ORGANE DE MAŞINI

Semestrul 2 an III TCM

Prof.univ.dr.ing. Ilie MUSCA
2C,2P,1L
 Cuprins
Sem. 2
• Introducere
• Elemente generale
• Tribologie
• Fiabilitate
Sem. 1
• Transmisii
• Arbori
• Lagăre
• Cuplaje
• Asamblări
Bibliografie
Bibliografie
 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE.
• Maşinile pot fi caracterizate funcţional şi constructiv.
• Funcţional - formată din mecanisme independente, care contribuie
la buna îndeplinire a funcţiei principale.
• constructiv, o maşină este formată din mai multe subansamble,
formate, la rândul lor, din elemente constructive, mecanice sau
nemecanice, care se condiţionează reciproc în funcţionare astfel
încât să se asigure, pentru toate elementele, mişcări determinate.
Legătura între diversele elemente constructive se face prin
intermediul cuplelor.
• Organ de maşină, acea parte mecanică a unui ansamblu sau
subansamblu de maşină, care îndeplineşte un rol bine determinat,
atât în maşina considerată dar şi în oricare altă maşină şi care poate
fi calculat(ă) şi proiectat(ă) separat de maşina în construcţia căreia
intră.
• Disciplina organe de maşini, pune bazele
concepţiei maşinilor. Pentru realizarea acestui
scop, disciplina utilizează numeroase cunoştinţe
dobândite anterior, respectiv de materiale, de
rezistenţa materialelor, de mecanică,
mecanisme, mecanica fluidelor, termotehnică,
tehnologia materialelor, desen tehnic, control
tehnic şi toleranţe, ş.a.
• În abordarea proiectării organelor de maşini, se
urmăresc:
– Definiţia şi rolul funcţional;
– Forma constructivă;
– Solicitări, deteriorări şi materiale utilizate;
– Calculul, dimensionarea şi precizia;
– Structurarea metodicii de proiectare.
 2.1. CERINŢE IMPUSE
ORGANELOR DE MAŞINI
1. Îndeplinirea funcţiunii;
2. Tehnologicitatea produsului;
3. Economicitatea produsului;
4. Respectarea standardizării:
5. Protecţia omului şi a muncii;
6. Estetica produsului;
7. Cerinţe speciale.
 2.1.1. ÎNDEPLINIREA FUNCŢIUNII

1. Siguranţa formei;
2. Siguranţa la rezistenţă;
3. Siguranţa la deformaţii;
4. Siguranţa la stabilitate elastică;
5. Siguranţa la temperatură;
6. Siguranţa la uzură;
7. Siguranţa la coroziune;
8. Siguranţa preciziei dimensionale şi de formă;
9. Siguranţa materialului;
10. Siguranţa dată de criterii speciale de siguranţă.
 2.1.1.1 SIGURANŢA FORMEI

1. Care este forma adecvată? (din

considerente de: îndeplinire a funcţiunii,
tehnologicitate, economicitate, protecţia
muncii etc.
2. Care este forma optimă? (din
considerente de: îndeplinire a funcţiunii)
3. Care este forma optimă a suprafeţelor
funcţionale?
 2.1.1.2. SIGURANŢA LA REZISTENŢĂ

• Presupune ca
organul de maşină
să fie solicitat sub
limita de rezistenţă
(statică, dinamică
sau la oboseală);
;
• Limita de rezistenţă statică:
– Piese din materiale
tenace - limita de
curgere;
– Piese din materiale
fragile - limita de rupere;
– Arcuri - limita de
elasticitate;
– Arcuri de dinamometru-
limita de
proporţionalitate
 Solicitări statice simple
La solicitările secţionale, tensiunea într-o
secţiune se evaluează printr-o formulă de
forma:

Efort sec tional

=
Caracteristica sec tionala

 lim ita
 max   admisibil = c>1
c
 Solicitarea de contact
• Contact pe
suprafaţă
– Plană
– Curbă
• Contact concentrat
– Punctual
– Liniar
 Contact pe suprafaţă
• Arie plană

P
pm =
A

• Arie cilindrică

2


P = D  l p  cos d = p  D  l p=
P
0 Dl
La limită se produce STRIVIREA
Solicitarea din contactul
concentrat punctual
 Solicitarea din contactul
concentrat punctual
HERTZ – vezi mecanica contactului
 Contact concentrat liniar
Format între doi cilindri cu axe paralele de raze R1, R2 diferite

Semilăţimea benzii de contact

Sarcina distribuită

Presiunea hertziană maximă

p0<sak

Tensiunea admisibilă la contact

 Calculul la solicitare statică
compusă
• Când în material apar, în acelaşi timp,
două sau mai multe solicitări statice simple
• Ipoteze de atingere a stării
limită: vezi RM
•tensiunii normale maxime;
sa
•alungirii specifice maxime;  max   a = s l = s 1 −  (s 2 + s 3 )
E
−s ac  s 1 − s 2  s at
•tensiunii tangenţiale maxime; −s ac  s 1 − s 3  s at
−s ac  s 2 − s 3  s at
•energiei de deformaţie;
s 12 + s 22 + s 32 − 2   (s 1  s 2 + s 1  s 3 + s 2  s 3 )  s a
•modificatoare de formă 1
  s
(s 1 − s 2 ) 2 + (s 2 − s 3 ) 2 + (s 3 − s 1 ) 2  s a = lim
HUBER-MISES-HENKY. 2 c
 Calculul la oboseală simplă
• valoarea solicitării este variabilă în timp
• ruperea apare (în zona tensiunilor mari unde anumiţi factori constructivi,
de material, tehnologici sau de tratament generează concentrări de
tensiuni şi conduc la apariţia unor microfisuri) după un număr cu atât mai
mic de cicluri de solicitare cu cât valoarea maximă a tensiunii
periculoase este mai mare
Cauze:
•Prezenţa de goluri, incluziuni şi a altor
neuniformităţi ale materiei, determinate de
modul de elaborare, cristalizare sau
tratament;
•Variaţii ale calităţii suprafeţei;
•Prezenţa de microfisuri în material;
•Modificări rapide ale dimens. şi formei,
racordări cu efect de concentrare;
•Mediu de lucru agresiv care modifică în
timp calitatea suprafeţei generând astfel
concentratori locali.
Verificarea la oboseală

M i ( x ) 32mgx
si = =
Wz ( x )  d3
 s CICLURI DE SOLICITARE

sm −sv
R= Caracteristica ciclului
R=1
Solicitare constanta sm + sv
t
s
0<R <1
sv Cicluri alternant simetrice
smax
sv
sm A Cicluri
sv alternante Cicluri pulsante
B
smin
Solicitare pulsanta t
s
Solicitare pulsanta cu minima nula R=0 Cicluri
smax oscilante
sv
sm
sv Solicitari statice
t
smin o
s 45 sm
Solicitare alternanta (cu minima negariva) O
smax C
sv -1<R<0
sm
sv
t Diagrama ciclurilor-HIGH
smin

s -R=-1
Solicitare alternant simetrica
smax
sv
t
sm
sv
smin
 Cicluri de solicitare
 min
Caracteristica ciclului R=
 max

• Solicitare în ciclu cu R = constant;

• Solicitare în ciclu cu m = constant;
• Solicitare în ciclu cu tensiune minimă
constantă min = constant.
 v =  ( max −  min )
1
−Amplitudinea tensiunilor:
2
Principul calculului de verificare la oboseala – zone sigure
 s Rd
=
sR
 s RS
 =  1 2 3
s R piesa = sR =
s Rk
k
 k = 1 +  k ( k − 1),
sR
k = s maxim
s Rk k =
s nominal

s R piesa  R piesa  s R   R
cs = c = cs = , c =
s max  max  k s max  k  max

Soderberg
1 1
cs = , c =
k s v s m k  v  m
+ +
 s −1 s +1   −1  +1
Serensen

s −1  −1
cs = , c =
k k
s v + ss m  v +   m
 
Buzdugan
1 1
cs = , c =
2 2 2 2
 k s v   s m   k  v    m 
  +     +  
  s −1   s +1     −1    +1 

Principalii concentratori:
- gaură transversală, canal circular, rază de racordare, îmbinare
presată, canal de pană, filet,
- combinaţii de concentratori.
 Solicitarea dinamică
• Solicitări prin forţe de inerţie;
• Solicitări prin şoc, produse de variaţii
bruşte de viteze şi acceleraţii cum ar fi
cele de impact;
• Solicitări dinamice periodice, produse
acţiuni perturbatorii periodice.
N st N d N st
d = + =    coeficient dinamic.
A A A
Condiţia de rezistenţă se sl
 d max =  st max     a =
poate scrie: c
 Siguranţa la deformaţii
Efectul deformaţiilor asupra funcţionării


 Siguranţa la deformaţii
• Pentru buna funcţionare a cuplelor şi în
general a maşinii este necesar ca
deformaţiile să fie păstrate în domeniul
elastic şi să nu depăşească anumite
valori peste care se perturbă poziţia
relativă corectă în ansamblu.
• condiţia de siguranţă la rigiditate

 ef   a
• Deplasările  sunt acele deformaţii caracterizate prin
schimbarea poziţiei centrului secţiunii sub efectul forţelor.Ele
pot fi, după natura solicitărilor ce le produc,
• flexionare,
• deformaţii axiale,
• torsionare,
• de contact.
• Rotirile, sunt acele deformaţii ce determină modificarea
direcţiei unei raze vectoare în planul secţiunii; ele sunt
specifice solicitării de răsucire.
• Înclinările sunt acele deformaţii la care tangenta la fibra
medie în secţiune îşi modifică poziţia. Diferenţa unghiulară
între poziţia tangentei în stare nedeformată şi deformată
măsoară înclinarea.
O situaţie aparte este aceea a elementelor solicitate de forţe
dispuse spaţial. În acest caz forţele se descompun în două
plane perpendiculare, vertical, v, respectiv orizontal, h,
calculându-se deformaţiile în aceste plane v, h.
Deformaţia globală se calculează prin compunere geometrică:

 rez =  +  2
h
2
v

 rez   a
În cazul în care condiţia este verificată, siguranţa la deformaţie este asigurată.
În caz contrar este necesar să se ia măsuri pentru diminuarea deformaţiilor
şi anume:
• Optimizarea schemei de încărcare astfel încât deformaţiile determinate de
forţe diferite să se compenseze reciproc în mare măsură;
• Creşterea rigidităţii elementului fie prin micşorarea distanţei dintre reazeme
sau prin mărirea secţiunii transversale.
• Înlocuirea oţelului cu un alt oţel cu caracteristici mecanice superioare NU
REZOLVĂ PROBLEMA DEOARECE TOATE OŢELURILE AU ACELAŞI
pentru roţi dinţate, deformaţia admisibilă în dreptul acestora este de
(0.01 – 0.03)mn iar valoarea săgeţii nu trebuie să depăşească (2–3)٠10-4
din distanţa dintre reazeme
2.1.4. Siguranţa la stabilitate
elastică - flambaj

http://www.rezmat.ro/flambaj/
 Siguranţa la stabilitate elastică
Elementele la care există risc de flambaj sunt:
• barele lungi solicitate la compresiune,
• tuburile cu pereţi subţiri solicitate axial sau la
compresiune exterioară etc.
Dintre fenomenele care favorizează apariţia flambajului
se pot aminti:
• Imposibilitatea aplicării perfect centrice a sarcinilor;
• Imposibilitatea realizării rectiliniarităţii perfecte a axelor;
• Imposibilitatea realizării pereţilor de grosime uniformă;
• Prezenţa imperfecţiunilor în material;
s cr
s af =
cf
s ef  s af
Prescripţiile oficiale pentru calculul la flambaj sunt cuprinse în STAS 1911
 2.1.5. Siguranţa la temperatură
• valorile tensiunilor limită ale materialelor, atât metalice
cât şi nemetalice, sunt dependente de temperatură
• Factori ce intervin:
– Dependenţa caracteristicilor mecanice de temperetură (T creşte
– lim scade);
– La temperaturi mai ridicate, mai apare şi componenta plastică,
care creşte liniar cu creşterea de temperatură;
– comportament elastico-plastic, care aduce în calcul un factor de
influenţă deosebit de important şi anume timpul.

Complicaţiile acestor calcule sunt destul de mari şi precizia rezultatelor este

strâns legată de cunoaşterea cât mai bună a comportării termice a materialului
care se realizează prin experimente experimentele tipice, efectuate în prezenţa
temperaturii, de relaxare şi fluaj.
 Relaxarea = fenomenul de trecere în timp a deformaţiei
elastice în deformaţie plastică sub acţiunea temperaturii, în
condiţiile în care deformaţia totală rămâne constantă.

 e (t ) +  p (t ) =  0
 e (t ) =  0 −  p (t )
În domeniul mecanicii fine şi mecatronicii în general o
situaţie de relaxare, poate apărea la diverse elemente
elastice care în timp îşi pot pierdere capacitatea de a crea o
forţă de apăsare.
Fluajul –creşterea deformaţiei plastice în timp, în condiţii
de solicitare şi temperatură constantă.
cameră termostatată

l p (t )
T =  p (t )
l0
 p d p
tg = = = v fluaj
Epruvetă t dt

p
G=mg
B

B
B

t
43
2.1.6. Siguranta la vibraţii
 Siguranţa la vibraţii
• Materialele elastice, în prezenţa forţelor variabile, intră în vibraţie
oscilând.
k
pulsatia proprie 0 =
m

45
• Materialele elastice, în prezenţa forţelor variabile, intră în vibraţie
oscilând.
k
frecvenţa proprie 0 =
m
Dacă asupra unui element, sarcina perturbatoare acţionează cu o
frecvenţă egală sau apropiată de cea proprie, se produce un transfer
unidirecţional de energie care se acumulează în elementul vibrator
mărindu-şi amplitudinea de vibraţie la valori foarte mari, fapt ce poate
determina distrugerea acestora sau pierderea stabilităţii formei. Pentru a
evita eventualele riscuri de rezonanţă se impune condiţia ca frecvenţa de
lucru să nu aparţină intervalului de valori 0,8 … 1,2 din frecvenţa proprie.
  0,8   0 regim de lucru rigid

  1,2   0 regim de lucru elastic

Evitarea apariţiei rezonanţei se poate face prin mai
multe căi:
• Modificarea pulsaţiei proprii prin acţiunea asupra
constantei k sau a masei;
• Modificarea pulsaţiei de lucru;
• Eliminarea posibililor excitatori prin operaţia de
echilibrare;
• Utilizarea de izolatori, cum ar fi tampoane
amortizoare de cauciuc între batiu şi fundaţie
2.1.7. Siguranţa la uzură
Uzura=modificarea dimensiunilor în urma
interacţiunilor din funcţionare.
Frecarea ca fenomen este însoţită în general
de interacţiuni la nivelul suprafeţelor
elementelor cuplei, care determină
desprinderea de microparticule din material,
a căror prezenţă în cuplă afectează
fenomenul de frecare. În timp acestea sunt
eliminate din contact sub formă de uzură.
Se apreciază de 25% din energia produsă anual pe
glob se consumă pentru învingerea frecărilor.
Uzura poate fi normală şi catastrofală.
Uzura normală este cauza firească de
scoatere din uz.
Specialiştii apreciază că materialul pieselor scoase din
funcţiune datorită uzurii în fiecare an este de
aproximativ 30% din producţia de metal a lumii.
• Aplicarea noţiunilor de tribologie în practica de exploatare
curentă face obiectul tribotehnicii.
• Ideea fundamentală de a reduce frecarea între două
corpuri constă în plasarea la interfaţa dintre ele a unui al
treilea corp, numit lubrifiant care are rol fundamental de
reducere a frecării.
• Lubrifiantul trebuie să fie un corp cu limită scăzută de
forfecare, care acomodează diferenţa de viteză relativă
dintre surpafeţele limitrofe prin forfecare proprie. În acest
fel, dacă limita de forfecare este mică, frecarea se reduce
substanţial. Lubrifianţii folosiţi sunt lichizi (uleiuri),
consistenţi (unsori), solizi (grafit, bisulfură de molibden,
nitrură de bor), gazoşi (aer sau alt gaz din mediul de
lucru).
• Cele mai cunoscute manifestări ale uzurii
se împart în:
• Uzuri moderate (numite astfel deoarece
viteza de uzură este redusă) exemplificată
prin: uzura de contact, uzura abrazivă, prin
oboseală de contact, de cavitaţie, de fretaj
etc.;
• Uzura catastrofală (griparea).
 UZURA NORMALA
u
(moderata)


A
t
OA – rodaj,
AB - exploatarea propriu – zisă
B..- uzura finala
• Uzura de contact apare între suprafaţa cu mişcare relativă de alunecare în prezenţa
sarcinilor de apăsare de valori relativ mari. Ea este specifică situaţiei în care stratul
lubrifiant este insuficient de gros şi deci incapabil să separeu complet cele două
suprafeţe, existând şi contact metal – metal. Această uzură se produce prin mai
multe mecanisme, fiind datorată efectiv contactului relativ al suprafeţelor:
– Adeziunea, datorită presiunii mari de contact între microneregularităţile
suprafeţelor are loc difuzia reciprocă între cele două corpuri, ceea ce conduce la
apariţia întrepunţii de legătură. Prezenţa mişcării relative obligă la ruperea
acestor punţi, rupere ce se produce prin smulgerea unei porţiuni din materialul
mai moale şi transferul pe materialul mai dur. Se produce astfel o modificare
dimensională.
– Turtirea asperităţilor – prezenţa sarcinilor mari pe asperităţi determină
deformarea lor plastică, cu modificarea dimensiunilor efective ale pieselor şi a
valorilor parametrilor de rugozitate.
– Ruperea peliculelor de oxizi - sub acţiunea căldurii degajate prin frecare sau
prin acţiuni mecanice, peliculele de oxizi formate pe suprafaţa pieselor se pot
desprinde, suprafaţa eliberată putându-se oxida din nou.
• Indiferente de mecanismul de producere, la acest tip de uzură se poate scrie uzura
caprodus intre o constantă, c, sarcina normală în contact, w, şi drumul de frecare
parcurs, s.
u = c w s
• Ca o măsură de prevenire a scoaterii din uz sub efectul uzurii, se aplică o corecţie
dimensiunilor în sensul creşterii dimensiunii cu valoarea estimată a uzurii.
dr = d + i  u
• O măsură importantă o constituie prevenirea uzurii prin împerecherea materialelor
astfel încât să formeze cuple antifricţiune, şi respectiv asigurarea de regimuri de
ungere fluide, adică filme de lubrifianţi suficient de groase astfel încât suprafeţele să
nu mai vină în contact.
• Uzura abrazivă apare atunci când între
suprafeţele în contact şi în mişcare pătrund
particule abrazive foarte fine ce determină
eroziunea.
• puternic influenţat de gradul de contaminare cu
particule de uzură. La maşini, aceasta se
produce foarte frecvent din cauza deteriorării
elementelor de etanşare sau a unei proaste
filtrări a lubrifiantului recirculat, fapt ce permite
prezenţa impurităţilor în zona de contact.
 Pentru aprecierea comportamentului pieselor la
uzura abrazivă se foloseşte noţiunea de
rezistenţă la uzare. Astfel, folosind o piesă
etalon, care în anumite condiţii specificate va
avea o uzură cunoscută, Ue, rezistenţa la uzare
, se defineşte ca raportul între această uzură a
etalonului şi uzura U a piesei analizate.

Ue
=
U
• Cu cât rezistenţa la uzură este
mai mare cu atât comportarea
la uzare este mai bună.
Rezistenţa la uzura abrazivă
este dependentă de raportul
dintre duritatea particulei
abrazive şi duritatea
materialului studiat. Dacă
particulele au duritate mai mică
decât jumătate din duritatea
piesei, uzura este
neînsemnată. Dacă duritatea
este mai mare, uzura creşte
intens, devenind importantă la
durităţi comparabile.
Durificarea prin ecruisare nu
afectează rezistenţa la uzură
deoarece însăşi lovirea
suprafeţelor de către
microparticule produce o
ecruisare.
• Cercetările experimentale au arătat că un efect diferit asupra uzurii îl
are prezenţa în stratul superficial a tensiunilor de întindere
superficial al materialului. Aceasta arată că prezenţa tensiunilor de
compresiune are un efect mult mai mic asupra uzurii decât
tensiunile de tracţiune.
• Introducerea de tensiuni de compresiune poate favoriza rezistenţa la
uzura abrazivă. Uzura abrazivă se caracterizează şi printr-o
dependenţă de presiune şi de viteza medie de alunecare, acest
lucru justificându-se prin faptul că viteza de uzură este proporţională
cu puterea disipată prin frecare pe unitatea de arie din contact.
• uzura abrazivă se caracterizează prin:
Vu=ct.

u = Vu  t = c  p  v  t

Pf =  f  v =   p  v
Adaosul de uzură
Au= Ku
D=Dr+Au.
 Uzura prin oboseală de contact
• tipică organelor de maşini care funcţionează prin contact hertzian cu
rostogolire: rulmenţi, roţi dinţate, variatoare elastohidrodinamice etc .
Q

po
ses sesa

zo seo

z
 Uzura prin oboseală de contact
• Dacă pelicula de lubrifiant este insuficient de groasă, presiunea de
contact nu se mai distribuie uniform, ci cu supracreşteri locale, în
dreptul microcontactelor.Dacă se ţine seama de aceste
supracreşteri, se poate să apară un efect de concentrare pe
suprafaţă, care să aducă la apariţia unui maxim. În acest caz, prima
fisură se creează pe suprafaţă, ea se dezvoltă în adâncime, ca în
figura a doua, şi duce la detaşarea de pe suprafaţă a unei particule
mai extinse, dar mai puţin groase decât în cazul anterior. Această
particulă seamănă cu un solz de peşte, fenomenul purtând numele
de spalling.
 Uzura prin oboseală de contact

• În final, din material se detaşează o bucăţică

mică, rezultând o gropiţă sau o ciupitură, care se
numeşte pitting. Fenomenul de pitting este o
uzură a stratului superficial cauzat de oboseala
acestuia.

zo
FORMULA DURABILITĂŢII LA OBOSEALA DE CONTACT

1 s eoc  N e  V
log 
S zoh
 FORMULA DURABILITĂŢII LA OBOSEALA DE CONTACT

1 s eoc  N e  al
log 
S zoh−1
• se defineşte o situaţie particulară, în care, drept număr de cicluri N, se
alege şi se numeşte număr de cicluri de bază
• b sugerează că tensiunea, semiaxa a şi z corespund unei anumite sarcini C,
numită capacitatea dinamică de bază
• Deoarece factorul de proporţionalitate în relaţiile de mai sus depinde numai
de material şi eventual de condiţiile de ungere, şi membrul stâng este
identic, se poate proceda la egalarea membrilor drepţi

s  N  al
c e
s c
 10 a b l
6e
eo
h −1
= eob
h −1
z o Z ob
1 1
s0  F 3
 s eob = s ob  C 3
ab  C
1
3
c−h+ 2
N C  3
= 
aF
1
3
z0  b
bF
1
3
(10 )
6 e
F
Relaţia cataloagelor de rulmenţi

c−h+ 2
c−h+2
p
C  3e C 
L=   = pL= 
F 3e F

• p = 3 pentru contactul punctual;

• p = 3.33 pentru contactul liniar.
Observaţii.
• Se remarcă efectul puternic a lui F. Dublarea lui F duce,
în cazul contactulelor punctuale, la o reducere de a
durabilităţii.
• Pe baza acestei relaţii se calculează durabilitatea
probabilă a unui lot de contacte, deoarece valoarea dată
a durabilităţii este o mărime statistică. Ea se realizează
cu probabilitatea de supravieţuire S, pe loturi foarte mari
de contacte.
• Producătorii de rulmenţi testează frecvent calitatea
producţiei, efectuând teste de durabilitate, pe loturi de
20-60 de rulmenţi, încercaţi în aceleaşi condiţii de
solicitare.
• Datorită distribuţiilor statistice a microdefectelor de
material şi a microtopografiei durabilităţii, rezultă o
dispersie mare a lui L.
EFECTUL FRECĂRII PE SUPRAFEŢELE DE CONTACT
Q = Q f + Qa

T =   Q f + l  Qa

0 < 2 < 3 Lf
ses sesa L
asperităţi
zo seo =0
film
1

=0


z
 CREŞTEREA DURABILITĂŢII CONTACTELOR CU
ROSTOGOLIRE

• pentru reducerea oboselii cu iniţiere în adâncime sau suprafaţă,

trebuie să se folosească oţeluri cât mai pure, cu defecte minime
de structură, obţinute prin retopire în vid (simplă sau multiplă) şi
retopirea sub flux de electroni;
• pentru a reduce efectele de concentrare a tensiunilor pe suprafaţă
există mai multe soluţii:
– creşterea substanţială a calităţii suprafeţelor elementelor în contact
– proiectarea unui regim de lubrificaţie care să ducă la
– evitarea lubrifianţilor sau a atmosferelor care pot genera hidrogen şi
oxigen atomic, deoarece ele pătrund în material şi fragilizează
structura
– Îmbunătăţiri globale pentru oboseala de adâncime şi suprafaţă se
obţin prin tratamente termice adecvate, care generează tensiuni
remanente de compresiune pe suprafaţa de lucru. Între aceste
tratamente termice menţionăm: ausformingul, martstressingul,
nitrocementarea, nitrurarea ionică.
– atenuarea concentratorilor de presiune în contactele liniare, cu efect

  2,5
de capăt sau nealiniate
Ra = 0,02m
 UZURA PRIN CAVITAŢIE
• specific organelor de maşini care funcţionează în medii
fluide: la turbine hidraulice, la turbine cu abur, în treptele
finale, la elicele de vapoare, la pompe submersibile etc.
• Manifestarea tipică seamănă cu spallingul, dar se
extinde spre zone mult mai mari
• cauzată de degajarea din lichid a unor bule de gaze sau
vapori, care aderă la perete, apoi, datorită fluctuaţiilor de
presiune, aceste bule se sparg şi pe locul rămas liber
năvăleşte cu viteză lichidul. Are loc o mică ciocnire între
lichid şi perete, pe o arie mică, condiţiile fiind
asemănătoare cu cele de contact.
UZURA PRIN CAVITAŢIE
 Soluţii
• o proiectare cât mai atentă a traseului hidraulic, care să
împiedice degajarea de gaze şi formarea de bule pe
pereţi. În acest scop, se vor evita zonele de depresiune
(pe extradosul paletelor).
• limitarea, pe cât posibil, a fluctuaţiilor de presiune, pe
traseul hidraulic, mai ales în apropierea peretelui. În
acest scop se recomandă asigurarea unui strat limită cât
mai gros la perete.
• fabricarea unor materiale rezistente la oboseală: oţeluri
aliate cu Cr etc.
• https://www.youtube.com/watch?v=N3Ww
QKZ05Uk
 UZURA DE FRETARE
• tipic suprafeţelor de lucru ale îmbinărilor presate, când între cele
două elemente presate există tendinţă de mişcare relativă. În
general, pe suprafeţele în contact, se formează o pulbere roşcată de
produse complexe chimice, care se compactează şi solidarizează
suprafeţele. La desfacerea îmbinării suprafeţele se deteriorează
puternic. Această pulbere rezultă prin consum de material şi duce la
diminuarea strângerii şi pierderea rolului funcţional al îmbinării.
• Acest tip de uzură apare când strângerea în îmbinare este
insuficientă şi mărirea strângerii este prima soluţie evidentă pentru
îndepărtarea uzurii.
• Altă soluţie pentru diminuarea uzurii de fretare o constituie alegerea
judicioasă a cuplului de frecare sau ungerea prealabilă a
suprafeţelor îmbinate cu lubrifianţi specializaţi.
• apare între inelul interior al rulmentului şi tronsonul de arbore pe
care se montează, când strângerea este insuficientă şi sarcinile sunt
mari
• Apare şi la alte tipuri de îmbinare: butuc – arbore.
 UZURA PRIN COROZIUNE

• specific situaţiilor în care suprafeţe

metalice funcţionează în medii agresive
din punct de vedere chimic şi este de două
feluri:
– uzură chimică
– uzură electrochimică
• Uzura chimică apare între un metal pur şi un mediu
agresiv chimic.
• Uzura electrochimică apare ori de cate ori două metale
cu potenţiale diferite de electrod, vin în contact cu un
mediu cu proprietăţi de electrolit. Deoarece marea
majoritate a pieselor din aparate şi maşini se fac din
aliaje, iar oricare mediu umed are efect de electrolit,
uzura electrochimică este cea care se manifestă de
obicei în practică.
• în cazul coroziunii, viteza de coroziune este constantă:
u c = vu  t
depinde de metalele între care se face transferul ionic, de caracterul
mediului electrolitic şi de alte condiţii:
mişcarea relativă între suprafeţe, care intensifică coroziunea;
starea de tensiuni din material;
tensiuni variabile în material. Pentru a diminua uzura prin coroziune se
pot aplica următoarele soluţii:
acoperirea straturilor expuse coroziunii, fie prin vopsire, fie prin
placare cu material plastic, fie prin acoperiri metalice;
protecţia anodică: asigurarea unui potenţial dintre metalele
componente şi să împiedice transferul ionic.
 GRIPAREA
• uzură catastrofală, numită gripare care, odată declanşată, scoate
rapid piesele din uz.
• Griparea poate să apară firesc la viteze relative mari, la sarcini
normale mari, când ungerea este insuficientă. O asemenea situaţie
este accidentală: când se pierde, în mod accidental, uleiul din baie.
Acest fenomen se poate evita.
• Griparea poate să apară şi în cuple cinematice corect lubrifiate,
dacă regimul de exploatare (viteza şi sarcina) este intens.
Mecanismul concret al producerii gripării este încă un subiect de
cercetare. La viteze şi presiuni mari, filmul de lubrifiant îşi poate
pierde local portanţa şi să permită contactul limită între asperităţile
suprafeţelor.
• Îndată ce apare o frecare limită între suprafeţe, coeficientul de
frecare creşte de câteva ori. Rezultă că, datorită sarcinilor, local se
degajă căldură intensă, care poate să topească în ultimele puncte
suprafeţele metalice.
• Datorită căldurii mari, dezvoltată pe arii foarte mici, rezultă topirea
materialului. Sub acţiunea lubrifiantului lichid din mediul de lucru,
topitura se solidifică formând punţi de legătură între suprafeţe. Sursa
de energie mecanică rupe aceste punţi rezultând neregularităţi
importante de suprafaţă.
T

Ti

Tm

timp
• Pentru a evita griparea unei cuple, din stadiul de
prelucrare, trebuie să se cunoască proprietăţile
lubrifiantului, metalele suprafeţelor şi dacă între ele apar
temperaturi critice dependente de presiune. Proiectantul
trebuie să determine temperatura instantanee numită
temperatură flash şi să o compare cu temperatura
critică.
• Condiţia de evitare a gripării este de a mentine
temperatura instantanee sub temperatura critică; se
recomandă să se introducă în lubrifiant aditivi
antigripare, pe bază de S sau P, care interacţionează cu
metalul de pe suprafaţă, rezultând pelicule protectoare
antigripare. Temperatura critică pentru aceşti compuşi
poate depăşi pe cea în absenţa aditivilor, cu 50 – 1500C.
• Pentru a evita griparea trebuie să se acorde atenţie
sistemului de ungere, care trebuie să asigure în
permanenţă debitul cerut de lubrifiant şi apoi făcut
calculul temperaturii instantanee, de contact. În mod
normal, griparea apare în lagăre de alunecare greu
încărcate, care funcţionează la viteze foarte mari, în
angrenaje (cu axe încrucişate), la cupla de frecare
segmenţi – cilindru etc.
• http://www.slideshare.net/SHIVAJICHOUD
HURY/wear-mechanism
 Lubrifianţi
• Lubrifianţii
– Lichizi
– Consistenţi
– Gazoşi
• Lubrifianţii lichizi sunt de două tipuri: • uleiuri naturale şi
uleiuri sintetice.
• Uleiurile minerale distilarea fracţionată a ţiţeiului ( amestecuri de
hidrocarburi: naftenice, parafinice şi aromatice).
• Uleiurile sintetice sunt sintetizate chimic, astfel încât să aibă anumite
proprietăţi speciale. Ele sunt scumpe.
Aditivii cantităţi foarte mici de substanţe de adaos, care accentuează sau
potenţează anumite proprietăţi ale lubrifiantului.
Există aditivi antioxidanţi, antispumanţi, de extremă presiune (care fac ca
lubrifiantul să reziste bine la presiuni hertziene de contact şi la mişcări de
rostogolire şi alunecare), antigripali (care împiedică apariţia uzurii
catastrofale numită gripare) şi antiuzură (care reduc viteza de uzură a
suprafeţelor).
Concentraţia de aditivi nu trebuie să depăşească 2-4%, deoarece
eficacitatea aditivului nu mai creşte cu concentraţia peste această limită.
• Lubrifianţii consistenţi (unsorile) se obţin prin saponificarea unui ulei
mineral numit ulei de bază, cu ajutorul unor oxizi metalici. Numele unsorii
provine de la metalul din oxid: Li, Ca, Pb. Se obţine o structură consistentă,
care se poate aplica foarte uşor în diverse poziţii de ungere şi care, spre
deosebire de ulei, rămâne în zona necesară fără a curge. Unsoarea antrenată
între suprafeţele în contact are proprietăţi bune de clivaj, pe de o parte, şi pe
de altă parte eliberează la presiune ulei de bază, care asigură ungerea şi care
se resoarbe apoi la presiunea atmosferică. Şi în unsori se pot introduce aditivi.
• Lubrifianţii solizi sunt substanţe care au o tensiune limită de forfecare foarte
mică, datorită proprietăţilor de clivaj. Cel mai ieftin este grafitul, dar cu
proprietăţi mult mai bune este bisulfura de molibden. La temperaturi mari, în
industria metalurgică, este folosită nitrura de bor. De multe ori lubrifianţii solizi
se folosesc ca adaosuri fie în materialul antifricţiune al lagărelor, fie în usori.
Foarte multe unsori conţin bisulfură de molibden. Anumite bronzuri sau
materiale plastice au ca ingredinţi grafit sau bisulfură de molibden, rezultând
un coeficient de frecare redus cu suprafeţele metalice. Bisulfura de molibden
utilizată în uleiurile minerale ca aditiv, are avantajul că aderă la suprafeţele
metalice şi asigură apoi ungerea ca lubrifiant solid când, datorită unor
accidente se scurge lubrifiantul lichid.
• Lubrifianţii gazoşi (aerul) pot fi utilizaţi în condiţii speciale, ca şi al treilea
corp între suprafeţele în mişcare, care trebuie să fie conforme, adică să se
îmbrace una pe alta, iar vitezele de lucru să fie mari; se aplică la giroscoape,
pe echipamentele aerospaţiale şi la unele freze dentare.
• Proprietatile lubrifiantilor
 Proprietăţi ale lubrifianţilor -Vâscozitatea
Coeficientul de proporţionalitate dintre  şi  este vâscozitatea dinamică:

v
dv v
 =  grad v =  =  

dz h
v1 v1
v2  v2

  = = Pa  s
v=0
 

Poise cP
 Dependenţa vâscozităţii de
temperatură

m
 t0 
0 (t ) = 0 (t0 )  
t 
• m- exponent (care, în funcţie de ulei, variază între 2,6 şi 3)
Relaţia lui Doolittle este: η0(t)=A exp(-βT)

Vogel
B
 (t ) = A exp( )  v 
T − T0 Relaţia lui Batcsinski:  (t ) = A exp c 
 v 
 f 
 Dependenţa vâscozităţii de presiune
• relaţia lui Barrus:
• η(p) = η0 exp(αp)
α - coeficientul de piezovâscozitate, cu unităţi inverse presiunii.
În general, α depinde de ulei şi variază între 15-70 GPa-1.
La uleiuri uzuale de transmisii: α =18-21GPa.
 Compresibilitatea lubrifiantului
1 + ap
 ( p) =  (0)
1 + bp

Compresibilitatea lichidului la presiuni hertziene foarte mari duce la scăderea

grosimii filmului de lubrifiant, deci debitul de lubrifiant care intră în contact
depinde de condiţiile de intrare. Fluidul deja intrat în contact determină
grosimea filmului de lubrifiant: dacă el se comprimă în contact, grosimea sa
scade.
Alte proprietăţi ale lubrifiantului care intervin în calcule sunt:
conductivitatea termică a lubrifiantului, care determină transmiterea căldurii
prin film şi serveşte la determinarea temperaturii lubrifiantului, respectiv a
temperaturii de regim a peliculei. La peliculele groase intervine coeficientul de
schimb de căldură prin convecţie şi căldura specifică a lubrifiantului. Şi aceste
mărimi sunt utile pentru determinarea temperaturii de regim.
• Uleiuri Autovehicule
– Uleiuri motor autoturisme si
vehicule comerciale usoare
– Uleiuri motor vehicule grele
– Uleiuri transmisie
– Unsori
– Lichide speciale
• Uleiuri Utilaje Agricole si
Constructii
– Uleiuri universale (STOU,
UTTO)
– Uleiuri motor
– Uleiuri transmisie
– Uleiuri hidraulice
– Unsori
– Lichide speciale
Uleiuri Industriale
Uleiuri hidraulice
Uleiuri angrenaje industriale
Uleiuri ghidaje industriale
Uleiuri compresoare
Uleiuri echipamente pneumatice
Uleiuri albe
Uleiuri masini textile
Uleiuri turbine
Uleiuri electroizolante
Uleiuri protectie anticoroziva
Uleiuri pentru transfer termic
Uleiuri pentru tratamente
termice
Uleiuri demulare
Uleiuri prelucrari metalice
emulsionabile
Uleiuri prelucrari metalice
neemulsionabile
Uleiuri lubrifiere generala
Produse auxiliare
Unsori
Clasificarea uleiurilor lubrifiante
How to Read an Oil Can
 Regimul de frecare

• uscat
• limită Q = Qf + Qa
• mixt
• fluid.
h
= Rostogolire R = Ra21 + Ra22

R R = R z1 + R z 2
Alunecare
Lichide newtoniene şi nenewtoniene
Formula lui Eyring


0
 ( ) =  (0)

sinh( )
0

1
1

0.8

0.6

f ( x)

0.4

0.2

−4
9.0810
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
0 x 10
 Regimuri de frecare-ungere
Qf
Q

Ungere limită Ungere mixtă Ungere fluidă


 ASIGURAREA REGIMULUI DE UNGERE
• Cea mai bună măsură pentru evitarea sau diminuarea uzurii o
constituie crearea unui film coerent de lubrifiant între suprafeţe
• Sunt mecanisme tipice de creare a filmului, şi anume:
– hidrodinamice
– hidrostatice
– Elastohidrodinamice (EHD)
– elastoplastohidrodinamice
f
disc rigid
p

r
v
disc deformabil
T
p G


hmin Film EHD

P
h

lubrifiant sub
presiune
ASIGURAREA
z
REGIMULUI HIDRODINAMIC DE UNGERE

ho
x
x
2 -v

Corpului 1, i se dă o deplasare cu viteză paralelă cu peretele, astfel

orientată încât lubrifiantul să intre într-un interstiţiu convergent. Deosebim,
astfel, o muchie de intrare a lubrifiantului, în dreapta patinei, şi o muchie de
ieşire a lubrifiantului, în stânga patinei.
Cunoscând geometria patinei , lubrifiantul şi viteza , se pune problema să
determinăm distribuţia de presiune care apare pe patină şi grosimea filmului
.
ECUAŢIA DE ECHILIBRU A ELEMENTULUI DE VOLUM

w1
ze

v1
u1

h0

v2

u2
w2
  zx + zzx dz
 p  zy
 =
y z

p
p+ dx
p x

p
 = zx
dz

zx dy
 x z
dx
 ECUAŢIA LUI REYNOLDS
• Distribuţia de viteze pe înălţimea filmului
– lubrifiantul este newtonian

u  u2
 u p
2  2u 1 dp
 = = 2  2 = = 
z z  z z x z 2
 dx

u 1 dp
=   z + c1
z  dx z=0 u=-v
1 dp 2 z=h u=0
u=  z + c1 z + c2
2 dx

u=
1 dp 2

2 dx
v
(
z − hz + z − v
h
)
 ECUAŢIA LUI REYNOLDS
• Ecuaţia de continuitate a debitului
h( x )  1 
 h( x )

dq x =   u (x )dz dy 
 
dq x
=   (
dp 2 v
)
z − hz + z − v   dz
0 dy 0
 2 dx h 
h h
1 dp  z hz   v z
3 2
 2
1 dp  h 3 h 3  v h 2
q x =   −  +   − vz   q x =   −  +  − vh
2 dx  3 2  0  h 2 0 2 dx  3 2  h 2
dp v v
= 0 → q m = 0 − hm = − hm
dx 2 2
1 dp 3 v 1 dp 3 v v
qx = −  h − − vh q x = qm  −  h − h = − hm
12 dx 2h 12 dx 2 2

dp hm − h( x )
= 6v  3
dx h( x )
 Portanţa hidrodinamică
• Distribuţia de presiune pe patină, dă naştere la o rezultantă f pe
unitatea de lungime de patină, care se descompune în două
componente: una verticală, p şi una orizontală notată cu r.
• Componenta p este o forţă care tinde să ridice patina pe verticală şi
care poate să preia o sarcină îndreptată de sus în jos, egală ca
valoare şi se numeşte portanţă hidrodinamică: p = f  cos 
• Componenta r este o forţă care se opune deplasării patinei şi se
numeşte rezistenţă hidrodinamică: r = f  sin 
h(x ) − hm h( x ) − hm
f =  p(x ) dx
x2
dp = 6u  dx p( x) = 6u   dx + C p
x1 h (x )
3
h x3
( )
determinarea necunoscutelor h(x ) = h0 + z (x )
x = x1  p = 0
x = x2  p = 0
x = x0 dp dx = 0
 Portanţa hidrodinamică-patina plană

dp h ( x ) − hm hm − h ( x )
= 6 u = 6 v 3
dx h ( x)
3
h ( x)

h( x) = x  tg
h0 = x1  tg
dp x  tg − x m  tg x − xm
= 6u = 6 3 2
x  tg  x tg  6u x − xm
 x 3 dx + c p
3 3
dx
p= 2
• pentru a se crea portanţă, la
capătul pe la care intră uleiul
tg 
trebuie să fie o grosime de film x = x m, → c p = p max  x = x1
mai mare faţă de perete decât  → p=0
la capătul opus  x = x2
h( x) = h = ct. dp dx = 0  p = ct.

• cazul în care patina plană este paralelă cu peretele fix, nu apare

portanţă hidrodinamică.
• Dacă patina este înclinată invers, astfel încât să se realizeze un
interstiţiu divergent în sensul lui u rezultă o forţă portantă negativă,
patina fiind apăsată spre perete. Această forţă se numeşte
deportanţă,
• Condiţiile fundamentale pentru crearea portanţei hidrodinamice
sunt:
– Existenţa unui lichid vâscos;
– Existenţa unei viteze de curgere;
– Orientarea vitezei de curgere a uleiului spre vârful unui interstiţiu
convergent.
 FRECAREA HIDRODINAMICĂ
• Din presiunea hidrodinamică, care se exercită
f pe o suprafaţă înclinată faţă de peretele fix,
p rezultă o forţă f ; componentele: p - portanţa
şi r - rezistenţa hidrodinamică. Ambele forţe
r sunt proporţionale cu f, deci orice măsură
p T
G
v care duce la creşterea portanţei, duce,
implicit, şi la creşterea presiunii
hidrodinamice.
 • În plus, mai apare o sursă de frecare, care se
opune mişcării care este dată de tensiunea
de forfecare , care apare la interfaţa dintre
patină şi lubrifiant (ulei).
Pentru a putea calcula forţa de frecare este necesar sa stabilim expresia
tensiunii de forfecare la z=h

 = 
du u= (
1 dp 2
) v
  z − hz + z − v
2 dx h
 = 
du 1 dp
=   ( 2z − h) + 
v
dz dz 2 dx h

1 dp v
 h =   h + 
2 dx h
• Dacă se integrează această tensiune
 1 dp v 
f f ( x ) =     h( x ) +    d (x )
x2

h( x ) 
x1
 2 dx

 h ( x )  d ( x ) + v 
1 x2 1 dp x2 dx
ff = 
2 1 2 dx
x x1 h( x )

x2 dx
f f  v
( )
x1 h x

h1 + h2  v b
h(x ) = hmed  ff =
2 hmed
ftf = r + f f = f + f f =   v    c1 +   v  c 2

f tf    v
• Forţa totală de frecare este proporţională cu
produsul, v care condiţionează portanţa
hidrodinamică. Curba Striebeck

Coeficientul minim de frecare

apare când ultimul microcontact
între asperităţi dispare realizându-
se, pentru prima dată, film coerent
de lubrifiant.

Când se proiectează un contact, este bine ca regimul de funcţionare

să fie la dreapta punctului critic, pentru a evita apariţia contactului critic
între asperităţi.
Nu se recomandă deplasarea prea mult la dreapta, deoarece cresc
pierderile prin frecare. Domeniul haşurat este domeniul în care se
recomandă plasarea punctului funcţional.
Când proiectăm o cuplă cinematică, cu lubrificaţie hidrodinamică, la
pornire şi oprire, când viteza este foarte mică, frecarea este mare.
Pentru a nu se produce gripare în aceste procese tranzitorii, cuplele
de materiale trebuie să fie antifricţiune, deci, la lagărele hidrodinamice
se folosesc cuzineţi din materiale antifricţiune.
 ASIGURAREA REGIMULUI DE UNGERE ELASTOHIDRODINAMIC

• În 1935, Martin a încercat să aplice teoria ungerii

hidrodinamice pentru lubrificaţia între dinţii roţilor dinţate.
Calculele efectuate de el au arătat că aplicarea acestei
teorii duce la filme cu grosimea mai mică de 10
nanometri. Examinări de microtopografie pe roţi dinţate
rectificate, au arătat că, după rulare îndelungată,
rugozitatea nu s-a modificat, deci între dinţi s-a creat un
film de lubrifiant mai mare decât suma înălţimilor
asperităţilor de pe cele două suprafeţe.
• În condiţiile concrete folosite în experiment, se desprinde
ideea că grosimea filmului de lubrifiant este mai mare
decât 1,5 micrometri, deci de câteva sute de ori mai
mare decât prevede teoria hidrodinamică.
• În principiu, faţă de teoria hidrodinamică trebuie luate în consideraţie
două aspecte şi anume: prima observaţie este că, la solicitările de
contact, în jurul punctului de contact, apar deformaţii mari, care
modifică geometric corpurile. Presiunile sunt foarte mari, câţiva
gigapascali, astfel încât uleiul pătrunde, nu între suprafeţele iniţiale
ci între suprafeţele deformate elastic. Modificarea geometriei prin
deformaţie elastică este primul element care a dus la teoria
elastohidrodinamicii. Patina se formează între suprafeţele
deformate, nu între cele iniţiale.
• A doua observaţie: la presiunile de contact foarte mari care
apar, vâscozitatea lubrifiantului creşte foarte mult, conform legii lui
Barus şi, în principiu, trebuie să se lucreze cu vâscozitatea de la
presiunea dată.
ECUAŢIILE FUNDAMENTALE ALE LUBRIFICAŢIEI EHD

1. Ecuaţia deformaţiilor suprafeţelor în

contact;
2. Ecuaţia lui Reynolds;
3. Ecuaţia dependenţei vâscozităţii de
presiune.
4. Ecuaţia dependenţei densităţii de
presiune.
 2 2
x y
z1
z1  +
2  R1x 2  R1 y
O1 y1 2 2
x y
z2  +
x1
O2
ho
y2 2  R2 x 2  R2 y

x2
1 1 1
= +
z2 R x R1x R2 x

1 1 1
= +
R y R1 y R2 y
 1 −  i2 ( )P x' , y'
wi =   dx dy ' '

Ei A (x + x ) + ( y − y )
' 2 ' 2

 P (x , y ) ' '
w1 + w2 =   dx dy ' '

 A (x − x ) + ( y − y )
' 2 ' 2

z1 + z 2 + w1 + w2 =   ( )
P x' , y'
w1 + w2 =   dx ' dy '
 A (x − x ) + (y − y )
' 2 ' 2

h(x ) = h0 + z1 + z 2 + w1 + w2 − 
h(x ) = h0 +
x2
+
y 2 e
+  
P x' , y' ( )  dx ' dy ' − 
2Rx 2R y  (
' 2
A x − x + y − y' ) ( )
2
ECUAŢIILE FUNDAMENTALE ALE LUBRIFICAŢIEI EHD

Ecuaţia deformaţiilor suprafeţelor în contact;

h(x ) = h0 +
x2
+
y 2 e
+  
P x' , y' ( )  dx ' dy ' − 
2Rx 2R y  2
(
A x − x' + y − y' ) ( )2

Ecuaţia lui Reynolds;

dp h(x ) − hm
= 6u 
dx h 3 (x )
Ecuaţia dependenţei vâscozităţii de
presiune.
 =  0 exp(p )

Ecuaţia dependenţei densităţii de presiune.

 0.6( p − p0 ) 
( p) = ( p0 )1 + 
 . ( p − p0 ) 
1 + 17
 CARACTERIZAREA FILMULUI ELASTOHIDRODINAMIC
ŞI A DISTRIBUŢIEI DE PRESIUNE
z, p

U 0
Distribuţia hertziană
U= '
de presiune E Rx

G = E
p '
Distribuţia EHD
de presiune
V
12
Q q
W= ' 2 W = '
E Rx E Rx
ho hmin
x 2 1 − 12 1 − 22
V 12 '
= + = e
E E1 E2
0,44
h  Ry 
h= = aU b  G c  W − d 1 − m exp ( −nk )  k = 1, 03  
Rx  Rx 
a b c d m n

hmin 2,69 0,67 0,53 0,067 0,61 0,73

h 3,63 0,68 0,49 0,073 1 0,60
Concluzii:
• Efectul produsului dintre viteză şi vâscozitate nu mai este liniar, ca în cazul
hidrodinamic, acest produs intervenind aproximativ la puterea 2/3. Deci,
odată cu creşterea acestui produs, grosimea filmului elastohidrodinamic
creşte mai încet decât în caz hidrodianmic.
• Factorul de material, G¸ intervine aproximativ la puterea ½ şi el include atât
elasticitatea materialelor în contact, cât şi coeficientul de piezovâscozitate.
Grosimea filmului creşte aproximativ proporţional cu radical din G.
• Pentru materialele date ale corpurilor în contact, grosimea filmului de
lubrifiant creşte cu coeficientul de piezovâscozitate, din acest punct de
vedere, lubrifianţii care ai valori mari pentru acesta sunt de preferat.
• Un lubrifiant de angrenaje are alfa de trei ori mai mic decât la lubrifianţii
specializaţi pentru tracţiune. În aceleaşi condiţii, aceşti lubrifianţi specializaţi
pentru tracţiune vor duce la pelicule de radical din 3 ori mai groase.
• Exponentul coeficientului de sarcină este negativ, deci mărirea sarcinii duce
la micşorarea grosimii filmului. Valoarea exponentului d este foarte mică,
aproximativ 1/15, ceea ce înseamnă că reducerea grosimii filmului, datorată
creşterii sarcinii, este foarte mică. În calculele de precizie uzuală se
consideră că pelicula de lubrifiant este independentă de sarcină. De
exemplu, dublarea sarcinii înseamnă reducerea grosimii filmului de 15 2 ori,
ceea ce reprezintă foarte puţin.
Descreşterea filmului de lubrifiant cu geometria corpurilor
din contact pe direcţia de rostogolire

Putem spune că, în ordinea de la 1 la 5 grosimea filmului de lubrifiant

scade până la zero, condiţiile de formare a peliculei îngreunându-se.
 ASIGURAREA REGIMULUI DE UNGERE HIDROSTATIC

• constă în trimiterea din exterior, între

suprafeţe, a lubrifiantului
d sub presiune
po

po
b
H

h
b L

po
po

În mod curent pe suprafaţa frontală a patinei se practică o adâncitură numită buzunar.

Funcţionarea cu un singur buzunar este posibilă numai la sarcinperfect centrică.
• Cele 4 buzunare se alimentează oarecum independent prin
introducerea între pompă şi buzunar a unui restrictor sau un
regulator de debit.
R

R
1 2

R
3 4
R

Restrictorul R poate fi un tub

capilar (un ac de seringă), o
diafragmă, un corp poros sau
un regulator de debit, care
asigură trecerea unui debit
constant.
• Regulatorul de debit asigură, totdeauna, un
debit constant care îl traversează.
• Patine hidrostatice duble

2'
 Lagăr hidrostatic combinat,
radial-axial
Un buzunar axial şi minim 3 buzunare radiale
 SIGURANŢA PRECIZIEI
DIMENSIONALE ŞI DE FORMĂ
Simbolizarea preciziei de execuţie
pe desene

50 K6
Clasa de precizie
(da marimea campulului de toleranta)

da pozitia campulului de toleranta

si tipul: ALEZAJ sau arbore

Dimensiunea nominala
Simbolizarea preciziei de execuţie
si caracterului ajustajului pe
desene de ansamblu
Cu joc
Cu strangere
Intermediar

alunecator
Poziţiile câmpurilor de toleranţă
pentru alezaje şi arbori.
https://www.cmmi.tuiasi.ro/docs/cursuri/TCD-Curs.pdf
 Elemente de alegere a preciziei
dimensionale
• Când se alege precizia dimensională pentru un ajustaj,
trebuie să se definească caracterul acestuia: cu joc, cu
strângere sau intermediar şi este de dorit să se
precizeze mărimea jocului sau a strângerii, pe baza
recomandărilor din literatura de specialitate, pe baza
asimilării cu alte construcţii existente sau pe baza
experienţei personale a proiectantului.
• adoptarea clasei de precizie
• alegerea corectă a sistemului de ajustaje: cu arbore
unitar sau cu alezaj unitar
• se extrag din tabele abaterile limită, care definesc
câmpul de toleranţă al fiecărui element component, apoi
se trec pe desen.
 Abaterile de formă
• Se referă la diferenţele care există între
piesa reală şi piesa ideală în ceea ce
priveşte forma.
– Abateri de la suprafaţa nominală, abateri de la suprafaţă :
• de planeitate, de sfericitate, de cilindricitate etc.
– De la profilul nominal (axial sau transversal):
• abateri de rectilinitate, de paralelism, de
perpendicularitate etc.
134
 Abateri de poziţie.
• se referă la poziţia relativă a diverselor suprafeţe
existente pe aceeaşi piesă.
– abateri între două suprafeţe, erorile de poziţionare
relativă între acestea:
• abateri de coliniaritate între două suprafeţe de pe aceeaşi
piesă, abateri de concentricitate între suprafeţe care
mărginesc o sferă goală de abateri de unghi diedru etc.
– abateri între o axă şi o suprafaţă:
• abateri de paralelism sau perpendicularitate, uneori definite
prin bătăi frontale.
– între două axe:
• abateri de paralelism, de perpendicularitate sau de
intersecţie.
136
https://ro.scribd.com/document/369570013/Desen-Executie-Arbore
https://paintingvalley.com
138
 Dimensiunile abaterilor de formă
• Macrogeometrice, afectează porţiuni de
piesă comparabile cu dimensiunile ei
p h  1000
• Microgeometrice, afectează porţiuni mult
mai mici.
p h  1000
 Calitatea suprafeţelor
• Când se proiectează o piesă, proiectantul trebuie să prevadă valori
impuse pentru calitatea fizică şi pentru abaterile geometrice. Între
abaterile geometrice de poziţie şi de formă şi abaterile dimensionale
există o corelaţie strânsă. Astfel, este obligatoriu ca, pentru oricare
piesă proiectată, suma tuturor abaterilor de formă şi poziţie, inclusiv
rugozitatea, să fie mai mică decât câmpul de toleranţă.
• Toate abaterile macro şi microgeometrice însumate trebuie să fie
mai mici decât câmpul de toleranţă.
• În general, şi abaterile microgeometrice şi cele macrogeometrice se
încadrează în clase care se aleg în funcţie de precizia dimensională
a piesei. În multe situaţii, rugozitatea se alege proporţional cu
Rz  kT
câmpul de toleranţă, unde k este un coeficient cu:
T câmpul de toleranţă al piesei .
k  ( 0, 2 − 0, 25 )
 Tribologic, de maximă importanţă
este microtopografia
• Prin profil portant se înţelege lungimea totală a
segmentului de intersecţie dintre o dreaptă paralelă cu
linia de referinţă şi profilul suprafeţei, pe o lungime de
referinţă . Dreapta se duce la distanţa d de la linia de
referinţă, care este variabilă.
x 1 li

 l
100 = f ( )
l1 l2 ln l


li
pp = i

l0
l

y
li
l

100%
h

a b

a
h

y
b h
Rugozimetru cu contact
Profilometru optic-fără contact
 Siguranţa materialului
• succesul piesei depinde de calitatea materialului
utilizat. problema se rezolvă pe două căi:
– alegând materialul de calitate;
– alegând materialul de calitate joasă, dar care asigură
îndeplinirea corectă a funcţiunii. Această variantă
este mai ieftină dar presupune cunoştinţe inginereşti.
Pentru a alege definitiv materialul, trebuiesc parcurse
toate cele trei criterii:
– îndeplinirea funcţiunii;
– tehnologicitatea şi
– economicitatea.
 Criteriile generale de alegere a
materialului pentru îndeplinirea funcţiunii
• solicitările piesei:
– de adâncime; solicitările simple prin eforturi secţionale sau combinaţii ale
acestora: tracţiune-compresiune, forfecarea, încovoierea şi răsucirea.
– de suprafaţă; când tensiunile afectează stratul superficial al piesei (contact
hertzian) sau când suprafaţa este supusă la uzură.
– de adâncime şi suprafaţă; acţiunea simultană a celor două tipuri diferite de mai
sus (dinţii roţilor dinţate, solicitaţi atât la contact cât şi la încovoiere; unii arbori la
care rulmenţii se fac fără inel interior – de exemplu rulmenţii cu ace).

• Alegerea materialului trebuie privită în corelaţie cu posibilităţile de a-i

modifica proprietăţile prin tratamente: termice, termochimice,
termomecanice, termomagnetice şi mecanice. Atunci când este necesar, se
va aplica tratamentul adecvat solicitării date.
• Evident, în paralel cu asigurarea îndeplinirii funcţiunii, proiectantul trebuie
să gândească la procesele tehnologice necesare, inclusiv la tratamente şi
să estimeze economicitatea.
 Clasificarea materialelor după destinaţie
1. Metalice
A. fieroase
fonte -
de primă fuziune
de a II-a fuziune: se folosesc pentru piese şi se elaborează în
cubilouri la uzinele constructoare de maşini; semifabricatele
se realizează prin turnare la o configuraţie apropiată de
forma finală a piesei; se pot realiza ca semifabricate tip bară
pentru aşchiere; se clasifică în:
fonte cenuşii: cele mai ieftine; au grafit lamelar;
fonte cu grafit nodular: se obţin printr-un tratament care
transformă grafitul lamelar în grafit nodular;
fonte maleabile: au garantată o anumită deformaţie plastică de
rupere;
fonte albe: sunt fonte speciale realizate prin aliere;
fonte cu proprietăţi speciale: au diverse caracteristici: proprietăţi
de antifricţiune, de rezistenţă la umflare sau proprietăţi
magnetice;
oţeluri - turnate: se folosesc pentru piese prin turnare; se clasifică astfel:
oţeluri de carbon. Oţelurile de carbon obişnuite se folosesc fără tratamente speciale, în starea de livrare.
: - obişnuit: nu se garantează decât limita de rupere; simbolizat prin: OT;
- ameliorat: se garantează limita de curgere simbolizat prin: OT A
- special: se garantează limita de curgere simbolizat prin: OT X
oţeluri aliate: austenitic; manganos; refractar (rezistent la temperaturi ridicate); rezistent la coroziune;
speciale (de exemplu de turelă de tanc)
- prelucrate la cald (laminate) se clasifică în:
-oţeluri de construcţii:
- oţeluri carbon: - obişnuit: OL
- de calitate: OLC
- de cementare: de îmbunătăţire:
- aliate: - pentru construcţii metalice
- pentru construcţii de maşini
- de îmbunătăţire: pentru adâncime;
- de cementare, pentru suprafaţă.: de nitrurare: OLC-urile se folosesc numai cu tratamente
termice:
Încadrarea oţelurilor aliate se face în funcţie de compoziţia chimică, ce permite aplicarea
tratamentului termic dorit.
Oţelurile de nitrurare sunt oţeluri de îmbunătăţire, care au în structură Al, ce favorizează pătrunderea
azotului în metal.
Oţelurile aliate se mai pot clasifica în: - uşor aliate;
- slab aliate;
- mediu aliate;
- înalt aliate. după conţinutul global de elemente de aliere.
Oţelurile cu destinaţie specială sunt concepute cu o ţintă precisă: pentru ţevi, pentru arcuri, pentru rulmenţi,
pentru piuliţe, cu siliciu pentru electrotehnică etc.
B. neferoase cuprind metale neferoase în stare pură şi aliajele lor: Cu, Pb, Zn, Ag, Au, Pt etc.
• Nemetalice
– materiale naturale: lemn, piele, fibre vegetale (sfoară), sticlă, beton, azbest, cauciuc,
lubrifianţi, combustibili etc.
– materiale sintetice: sunt concepute de om şi au diverse nume. Materialele de tip solid
pentru construcţii de piese se numesc mase plastice şi sunt:
• termorigide: nu-şi modifică forma la temperaturi ridicate (bachelită, pertinax, ignofol etc.)
• termoplaste: devin plastice la temperaturi ridicate şi-şi modifică forma, devenind reologice
(poliamide, policrbonaţi, teflon, politetraflouretilenă)
În categoria materialelor sintetice intră şi: lubrifianţii sintetici, pietrele preţioase
sintetice şi cele semipreţioase, combustibilii sintetici etc.

În ultimii 10 ani materiale compozite. Acestea sunt realizate din fibre cu diverse
orientări, constituite din materiale înglobate într-o matrice omogenă dintr-un alt
material. Matricea poate fi: - plastică sau metalică
Fibrele de rezistenţă pot fi :- metalice sau nemetalice
rezultând o prelucrabilitate foarte bună a pieselor, o rezistenţă excelentă pe
direcţiile dorite, dar şi pe anumite proprietăţi pe care, în mod obişnuit, materialele
nu le au.

• Materialele inteligente. Acestea sunt materiale compozite care au elemente

sesizoare şi elemente actuatoare. Elementele sesizoare sesizează anumite
modificări de sarcină, de presiune, de temperatură, de umiditate etc. şi „comunică”
aceste modificări unei unităţi de prelucrare a semnalului, de multe ori externă
materialului. Unitatea de prelucrare comandă elementele actuatoare
(micromotoare extrem de fine) care reacţionează în sensul diminuării modificării
factorilor externi. În categoria materialelor cu capacităţi senzoriale şi motoare sunt:
materiale piezoceramice (cristaline sau plastice); fluide magnetoreologice
(magnet-vâscoase); fluide electroreologice; fibre optice sau materiale
semiconductoare. Cu aceste materiale se pot realiza structuri inteligente, capabile
să controleze anumiţi parametri.
 Simbolizarea oţelurilor

• SR EN 10027-1:2006 Sisteme de
simbolizare a otelurilor. Partea 1:
Simboluri alfanumerice;

• SR EN 10027-2:1996 Sisteme de
simbolizare a otelurilor. Partea 2: Sistemul
numeric;
Oţeluri simbolizate în funcţie de compoziţia chimică
 TEHNOLOGICITATEA

• Un proiect, oricât de bun ar fi, nu-şi poate atinge scopul

dacă nu poate fi realizat fără dificultăţi, cu utilajele de
care dispune întreprinderea constructoare.
• Proiectantul trebuie să cunoască unde va fi executată
piesa şi ce facilităţi are întreprinderea respectivă,
gândind modul concret de realizare tehnologică.
• Din variantele posibile, se vor elimina cele ce nu satisfac
citeriul de tehnologicitate din întreprinderea
constructoare.
• O soluţie tehnologică pentru o întreprindere poate fi
netehnologică pentru alta.
• Proiectantul constructiv trebuie să gândească fazele
pentru realizarea concepţiei.
 ECONOMICITATEA

• Alegerea finală a soluţiei se face pe baza unor criterii de

economicitate.
• Produsul realizat trebuie să genereze un minim de cheltuieli.
Trebuie considerate:
– Preţul de cost al produsului; preţul de achiziţie
– Preţul de cost de exploatare; consumul de combustibil, de lubrifianţi, de
lichid de frână
– Costurile pentru întreţinerea produsului, pentru a menţine capacitatea
sa de lucru până la scoaterea din uz: reparaţii periodice
• Adunând toate cheltuielile şi împărţindu-le la un criteriu de durată
exploatare (de exemplu la 100 km parcurşi), se obţin cheltuielile pe
unitatea de ieşire. Astfel, este optim produsul care realizează un
minim al acestui preţ unitar.
• Luând în considerare şi accest criteriu, proiectantul alege o singură
soluţie şi anume soluţia mai economică acesta fiind soluţia finală.
 RESPECTAREA STANDARDIZĂRII
Standard = o colecţie de recomandări, procedee, forme, dimensiuni, caracteristici, care trebuie respectate de
toate unităţile care recunosc sistemul respectiv de standardizare. Ideea standardizării a apărut în
momentul în care s-a pus problema înlocuirii unor piese deteriorate.
• Primele organe de maşini la care s-au pus problema standardizării au fost şuruburile şi rulmenţii.
• Standardele pot fi clasificate în:
– naţionale: aplicate pe teritoriul unei ţări; STAS în România, DIN, BD, GOST etc.
– internaţionale: aplicate în mai multe ţări, care aderă la acelaşi sistem de standarde. ISO, care a
evoluat pe baza celor germane şi franceze, OST, provenit din GOST (fosta URSS).
• Acum ISO este recunoscut de întreaga lume, ceea ce face posibilă realizarea interschimbabilităţii la nivel
internaţional. Standardele naţionale sunt extrase din ISO.
• În domeniul construcţiei de maşini şi aparate standardizarea oferă la proiectare reguli clare de calcul şi
de prezentare grafică, care pot fi înţelese de toată lumea, oferă o serie de produse standardizate:
rulmenţi, roţi dinţate, cuplaje, şuruburi, care trebuie preluate din cataloage, fără a fi nevoie să se
reproiecteze acestea.
• Proiectantul se poate concentra asupra îndeplinirii rolului funcţional al maşinii.
• În domeniul producţiei, standardizarea oferă SDV-urile (scule, dispozitive, verificatoare) într-o gamă
relativ restrânsă de tipodimensiuni, ceea ce asigură aprovizionarea uşoară cu asemenea dispozitive, iar
producţia şi controlul ieftin.
• Faptul că anumite organe standardizate se execută în întreprinderi specializate, de exemplu rulmenţii
sau şuruburile, fac ca preţul de cost al produselor să fie mic şi calitatea înaltă.
• Standardizarea are efecte pozitive şi asupra testării şi încercării produselor, oferind reguli precise, care
confirmă calitatea produsului.
• simplifică activitatea şi asigură calitatea ridicată a produselor. Este obligatorie pentru toate unităţile
de proiectare sau de producţie, prin lege. Nerespectarea se pedepseşte conform legii.
• Standarizarea nu îngrădeşte libertatea de creaţie, deoarece, atunci când proiectantul găseşte o soluţie
superioară celei standardizate, are dreptul să o aplice, urmând ca, în timp, să fie inclusă în standarde.
• O tendinţă modernă în aplicarea standardizării este asigurarea calităţii, procedeu prin care orice unitate
îşi asigură clienţii că produsele sale au calitatea prevăzută şi că unitatea are toate mijloacele disponibile
pentru a menţine nivelul calitativ. Astfel se câştigă şi se menţine piaţa de desfacere, asigurând şi
calitatea produselor. Activitatea de asigurare a calităţii este o activitate complexă, standardizată prin ISO
9000.
 PROTECŢIA OMULUI ŞI A MUNCII

• Proiectantul trebuie să aibă în vedere ca produsul realizat să nu dăuneze direct sau

indirect omului.
• Efecte directe ale produsului se resimt de către cei care deservesc produsul sau de
către cei situaţi în imediata apropiere.
– Produsul nu trebuie să emane noxe care dăunează sănătăţii,
– nu trebuie să depăşească anumite nivele de zgomot şi vibraţii,
– nu trebuie să emane substanţe nocive, radiaţii etc.
– În caz că se defectează, nu trebuie să înregistreze accidente care să pună în pericol
integritatea sau viaţa omului.
• Efectul indirect al produsului se resimte prin deteriorarea mediului ambiant.
– nivelul de zgomot al unor avioane, foarte performante, de altfel, face ca să nu fie primite pe
anumite aeroporturi.
– Emanaţia de CO şi gaze de eşapament este controlată prin lege, în ţările Europei s-au
introdus sisteme sofisticate de protecţie, cunoscut fiind sistemul catalizator Euro2.
• Proiectantul va trebui să analizeze sub toate aspectele impactul construcţiei la care
lucrează asupra omului şi mediului şi să ia toate măsurile pentru încadrarea în
normele emise.
 ESTETICA PRODUSULUI
• Chiar dacă structural maşina este aceeaşi, forma, calitatea vopselei, culoarea fac
produsul mai mult sau mai puţin atractiv pentru cumpărător.
• Experienţa a arătat că cei mai mulţi cumpărători sunt influenţaţi mai mult de forma şi
estetica piesei decât de performanţele sale, mai ales cumpărătorii neavizaţi.
• Deci proiectantul trebuie să găsească forme atractive, care să atragă cumpărătorul.
• De cele mai multe ori, formele estetice sunt şi forme de solid de egală rezistenţă.
• Estetica produsului influenţează şi personalul de deservire. Un muncitor care
lucrează pe o maşină mai frumos vopsită şi mai bine finisată are productivitatea mai
mare decât cel care lucrează pe o maşină finisată neglijent. Manetele şi butoanele de
comandă trebuie dispuse optim, astfel încât operatorul să nu facă eforturi pentru
urmărirea aparatelor sau pentru efectuarea diverselor operaţii. Aceste particulariăţi
fac obiectul ergonomiei.
• Un aparat ergonomic presupune un grad mai mic de oboseală al operatorului, deci
rezultate mai bune. În categoria esteticii sau ergonomiei intră şi mediul de lucru,
microclimatul din hala de producţie. Sunt importante: iluminatul, culoarea pereţilor,
climatizarea etc.
 CERINŢE SPECIALE

• impuse de anumite aspecte particulare ale

funcţionării maşinii sau aparatului, şi cuprind:
– cerinţe de funcţionare la temperaturi scăzute, de
exemplu pentru maşinile exploatate în zona polară;
– cerinţe de funcţionare în medii cu temperatură şi
umiditate ridicate, de exemplu la tropice;
– cerinţe de funcţionare în medii cu radiaţii, de exemplu
în reactoarele nucleare;
– cerinţe de funcţionare în condiţii de imponderabilitate,
pe aparatura spaţială.
• Aceste condiţii nu se pun în toate situaţiile, dar
când se pun trebuie luate toate măsurile pentru
îndeplinirea lor.
 METODICA PROIECTĂRII
• Prin proiectare se înţelege totalitatea activităţilor mintale
desfăşurate din momentul punerii problemei tehnice
până în momentul rezolvării ei complete, sub formă
scrisă şi grafică.
Proiectarea este:
– constructivă;
– tehnologică;
• Proiectarea constructivă are ca scop proiectarea unui
produs nou sau îmbunătăţit, pe când cea tehnologică se
ocupă cu concepţia sau realizarea procesului tehnologic
prin care se realizează acest produs. Între cele două
categorii de proiectanţi trebuie să existe înţelegere şi
conlucrare.
PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ

Pot apărea două situaţii:

• proiectarea unui nou produs - pe baza rezultatelor unei cercetări,
• ameliorarea unui produs existent - pe baza rezultatelor primite din
exploatare.
În ambele situaţii activitatea este foarte importantă şi, ca urmare,
etapele proiectării sunt standarizate.
De obicei la proiectare participă mai mult de o persoană juridică:
– beneficiarul proiectului;
– proiectantul care execută proiectul;
– constructorul care urmează să execute proiectul.
În unele situaţii, numărul este mai mic, beneficiarul şi constructorul
putând fi una şi aceeaşi persoană.
 Etapele proiectării
Elaborarea temei (la cererea beneficiarului), de către proiectant, împreună cu beneficiarul. Se fixează:
- obiectivul proiectării
- principalele performanţe pe care trebuie să le atingă produsul proiectat
Studiul tehnico-economic (STE):
– se analizează construcţii similare realizate pe plan mondial sau în ţară.
– Se imaginează diverse variante tehnice, ca răspuns la problemă, analizate din punct de vedere tehnico-economic, împreună cu
beneficiarul şi constructorul.
– Se elimină variantele netehnologice, iar beneficiarul pe cele care nu convin dintr-un motiv sau altul în final toţi trei cad de acord
asupra soluţiei.
Întocmirea proiectului tehnic (PT):
– se fixează principalele dimensiuni ale obiectivului şi perfomanţele atinse de el. De exemplu la proiectarea unui motor cu ardere
internă, se pleacă de la diagrama pe care trebuie s-o aibă motorul: rezultă numărul de cicluri, cursa şi alezajul, configuraţia
arborelui cotit.
– Conţine un desen de ansamblu pe are sunt trecute principalele dimenisuni funcţional- constructive. Aceste prime trei etape
constituie faza de concepţie.
Faza de construcţie cuprinde:
Elaborarea documentaţiei de execuţie (DE):
- se reiau şi se refac toate calculele constructive, aducându-se modificări.
- Se verifică fiecare componentă a ansamblului la rezistenţă şi vibraţii. se încheie cu o serie de documente: cartea maşinii,
lista de piese de schimb, breviar de calcul, desene de execuţie, caiet de sarcini etc.
Proiectarea tehnologică de execuţie a pieselor. O asemenea tehnologie cu toate cele patru faze distincte, este foarte
costisitoare şi nu se aplică decât pentru produse de importanţă naţională, unicat sau de serie mică (de exemplu pentru o
centrală sau pentru un avion) sau în cazul unor producţii de serie foarte mare, când preţul proiectării se împarte la foarte
multe produse.
La produse de serie mică sau mijlocie sau fără importanţă naţională, aceste etape se comprimă: PT+DE=DEU
Deoarece oricare produs folosit de om trebuie proiectat mai întâi, rezultă că proiectarea este o activitate foarte importantă
pentru societate, care cere calităţi deosebite, umane şi profesionale:
– stăpânirea foarte bună a disciplinelor de bază: desen, mecanică, mecanisme, RM etc.
– cunoaşterea foarte bună a stadiului actual, prin consultarea permanentă de cărţi şi reviste de specialitate, ceea ce presupune
cunoaşterea de limbi străine;
– proiectantul trebuie să aibă iniţiativă, capacitate de efort, creativitate;
– din punct de vedere uman, proiectantul trebuie să fie un bun coleg, să nu fie irascibil, să poată lucra în echipă şi să aibă un
farmec personal.
 ELEMENTE DE FIABILITATE
DEFINIŢII
4.1. FUNCŢIA DE FIABILITATE
4.2. RATA DETERIORĂRILOR (RATA
DEFECTĂRILOR SAU RATA DE RISC)
4.3. FUNCŢIA EXPONENŢIALĂ DE FIABILITATE
4.4. SISTEME DE FIABILITATE
4.5. METODICA DE CALCUL LA FIABILITATE
 ELEMENTE DE FIABILITATE
Fiabilitatea=“ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la
proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență
în utilizarea lor”.
DEX: Totalitatea calităților unui sistem tehnic care determină capacitatea acestuia de a funcționa
fără defecțiuni într-un interval de timp în anumite condiții date. 2. Mărime care caracterizează
siguranța în funcționare a unui sistem tehnic în conformitate cu normele prescrise. ◊ Teoria
fiabilității = ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la
proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență
în utilizarea lor. [Pron. fi-a-. / cf. fr. fiabilité].
1. Articol de fiabilitate = oricare produs, oricare component al său, oricare ansmablu, care face
obiectul studiului de fiabilitate;
2. Exploatarea articolului de fiabilitate: presupune toate etapele funcţionale pe care le străbate
articolul din momentul producerii sale până la ieşirea totală din funcţiune.
3. Calitatea articolului de fiabilitate: presupune totalitatea caracteristicilor sale care determină
exploatarea sa în anumite condiţii şi pe o anumită durată, prevăzută la proiectare.
4. Buna funcţiune a articolului: capacitatea de a-şi conserva calitatea până la momentul considerat.
5. Deteriorare: pierderea capacităţii de bună funcţionare. Deteriorarea poate fi:
temporară: când calitatea articolului poate fi restabilită prin reparaţie;
totală: când calitatea articolului nu se mai poate restabili prin reparaţie şi articolul trebuie înlocui.
6. Fiabilitatea articolului= capacitatea acestuia de bună funcţiune, în condiţiile şi pe durata prevăzută la
proiectare. Este calitativă şi asigură:o anumită calitate iniţială a articolului;conservarea acestei calităţi
în condiţiile de exploatare şi pe durată prevăzută.
7. Element de fiabilitate: articol de fiabilitate, sau o parte a sa, a cărei fiabilitate nu mai depinde de alte
părţi componente. De exemplu fiabilitatea unui autovehicul este determinată de foarte multe
elemente componente, dar când ne referim la un element, nu există părţi mai mici de fiabilitate în el
(de exemplu, pentru roata dinţată, elementul de fiabilitate este dintele).
 FUNCŢIA DE FIABILITATE

• Funcţia de fiabilitate reprezintă probabilitatea de

bună funcţionare a unui articol în condiţiile şi pe
durata avută la proiectare.
• Ca probabilitate, funcţia are o valoare între 0 şi 1.
• La momentul iniţial, probabilitatea de bună
funcţionare şi deci funcţia de fiabilitate este egală cu
1, apoi scade cu creşterea timpului, curba tinzând
asimptotic la zero, la durate mari de timp.
 FUNCŢIA DE FIABILITATE
P(t )
P(t ) + Q(t ) = 1
Probabilitatea de bună funcţionare

Q(t ) Probabilitatea de deteriorare

P(t)

n(t ) n(t )
P(t ) = lim Pn (t ) = lim  Pn (t ) 
N → N → N N
 Timpul mediu de bună funcţionare
N


i =1
i =t timpul total de bună funcţionare al articolelor din lot
t
= Tm media timpilor de bună funcţionare
N
T = lim Tm - timpul mediu de bună funcţionare
N →

P(t)

Tm
t
 Rata deteriorărilor.
P(t + dt )
P(t , t + dt ) =
P(t )
P(t + dt ) P(t + dt ) − P(t ) P(t + dt ) − P(t ) dt
Q(t , t + dt ) = 1 − P(t , t + dt ) = 1 − =− =− 
P(t ) P(t ) dt P(t )

P ' (t )
 Q(t , t + dt ) = −  dt
P(t )

−
P ' (t )
P(t )
=  (t )  Q(t , t + dt ) =  (t )dt
Probabilitatea de deteriorare pe intervalul (t , t + dt )
este porporţională cu rata deteriorărilor la momentul t şi cu lăţimea intervalului, dt.

dP(t )
t
−  (t )dt
= − (t )dt P(t ) = exp −   (t )  dt  = e 0
t

P(t )  0 
n(t )
 (t ) = −
n(t )  t
 (t)

I
II
III
t

I, etapa de copilărie (rodaj).

II, perioada de maturitate; (exploatare normală)
III, perioada de bătrâneţe (scoatere din uz).
 FUNCŢIA EXPONENŢIALĂ DE FIABILITATE

 (t ) =  = constant
  
P(t ) = exp −   (t )  dt = exp −   dt  = exp(− t )  P(t ) = exp(− t ) = e −t
t t

 0   0 

•Probabilitatea de bună funcţionare pe un interval (t, t+) în cazul funcţiei

exponenţiale de fiabilitate, nu depinde de momentul t, ci numai de lungimea
intervalului
P(t +  ) e −  (t + ) e − t  e − 
P(t , t +  ) = = − t = = e − 

P(t ) e e − t
• Reciproc, dacă fiabilitatea unui articol de fiabilitate nu
depinde de momentul t ci numai de lungimea intervalului,
atunci funcţia de fiabilitate este exponenţială.

 
T =  P(t )  dt =  e −t dt = −
1  1 1 1
 e − t = 0+ e0 = T =
0 0  0
  
 SISTEME DE FIABILITATE
• Elementele componente ale ansamblului se
interacţionează între ele, din punct de vedere al
fiabilităţii, în sisteme de fiabilitate, în diverse
moduri:
– SERIE, când deteriorarea unui element duce la
deteriorarea sistemului. Deci fiabilitatea sistemului
este mai mică decât cea mai slabă fiabilitate a
elementelor componente.
1 2 i n

P(t ) =  Pi (t ) = P1 (t )...Pi (t )...Pn (t )

n

P(t ) = e − 1t  e − 2t ...e − it ...e − nt = e (− 1t −2t ...−it ...−nt ) = e − (1 + 2 +...+ i +...n )t
1 1 1
T= = =
 1 + 2 + ... + n 1 1
+ + ... +
1
T1 T2 Tn
 Sistem de fiabilitate paralel
•Deteriorarea unui element nu împiedică 1
fluxul sistemului. Sistemul se deteriorează
atunci când se deteriorează toate
2
elementele sistemului.

Q(t ) =  Qi (t ) = Q1 (t )...Qi (t )...Qn (t )

n

1
n

P(t ) = 1 − Q(t ) = 1 − 1 − P1 (t )  1 − P2 (t )...1 − Pi (t )...1 − Pn (t )

faţă de sistemul serie, fiabilitatea creşte, dar creşte şi preţul de cost, deoarece
se folosesc mai multe elemente în loc de unul. În cele mai multe situaţii, la
legarea în paralel, se folosesc elemente identice astfel încât, în acest caz
particular avem:

P1 (t ) = P2 (t ) = ... = Pn (t ) = P0 (t )  P(t ) = 1 − 1 − P0 (t )
n
 mixt.
3

1 2 j m
i

Rezolvare progresivă.
Pentru exemplul dat se echivalează subsistemul paralel printr+un
element echivalent şi apoi se tratează sistemul serie rezultat
 Exemple de calcul la fiabilitate
• http://www.mec.upt.ro/corina.gruescu/FSM
_curs_2012.pdf
VĂ MULŢUMESC

PENTRU ATENŢIE!