă dintr-un amplificator de bază cu tranzistor
pentru obținerea unui cîștig dorit și un circuit de reacție pozitivă care produce
deplasarea de fază și asigură o alternare (vezi Figura 1).

Tensiune V out
alimentare Oscilator
c.c.
Vcc

Amplificator Vout

Circuit de
reactie
Atenuare si
schimbare
faza

Figura 17.1. Conceptul oscilatorului de bază

Reacția pozitivă. Reacția pozitivă este caracterizată prin aceea că o parte din
tensiunea de ieșire a unui amplificator este adusă înapoi fără nici o deplasare de
fază, rezultînd astfel o întîrziere a semnalului de ieșire. Ideea de bază este ilustrată
în Figura 2.

1
Așa cum se poate vedea, tensiunea de reacție în fază este amplificată pentru a
produce tensiunea de ieșire, care la rîndul său produce tensiunea de reacție.
Astfel, este creată o buclă în care semnalul se susține el însuși fără nici un
semnal de intrare și este produsă o ieșire sinusoidală continuă.

In faza

Vfb Vout
Av

Amplificator
neinversor

Circuit de
reactie

Figura 17.2. Reacția pozitivă produce oscilația

Condiții pentru oscilație. Sînt cerute două condiții, ilustrate în Figura 3, pentru
atingerea stării sustenabile a oscilației:

1. Deplasarea de fază în bucla de reacție trebuie să fie 0.

2. Cîștigul pe buclă (cîștigul de tensiune, A cl, pe bucla de reacție închisă)
trebuie să fie 1 (cîștig unitar).

Cîștigul de tensiune pe bucla de reacție închisă (A cl) este produsul dintre cîștigul
amplificatorului (Av) și atenuarea (B) a circuitului de reacție:

Acl = A v ∙ B

Av Vout Av Vout

Schimbare Acl=AvB=1
de faza

Circuit de
B
reactie

In faza

Figura 17.3. Condiții pentru oscilație

2
Dacă o formă de undă sinusoidală este dorită la ieșire, un cîștig pe buclă mai
mare de 1 va cauza rapid saturarea ambelor vîrfuri ale formei de undă de la ieșire,
producînd distorsiuni inacceptabile.
Pentru a evita aceasta, cîteva forme de control a cîștigului trebuie să fie folosite
pentru a menține cîștigul buclei la exact unitate, odată ce oscilațiile au fost
declanșate.

Dacă de exemplu, atenuarea rețelei de reacție inversă este 0,01, amplificatorul

trebuie să aibă un cîștig de exact 100 pentru a învinge această atenuare și a nu
crea distorsiuni inacceptabile (0,01 ∙100=1,0). Un amplificator cu cîștig mai mare
de 100 va cauza limitarea ambelor vîrfuri ale formei de undă produsă de oscilator.

Condiția de start-up. Să examinăm cerințele de oscilație de start, la momentul

cînd sursa de curent continuu este conectată. După cum se știe, condiția de cîștig
unitar trebuie să fie realizată pentru ca oscilația să fie întreținută.

Pentru ca oscilația să fie declanșată, cîștigul de tensiune pe bucla de reacție

pozitivă trebuie să fie mai mare de 1, astfel ca amplitudinea semnalului de la ieșire
poate crește gradual pînă la nivelul dorit. Apoi cîștigul trebuie să fie redus la ,,1”
așa că amplitudinea semnalului la ieșire va fi menținută la nivelul dorit și oscilația
este întreținută (vezi Figura 4).
t0
Vcc

Av Vout
t0
Acl=AvB

B Acl>1 Acl=1

Figura 17.4. Condițiile pentru declanșarea și întreținerea oscilațiilor

Se ridică întrebarea: dacă oscilatorul este ,,off” (circuitul nu este alimentat) și nu

este tensiune de ieșire, cum semnalul de reacție inițiază startul ?

Inițial, cînd sursa de alimentare este conectată, o tensiune de reacție pozitivă

mică se dezvoltă din zgomotul de bandă produs termic în rezistor sau în alte
componente la regimul tranzitoriu de pornire. Circuitul de reacție permite numai o
tensiune cu o frecvență egală cu frecvența de oscilație selectată să apară în fază
la intrarea amplificatorului. Tensiunea de reacție inițială este amplificată și
continuu întîrziată, conducînd la o creștere graduală a tensiunii de ieșire conform
cu cele discutate anterior.

3
Un oscilator sinusoidal simplu este format dintr-un amplificator (fie cu
tranzistoare, fie cu AO), care asigură introducerea unui câştig, şi un circuit de
reacţie pozitivă (figura 17.2).

vg v1 Amplificator ideal v2
+
Av = v2 / v1 = ct

Circuit (reţea) de
reacţie ideală
vr B = v r / v2 v2

Figura 17.5

Putem scrie ecuaţiile:

v2 = A v ∙ v 1 (17.1)

vr = B ∙ v 2 (17.2)

v1 = vg+ vr (17.3)

Deci, amplificarea cu reacţie este:

V2 Av
Avf = =
V g 1−B . A v
(17.4)

Pentru ca circuitul din figură să devină oscilator, la ieşirea acestuia trebuie să

obţinem semnal în absenţa semnalului de intrare, deci pentru v g = 0. În această
situaţie amplificarea cu reacţie devine:

V2
Avf = −→∞ (17.5)
Vg

condiţie satisfăcută pentru:

4
 B ∙ Av = 1. (17.6)

Această relaţie este denumită şi relaţia lui Barkhausen, relaţia dînd condiţia de
oscilaţie.

Relaţia lui Barkhausen este echivalentă cu două condiţii:

- condiţia de amplitudine: |Av| ∙ |B| = 1

- condiţia de fază: φA + φβ = 2kπ ; k  N

Din condiţia de fază se poate determina şi frecvenţa semnalului de la ieşirea

oscilatorului.

Condiţia de amplitudine este valabilă atunci cînd se ajunge la regimul de echilibru

de amplitudine, cînd amplitudinea oscilaţiilor este constantă. Pentru a putea
amorsa oscilaţiile, iniţial este necesar însă ca

|Av| ∙ |B| > 1 (17.7)

adică iniţial este nevoie ca reacţia pozitivă să fie puternică.

Dacă condiţia de mai sus este menţinută în timpul funcţionării, atunci

amplitudinea oscilaţiilor va creşte fără a se atinge starea de echilibru. Din acest
motiv, în circuit trebuie să existe un mecanism de limitare a oscilaţiilor, care să
asigure intrarea în regimul de echilibru a funcţionării oscilatorului, moment în
care amplitudinea oscilaţiilor devine constantă.

amorsarea oscilaţiilor regim permanent

5 t
 Figura 17.6 Declanșarea și întreținerea oscilațiilor

Clasificarea oscilatoarelor

Oscilatoarele se pot clasifica în funcţie de diverse criterii după cum urmează:

1) După formele de undă de la ieşire:

 oscilatoare armonice, la care tensiunea de ieşire este apropiată
ca formă de cea sinusoidală;
 oscilatoare nesinusoidale, la care tensiunea de ieşire este
triunghiulară, dreptunghiulară etc.
2) După modul în care energia de alimentare poate fi transformată în energie a
semnalelor de ieşire:
 oscilatoare cu reacţie pozitivă;
 oscilatoare cu rezistență negativă.
3) După natura reţelei de reacţie:
 oscilatoare RC:
 cu reţele defazoare;
 cu reţea Wien;
 cu reţea dublu T.
 oscilatoare LC:
 cu circuit acordat în colector;
 oscilatoare în trei puncte:
 oscilator Colpitts;
 oscilator Clapp;
 oscilator Hartley
 oscilatoare cu cuarţ.
4) După gama de frecvenţe pe care o acoperă:
 de audiofrecvenţă (Hz – 1 MHz);
 de radiofrecvenţă (sute kHz – 1 GHz);
 de microunde (peste 1 GHz).
5) După numărul buclelor de reacţie
 cu o singură buclă de reacţie;
 cu două bucle de reacţie.
6) După natura elementelor prin bucla de delimitare a amplitudinii
 limitarea cu elemente cu inerţie termică – în circuitele acestora
se folosesc becuri cu incasdencenţă sau termistoare, care
încălzindu-se sub acţiunea tensiunii de ieşire îşi modifică
valoarea rezistenţei;
 limitarea cu elemente fără inerţie termică – TEC-uri folosite ca
rezistenţă controlată sau diode semiconductoare folosite în
semnal mic.

6
OSCILATOARE RC

Oscilatoare cu reţea de defazare cu tranzistoare bipolare

+ EC +
EC
RC RC
Rb1 Rb
C C C R R
1

R R C C C
Rb2 R' Rb
2
RE CE RE C R
E '

a b

Figura 17.6

Un oscilator cu reţea de defazare poate fi construit cu un singur etaj de

amplificare. Avînd în vedere că defazajul amplificatorului compus dintr-un
tranzistor bipolar în conexiune EC, este de + 180º pentru obţinerea unei reacţii
pozitive este necesar să se realizeze în reţeaua de reacţie un defazaj suplimentar
de + 180º. Acest defazaj poate fi obţinut cu minimum trei reţele de defazare.

Folosind trei celule de defazare identice, fiecare va introduce un defazaj de 60º

(celulă trece-sus), -60º (celulă trece-jos), deci pentru a obţine defazajul dorit
(180º) în reţeaua de reacţie vom avea nevoie de trei celule de defazare.

Oscilatorul RC din Figura 17.6 folosește un circuit RC ca circuit de reacție a

oscilatorului. In acest caz, cele 3 celule de întîrziere au o întîrziere de fază de 180 0.
Tranzistorul montaj EC contribuie cu un defazaj de asemenea de 180 0. Defazajul
total dat de amplificator și circuitul de reacție este prin urmare de 360 0, care
înseamnă efectiv 0 (care înseamnă că nu avem schimbare de fază).

Atenuarea dată de circuitul RC și cîștigul amplificatorului trebuie să conducă final

la un cîștig global, pe bucla de reacție, egal cu 1 la frecvența de oscilație. Acest
circuit va produce la ieșire continuu un semnal sinusoidal.

7
OSCILATOARE CU REŢEA WIEN

Oscilatoarele cu reţea Wien au bucla de reacţie formată dintr-o reţea Wien,

compusă dintr-un grup RC paralel înseriat cu un grup RC serie.

Oscilatorul poate fi realizat fie cu reacţie în curent, caz în care se utilizează

impedanţa de intrare redusă a tranzistorului din montajele obişnuite, fie cu reacţie
de tensiune, caz în care impedanţa mare de intrare necesară se obţine folosind un
montaj adecvat pentru primul etaj.

Reţeaua Wien este prezentată în figura 17.7 pentru care se calculează funcţia de
transfer.

C1

R
1

vo

C2
vr R2

Figura 17.7

Pentru R = R1 = R2 şi C = C1 = C2 avem:

1
ω osc 
RC (17.24)

A  3 (17.25)

În Figura 17.8 este prezentată schema de principiu a unui oscilator RC cu reţea

Wien cu reacţie de tensiune de frecvenţă variabilă. Amplificatorul este realizat cu
8
două etaje cuplate galvanic, pentru a elimina defazajul suplimentar ce ar putea fi
introdus de către circuitul de cuplaj la frecvenţe joase.

Pentru acest tip de oscilator se observă că dacă rezistenţele de polarizare R B1 şi

RB2 s-ar fi legat în baza tranzistorului T 1, rezistenţa lor echivalentă ar fi şuntat
rezistenţa R de la ieşirea reţelei.

Conectînd cele două rezistenţe ca în figură, rezistenţa lor echivalentă

R B1  R B2
R B1  R B2

va fi conectată în serie cu rezistenţa de ieşire a reţelei, R. Pentru stabilizarea

amplitudinii oscilaţiilor se poate utiliza o rezistenţă neliniară, o lampă cu
incandescenţă sau un termistor în locul rezistenţei r.

- EC

R1
C1 RC2
C2
R
RB1 RC1 r
IEŞIRE
T2
C
T1

RE1 RE2 CE
C
RB2

Figura 17.8

Pentru oscilatoarele cu reţea Wien cu reacţie în curent, reţeaua Wien este

alimentată în curent.

9
În Figura 17.9 este prezentat un oscilator RC cu reţea Wien alimentat în curent.
Amplificatorul realizat din tranzistoarele T 1 şi T2 prezintă o impedanţă de intrare
foarte mică şi o impedanţă de ieşire foarte mare, deci se comportă ca un
amplificator de curent, alimentînd în curent reţeaua Wien cu care se realizează
reacţia pozitivă.

Reacţia negativă necesară pentru limitarea amplitudinii oscilaţiilor este realizată

cu rezistenţa R4 şi termistorul R3. Datorită acesteia, rezistenţa de ieşire a
tranzistorului T2 creşte foarte mult, iar rezistenţa de intrare a tranzistorului T 1
scade foarte mult

-
EC

RC1 C
2
R2
C R
1 1

T2
C
T1 6

C R3 IEŞIR
3 E

RB
R4
C
4

RE1 C RE2
5

Figura 17.9

10
OSCILATOR RC

Oscilatorul prezentat în Figura 5 folosește un circuit RC drept circuitul său de

reacție. În acest caz, trei rețele de întîrziere RC au o decalare de fază totală de
1800. Tranzistorul în montaj emitor-colector contribuie de asemenea la un defazaj
de asemenea de 1800. Defazajul de fază total prin amplificator și circuitul de
reacție este prin urmare de 3600, care în fapt înseamnă 00 (nu avem defazaj).

+Vcc
R1 Rc C2
C1 Vout
Amplificator EC
R 2 RE C3

R5 R4 R3
C6 C5 C4 Circuit reactie

Figura 5. Oscilator RC de bază

Atenuarea circuitului RC și cîștigul amplificatorului trebuie să fie astfel stabilite

așa încît cîștigul total pe bucla de reacție este egal cu ,,1” la frecvența de
oscilație. Acest circuit va produce la ieșire continuu o tensiune sinusoidală.

11
OSCILATORUL COLPITTS

Un tip de bază de oscilator acordat este oscilatorul Colpitts, numit după

inventator.

+Vcc
R1 R3 C4
C3 Vout
Amplificator
R2 R4 C5

L
Circuit reactie
C1 C2
Figura 6. Un oscilator Colpitts de bază

Așa cum este ilustrat în Figura 6, acest tip de oscilator folosește un circuit în
buclă de reacție pentru a furniza defazajul necesar și a acționa ca un filtru care
permite să treacă numai frecvența specificată de oscilație. Frecvența aproximativă
de oscilație este stabilită de valorile condensatoarelor C 1 și C2 și bobinei L,
conform cu formula:

1
fr≅
2∙ π ∙ √ L∙ CT

Deoarece capacitoarele apar efectiv în serie în circuit, capacitatea totală este:

C1 ∙C 2
C T=
C 1+C 2

12
OSCILATORUL HARTLEY

Un alt tip de oscilator de bază este oscilatorul Hartley, care este similar cu
oscilatorul Colpitts, exceptînd faptul că circuitul de reacție constă din două
inductoare și un capacitor, așa cum este ilustrat în Figura 7.

+Vcc
R1 R3C2 C4
C1 Vout

R2 R4 C3

C5

L1 L2
Figura 7. Oscilatorul Hartley

Frecvența de oscilație pentru oscilatorul Hartley este:

1
fr≅
2∙ π ∙ √ LT ∙ C 5

Inductanța totală este combinația serie L1 și L2.

13
OSCILATORUL CU CRISTAL DE CUARȚ

Oscilatorul de cristal este în esență un oscilator acordat, care folosește un cristal

de cuarț drept circuit rezonant de acord. Pot fi folosite și alte cristale, dar cuarțul
este cel mai răspîndit. Oscilatoarele cu cristal oferă o stabilitate a frecvenței mult
mai ridicată decît alte tipuri.

Cuarțul este o substanță care se găsește în natură prezentînd o proprietate

numită efect piezoelectric. Cînd o forță mecanică variabilă este aplicată pe laturile
cristalului determinînd ca acesta să vibreze, se dezvoltă o tensiune la frecvența
vibrației mecanice. În schimb, cînd o tensiune de curent alternativ este aplicată pe
cristal, acesta va vibra la frecvența tensiunii aplicate.

Simbolul pentru cristal este ilustrat în Figura 8 (a), circuitul electric echivalent în
Figura 8 (b) iar carcasa tipică a cristalului este arătată în Figura 8 (c). Constructiv
plăcuța de cuarț este montată așa cum este redat în Figura 8 (d).

Cupa de
Ls cuart

XTAL Cm Cs
Rs

Simbolul Circuitul electric Carcasa tipica Constructia de

echivalent a cristalului baza (fara carcasa)

Figura 8.

Într-un cristal rezonanța serie are loc cînd reactanțele sînt egale. Rezonanța
paralel are loc la frecvența mai mare, cînd reactanța inductivă a lui L S este egală
cu reactanţa capacitorului paralel Cm.

Un oscilator cu cristal folosind cristalul ca circuit rezonant este arătat în Figura 9

(a). Impedanţa cristalului este minimă la rezonanţa serie, conducînd la furnizarea
reacţiei valoarea maximă. Capacitorul de acord al cristalului Cc este folosit la
acordul fin al frecvenţei oscilatorului prin tragerea frecvenţei de rezonanţă a
cristalului uşor în sus sau în jos.

O configuraţie Colpitts modificată, arătată în Figura 9 (b) foloseşte cristalul în

modul sau rezonant paralel. Impedanţa cristalului este maximă la rezonanţa
paralel, prin urmare dezvoltînd tensiunea maximă la bornele lui C 1 şi C2.
Tensiunea culeasă pe C2 este adusă înapoi la intrare.

14
 +Vcc +Vcc
R1 R3 C2 R1 R3 C4
Vout Vout

C1 R2 R4 C3
R 2 R3
XTAL

XTAL Cc C1 C2
Figura 9. Configurație Colpitts modificată

15