Îndrumător de laborator

1. Fiabilitatea. Calculul fiabilităţii utilizând schemele bloc de

fiabilitate

1.1. Scurtă prezentare

In aceasta lucrare se urmăreşte definirea mărimilor legate de fiabilitate şi evaluarea acestora folosind
schemele bloc de fiabilitate.

1.2. Calculul fiabilităţii. Consideraţii teoretice

Caracteristica studiată de teoria fiabilităţii o reprezintă durata de viaţă a produsului aflat în exploatare,
exprimând conservarea în timp a performanţelor produsului sub forma unei calităţi dinamice. Analiza
de fiabilitate ţine cont de apariţia unor evenimente neanticipate şi nedorite în cursul exploatării
produsului, care au influenţă asupra comportării sale. Aceste evenimente pot fi defectări ale
componentelor sau modificări ale parametrilor acestora în afara limitelor admisibile, cauzate de
condiţiile de mediu sau uzură, precum şi probleme de proiectare şi tehnologice care ies la iveală în
timpul utilizării. Problema de fond o constituie faptul că două produse identice care lucrează în
condiţii similare nu se defectează de regulă în acelaşi moment. Acest fenomen poate fi descris numai
în termeni probabilistici. Durata de viaţă utilă (sau timpul până la defectare) constituie o variabilă
aleatoare T, a cărei lege probabilistică se poate exprima în mai multe feluri. Este de subliniat faptul că
în această accepţiune produsul este caracterizat printr-o comportare bivalentă, cu două stări:
funcţionează sau este defect. Starea defectă semnifică faptul că el nu este în stare să satisfacă funcţiile
cerute. Daca Ai este evenimentul componenta i bună la momentul considerat, şi Ai evenimentul
contrar, atunci:

Pr( Ai )  Pr( Ai )  1
Probabilitatea ca evenimentul A să fie adevărat reprezintă fiabilitatea componentei i la momentul tj:

Pr(Ai adevarat)=R(tj)=pi
Fiabilitatea R(t) (reliability) a unui produs (componentă sau sistem) se defineşte ca fiind
probabilitatea ca acesta, lucrând în condiţii date de mediu, să-şi îndeplinească adecvat funcţiile
specificate pe durata unui interval dat de timp [0, t], interval mai mic decât durata de viaţă utilă:

R(t) = Pr(T>t)
Legea de defectare probabilistă a unui produs se exprimă adesea prin funcţia de distribuţie cumulată
F(t), definită prin probabilitatea ca produsul să funcţioneze cel mult până în momentul t. Aceasta mai
este referită ca funcţia de defectare sau de nefiabilitate (unreliability), fiind complementară funcţiei de
fiabilitate.

F(t) = Pr(Tt)= 1Pr(T>t) = 1R(t)

O altă mărime care exprimă legea de repartiţie a variabilei aleatoare este viteza instantanee de
defectare f(t). Aceasta reprezintă probabilitatea de defectare pe unitatea de timp, adică:

1
 Sisteme tolerante la defecte

Pr( t  T  t  t ) Pr( T  t  t )  Pr( T  t )

f ( t )  lim  lim 
t 0 t t 0 t
F ( t  t )  F ( t ) dF ( t )
 lim 
t 0 t dt
Prin definiţie, funcţia de hazard (hazard function) z(t) reprezintă probabilitatea de defectare pe
unitatea de timp la momentul t, cu condiţia ca să nu fi apărut defecţiunea până la momentul t, deci:

1 F ( t  t )  F ( t ) F ( t ) R( t ) f ( t )
z( t )  lim   
t 0 t 1  F( t ) 1  F( t ) R( t ) R( t )
Comportarea ratei de defectare (a funcţiei de hazard) a unei componente în funcţie de timp, numită şi
caracteristică de viaţă sau curbă de mortalitate, are aspectul de „cadă de baie” (bathtube curve) din
figura 1.1. Curba prezintă trei zone distincte:

 Prima perioadă (A), de rodaj (burn-in) sau mortalitate infantilă (infant mortality), pune în
evidenţă defecţiunile precoce, cu o rată de defectare în scădere.
 Porţiunea B reprezintă viaţă utilă (useful life), cu rata de defectare considerată constantă.
 Etapa finală (C) prezintă creşterea ratei de defectare corespunzătoare uzurii (wear out) şi
îmbătrânirii.

Figura 1.1. Caracteristica de viaţă a unei componente

In cazul mai multor componente interconectate, nu va rezulta neapărat o funcţie de hazard constantă şi
pentru sistem. Din punct de vedere practic prezinta interes zona B a caracteristicii, corespunzătoare
vieţii utile a componentei.

Legea de repartiţie cea mai frecvent utilizată este distribuţia (negativ) exponenţială (negative
exponential distribution) (figura 1.2.), distribuţie de tip continuu în teoria fiabilităţii, care corespunde
zonei B si care prezintă o rată de defectare  constantă.

Figura 1.2. Graficul funcţiei de fiabilitate pentru o distribuţie exponenţială

Timpul mediu până la defectare (MTTF  Mean Time To Failure) reprezintă valoarea aşteptată a
variabilei aleatoare şi se calculează, in cazul distribuţiei exponenţiale, ca fiind:
  

  R( t )dt   e
 t 1
MTTF = E[T] =  tf ( t )dt  dt 

0 0 0

2
Îndrumător de laborator

Utilizând distribuţia exponenţiala, pentru zona B (figura 1.1), rezultă:

R(t) = e  t funcția de fiabilitate

F(t) =1e  t funcția de nefiabilitate, F(t)=1 – R(t)
f(t) =  e  t viteza instantanee de defectare
z(t) =  = constant rata de defectare
MTTF = 1/ timpul mediu până la defectare

Distribuţia exponenţială este adecvată pentru a modela comportarea componentelor (inclusiv cele
electronice), care dacă sunt bune se consideră ca şi cum ar fi noi (used-good-as-new). În cazul unei
distribuţii exponenţiale a timpului până la defectare, timpul aşteptat până la următoarea defectare este
1/ indiferent de momentul în care se începe observarea.

1.3. Scheme bloc de fiabilitate

Relaţiile logice dintre componentele unui sistem din punct de vedere al fiabilităţii pot fi puse în
evidenţă cu ajutorul schemelor bloc de fiabilitate (reliability block diagrams). Componentele a căror
funcţionare este strict necesară pentru ca sistemul să fie operaţional sunt conectate în serie, iar
componentele redundante, care se pot substitui reciproc, sunt conectate în paralel. Aceste scheme bloc
nu reprezintă conexiunile fizice ale componentelor, ci numai relaţiile dintre ele pentru o funcţionare
cu succes a sistemului.

1.3.1 Sistemul serie

În cazul unui sistem serie cu n componente (figura 1.3), folosind relaţia probabilităţii evenimentelor
independente, rezultă:

R = Pr(A1A2 ... An) = Pr(A1) Pr(A2)  Pr(An) = p1p2  pn

Se constată că fiabilitatea unui sistem serie este mai mică decât fiabilitatea oricărei componente.

Figura 1.3. Schema bloc de fiabilitate a unui sistem serie

Pentru schema bloc din figura 1.3, fiabilitatea sistemului serie cu n componente, când se cunoaște
fiabilitatea fiecărei componente Ci se determină astfel:

Dacă componentele au o distribuţie exponenţială a timpului până la defectare, adică pi  e i t , atunci
fiabilitatea sistemului serie cu n componente este:
n
n   i t
R(t )   e i t  e i 1

i 1

Se observă că rata de defectare a sistemului este egală cu suma ratelor de defectare ale componentelor:

n
 
i 1
i

3
 Sisteme tolerante la defecte

Întrucât  = constant, sistemul îşi păstrează legea de distribuţie exponenţială a timpului de

funcţionare, timpul mediu până la defectare fiind dat de relaţia cunoscută:

1
MTTF 

Dacă componentele sunt identice (1, 2, …, n), atunci timpul mediu până la defectare al sistemului
este de n ori mai mic decât timpul mediu până defectare al unei componente (MTTF1):

1
MTTF  MTTF1
n
1.3.2. Sistemul paralel.

În cazul unui sistem paralel (figura 1.4), funcţia de fiabilitate se exprimă astfel:

R  Pr( A1  A2  ...  An )  1  Pr( A1  A2  ...  An )  1  Pr( A1  A2  ...  An )

 1  Pr( A1 )  Pr( A2 )    Pr( An )  1  1  Pr( A1 )1  Pr( A2 )   1  Pr( An )  1  ( 1  p1 )( 1  p2 )    ( 1  pn )

Figura 1.4. Schema bloc de fiabilitate a unui sistem paralel

Pentru schema bloc din figura 1.4, fiabilitatea sistemului paralel cu n componente, când se cunoaște
fiabilitatea fiecărei componente Ci se determină astfel:

La un sistem paralel format din componente cu legi de defectare exponenţiale, timpul de defectare al
sistemului nu va mai păstra caracterul exponenţial, ca în cazul sistemelor seriale. De exemplu, pentru
n=2 funcţia de fiabilitate a sistemului are expresia

  
R( t )  1  1  e 1t 1  e 2t  e 1t  e 2t  e ( 1 2 )t
iar rata de defectare nu mai este constantă în timp:

R ( t ) 1e 1t   2 e 2t  ( 1   2 )e ( 1  2 )t

( t )   
R( t ) e 1t  e 2t  e ( 1  2 )t
Timpul mediu până la defectare al sistemului se calculează astfel:
 

  e 
 1t 1 1 1
MTTF  R( t )dt   e 2t  e ( 1  2 )t dt   
1 2 1   2
0 0

În cazul în care componentele sunt identice (1=2), timpul mediu de defectare al sistemului paralel va
creşte numai cu 50% faţă de timpul mediu al unei singure componente:
4
Îndrumător de laborator

3
MTTF   1,5MTTF1
21
Evaluarea fiabilităţii unui sistem cu mai multe componente cu fiabilităţi cunoscute se poate face
pornind de la schema bloc de fiabilitate a sistemului. Această schemă, care în general este o schemă
mixtă (cuprinde atât legături de tip serie, cât şi de tip paralel) se reduce treptat la un singur bloc prin
comasarea succesivă a legăturilor de tip serie şi de tip paralel, aplicând de fiecare dată relaţiile de
calcul a fiabilităţii echivalente deduse mai sus.

1.4. Rezumat
 Fiabilitatea – (reliability, notată cu R), exprimă probabilitatea ca o componentă, lucrând în
condiții date de mediu, să-și îndeplinească adecvat funcțiile specificate pe durata unui interval
dat de timp [0, t], interval mai mic decât durata de viață utilă. Nu are unitate de măsură, și,
fiind o probabilitate, are valori cuprinse în intervalul [0, 1].
 MTTF – (Mean Time To Failure) reprezintă timpul mediu până la defectare, și în cazul
distribuției exponențiale se calculează ca fiind inversul ratei de defectare : MTTF = 1/.
 Schemele bloc de fiabilitate (reliability block diagrams) sunt reprezentări ale relațiilor logice
dintre componentele unui sistem din punct de vedere al fiabilității (pentru o funcționare cu
succes a sistemului). Componentele a căror funcționare este strict necesară pentru ca sistemul
să fie operațional sunt conectate în serie. Componentele redundante, care se pot substitui
reciproc, sunt conectate în paralel.

1.5. Exemple
Exemplul 1.1. Să se calculeze fiabilitatea unei componente A, pentru care funcţia de fiabilitate respectă
distribuţie exponenţială, la momentul de timp egal cu valoarea timpul mediu până la defectare (MTTF 
Mean Time To Failure).

Deoarece pentru distribuţia exponenţială ecuaţia următoare descrie timpul mediu pană la defectare:

 

 R( t )dt   e
 t 1
MTTF  dt 

0 0

pentru fiabilitatea componentei A vom avea:

1
R( MTTF )  R   e  ( 1 /  )  e 1  0.3678 .

Acest rezultant înseamnă de fapt ca sunt doar 36.78% şanse pentru ca A sa funcţioneze după momentul
MTTF. Sau altfel spus, sunt 36.78% şanse ca A sa nu se fi defectat până la momentul MTTF, presupunând
ca sistemul funcţiona perfect la începutul intervalului de timp.

Exemplul 1.2. Sa se calculeze fiabilitatea sistemului mixt din figura 1.5. Valorile din interiorul blocurilor
reprezintă fiabilitatea fiecărei componente.

0.95 0.99 0.97

0.98
0.99 0.90

Figura 1.5. Schema bloc de fiabilitate a unui sistem mixt

5
 Sisteme tolerante la defecte

Pe baza ecuaţiilor care descriu sistemul serie respectiv paralel, fiabilitatea sistemului mixt se calculează:

R=[1-(1-0.95)(1-0.99)](0.98)[1-(1-0.990.97)(1-0.90)]=0.99950.980.99603=0.97562

1.6. Probleme propuse

1. Să se calculeze MTTF pentru un sistem care conţine trei module identice in serie, fiecare cu o rată
de defectare  = 0,001 h1, presupunând că modulele prezintă legi de defectare exponenţiale. Se va
efectua compararea MTTF obţinut cu cel al sistemului cu un singur modul dar cu aceeaşi rata de
defectare.

2. Să se calculeze MTTF si sa se determine expresia fiabilităţii pentru un sistem care conţine trei
module identice legate in paralel, având aceeaşi rata de defectare ca si la problema 1. Se va efectua
compararea MTTF obţinut cu cel al sistemului cu un singur modul dar cu aceeaşi rata de defectare, si
cu a sistemului de la problema 1.

3. Care trebuie sa fie rata de defectare, respectiv fiabilitatea unui avion după 10 ore de zbor daca
îndeplineşte condiţia de funcţionare sigura prezentata in Secţiunea 1.2, adică, mai puţin de un defect
catastrofal la 109 ore de zbor?

4. Desenaţi schema bloc de fiabilitate si apoi determinaţi expresiile pentru MTTF, rata de defectare si
pentru fiabilitatea unui sistem de calcul care are o magistrală, o memorie si două microprocesoare.

5. Sistemul prezentat in figura 1.6 este sistemul de procesare pentru un elicopter. Sistemul conţine
doua procesoare redundante (Processing Unit) si doua unităţi de interfaţa redundante (Remote
Terminal). Sistemul utilizează doua magistrale si fiecare este de asemenea formata din doua
componente redundante. Echipamentul de navigare este deosebit: elicopterul poate sa navigheze
foarte bine utilizând doar Sistemul de Navigaţie Inerţial (INS – Inertial Navigation System). Daca INS
se defectează atunci pentru navigare poate fi utilizata o combinaţie dintre Doppler (componenta care
utilizează efectul Doppler, descoperit de fizicianul C.J. Doppler, care se refera la diferenţa de
frecventa pentru unde când sursa respectiv receptorul se mişca) si Sistemul Referinţa si Altitudine
(AHRS – Altitude Heading and Reference System). Sistemul conţine trei componente AHRS, dintre
care doar de una este nevoie. Astfel, redundanta funcţionala este obţinuta deoarece Doppler-ului si o
componenta AHRS pot fi utilizate pentru a înlocui INS defect. Pentru funcţionarea altor instrumente e
nevoie ca ambele magistrale sa funcţioneze corect, indiferent de modul de navigare utilizate.

Processing Unit Remote Terminal AHS Doppler INS

Bus A

Bus B

Processing Unit Remote Terminal AHS AHS

Figura 1.6. Sistem de procesare

Desenaţi schema bloc de fiabilitate a sistemului. Presupunând distribuţia exponenţiala, calculaţi

fiabilitatea sistemului pentru un zbor de o ora utilizând valorile MTTF din tabelul 1.1.

6
Îndrumător de laborator

Tabelul 1.1. Valorile MTTF

Echipament MTTF
Processing Unit 2000 ore
Remote 3500 ore
Terminal
AHRS 1000 ore
INS 1000 ore
Doppler 700 ore
Bus 5000 ore

1.7. Probleme suplimentare

1. Să se calculeze MTTF pentru un aparat care are rata de defectare  = 8,167/109 h. Care este
probabilitatea ca acest aparat să se defecteze în primul an de utilizare?

2. Un circuit logic fără componente redundante constă din 16 porți ȘI-NU cu 2 intrări și 3 bistabile J-
K. Presupunând că ratele de defectare se cunosc, pentru porțile ȘI-NU cu 2 intrări rata de defectare
fiind 0,2107 pe oră, iar pentru bistabilele J-K de 0,4667 pe oră, să se reprezinte schema bloc de
fiabilitate și apoi să se determine

 rata de defectare pentru întregul circuit logic,

 fiabilitatea pentru o perioadă de 72 de ore de funcționare,
 MTTF.

3. Un sistem constă din 3 module M1, M2 și M3. A fost analizat și s-a obținut următoarea expresie
pentru fiabilitatea sistemului:

Rsistem = R1R3 + R2R3 – R1R2R3

Desenați schema bloc de fiabiliate pentru acest sistem.

4. Un sistem este format din 4 module: A, B, C și D. Acest sistem funcționează corect doar dacă una
din următoarele condiții este îndeplinită:

 modulele A și D operează corect,

 modulul A operează corect și B sau C operează corect.

 Desenați schema bloc de fiabilitate pentru sistem, astfel încât fiecare modul apare o singură
dată.
 Scrieți formula pentru fiabilitatea sistemului, presupunând că defectarea oricărei componenete
este independenă de defectarea celorlalte.
 Determinați fiabilitatea sistemului la momentul t = 2 ani, dacă ratele de defectare ale celor 4
componente sunt identice și au valoarea de 0.01 pe an. (Presupuneți că se respectă distribuția
(negativ) esponențială prezentată în figura 1.2.)