1

PRINCIPII GENERALE PRIVIND CONSTRUCÞIA §I

FUNCÞIONAREA SUBANSAMBLELOR
DE MECANICÁ FINÁ §I MECANISMELOR
PENTRU ECHIPAMENTELE DE BORD
Aparatura de bord, care echipeazá aeronavele civile sau militare, este cel mai bun exemplu
de miniaturizare ín scopul declarat de a ímbina masa redusá, gabaritul redus ßi funcþionalitatea
(incluzänd aici ßi fiabilitatea). Íntotdeauna ín proiectarea aparatelor de bord s-a cáutat soluþia de
optim, care sá ímbine cele trei deziderate, asigurändu-se, totodatá, ßi o cät mai ridicatá fiabilitate.
Aviaþia moderná se índreaptá spre integrarea tuturor elementelor de avionicá, renunþänd treptat la
aparatura de bord de tip clasic, mecanic ßi/sau electromecanic, ín favoarea aparaturii de tip
electronic. Cu toate acestea, existá cazuri numeroase ín care echipamentele de bord mecanice,
electromecanice respectiv mecanismele de mecanicá finá, íßi pástreazá ßi íßi vor pástra locul fie ca
elemente de bazá, fie numai ca elemente de siguranþá sau de ajutor (back-up).
Ín aviaþia moderná cele douá tipuri de abordári continuá sá coexiste ßi, ca ín orice domeniu
tehnic, e necesará obþinerea soluþiei optime pentru asigurarea fiabilitáþii maxime, a siguranþei
zborului ßi a manevrabilitáþii aeronavei.

1.1. PRELUCRAREA INFORMAÞIEI SEMNAL ÍN CADRUL

APARATURII DE BORD
Mai multe aspecte guverneazá modalitáþile de prelucrare a informaþiei, de preluare ßi de
transmitere a acesteia ín cadrul echipamentelor aflate la bordul aeronavelor moderne. Aceste
aspecte se referá la:
- cantitatea ßi calitatea informaþiei;
- legile de transmitere ßi prelucrare a informaþiei sau semnalului;
- modalitáþi concrete de prelucrare a informaþiei (semnalului);
- canale specifice de transmitere a informaþiei.

1.1.1. CANTITATEA §I CALITATEA INFORMAÞIEI

Un aparat de bord, generic considerat, vine ín sprijinul acþiunii conßtiente a pilotului de
conducere a aeronavei, altfel spus, aparatura de bord reprezintá prelungirea simþurilor omului ín
cadrul activitáþii acestuia de pilotare ßi de conducere a aparatului de zbor. Aparatura de bord
transmite pilotului, ín mod convenabil (ußor asimilabil), informaþii legate de parametrul sau de
márimea de bazá ce caracterizeazá funcþionarea aeronavei.
Sistemul din care face parte aparatura de bord este complex ßi, la rändul sáu, índeplineßte
funcþii complexe, cum ar fi: convertirea, integrarea, calculul ßi chiar reglarea.
Informaþia reprezintá orice mijloc de aducere a unei precizári íntr-o anumitá problemá
care comportá un grad de incertitudine.
1
 P

m m/
S C
D
Fig. 1.1. Transmiterea informaþiei

Informaþia este supusá prelucrárii ßi transmiterii (fig. 1.1). Ea provine de la o sursá „S” sub
forma unui mesaj de tip „m” ßi se transmite printr-un anumit canal „C”. La destinaþia „D” va
ajunge, de fapt, un mesaj „m/” deoarece intervin ßi perturbaþiile „P” care, de obicei, acþioneazá
asupra canalului. Efectul perturbaþiilor constá ín alterarea calitáþii mesajului (scade cantitatea ßi
calitatea informaþiei), acesta fiind motivul pentru care mesajele „m” ßi „m/” sunt diferite. Traiectoria
ßi realizarea acestor dispozitive ßi canale de transmitere a informaþiei se subordoneaza dezideratului
pástrárii cät mai curate a informaþiei, indiferent de modul de preluare a informatiei de la sursá ßi de
acþiunea perturbaþiilor „P”.

1.1.2. PROCESUL DE TRANSMITERE A INFORMAÞIEI

Procesul de transmitere a informaþiei constá ín transmiterea unui flux de semnale continue
sau discontinue. Dacá x este semnalul de intrare, iar y este semnalul de ießire, fluxul corespunzátor
transmiterii poate fi descris ca y=y(x).
Se poate determina o expresie numericá, astfel íncät sá se puná ín concordanþá cele douá
márimi care intervin ßi sá se realizeze o prelucrare corespunzátoare a funcþiei y=f(x).
Un exemplu de prelucrare a informaþiei este transmiterea valorii temperaturii motorului spre
pilot, respectiv spre alte echipamente ale avionului (fig. 1.2).

Semnale de
programare
Ue
/
Aparat de α (y)
T3* Termocuplu Ui Amplificator Ue Bloc másurá
α 1 (y1)

diagrame
//
T4* (rampá de termocuple) (Bloc amplificare) programator Ue
Ínregistrator y2

Fig. 1.2. Transmiterea ßi prelucrarea informaþiei de temperaturá la bordul aeronavelor

Temperatura motorului (care, ín mod convenþional, poate fi temperatura din camera de ardere
a unui turboreactor T3* sau temperatura de dupá turbina acestuia T4* , ori temperatura chiulasei unui
motor clasic, cu cilindri ßi pistoane) este transformatá, ín scopul transmiterii ßi afißárii, trecänd prin
diverse etape, prin márimi de diverse naturi, dar ale cáror valori sunt proporþionale cu márimea
semnalului iniþial. Stabilitatea, precum ßi precizia márimilor indicate la ießirea din schemá, adicá a
márimilor de ießire sub forma (α , y, α1 , y1 , y2 ,...) , se realizeazá cu ajutorul blocului de semnal,
respectiv, pe baza celor discutate ín paragraful anerior, prin asigurarea calitáþii cät mai ridicate a
tuturor canalelor de informaþie ce intervin ín schemá.
Ín general, semnalele pe care le avem de preluat ßi de prelucrat sunt de tip continuu.
Avantajul acestora este cá pot fi deduse cu ajutorul unor funcþii matematice (legi -semnal), funcþii
care depind de timp ßi care sunt derivabile pe tot domeniul lor de definiþie. Pentru aceste tipuri de
semnale se definesc urmatoarele legi:
A) Legea semnalului
Cunoscändu-se funcþia explicitá y = f (x ) , ín raport cu ea se vor stabili parametrii de
funcþionare ai aparaturii din schemá ca ßi modul de distribuþie ßi forma constructivá a
componentelor schemei.
B) Legea sensibilitáþii
Sensibilitatea S reprezintá derivata márimii de ießire ín funcþie de márimea de intrare
2
 dy
S= .
dx
Ín cadrul schemelor de prelucrare a informaþiei, raportul de transmitere íntre semnalele
extreme reprezintá produsul sensibilitáþilor tuturor componentelor.
Consideränd douá semnale oarecare y ßi x (de exemplu ambele semnale de deplasare a
unor elemente mobile), atunci sensibilitatea, scrisá ca
dy 1 ve
S= ⋅ = ,
dt dx vi
dt
reprezintá raportul vitezelor de variaþie ale semnalelor (márimilor, unde ve este viteza
semnalului la ießire, iar vi − viteza semnalului la intrare) sau raportul de transmitere íntre
semnalele extreme.
C) Legea intensitáþii
Consideränd cá I e , I i reprezintá intensitáþile semnalelor de ießire, respectiv intrare,
raportul intensitáþilor semnalelor (márimilor) extreme este inversul sensibilitáþii.
Ín cazul unor semnale de tip deplasare, variaþia poziþiei elementului de intrare trebuie sá
se regáseascá ín variaþia poziþiei elementului de ießire. Astfel,
dy dx
I e ve = I i vi , de unde I e = Ii , respectiv I e dy = I i dx
dt dt
I e dx 1 v 1 1
= = = i = =
I i dy dx ve ve S
dy vi

D) Legea preciziei
Orice semnal poate fi afectat de erori. Semnalul de ießire reprezintá partea cea mai
afectatá de erori, pentru cá asupra sa se rásfränge, prin cumulare, íntregul lanþ de erori
din schemá. Δy = y − yt , unde y − semnal de ießire efectiv citit, respectiv semnalul de
ießire real, iar yt − semnalul de ießire teoretic, rezultat din calcule (care nu þine cont de
erori).
Observaþie: semnalele discontinue sunt mai dificil de abordat, dar ßi ele pot fi preluate ßi
prelucrate similar. Astfel de semnale se utilizeazá sub formá codificatá, ín domeniul transmiterii
impulsurilor.

1.1.3. MÁSURAREA
Másurarea reprezintá modul primar de prelucrare a informaþiei, fiind un procedeu prin
care se realizeazá compararea a douá márimi de aceeaßi naturá, dintre care una (A) este
márimea supusá másurárii, iar cealaltá (U) este unitatea de másura. Unitatea de másurá U este
un factor calitativ.
Din punct de vedere matematic, másurarea este un proces prin care márimea A este
exprimatá sub forma
A = n ×U .
Rezulatul másurárii se exprimá sub formá numericá n, acesta fiind factor cantitativ.
Numárul real pozitiv n este expresia matematicá a rezultatului procesului de masurare, aratänd de
cäte ori factorul calitativ se regáseßte ín márimea de másurat.
Din punct de vedere al informaþiei, másurarea reprezintá un proces de receptare,
transformare numericá a informaþiei, un proces prin care o anumitá márime fizicá íl suferá ín
vederea comparárii ei cu o unitate de másura, la o scará convenabil aleasá.
Ca orice proces de preluare ßi transformare a informaþiei, ßi másurarea este afectatá de
perturbaþii, deci este supusá erorilor, diferite de la caz la caz.
Rezultatul másurárii (Y) este o funcþie F de márimea de másurat X ßi de condiþiile de

3
 ϕ másurare ϕ. Ecuaþia másurárii este
ε Y = F ( X ,ϕ ) ,
X x1 unde X , Y pot fi márimi scalare sau vectoriale.
x2 Rezultatului másurárii i se poate asocia o eroare ε,
x3 Y care diferá de la caz la caz. Procesul de másurare poate fi
F(X,ϕ) Σ sintetizat sub forma unei scheme bloc, prezentatá ín fig.
1.3, unde xi sunt componentele vectorului X, iar ε este
xn
eroarea.
Ín regim dinamic, problemele se pun similar, dar
Fig. 1.3. Schema-bloc a procesului másurárii
apare ßi dependenþa de timp.
Ín general, márimile din aviaþie sunt másurate ín regim dinamic, aßa íncät intervine ßi
dependenþa de timp a acestora, aßa íncät ecuaþia másurárii devine
Y (t ) = F [X (t ), ϕ ] + ε (t ) .
Problemele se complicá ßi mai mult atunci cänd ßi condiþiile de másurare sunt funcþii de
timp, respectiv ϕ=ϕ(t), ecuaþia devenind
Y (t ) = F [X (t ),ϕ (t )] + ε (t ) .

Clasificarea másurárilor
1) Másurarea directá reprezintá procedeul prin care Y se exprimá cu ajutorul valorii
convenþionale x ßi a valorii numerice τ , astfel íncät
Y =τ × x ,
unde τ este numárul ce aratá de cäte ori x se cuprinde ín Y .
2) Másurarea indirectá corespunde situaþiei ín care un parametru este másurat prin
intermediul altui sau altor parametrii. Márimea Y va fi exprimatá ca:
Y = f ( xi , α k ) ,
unde xi (i = 1, n ) este parametrul prin a cárui másurare se obþine o componentá a
rezultatului final, iar α k (k = 1, m ) este márimea de conversie ce face legátura íntre
márimile de tip x ßi cele de tip Y.
3) Másurarea combinatá face apel la ambele tipuri de másurátori, márimile de másurat
determinändu-se prin másurári succesive ale unor márimi de acelaßi fel, care, ín final, se
combiná dupá diverse ponderi.
Másurárile mai pot fi clasificate ßi dupá modul de indicare a rezultatului, identificändu-se
urmátoarele metode de másurare:
1) Metoda analogicá, la care existá o corespondenþá biunivocá íntre domeniul de másurare
ßi domeniul valorilor de ießire.Practic, fiecárei valori a márimii de másurá íi corespunde
ín mod continuu o valoare ín domeniul de ießire;
2) Metoda digitalá, care face sá corespundá un domeniu cuantificat al márimii de másurat
cu márimea de ießire. Valorile márimii de ießire pot fi codificate sau afißate sub formá de
cifrá.
Oricare ar fi metoda de másurare, másurárile sunt afectate de erori, care sunt legate de tipul
aparatului folosit, de modul de transmitere a informaþiei, de modul de citire a indicaþiilor etc.

1.1.4. CANALELE DE TRANSMITERE A INFORMAÞIEI

Ín funcþie de domeniul de utilizare a informaþiei, canalele de transmitere a acesteia au o mai
mare sau o mai micá specificitate.
Ín cazul particular al aeronauticii ßi astronauticii, canalele de transmitere sunt diferite de
celelalte aplicaþii de tip terestru ßi depind de tipurile semnalelor de intrare ßi de ießire, atät din punct
de vedere al valorilor fizice, cät ßi din punct de vedere al continuitáþii. Ín general, canalele sunt de
tip mecanic, electric sau de tip combinat (electro-mecanic), cele de tip electric tinzänd sá se
generalizeze ín aviaþia moderná.
4
1.2. CONDIÞII SPECIFICE AVIAÞIEI DE UTILIZARE A
ECHIPAMENTELOR DE BORD
Aparatura de bord pentru aviaþie trebuie sá aibá dimensiuni cät mai reduse, optime pentru a
realiza compromisul íntre cele douá tendinþe, cea de miniaturizare, de micßorare a masei ßi a
volumului, respectiv cea de fiabilizare. Din acest motiv, existá dificultáþi ßi neajunsuri, uneori de
naturá deosebitá, ín ceea ce priveßte realizarea elementelor constructive ale echipamentelor ßi
sistemelor ambarcabile; nu ín ultimul ränd, echipamentele din sistemele de control ßi comandá sunt
supuse aceloraßi inconveniente.
Aparatura ambarcatá la bordul aeronavelor opereazá ín condiþii specifice de temperaturá, de
presiune ßi de umiditate mult diferite faþá de cele terestre. Din acest motiv, tehnologiile de obþinere,
ca ßi materialele, trebuie sá fie din cele de värf ín domeniu. Totodatá, trebuie sá se þiná cont ßi de
faptul cá aparatura ambarcatá este supusá unor suprasarcini, respectiv vibraþii, care nu se íntälnesc
ín condiþiile funcþionárii terestre, astfel íncät trebuie realizatá o protecþie specialá a aparaturii de
bord, ca ßi o robusteþe máritá.

5
6
 2
TRADUCTOARE PENTRU APARATURA DE BORD
Traductoarele sunt subansamble dintr-un sistem de másurare, care au funcþia de a prelua
márimea (semnalul) de másurat ßi de a o transforma íntr-o altá márime prelucrabilá ín cadrul
schemei de másurare. Elementele sensibile sunt acele subansamble care vin ín contact direct,
nemijlocit, cu márimile de másurat. Rolul foarte important al traductoarelor este de a realiza o
primá transformare a márimii de másurat íntr-o altá márime, de aceeaßi naturá sau de naturá diferitá,
mai ußor de prelucrat, de transportat ßi de reprodus la destinaþie ín cadrul schemei de másurare. Ín
general, semnalele electrice sunt cel mai ußor de transportat ßi de prelucrat, de aceea, ín majoritatea
cazurilor, traductoarele din cadrul aparaturii de bord moderne, transformá márimea de másurat íntr-
o márime de tip electric.

2.1. ELEMENTE SENSIBILE CU MEMBRANE

2.1.1. PRINCIPII GENERALE §I TIPURI CONSTRUCTIVE DE MEMBRANE
Membranele sunt pláci elastice subþiri, avänd grosimea mult mai micá decät celelalte douá
dimensiuni. Ele pot avea diverse forme (rotunde, pátrate, dreptunghiulare etc.) ßi se íntälnesc íntr-o
gamá foarte largá de dimensiuni.
Din punct de vedere al formei secþiunii membraná
íncastrare carcasá
transversale, ín practica uzualá pot exista membrane plane,
ondulate, conice, sferice etc.
Ín funcþie de modul ín care membrana este montatá a)
ín ansamblul echipamentului de másurare, se ínälnesc:
rezemare membraná
a) membrane íncastrate rigid pe contur (fig. 2.1.a); carcasá
b) membrane semilibere (sau simplu rezemate pe
contur, cárora li se permite sá se deplaseze
lateral ßi vertical pe distanþe mici, v. fig. 2.1.b); b)
c) membrane fixate la centru. Fig. 2.1. Tipuri de montaj al membranelor
Membranele sunt subansamble subþiri ßi elastice,
executändu-se din materiale specifice, care le permit aceastá elasticitate. Ín timpul funcþionárii,
membranele se deformeazá sub acþiunea diverselor tipuri de forþe, ca de exemplu:
- forþe de presiune uniform distribuite pe suprafaþa membranei;
- forþe concentrate, care actioneaza ín centrul membranei ßi care, la rändul lor, pot fi:
- forþe de tracþiune (sau íntinzátoare);
- forþe de compresiune.
Membranele sunt foarte utilizate ín aparatura de bord de aviaþie ín componenþa altimetrelor,
vitezometrelor, a unor manometre pentru presiuni mici de gaze, a variometrelor, sau ca elemente de
corecþie ín cadrul altor aparate. De obicei, ín cadrul aparatelor de bord pentru aeronave,
membranele apar destul de rar ca elemente sensibile propriu-zise, de sine státátoare, ele regásindu-
se asamblate sub formá de capsule, sau de tandemuri capsulá-membraná.
Membranele se mai íntälnesc folosite ßi ca elemente separatoare, íntre douá medii diferite

7
(membrane de etanßare).
Membranele se clasificá astfel:
A) Dupá formá:
- membrane plane, a cáror suprafaþá este dreaptá. Ele pot fi: - fárá centru rigidizat;
- cu centru rigidizat;
- membrane cu onduleuri (gofraje sau gofreuri), la care suprafaþa este ondulatá sub
diferite forme, pentru a mári aria utilá a suprafeþei membranei;
- membrane pocnitoare, cu suprafaþá de formá specialá (sfericá, tronconicá, conicá etc.);
B) Dupá grosime:
- membrane groase (pláci);
- membrane subþiri (membrane propriu-zise).
2.1.2. MEMBRANE PLANE
Membranele plane sunt subansamble ín formá de placá, de grosime micá, mult mai micá
decät celelalte douá dimensiuni. Aceste membrane se clasificá ín funcþie de materialele din care se
realizeazá:
- membrane metalice (rigiditate mare);
- membrane nemetalice (foarte flexibile).
Din punct de vedere al solicitárilor, membranele metalice rigide pot prelua atät forþe ßi/sau
momente íncovoietoare, cät ßi forþe de presiune uniform distribuite.
Se poate defini ságeata
carcasá membraná
membranei ca fiind deplasarea, sub
A O acþiunea solicitárii, a unui punct de pe
/ suprafaþá (A/) faþá de poziþia sa iniþialá
A O
/
w

(A), notatá cu w. Ságeata másuratá ín

w0

centrul membranei (distanþa OO/) este cea

Fig. 2.2. Ságeata membranei
mai mare, fiind notatá cu w0 , aßa cum
aratá fig.2.2.
Ín funcþie de márimea ságeþii w0 raportatá la grosimea h a membranei, se pot regási
urmátoarele tipuri de membrane:
- membrane groase (sau pláci), la care w0 << h ;
- membrane subþiri, la care w0 ≥ 3h ;
- membrane de grosimi intermediare, respectiv la care ságeata este h < w0 < 3h , deci este
comparabilá cu ordinul de márime al grosimii membranei.
Din punct de vedere al ráspunsului la solicitári, comportarea membranelor este diferitá, tot
ín funcþie de grosime, ßi anume:
- la membranele groase, solicitarea preponderentá este de íncovoiere;
- la membranele de grosimi medii, pe längá solicitári de íncovoiere apar ßi solicitári de
íntindere;
- la membranele foarte subþiri eforturile unitare de íncovoiere scad foarte mult, astfel
íncät preponderente devin eforturile unitare de íntindere.
Membranele sunt, de obicei, íncastrate pe contur. Dacá íncastrarea este rigidá, atunci ságeata
este redusá, iar dacá íncastrarea se face liber, atunci ságeata creßte semnificativ.
Ca materiale pentru membrane se folosesc bronzurile, cum ar fi bronzurile cu beriliu,
bronzurile fosforoase, ori bronzurile cu argint, dar ßi materialele speciale (cum ar fi oþelurile ínalt
aliate inoxidabile). Pentru membranele nemetalice se folosesc materiale specifice, cum ar fi: pielea,
cauciucul, materiale texturate cauciucate (textura fiind din fir de mátase).
Ín aviaþie, ín cadrul aparaturii de bord, ca elemente sensibile se folosesc doar membranele
de tip metalic, ín timp ce membranele nemetalice se folosesc pentru etanßári, sau ca elemente
separatoare.

8
2.1.2.1. Membrane plane metalice
p
Caracteristica de funcþionare
(sau de utilizare) a unei membrane, ín

h
general, respective a unei membrane

w0
metalice ín particular, este curba care a b c
M
pune ín legaturá íncárcarea membranei
M
(valoarea forþei sau a presiunii care M
acþioneazá asupra membranei) ßi
ságeata acesteia. Din punct de vedere Fig. 2.3. Modul de deformare al membranelor
al acestei caracteristici (reprezentatá ín ín funcþie de márimea íncárcárii
fig. 2.4), membranele sunt elemente
neliniare, care prezintá o variaþie w0
c
parabolicá, sau chiar hiperbolicá, a
ságeþii ín funcþie de íncárcarea w=3h
0
(solicitarea) la care este supusá. Cu
toate acestea, existá anumite domenii
b
ín care comportarea membranei poate
fi consideratá ca fiind liniará, adicá
domenii ín care caracteristica sá fie
w=h
aproximatá cu o dreaptá. 0

La presiuni foarte mici ßi mici, a

deformaþiile sunt, la rändul lor, mici, (P, p)
0
astfel íncät ságeata membranei w0 este 0 Δp
mai micá decät grosimea h a Fig. 2.4. Caracteristica membranei
membranei.
Pe másura creßterii presiunii, ságeata w0 íncepe sá creascá, iar deformaþia membranei se
face pornind de la centru spre íncastrare, membrana avänd forma de curbá cu punct de inflexiune
(punctul M, pe curba a din fig.2.3). Ságeata este aproximativ egalá cu grosimea (domeniul a de pe
caracteristica din fig. 2.4), practic existänd proporþionalitate íntre deformaþie ßi íncárcare.
Dacá presiunea creßte sensibil, se poate ajunge ín situaþia ín care ságeata w0 depáßeste
grosimea h, punctul de inflexiune M deplasändu-se spre íncastrare (curba b din fig. 2.3).
La valori mari ßi foarte mari ale presiunii p, cänd ságeata w0 a depáßit 3h ßi cänd punctele
de inflexiune M aproape cá au dispárut, fiind foarte apropiate de íncastrare (curba c, fig. 2.3), curba
caracteristicá tinde sá se aplatizeze, deci ságeata nu mai creßte semnificativ faþá de domeniul
anterior (domeniul c, fig. 2.4). Chiar ßi ín acest domeniu, caracteristica este tot neliniará, iar
utilizarea membranei ca element sensibil este nerecomandatá.
Domeniul de utilizare recomandat rámäne
inele metalice
domeniul (a) ßi, cu oarecare precauþiuni, se poate membraná
lipite
utiliza membrana ßi ín domeniul (b), dar alegänd carcasá nemetalicá
corespunzátor atät mecanismele de amplificare, cät ßi
cele de indicaþie, ca ßi scala aparatului indicator.
Se poate observa faptul cá solicitárile asupra
carcasá inel nemetalic membraná
membranei, pe másura creßterii presiunii, au fost
nemetalicá
iniþial de íncovoiere, dupá care íntinderea ßi-a fácut
ßi mai mult simþitá prezenþa ín domeniul (b), ín timp
ce, ín domeniul (c), membrana este, practic, ßurub piuliþá
carcasá membraná
solicitatá doar la íntindere. nemetalicá
ßaibe
2.1.2.2. Membrane plane nemetalice
Aceste membrane au formá inelará, fiind
íncastrate pe contur ßi avänd centrul rigidizat. Fig. 2.5. Membrane nemetalice

9
 membraná Rigidizarea centrului se realizeazá cu ajutorul unor inele,
centru rigidizat nemetalicá ßaibe sau pastile stränse cu un ßurub sau lipite unele de altele
ín acea zoná (v. fig. 2.5).
tijá Membranele nemetalice prezintá deformaþii mai mari
resort decät membranele metalice la aceleaßi valori de presiune, ceea
ce uneori poate constitui un avantaj. Caracteristicile acestor
p p membrane sunt tot de tip neliniar, dar se pot identifica ßi ín
cazul lor domenii favorabile utilizárii.
Un dezavantaj al acestor membrane íl constituie
sensibilitatea lor la acþiunea factorilor de mediu, fiind supuse
ímbátränirii (degradárii ín timp) ßi, ín plus, sunt sensibile la
w0

acþiunea unor factori chimici.

Fig. 2.6. Membraná nemetalicá Membranele elastice nemetalice se pot folosi ca
asistatá de resort traductori de presiune, pentru cá sunt foarte elastice. Aceasta
proprietate nu reprezintá íntotdeauna un avantaj, deoarece
deformaþiile acestor membrane sunt mari ßi existá pericolul distrugerii lor mult mai rapid decät ín
cazul celor metalice. Din aceste motive membrane nemetalice se folosesc íntotdeauna dublate cu un
resort (fig. 2.6). Ín aceastá situaþie, resortul este cel care íßi impune rigiditatea, constanta elasticá a
ansamblului fiind, de fapt, constanta elasticá a resortului.
Ín aviaþie, aceste membrane se folosesc mai rar, doar ín anumite cazuri, ca elemente
sensibile de tip barometric, dar numai dublate de un resort.
2.1.3. MEMBRANE ONDULATE (GOFRATE)
Membranele ondulate se caracterizeazá prin prezenþa pe suprafaþa lor a unor cute
concentrice numite gofreuri (sau gofraje), al cáror rol este de a mári suprafaþa utilá ßi, implicit, de a
mári rigiditatea capsulei.

H
Gofreurile pot avea diverse forme pe secþiune a)
(aßa cum se aratá ín fig. 2.7), ßi anume:

H
- a) gofreuri cu profil márunt sau zimþat; b)
- b) gofreuri cu profil semitoroidal;

H
- c) gofreuri trapezoidale; c)
- d) gofreuri sinusoidale; d)
- e) gofreuri sinusoidale cu profil
variabil. e)
Membranele ondulate se folosesc íncastrate
pe contur, porþiunea centralá fiind, ín mod Fig. 2.7. Tipuri de gofreuri
obligatoriu, planá, putänd fi rigidizatá sau nu. Adäncimea gofreului H este distanþa dintre punctul
corespunzátor de pe placa planá ßi punctul extrem al gofreului, distanþa fiind másuratá pe verticalá.
Se poate remarca faptul cá, prin gofrarea
membranei, rigiditatea creste, iar ságeata w
w0 H=0
1 (respectiv ságeata maximá w0 ) scade. Ín
aceste condiþii, caracteristica unei membrane
w01
H=1,5 gofrate este diferitá de caracteristica unei
2
membrane plane, cu atät mai mult cu cät
w02 numárul de gofreuri ßi adäncimea gofreului
H=2,5
3
w03 este mai mare (v. fig. 2.8).
H=3,5
w04
4
Prin gofrare, caracteristica tinde sá se
H=5
5
liniarizeze, deßi sensibilitatea scade, respectiv
w05
(P, p) ságeata w scade. Aßa cum se poate observa ín
reprezentarea caracteristicilor din fig. 2.8,
0 Δp Δp pentru aceeaßi íncárcare Δp a membranelor,
Fig. 2.8. Caracteristicile membranelor gofrate

10
 membrana fárá gofreuri are cea mai mare ságeatá, ín timp ce membrana cu gofreurile cele mai
adänci are ságeata cea mai micá; totußi, caracteristica membranei cu gofreuri adänci se apropie cel
mai mult de aspectul liniar. Ín mod obligatoriu, ín construcþia aparatelor de bord cu membrane
trebuie sá se þiná cont de aceaste aspecte ßi sá se introducá ín schemá un element de amplificare
corespunzátor dupá elementul sensibil.
2.1.4. MEMBRANE POCNITOARE
Acest tip de membrane au o construcþie specialá ßi se a)
executá din materiale metalice cu limitá de elasticitate mare.
Din punct de vedere al formei (prezentatá ín fig. 2.9),
b)
acestea pot fi conice (a), semisferice (b), sau de forma unei
calote sferice (c).
Din punct de vedere funcþional, aßa cum se observá c)
ín fig. 2.10, atäta vreme cät presiunea rámäne constantá ßi
egalá cu cea a mediului ínconjurátor (pa), membrana nu se Fig. 2.9. Tipuri de membrane pocnitoare
deformeazá; ín urma creßterii presiunii, membrana íßi
modificá lent ságeata päná la o anumitá valoare (w), moment p=pa
de la care ságeata creßte brusc, printr-un salt, päná la
valoarea wcr, astfel íncät membrana íßi modificá forma.
Presiunea sau sarcina concentratá care corespunde saltului
p<pcr

w
descris mai sus se numeßte presiune sau sarciná criticá.
Saltul ságeþii membranei este ínsoþit de un zgomot
caracteristic, mai exact o pocniturá, fenomen care dá numele
acestor membrane.
Practic, membrana ßi-a pierdut stabilitatea sub
acþiunea presiunii sau a forþei concentrate, dar ßi-a pástrat p>pcr
proprietáþile elastice. Ín momentul íncetárii acþiunii

wcr
solicitárii, membrana revine la forma iniþialá. Creßterea prea
bruscá a solicitárii (a presiunii sau a forþei concentrate) ce
acþioneazá asupra membranei poate duce la deformarea Fig. 2.10. Modificarea ín salt a ságeþii
ireversibilá a acesteia sau chiar la deteriorarea sa ßi, de unei membrane pocnitoare
aceea, trebuie asiguratá o creßtere lentá a solicitárii.
Membranele pocnitoare se utilizeazá ín construcþia unor aparate de tipul mano-
contactoarelor (sau presostatelor), ca elemente de protecþie, de exemplu pentru limitarea presiunii
dintr-un circuit hidraulic sau pneumatic (v. fig. 2.11). Din punct de vedere funcþional, instalaþia din
fig. 2.11. realizeazá alimentarea cu aer a unui rezervor; acesta este prevázut cu un presostat cu
membraná pocnitoare, a cárei presiune criticá este tocmai presiunea maximá care poate fi admisá ín
rezervor. Ín momentul atingerii presiunii critice, ca urmare a saltului ságeþii, membrana acþioneazá
un íntrerupátor electric, care taie alimentarea motorului electric de acþionare a compresorului de aer

Presostat cu Conductá de Supapá de Íntrerupátor

membraná alimentare sens unic electric Motor electric Presostat inactiv (circuit ínchis)
pocnitoare cu aer de acþionare

Rezervor Compresor
de aer

Instalaþie Filtru de aer

Presostat activ (circuit deschis)
electricá ME C
de alimentare
FA
+
-
Fig. 2.11. Instalaþie de alimentare cu aer comprimat, prevazutá cu presostat cu membraná pocnitoare

11
(pompei hidraulice); din acest moment alimentarea cu aer a rezervorului ínceteazá. Ín continuare, ca
urmare a consumului de aer din rezervor, presiunea scade, iar atunci cänd valoarea acesteia scade
sub cea criticá, membrana revine la forma iniþialá ßi circuitul electric de alimentare al motorului
electric este restabilit.
Aceste tipuri de membrane se mai pot utiliza ín combinaþie cu alte membrane (metalice sau
mai ales nemetalice) la diverse instalaþii de ungere.
2.2. ELEMENTE SENSIBILE DE TIP CAPSULÁ
Capsulele sunt subansamble realizate cu ajutorul a douá membrane gofrate ce se
suprapun pe contur, avänd centrele plane sau rigidizate, dar ín mod obligatoriu un centru este liber,
iar celálalt este fixat la carcasa
aparatului de bord (sau la
w0
Membraná superioará Centru rigidizat mobil elementul fix) prin
Lipiturá Lipiturá
intermediul rigidizárii.
Schema constructivá a unei
capsule este reprezentatá ín
Membraná inferioará Centru rigidizat fix fig. 2.12.
Avantajul acestui tip
Fig. 2.12. Schema constructivá a unei capsule
de element sensibil este dat de
faptul cá se ímbunátáþesc
performanþele faþá de cazul
w0
membranei izolate, iar
folosirea ín cadrul aparaturii
w 0=k2 Δp

w0 =f(Δp) de bord este mai ußoará.

Elementele de legáturá cu
w0 =f(p)
restul subansamblelor nu se
vor mai gási pe rigidizarea
conturului, ca ín cazul
w0=k1Δp

membranei simple, ci pe
centrele fixe, respectiv mobile
p ale membranei care alcátuiesc
I II III (Δp) noul subansamblu.
Membranele
Fig. 2.13. Caracteristica unei capsule
componente pot avea diverse
forme, nu neapárat identice, respectiv gofreurile unei membrane pot sá difere ca formá, densitate ßi
adäncime de gofreurile celeilalte membrane. Se pot utiliza ßi capsule ínseriate, sau trenuri de
capsule, care ímbunátáþesc performanþele elementelor sensibile pe care le realizeazá.
Capsule pot fi de douá feluri, ßi anume:
a) capsule manometrice, folosite pentru másurarea presiunii unui mediu fluid, acestea
introducändu-se ín interiorul capsulei. Se mai numesc capsule de tip deschis, sau
capsule deschise, iar ín aviaþie se folosesc pentru másurarea presiunii totale a aerului
atmosferic. Aceste capsule sunt supuse diferenþei de presiune dintre presiunea
fluidului de lucru p ßi presiuna mediului ambiant p a , astfel íncät íntre diferenþa de
presiune ßi deplasarea centrului mobil al capsulei existá o proporþionalitate
w0 = k c ( p − p a ) ,
unde k c este constantá de proporþionalitate. Practic, o astfel de capsulá, folositá ín
cadrul aparaturii de bord de aviaþie, va másura presiunea dinamicá, respectiv va
másura diferenþa dintre presiunea totalá ßi presiunea staticá a aerului. Pentru a másura
doar presiunea totalá, este nevoie de o corecþie cu ajutorul altei capsule.
b) capsule aneroide (ínchise), care au ín interior un gaz sau vaporii unui fluid, la o
presiune cunoscutá; uneori mediul interior al capsulei poate fi chiar un lichid, dar
capsula poate fi ßi vidatá. Astfel de capsule sunt folosite, de exemplu, ca elemente
12
 sensibile pentru termometrele cu gaz, pentru termo-regulatoare, termostate etc. Ín
aviaþie, capsulele aneroide folosite sunt vidate ßi se folosesc ca elemente sensibile ín
construcþia altimetrelor, ori ca elemente corectoare ín construcþia vitezometrelor ori a
variometrelor.
Caracteristica ságeatá-solicitare este asemánátoare cu caracteristica pentru membrane, aßa
cum se observá ín fig. 2.13. Se pot remarca aceleaßi domenii de funcþionare, similare celor de la
membrane, respectiv domeniul I - cvasiliniar, domeniul II-unde comportarea, deßi este neliniará,
poate fi aproximatá pe porþiuni cu o comportare liniará, respectiv domeniul III, care este puternic
neliniar. De obicei, ín domeniile II
Centru rigidizat mobil
ßi III comportarea capsulei poate fi Piese de legáturá

wa
descrisá ca
w 0 = k cs p − pa .
Ín situaþia ín care se
monteazá douá sau mai multe Capsulá
capsule ín serie (ín cascadá), íntre
capsule se monteazá piese de
legáturá care sá permitá trecerea
fluidului dintr-o capsulá ínspre
cealaltá (v. fig. 2.14). Centrul rigid
inferior al primei capsule este cel
Element fix
legat la elementul fix, sau la (carcasa aparatului) p
carcasa aparatului de masurá, ín
timp ce centrul rigid superior al Fig. 2.14. Tren de capsule (capsule montate ín cascadá)
ultimei capsule este cel cáruia i se
va másura deplasarea (ságeata), el fiind legat la echipamentul de amplificare sau de preluare a
semnalului-deplasare. Montarea ín serie a mai multor capsule are drept consecinþá márirea ságeþii
finale a ansamblului, ceea ce ínseamná o creßtere a preciziei de másurare.

Membraná suplimentará Centru rigidizat mobil w0

wa

Capsulá
S
wc

Funcþionare
capsulá + membraná

Funcþionare
Element fix capsulá
p
(carcasa aparatului) p (Δp)
a) b)

Fig. 2.15. Funcþionarea ín tandem capsulá+membraná

De multe ori, pentru ímbunátáþirea comportamentului din punct de vedere al caracteristicii,
se poate monta capsula ín tandem cu o altá membraná (fig. 2.15.a). Caracteristica ansamblului
(prezentatá ín fig. 2.15.b) prezintá un punct unghiular S; practic, päná ín punctul S lucreazá doar
caspsula (avänd ságeata wc), iar din punctul S lucreazá ansamblul capsulá+membraná (avänd
ságeata wa), constanta elasticá a ansamblului fiind diferitá (ansamblul prezintá o mai mare
rigiditate). Din punct de vedere practic s-a obþinut o comportare cvasiliniará pe ambele porþiuni, dar
porþiunea de dincolo de punctul S are o pantá mai scázutá.

2.3. ELEMENTE SENSIBILE DE TIP TUB GOFRAT (SILFON)

Denumirea de tub gofrat este mai generalá pentru ca face referire la forma respectivului
subansamblu, iar cea de silfon este denumirea mai restränsá, cänd tubul gofrat este folosit ca
element sensibil ín cadrul unui aparat de masurá.
Practic, tuburile gofrate se folosesc ín douá scopuri:

13
 a) ca elemente sensibile ín cadrul unor aparate de bord;
b) ca elemente de íntindere-compresiune, de acþionare

w0
ßi/sau de protecþie, ori amortizoare. Uneori se mai numesc

h
ßi burdufuri cilindrice (atunci cänd sunt folosite ca
elemente de protecþie ßi/sau de amortizare).
Tubul gofrat este un tub de revoluþie prevázut cu
gofreuri (ondulaþii transversale pe suprafaþa sa lateralá).

l
Grosimea efectivá a tubului se stabileßte ín funcþie de
Di utilizarea concretá, iar forma ßi dimensiunile gofreurilor
p

sunt caracteristice aplicaþiei concrete la care este utilizat

a

tubul.
Ín fig. 2.16 este prezentatá geometria unui tub
De
gofrat utilizat ca sifon (element sensibil), unde a este
adäncimea, h – grosimea, iar p – pasul.
Fig. 2.16. Geometria unui tub gofrat
utilizat ca silfon De obicei, gofreurile sunt de formá toroidalá sau
prezintá anumite unghiuri de ínclinare (fig. 2.17), care pot
fi pozitive sau negative. Unghiurile α de ínclinare a
gofreurilor se aleg ín funcþie de aplicaþia concretá. Ín
cazul ín care tubul gofrat este utilizat fie pentru íntindere,
α

fie ca element sensibil pentru presiune mai mare decät

α

valoarea presiunii atmosferice, fie ca element de protecþie

pentru subansamble ce íßi modificá lungimea, se folosesc
gofreuri cu unghi α <0. Cänd tubul gofrat este supus
presiunilor mai mici decät valoarea presiunii atmosferice
(depresiuni), se vor folosi gofreuri cu α <0. Ín cazul ín
care tubul gofrat este supus unor solicitári repetate
a. pt. compresiune; b. pt. íntindere
(oboselii) sub sarciná variabilá, care íßi schimbá sensul de
Fig. 2.17. Forma gofreurilor ín funcþie de acþiune, se executá gofreuri cu flancuri paralele (α=0).
solicitárile asupra tubului
Limitele de functionare ale tuburilor gofrate sunt:
1 - la íntindere, päná cänd tubul devine cilindric, deci
päná cänd gofreurile dispar;
2 - la compresiune, päná cänd gofreurile se suprapun
3 unul peste altul, la limita fizicá a atingerii lor.
Dacá existá pericolul unor suprasarcini, pentru a nu se
4 deteriora tubul, indiferent de profilul gofreului, se vor folosi inele
exterioare de siguranþá. Ín fig. 2.18 este prezentat un silfon, ale
cárui elemente sunt: 1-tub cu gofreuri; 2-centru rigid mobil; 3-
inele distanþiere (opþionale); 4-centru rigid fix, cu posibilitate de
cuplare la alte elemente.
Ín acest caz, al folosirii tubului gofrat ca element sensibil
(silfon), el este prevázut cu un capát liber, cel ínchis, respectiv
Fig. 2.18. Schema constructivá a unui silfon avänd celálalt capát, cel deschis, fixat de celelalte subansamble
din cadrul aparatului de másurá; capátul deschis este prevázut cu
un subansamblu specific de cuplare (ex un ßtuþ) pe unde se va introduce presiunea fluidului
(lichidului) de másurat.
Din punct de vedere funcþional, silfonul poate fi considerat ca un tren de capsule. Ságeata
capátului liber este pozitivá, dacá presiunea introdusá ín silfon este mai mare decät cea din
exteriorul silfonului (respectiv diferenþa de presiune p − pa este pozitivá), respectiv ságeata este
negativá dacá presiunea introdusá ín silfon este mai micá decät cea din exteriorul silfonului
(respectiv diferenþa de presiune p − pa este negativá, numitá ßi depresiune).

14
 w0

w0 =f(Δp)
w0=f(p)

p
(Δp)
I II III

Fig. 2.19. Caracteristica ságeatá-presiune a unui silfon

Ín reprezentarea graficá din fig. 2.19 este prezentatá caracteristica unui silfon, care este o
curbá simetricá faþá de origine, aßa cum solicitárile pot fi pozitive sau negative. Pe aceastá curbá
exista trei domenii, dupá cum urmeazá:
- ín domeniile I ßi III caracteristica este neliniará, pentru cá este vorba de zona
presiunilor (sau diferenþelor de presiuni) mari ín valoare absolutá, silfonul
comportändu-se la limita de stabilitate. La valori foarte mari, ságeata nu se mai
modificá, atingändu-se limitele practice anterior menþionate (íntinderea
extremá/compresiunea extremá);
- ín domeniul II, care este cvasiliniar, silfonul se comportá ca un tren de capsule
ínseriate. Ín aceastá situaþie, ságeata silfonului este
w = kp , sau w = kΔp , respectiv w = kP ,
unde p este presiunea aplicatá ( Δp − diferenþa de presiune aplicatá), sau P –
sarcina concentratá aplicatá silfonului, iar k este coeficientul de proporþionalitate.
De obicei, expresia lui k este diferitá, ín funcþie de mai mulþi factori (geometrie,
formá, material etc), avänd diverse forme, ca de exemplu
1− μ
k= ,
h0 ⋅E

unde μ este coeficientul lui Poisson, E - modulul de elasticitate al materialului

tubului gofrat (silfonului), iar h0 − grosimea peretelui tubului. Aceastá formulá
este valabilá pentru cazul ín care α=0. Ín cazul ín care α≠0, atunci se poate folosi
formula
n
k= ,
A0 + αA1 + α 2 A2 + ...
unde n este numárul de gofreuri, A − coeficienþi experimentali ce se regásesc ín
tabele, fiind ín funcþie de construcþia silfonului.
Dacá grosimea sa este suficient de micá, silfonul poate fi ínlocuit, ín anumite domenii de
funcþionare, cu capsule sau cu ansamble capsulá + membraná.
Materiale pentru silfoane
Materialele din care sunt fabricate tuburile gofrate, ín general, silfoanele, ín particular, sunt
foarte diferite, íntrucät trebuie sá þiná cont de mai multe aspecte constructive ßi funcþionale, care le
pot face sau nu adecvate scopului.
Pentru silfoane se folosesc, ín general, materiale metalice (de obicei de acelaßi fel cu cele

15
utilizate pentru membrane ßi capsule):
a) bronzuri, cum ar fi bronzul cu beriliu (2% Be), pentru silfoane folosibile päná la 150 oC,
pentru cá, ín aceastá gamá, caracteristica este liniará, iar silfonul se comportá stabil, iar
presiunea este limitatá la maxim 50 bari. Temperatura de utilizare poate fi extinsá päná
la 200 oC, dacá se acceptá erori de 2,5÷3%;
b) foiþá de nichel, pentru silfoane foarte mici (miniaturale), care pot suporta presiuni de
päna la 15 bari ßi temperaturi sub 200 oC. Pentru astfel de silfoane se impun limite
minime ale dimensiunilor, respectiv diametrul interior minim Di =2,5 mm, iar grosimea
minimá a foiþei din care este construit silfonul h0 =25 μm;
c) alame (aliaje Cu-Zn), aßa cum sunt alamele de tip tombac (CuZn20), pentru silfoane de
diametre D> 6 mm, dar limita de presiune poate fi extinsá päná la 50 atm, la temperaturi
de päná la 200 oC;
d) oþeluri aliate- utilizate pe scará mai redusá, ca urmare a costului ridicat al materialului ßi
al producerii. Se folosesc pentru silfoane care funcþioneazá ín medii agresive, dar gama
de utilizári este mai largá (fiind extinsá la temperaturi de päná la 400 oC, respectiv
presiuni de päná la 400 bari). Diametrul interior minim pentru astfel de silfoane este Di
=5 mm.
Ín aviaþie se utilizeazá ca elemente sensibile ín aparatele de bord, dar totodatá se folosesc ßi
ín alte instalaþii, cum ar fi cele de automatizare. Mai rar se folosesc ca elemente amortizoare, sau se
folosesc sub formá de burdufuri de cauciuc, cu rol de protecþie.
Tuburile gofrate se fabricá prin procedee neconvenþionale de deformare.

2.4. ARCURI MANOMETRICE

Arcurile manometrice (cunoscute ßi ca arcuri de presiune, sau tuburi Bourdon) sunt
elemente sensibile de diverse forme, care, din punct de vedere constructiv, sunt de fapt tuburi
ínchise la un capát (capátul liber), celálalt capát fiind íncastrat ßi deschis, pe aici introducändu-se ín
tub fluidul de lucru a cárui presiune trebuie másuratá.
Arcurile manometrice se folosesc pentru másurarea presiunii gazelor ßi lichidelor,
acoperind o gamá largá de valori ale presiunii (de ordinul zecilor de bari).
Ín funcþie de márimea presiunii ce trebuie másuratá, existá o multitudine de variante
constructive de arcuri manometrice, variante care diferá íntre ele prin geometrie, prin materialul
tubului sau prin grosimea peretelui tubului. Aceste variante constructive sunt:
a) arc manometric de forma unui arc de cerc, aßa cum este prezentat ín fig. 2.20.a, unde 1-
capát fix, íncastrat, prevázut cu ßtuþ de cuplare (alimentare); 2-tub ín formá de arc de cerc;
3-capát mobil (liber). Arcurile manometrice de aceastá formá sunt adevaratele tuburi
Bourdon, de la ele pornind generalizarea denumirii. Arcul de cerc are deschiderea

w (wx,wy,wz)

R w (wx,wy)
γ wy w 3 3

wx 2 2
3 1 1
2
1

a) b) c)
Fig. 2.20. Tipuri de arcuri de presiune (arcuri manometrice)
unghiului la centru de 200o ‘ 270o. Deplasarea capátului liber (ságeata arcului) este relativ

16
 micá, avänd douá componente, pe cele douá direcþii, x ßi y, respectiv wx , w y . Totußi,
componenta pe axa y este foarte micá, de aceea ságeata arcului, definitá ca
2 2
w = wx + w y , respectiv w = wx + wy , sá fie aproximatá cu componenta sa pe axa x
(w ≈ wx ) ;
b) arc manometric elicoidal, care seamáná cu arcurile mecanice (resorturile) obißnuite,
prezentat ín fig. 2.20.b, unde 1-capát fix, íncastrat, prevázut cu ßtuþ de cuplare (alimentare);
2-tub ín formá de arc elicoidal; 3-capát mobil pe 3 direcþii. Ságeata arcului are componente
pe toate cele trei axe w = w(wx , w y , wz ) , w =
r r 2 2 2
wx + wy + wz . Acest arc manometric
este folosit pentru másurarea presiunii de lichid.
c) arc manometric spiral (v. fig.2.20.c, unde 1-capát fix, íncastrat, prevázut cu ßtuþ de cuplare
(alimentare); 2-tub de formá spiralá; 3-capát mobil pe 2 direcþii);
d) arc manometric sinusoidal (ín formá de „S”) poate fi utilizat ín varianta S simplu (v. fig.
2.21), dar ßi S multiplicat (se obþine prin ínserierea mai multor tuburi S simple). Ínserierea
are ca scop márirea deformaþiei (deplasárii capátului liber).
Ín general, capátul liber al arcului manometric, cel care íßi schimba poziþia, este legat de un
mecanism amplificator (mecanism capabil sá amplifice deplasarea redusá a capátului acestui arc),
pentru a putea fi folositá ín mod util ín calitate de márime prelucrabilá ín cadrul aparatului de
másurá.
Capátul deschis al tubului este legat de carcasa aparatului, de obicei printr-o íncastrare rigidá.
Pe acest capát liber este montatá priza de presiune, ín fapt legátura la care se poate cupla conducta
de alimentare cu presiune de fluid de la elementul de másurat.
Din punct de vedere practic, cele mai ráspändite sunt tuburile Bourdon, sub formá de arc de
cerc de 270 o ßi sunt folosite pentru o gamá foarte largá de presiuni (de la depresiuni de ordinul mm
col Hg , pentru vacuumetre, päná la pentru presiuni ridicate, ín jurul valorii de 1500 bari. Tuburile
elicoidale sau cele spirale sunt mai greu de realizat din punct de vedere tehnologic ßi de aceea se
utilizeazá mai rar ín aparatura pentru aviaþie. Se folosesc pentru aparate de másurá de precizie dar
se pot folosi ßi pentru aparate de másurá de presiune micá (päná la 5 bari).
Tuburile Bourdon folosite ín aviaþie au dimensiuni reduse, pentru cá, ín general, aparatura de
másurá de la bordul aeronavelor (aparatura ambarcatá) trebuie sá aibá dimensiuni reduse. Ín aceste
condiþii, ságeata capátului liber este micá, de aceea aparatura de másurá trebuie sá aibá
amplificatori de deplasare. Existá ßi unele variante constructive de tip arc rásucit”, la care arcul
(tubul manometric) propriu-zis este rásucit ín jurul propriei sale axe.
Din punct de vedere al secþiunii transversale tuburile pentru arcuri manometrice pot avea
diverse forme, aßa cum aratá fig. 2.22:
- a) ovale;
- b) plan- ovale;
- c) semi-ovale;
- d) circulare;
- e) cu profil alungit;
- f) cu profil special, cu pereþi großi.

2 3 c)
wx a)
1 d)
wy w
b) e) f)
Fig. 2.21. Arc de presiune sinusoidal Fig. 2.22. Forma secþiunii tuburilor arcurilor manometrice

17
 Materiale pentru arcuri de presiune
Materialele pentru tuburile de presiune ale arcurilor manometrice sau tuburilor Bourdon se
aleg ín funcþie de soluþia constructivá a arcului manometric, de geometria acestuia, dar ßi de ecartul
de presiuni care trebuie másurat. Se pot folosi urmátoarele categorii de materiale:
a) bronzuri: CuSn, CuSn4, CuSn6, CuSn8, sau bronzuri cu zinc CuSnZn4;
b) alame: CuZn15, CuZn20, CuZn37;
c) oþeluri inoxidabile sau ínalt aliate, folosite pentru medii corozive ßi pentru presiuni mari;
d) tablá subþire de nichel, tot pentru medii corozive ßi pentru presiuni mari.
Din punct de vedere tehnologic, arcurile manometrice se executá prin:
- extruziune sau tragere la rece, profilele obþinute putänd avea direct un capát ínchis. Dacá
se doreßte o cuplare cu alt element, se sudeazá sau se lipeßte (prin alámire) atät capátul
liber, cät ßi cel íncastrat, cu elementele corespunzátoare din componenþa aparatului de
másurá.
- lipire sau sudare, urmatá de índoire, pentru obþinerea formei ßi a asamblárii cu restul
elementelor, conform celor prezentate anterior.
Caracteristica unui arc manometric este liniará, deoarece capátul liber se deplaseazá liniar.
Uzual, ságeata unui tub Bourdon depinde de unghiul la centru γ, de modulul de elasticitate al
materialului E ßi de coeficientul lui Poisson μ , adicá w = w (γ , E , μ ) . Totodatá, variaþia unghiului la
centru Δγ pentru un tub Bourdon este ín funcþie de geometria tubului
Δγ = f (b, h, R ) ,
unde b este dimensiunea transversalá a tubului de presiune; h − grosimea peretelui tubului; R − raza
de curburá a arcului manometric. Uzual, geometria arcului este realizatá astfel íncät h/b<0,6 ßi
b<<R.
Δγ
Se pot stabili relaþii de forma = f (b, h, R, E , μ , p ) .
γ
Ín aviaþie, tuburile Bourdon se folosesc, ín general, ín manometre pneumatice sau hidraulice
ßi nu se folosesc ín aparate de bord baro-altimetrice.

2.5. ARCURI BIMETALICE

Elementele sensibile bimetalice (arcurile bimetalice) sunt alcátuite, din punct de vedere
constructiv, din douá lamele metalice confecþionate din materiale diferite, suprapuse ßi ímbinate
nedemontabil ( prin lipire, sudare sau nituire), aßa cum se prezintá ín fig. 2.23.
A (αA) -element activ
(αA>αB)

B (αB) -element pasiv

l
h
w

Fig. 2.23. Arc bimetalic lamelar simplu

Cele douá materiale au coeficienþii de dilatare diferiþi, astfel íncät, atunci cänd ansamblul
este supus unei variaþii de temperaturá, dilatárile sau contractárile celor douá lamele vor fi diferite
ca valoare. Ín acest fel, rezultá íncovoierea ansamblului, datoratá diferenþei de dilataþie, materialul
cu coeficient de dilataþie mai mare (α A ) fiind pe partea convexá (elementul activ), iar celálalt, cu
coeficient de dilataþie mai mic (α B ,α B < α A ) ,pe partea concavá (elementul pasiv).
Ságeata arcului bimetalic, notatá cu w, este dependentá de geometria lamelei ßi de
proprietáþile materialelor componente ale lamelei:

18
 3 l2
w= (α A − α B )ΔT ,
4 h
unde l este lungimea lamelei, h − grosimea lamelei, α A , α B − coeficienþii de dilatare liniará ai celor
douá materiale, iar ΔT = T − T0 este diferenþa de temperaturá dintre temperatura T0 la care arcul
este nedeformat ßi temperatura curentá T , la care se face determinarea.
Materialele utilizate pentru arcuri bimetalice se aleg þinändu-se cont de:
- coeficientul de dilatare;
- conditiile concrete, efective, de lucru ale elementului sensibil.
Cuplurile de materiale sunt foarte diverse, aßa cum sunt prezentate mai jos, primul material
fiind metalul elementului activ, cel de-al doilea fiind metalul elementului pasiv:
a) oþel-Ir-Ni (iridiu-nichel) / invar (aliaj Ni+Co+Fe). Aceste bimetale sunt folosite pentru
termoíntrerupátoare sau termometre cu bimetal, utilizabile pentru un domeniu de
temperaturá cuprins íntre 60 oC ßi 200 oC. La temperaturi peste 225 oC se poate produce
ruperea sau deteriorarea elementului sensibil, ca urmare a dilatárii ßi curbárii excesive;
b) oþel-Mo-Ni / invar, utilizabile ín intervalul de temperaturi 60o÷200 oC, domeniul de
temperaturi cel mai utilizat fiind 50o ÷120 oC;
c) monel (Ni+Co+procente mici de Mn, Fe, Cu) / invar, utilizabile íntr-un interval de
temperaturi mai larg, 60o÷300 oC;
d) monel / oþel aliat, limitele de temperaturá fiind aceleaßi, 60o ÷300 oC.
e) otel-Mo-Ni (molibden-nichel) sau otel-Cr-Ni (crom-nichel) / oþel aliat, utilizabile íntre
limitele de temperaturá 100o÷375o C.
Din punct de vedere constructiv, arcurile lamelá bimetalicá element de contact
bimetalice pot fi (v. fig. 2.24):
a) arcuri cu lamele drepte, sunt simple din a)
punct de vedere constructiv. Ele se
íncálzesc ßi se curbeazá treptat, cursa b)
capátului liber fiind de ordinul
milimetrilor, forþa transmisá fiind de
ordinul zecimilor de Newton;
b) arcuri bimetalice ín formá de “U” , sunt
obþinute prin ßtanþare, ambele capete fiind
íncastrate ßi sunt de aceeaßi parte, dar
departate unul de altul. Se folosesc pentru
relee de supracurent ín circuitele
c) x w

electrice; w x y w w
c) arcuri bimetalice curbe, au formá curbá w w
R

ín spatiu, fiind ín formá de U” cu braþe

inegale sau egale. Se folosesc, de
exemplu, ca elemente de siguranþá pentru
arzátoare sau ca elemente de siguranþá R
pentru camere de ardere (ín cazul stingerii
flácárii, arcul comandá íntreruperea
alimentárii cu combustibil). Aceste arcuri
acþioneazá similar cu tuburile Bourdon, w
ságeata fiind dezvoltatá ín douá plane, de
d) x

y w w
aceea trebuie þinut cont ín poziþionarea
elementului sensibil ín ansamblul
agregatului asistat. e) f)
d) arcuri bimetalice ondulate. Se numesc
aßa datoritá formei, adicá lamela care Fig. 2.24. Tipuri de arcuri bimetalice
constituie arcul a suferit o prelucrare de
19
 ondulare, astfel íncät sá capete un aspect sinusoidal. Prin ondulaþii se obþine un efect de
regularizare a deformárilor, pentru cá dispar componentele nedorite (de exemplu cele
laterale). Grosimea lamelei este diferitá de la un arc la altul. Lamelele groase se folosesc
pentru arcuri cu deformári mici, dar care transmit forþe elastice mari, iar lamelele subþiri se
folosesc pentru deformári mari, dar forþe transmise mici. Lamelele ondulate groase se mai
folosesc ín locul arcurilor bimetalice plane, pentru cá deformárile ßi forþele transmise sunt
comparabile cu ale acestora.
Se mai folosesc ßi alte tipuri de arcuri bimetalice de forme diverse, cum ar fi:
- arcuri tip rondele perforate, ce se asambleazá faþá ín faþá;
- arcuri bimetalice spirale (v. fig. 2.24.e);
- arcuri bimetalice elicoidale (avänd formá spiralá ín spaþiu, v. fig. 2.24.f).
Aceste trei tipuri, dar ín special ultimele douá prezintá deformári mari, respectiv deplasári
mari ale capetelor lor libere, se folosesc fie ca indicatoare ín termometre cu bandá íngustá (cum este
cazul termometrelor uzuale, ín gama de temperaturi -30o ÷45o) sau se mai folosesc pentru
limitatoare de temperaturá ori de presiune (de exemplu, la motoarele termice). Ín instalaþiile terestre
mai pot fi folosite la arzátoare (cu combustibil gazos sau lichid) ca senzori de flacárá.

20
 3
MECANISME §I SISTEME DE ANTRENARE §I
CUPLARE (CUPLAJE)

3.1. GENERALITÁÞI. ROL FUNCÞIONAL, CLASIFICARE

Ín general aceste tipuri de mecanisme se mai numesc ßi cuplaje ßi reprezintá subansamble de
legaturá dintre douá elemente ale unui ansamblu, unul fiind conducátor, iar altul condus.
Cele douá subansamble sunt:
- 2 arbori diferiþi;
- 2 tronsoane ale aceluiaßi arbore;
- un arbore ßi un alt organ de maßiná (roatá sau manivelá).
Legátura realizatá cu ajutorul cuplajelor poate fi:
a) permanentá - dacá se desface doar prin demontarea cuplajului;
b) nepermanentá (intermitentá) - dacá se realizeazá ín timpul funcþionárii, ín mod voit.
Clasificarea cuplajelor poate fi fácutá astfel:
1. cuplaje permanente:
a) permanente fixe: - cu manßon;
- cu flanße;
- cu pláci dinþate;
b) permanente mobile - cu elemente intermediare: - rigide;
- elastice;
2. cuplaje intermitente (ambreiaje):
a) ambreiaje comandate (desfacerea se face comandat, de cátre un operator):
-fárá rotire relativá (rigide);
- cu rotire relativá, care, ín funcþie de modul de acþiune, pot fi:
- cu fricþiune;
- magnetice sau electromagnetice;
- hidraulice;
b) ambreiaje automate, la care legátura se desface sau se realizeazá de la sine, atunci cänd
se atinge valoarea de prag a unui parametru. Acestea sunt cunoscute ßi ca limitatoare
(de turaþie, de sarciná sau de cursá liberá).
Din punct de vedere al calculului unui astfel de cuplaj, elementul de calcul esenþial ce
intervine este momentul teoretic sau nominal (momentul de calcul). Acesta reprezintá o márime de
tip cuplu sau moment, proporþionalá cu momentul de torsiune util M tu :
M t = k .M tu ,
unde M t este momentul teoretic, de calcul, iar k - constantá de proporþionalitate, numitá ßi
coeficient de serviciu, ce þine cont de condiþiile concrete de funcþionare, respectiv de tipul ßi de

21
importanþa cuplajului.

3.2. CUPLAJE PERMANENTE FIXE

Ín mecanismele pentru echipamentele de bord se folosesc cuplajele cu flanße ßi cuplajele cu
manßon, acestea din urmá fiind cele mai ráspändite. Cum solicitárile ín aparatura de mecanicá finá
nu sunt prea mari, se preferá un cuplaj cu manßon ce se realizeazá simplu ßi care este foarte fiabil.

3.2.1. CUPLAJE FIXE CU MAN§ON

Aceste tipuri de cuplaje sunt destinate transmiterii mißcárii de rotaþie caracterizate de
cupluri utile (momente de torsiune) de intensitate medie ßi micá. Din punct de vedere constructiv,
arborele condus ßi arborele conducátor sunt coaxiali, montaþi cap la cap, iar legátura dintre ei se
realizeazá printr-un manßon.
Manßoanele pot fi:
a) monobloc;
b) din douá bucáþi;
Ín fig. 3.1 este reprezentat un cuplaj cu manßon monobloc. Cei doi arbori (1) ßi (2) pot fi
lipiþi unul de altul, dar íntre ei poate exista ßi un anumit spaþiu, pentru a se evita zgomotele ce ar
putea apárea ín timpul angrenárii. Acest spaþiu poate sá conþiná o garniturá-tampon (5), care sá
previná tendinþele de apropiere ale capetelor arborilor ßi sá evite zgomotele.
Ín cazul arborilor de dimensiuni
1 3 5 4 2 6 7 8
transversale mici, la care momentul de
torsiune util este ßi el mic, manßonul poate
fi montat cu strängere pe capetele arborilor,
transmiterea mißcárii realizändu-se prin
frecare; uneori se folosesc ßi manßoane
elastice, metalice sau nemetalice (v. fig.
3.2). Ambele variante prezintá dezavantajul
Fig. 3.1. Cuplaj cu manßon monobloc limitárii puterii transmise, dar ín acelaßi
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3-manßon; 4-ßtift; 5- timp au ßi avantajul cá, ín cazul blocárii
garniturá; 6-ßtift cilindric; 7-ßtift tonconic; 8-ßtift crestat) elementului (elementelor) condus(e), apare
posibilitatea patinárii ßi se evitá distrugerea atät a cuplajului, cät ßi a arborilor.
Ín cazul puterilor ßi momentelor de torsiune medii ßi mari, manßoanele monobloc se
asambleazá cu ajutorul unor elemente constructive speciale. Elementele de asamblare pot fi, aßa
cum se observá ín fig. 3.1:
a) ßtifturi de formá diversá, cum ar fi - ßtifturi cilindrice (6), cilindrice crestate (8);
- ßtifturi tronconice (7);
b) ßuruburi, care fie se siguranþeazá cu piuliþe (ßurubul iese din manßon ßi se stränge
piuliþa pe capátul ießit), fie este practicat un filet interior ín arbori, iar ßurubul se
ínfileteazá ín respectivele orificii.
§tifturile sau ßuruburile sigileazá ansamblul” ímpotriva patinárii, ele fiind cele care
suportá integral efectul transmiterii efortului unitar de torsiune. Solicitárile la care sunt supuse
elementele de asamblare sunt de douá feluri, ßi anume: solicitári de forfecare (care apar ín planul de
1 3 2 separaþie íntre arbore ßi manßon), respectiv solicitári de
strivire (care apar pe porþiunea din interiorul manßonului,
la suprafaþa de contact íntre ßtift ßi orificiul din manßon).
Ín cazul utilizárii ßuruburilor cu filet ín interiorul
arborelui, este necesar ca forþa de strängere a acestora sá
fie suficient de mare, pentru ca forþa de frecare din planul
Fig. 3.2. Cuplaj cu manßon monobloc de separaþie sá nu genereze eforturi care sá distrugá
elastic (1-arbore conducátor; 2-arbore ansamblul.
condus; 3-manßon)
22
 Aceste tipuri de cuplaje cu manßon monobloc
sunt simple din punct de vedere constructiv ßi sunt 1 5 3 4 2
foarte fiabile.
Un alt tip de culpaj cu manßon monobloc este
cel la care manßonul ßi arborii sunt prevázuþi cu
canale de paná, iar asamblarea se realizeazá cu
ajutorul unor pene, aßa cum este reprezentat ín fig.
3.3. Penele (4) realizeazá cuplarea dintre arbore ßi
manßon. Ele sunt montate forþat, cu strängere,
Fig. 3.3. Cuplaj cu manßon monobloc ßi pene
transmiterea momentului de torsiune fácändu-se prin (1-arbore conducátor; 2-arbore condus;
intermediul lor. Arborele motor acþioneazá asupra 3-manßon; 4-pene; 5-garniturá)
penei sale, care antreneazá manßonul (3), acesta
acþioneazá asupra penei (4) a arborelui condus, care , la rändul sáu, transmite mißcarea acestui
arbore (2).
Uneori se mai poate íntälni situaþia ín care pana de pe arborele conducátor este fixatá cu
ßuruburi pe corpul arborelui (1), iar pana de pe arborele condus se fixeazá cu strängere, forþat, ín
canalul de paná format de arborele (2) ßi manßonul (3).
Manßonul poate fi alcátuit ßi din douá bucáþi, adicá din douá semimanßoane cuplate íntre
ele prin ßuruburi care nu strábat corpurile arborilor, aßa cum rezultá din fig. 3.4.
1 3/ 3// 4 2 3/ 4 3//
A A-A

A
Fig. 3.4. Cuplaj cu manßon din douá bucáþi
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3/, 3//-semimanßoane; 4-ßuruburi)

Semimanßoanele (3/) ßi (3//) sunt fixate pe capetele arborilor (1) ßi (2) prin strängere cu
ajutorul ßuruburilor (4) (eventual cele douá semimanßoane pot fi siguranþate cu pene ímpotriva
patinárii). Transmiterea momentelor de torsiune íntre arbori se face datoritá forþei de frecare dintre
semimanßoane ßi arbori. Forþa de strängere a ßuruburilor (4) trebuie sá fie suficient de mare pentru a
ímpiedica rotirea relativá dintre cei doi arbori, astfel íncät mißcarea de rotaþie sá se transmitá de la
arborele conducátor (1) la arborele condus (2).

3.2.2. CUPLAJE FIXE CU FLAN§E

Ín cazul acestui tip de cuplaj, elementele de legáturá dintre arbori sunt douá flanße, asamblate
cu ßuruburi. Flanßele cuplajului sunt, ín general, solidare cu capetele arborilor conducátor ßi condus
(v. fig. 3.5), dar pot exista ßi situaþii ín care asamblarea arbore-flanßá sá fie demontabilá (v. fig.
3.6).
Cuplarea celor doi arbori este de tip faþá ín faþá”. O mare importanþá o are asigurarea
coaxialitáþii celor doi arbori ßi de aceea arborele conducátor poate fi prevázut cu o proeminenþá iar
arborele condus are un orificiu complementar proeminenþei. Cuplarea celor douá flanße (3/) ßi (3//)
se face cu ajutorul ßuruburilor.
Existá douá variante constructive de cuplaje cu flanßá:
a) asamblate prin ßuruburi montate cu joc, aßa cum este reprezentat ín fig. 3.5. Ín acest
caz, obligatoriu trebuie sá existe o piesá intermediará (7) íntre flanßele asamblárii,

23
 2 6 4 1 3/ 5 6 7 4 3// 2
A-A

Fig. 3.5. Cuplaj cu flanße solidare cu arborii, cu transmitere prin fricþiune

(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3/, 3//-flanße solidare cu arborii; 4-ßuruburi; 5-piuliþá;
6-ßaibá; 7-piesá intermediará din material de fricþiune)

1 8 3/ 5 6 7 4 8 3// 2

Fig. 3.6. Cuplaj cu flanße fixate pe arbori cu

ßuruburi (ßtifturi filetate)
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3/, 3//-flanße;
4-ßuruburi; 5-piuliþá; 6-ßaibá; 7-piesá intermediará
din material de fricþiune; 8-ßurub fixare flanßá)

2 6 4 1 3/ 5 6 4 3// 2
A-A

A
7

Fig. 3.7. Cuplaj cu flanße solidare cu arborii ßi transmisie prin tijele suruburilor
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3/, 3//-flanße solidare cu arborii; 4-ßuruburi cu tijá,
fixate cu stríngere; 5-piuliþá; 6-ßaibá; 7-element de centrare)

piesá confecþionatá dintr-un material de fricþiune, care sá faciliteze dezvoltarea forþei

24
 de frecare necesare transmiterii mißcárii. Astfel, ßuruburile (4) vor asigura strängerea
flanßelor, iar transmiterea momentului de torsiune se va face prin frecare íntre flanßa
(3/) ßi piesa de fricþiune (7), respectiv piesa de fricþiune ßi flanßa (3//). Strängerea
ßuruburilor trebuie sá asigure forþa de frecare necesará transmiterii mißcárii, fárá
tendinþa patinárii.
O variantá constructiv-funcþionalá similará, dar avänd flanße demontabile,
este prezentatá ín fig. 3.6. Calculul unui astfel de cuplaj, cu transmitere prin frecare,
se face pornind de la necesitatea ca forþa de stríngere a unui ßurub sá asigure forþa de
frecare necesará generárii unui moment (cuplu) de rotaþie capabil sá ínvingá
momentul (cuplul) de rotaþie rezistent, pentru a transmite mißcarea. Momentul
(cuplul) rezistent se determiná pornindu-se de la momentul de torsiune (cuplul) util,
prin estimarea corespunzátoare a coeficientului de serviciu ín funcþie de tipul, de
construcþia ßi de gradul de importanþá al cuplajului. Se considerá prin ipotezá, de
asemenea, cá solicitárile se ímpart ín mod egal pe numárul de ßuruburi ale cuplajului;
b) asamblate prin ßuruburi montate cu strängere, ajustat, aßa cum este reprezentat ín
fig.3.7, adicá tija ßuruburilor ßi orificiile de montaj din interiorul flanßelor (3/) ßi (3//)
formeazá ajustaje. Ín acest caz, forþa, respectiv efortul unitar de torsiune, sunt
transmise de cátre ßuruburi, adicá efortul este preluat ín íntregime de tijele acestora,
piesa intermediará din material de fricþiune putänd fi absentá. Tijele sunt solicitate la
forfecare (ín planul de separaþie dintre cele douá flanße), respectiv la strivire (pe
suprafaþa lateralá, ín zona de contact cu orificiul de montaj de pe flanßá, pe lungimea
de contact). Pentru asigurarea centrárii, se foloseßte o proeminenþá (7) a arborelui
conducátor, pe arborele condus fiind practicatá o degajare complementará.
Alegerea numárului de ßuruburi se face ín concordanþá cu tipul asamblárii, adicá dacá este
cu joc sau cu strängere, cu diametrul flanßelor respectiv cu márimea momentului de torsiune ce
trebuie transmis. Acest tip de cuplaj se foloseßte pentru subansamble mari ßi pentru momente de
torsiune ridicate.

3.3. CUPLAJE PERMANENTE MOBILE

Existá mai multe tipuri de astfel de cuplaje, ce se numesc mobile pentru cá permit mici
deplasári relative de rotaþie sau axiale íntre cei doi arbori sau íntre cele douá piese care se
asambleazá.
Ín construcþiile uzuale de maßini ßi ín exploatarea curentá se utilizeazá urmátoarele tipuri de
cuplaje mobile: a) cu gheare;
b) cu piese intermediare (de tip Oldham);
c) de tip cardanic;
d) cu elemente intermediare elastice;

3.3.1. CUPLAJUL PERMANENT MOBIL CU GHEARE

Un cuplaj cu gheare este oarecum similar unui ambreiaj cu craboþi (v. paragr. 3.4.1.), prin
faptul cá mißcarea este transmisá prin intermediul unor subansamble de formá specificá. Un astfel
de cuplaj este reprezentat ín fig. 3.8.
Semicuplajele (3/) ßi (3//) pot culisa pe o micá porþiune, de lungime notatá cu j”, astfel
íncät angrenarea nu se face pe toatá lungimea ghearei a”, ci pe o porþiune mai micá a/”, unde
a/≅a – j.
Cele douá semicuplaje (3/) ßi (3//) pot fi realizate din aceeaßi bucatá (monobloc) cu arborii
(1) ßi (2), sau pot fi realizate separat ßi asamblate cu capetele arborilor printr-una din metodele
cunoscute. Se preferá, de obicei, a doua variantá, pentru ca, ín cazul deteriorárii ghearelor sau a
semicuplajelor, acestea sá poatá fi ínlocuite mai ußor. Fixarea flanßelor pe arbori se poate face cu
pene, ßtifturi, ßuruburi, elemente care se pot demonta ín cazul deteriorárii unui semicuplaj. Soluþia

25
 1 A 3//
3/ 2
3/ 3// 2
De A-A
j
a /

Di

A
Fig. 3.8. Cuplaj permanent mobil cu gheare
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3/, 3//-semicuplaje cu gheare, solidare cu arborii)
monobloc este mai greu de realizat din punct de vedere tehnologic.
Transmiterea momentelor de torsiune se face prin intermediul ghearelor ce sunt solicitate la
incovoiere (fiind considerate ca fiind bine íncastrate) ßi solicitate la strivire pe suprafaþa de contact
(suprafaþa S). Forþa tangenþialá ce revine unei gheare ( Ft1 ) este:
Mt
Ft1 = ,
Dm
i
2
unde M t este momentul de torsiune nominal, de calcul; i- numárul de gheare; Dm − diametrul
D + De
mediu, calculat cu formula Dm = i .
2
Dimensionarea ghearei se face pornind de la faptul cá ea trebuie sá reziste forþei de strivire,
respectiv forþei de íncovoiere.
Strivirea se face pe suprafaþa de contact dintre gheare, adicá pe suprafaþa S, dar márimea
efectivá a suprafeþei de contact este mai micá
D − Di
S str = a' ⋅ e ,
2
de unde efortul unitar (tensiunea) de strivire se calculeazá cu formula
F 2 Ft
σ str = t = 1 1
,
S str a ' ⋅ ( De − Di )
a cárui valoare trebuie sá fie mai micá decät valoarea admisibilá ( σ str ≤ (σ str )adm ).
Pentru solicitarea de íncovoiere, momentul incovoietor de calcul este M i , care se calculeazá
cu formula M i = Ft ⋅ a . Efortul unitar (tensiunea) de íncovoiere se calculeazá cu ajutorul valorii
1

momentului M i ßi a momentului de inerþie Wi , unde

1 D − Di 1 1 D + Di
Wi = bh 2 ; b = e ; h = π Dm = π e .
6 2 i 6 2
Ín aceste condiþii, efortul unitar de íncovoiere τ i este
Ft ⋅ a ⋅ i 2
τi = 1
,
1 ⎛ De − Di ⎞ 2 (De + Di )
2

⎜ ⎟π
6⎝ 2 ⎠ 4
care trebuie sá fie mai mic decät limita admisibilá τ i ≤ (τ i )adm
Cuplajul cu gheare este supus ßocului de pornire ßi, dacá jocurile apárute ín funcþionare sunt
prea mari, pot apárea ßi zgomote caracteristice ín funcþionare.

26
3.3.2. CUPLAJUL OLDHAM
Cuplajul Oldham este un cuplaj permanent mobil cu element intermediar, íntre cele douá
semicuplaje (montate sau fácänd parte din cei doi arbori) interpunändu-se o piesá intermediará de
formá specificá (al cárei profil este complementar fiecáruia dintre profilele celor douá semiculpaje).
Ín fig. 3.9. este reprezentat un astfel de cuplaj, avínd douá semicuplaje (3/) ßi (3//) profilate ßi o piesá
intermediará (4) profilatá pe suprafeþele frontale ín mod complementar fiecárei suprafeþe frontale a

1 3/ 4 3// 2

Fig. 3.9. Cuplaj permanent mobil de tip OLDHAM

(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3/, 3//-semicuplaje cu elemente
de antrenare, solidare cu arborii; 4- piesá intermediará de antrenare)

semicuplajului cu care vine ín contact.

Piesa intermediará poate fi:
- cilindricá;
- prismaticá;
- cu caneluri, bolþuri;
- de formá combinatá.
Este important ca aceastá piesá sá se cupleze perfect cu semicuplajele (3/) ßi (3//), astfel íncät
sá poatá realiza transmiterea momentelor de torsiune de la arborele conducátor (1) la arborele
condus (2).
Aceste cuplaje permit miscári mici pe direcþia axialá, dar uneori pot prelua ßi mici dezaxári
δ (decalári ín spaþiu ale axelor celor doi arbori), ca ßi mici unghiuri α íntre axele arborilor. Ín
aceste cazuri funcþionarea nu este cea corectá ßi este ínsoþitá de zgomote caracteristice, iar uzura
piesei intermediare este mai accentuatá.

3.3.3. CUPLAJUL CARDANIC

Cuplajul cardanic este un cuplaj cu mobilitate unghiulará, pentru cá permite deplasarea
unghiulará a celor doi arbori, deci permite existenþa ín funcþionare a unui unghi íntre axele acestora.
Ín fig. 3.10.a. este reprezentat un astfel de cuplaj cardanic, schema sa fiind cea din fig. 3.10.b.
Dacá íntre cei doi arbori apare un unghi (v. fig. 3.10.c.), angrenarea nu mai este liná,
continuá, ci este pulsatorie. Unghiul α dintre axele arborilor poate avea valori de päná la 30O , dar ín
aplicaþiile uzuale nu se folosesc ínclinári de axe mai mari de 8 − 10 O .
Se considerá viteza de rotaþie a arborelui conducátor (1) ca fiind ϖ 1 , iar viteza de rotaþie a
arborelui condus (2) ϖ 2 . Se poate spune cá, din cauza unghiului α dintre axele arborilor, valoarea
vitezei ϖ 2 nu este constantá, ci pulsatorie, osciländ íntre douá extreme, o vitezá maximá (ϖ 2 )max ßi
(ϖ 2 )min , ín funcþie de poziþionarea celor douá semiarce ale cardanului. Aceste valori sunt:

27
 1 3/ 4 3// 2
3//

1 3/ 4 2

b)

ω2
ω1 α

a) c)
Fig. 3.10. Cuplajul cardanic
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3/, 3//-semicuplaje cu articulaþii, solidare cu arborii; 4- piesá intermediará de
antrenare=cruce cardanicá)

(ω ) min = ω
2 1
cos α , ω
(ω ) max = ω 1
. ⋅ ω2max
cos α ω1
2 1
ω2min
Cu cät α este mai mare, cu atät
diferenþa íntre (ϖ 2 )max ßi (ϖ 2 )min este mai
mare. Se poate defini un raport δ ce se
numeßte dezaxare, care se calculeazá cu
formula t
(ω ) − (ω2 )min
δ = 2 max , Fig. 3.11. Variaþia vitezei arborelui
(ω )2 med condus al cuplajului cardanic
de unde
⎡ (ω2 )max ⎤
⎢ − 1⎥ 1
(ω2 )max − (ω2 )min (ω2 )max − (ω2 )min ⎣ (ω2 )min ⎦ cos 2 α − 1 2(1 − cos 2 α ) 2 sin 2 α
δ = = =2 = = = .
(ω2 )med (ω2 )max + (ω2 )min (ω2 )max 1
+ 1 + cos 2 α 1 + cos 2 α
+1 1
2 (ω2 )min cos 2 α
2

1 (ω )
De obicei δ are valori mici. De exemplu, pentru α=5 rezultá δ ≅ ; 2 max
= 1,008 .
100 (ω )
2 min

Cele mai ráspändite cuplaje permit deplasári unghiulare de päná la 6 O .

3.3.4. CUPLAJE CU ELEMENTE INTERMEDIARE ELASTICE

La toate cuplajele, la ínceputul angrenárii se produce un salt de cuplu, de la valoarea zero (ín
stare de repaus) la valoarea nominalá (ín stare de funcþionare), creßtere care are loc cu vitezá mare
(avänd ín reprezentare graficá o pantá mare). Folosirea cuplajelor cu elemente intermediare elastice
íßi propune sá realizeze o ímbunátáþire a comportárii astfel íncät sá se realizeze o trecere mai liná
íntre valorile extreme, de la 0 la Mt.
Pentru realizarea acestor deziderate se folosesc elemente intermediare de tip elastic cum ar fi:
a) elemente metalice (arcuri, membrane metalice);
b) elemente nemetalice (bucße de cauciuc).

28
 1 3/ 5 6 7 4 3// 2

1 3/ 5 4 3// 2

Fig. 3.12. Cuplaj cu flanße solidare cu
arborii ßi elemente intermediare elastice
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3/, 3//-
flanße solidare cu arborii; 4-bolþuri; 5-elemente
elastice (arcuri))
8
7
Fig. 3.13. Cuplaj cu flanße solidare cu arborii ßi
elemente intermediare elastice
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3/, 3//-flanße
solidare cu arborii; 4-ßuruburi cu tijá; 5-piuliþá; 6-
ßaibá; 7-bucße elastice; 8-element de centrare)

Se produce o atenuare a ßocului de pornire, dar existá pericolul ca transmisia sá se facá

pulsatoriu, ín funcþie de calitáþile elastice ale pieselor intermediare. Trebuie alese elemente elastice
ce asigurá transmiterea liná, ín regim aperiodic.
Un exemplu ar fi cuplajul cu elemente elastice ín S (arcuri) (v. fig. 3.12), la care angrenarea
se face progresiv, abia dupá tensionarea elementelor elastice (5).
O altá variantá constructivá este cea care utilizeazá bucße de cauciuc (v. fig.3.13.). Aceastá
variantá este una similará cuplajului cu flanße cu ßuruburi montate cu strängere, ajustate. Ín aceastá
situaþie este permisá o micá mißcare relativá íntre flanße, atunci cänd se modificá momentul de
torsiune al arborelui conducátor. §ocul trecerii de la momentul de torsiune iniþial la cel final este
atenuat de bucßele de cauciuc(7) care ínvelesc tija ßurubului.

3.4. AMBREIAJE
Ambreiajele sunt cuplaje intermitente ßi, ín general, sunt de douá tipuri:
a) ambreiaje rigide;
b) ambreiaje ce permit o rotire relativá.
Ambreiajele rigide realizeazá transmiterea mißcárii prin contactul unor proeminenþe (dinþi).
La cuplare apar ßocuri, care pot conduce la suprasolicitári periculoase ale restului transmisiei, sau
chiar la deteriorarea celor douá semicuplaje. Din acest motiv, aceste tipuri de ambreiaje se
utilizeazá pentru transmisii caracterizate de diferenþe mici de vitezá íntre arborele motor ßi cel
condus.
13 4/ 5 4// 7 6 2
3.4.1. AMBREIAJE CU CRABOÞI
Acest tip de ambreiaj se caracterizeazá prin prezenþa
unor dinþi (craboþi) pe suprafaþa frontalá a semicuplajelor
(fig. 3.14.), craboþii fiind elementele de angrenare.
Ambreiajul este format din douá semicuplaje, ßi
anume: semicuplajul arborelui conducátor (4/), fixat pe
Fig. 3.14. Ambreiaj cu craboþi
arborele conducátor (1) prin intermediul unei bucße cu (1-arbore conducátor; 2-arbore condus;
strängere (3), respectiv semicuplajul mobil (4//), montat pe 3-bucßá intermediará; 4/-semicuplaj fix,
un sistem de caneluri de glisare pe arborele condus (2). 4//-semicuplaj mobil; 5-craboþi;
Elementul de comandá (acþionare) (7) comandá 6-caneluri; 7-sistem acþionare)

29
deplasarea semicuplajului (4//) prin culisare pe canelurile arborelui condus (2), päná cänd craboþii
(5) ai celor douá semicuplaje se íntrepátrund, moment ín care se produce angrenarea. Aceasta se
produce cu ßoc, cu atät mai puternic cu cät diferenþa de vitezá dintre semicuplaje este mai mare.
Rolul bucßei (3), montatá cu strängere pe arborele (1) ßi introdusá tot cu strängere ín locaßul
corespunzátor al semicuplajului fix (4/), este de a asigura protecþia arborilor ín cazul funcþionárii
defectuoase a ansamblului, ín sensul cá permite patinarea semicuplajului (4/) faþá de arborele (1)
atunci cänd semicuplajul condus, arborele condus, sau oricare alt subansamblu legat de acestea este
supus blocárii, sau este oprit accidental, iar arborele conducátor nu este íncá oprit.
Craboþii pot avea diverse forme ßi sunt amplasabili nu doar pe suprafaþa frontalá, ci ßi pe cea
lateralá a semicuplajelor, iar ín acest caz angrenarea se face interior-exterior. Se folosesc pentru
transmiterea momentelor de torsiune medii ßi mari, dar angrenarea trebuie fácutá la vitezá relativá
foarte micá, poate chiar ín repaus, pentru a se evita ßocurile care pot conduce la distrugerea
craboþilor.

3.4.2. AMBREIAJE CU FRICÞIUNE

Principiul de funcþionare al unor astfel de ambreiaje rezidá ín utilizarea momentului de
frecare, respectiv a forþei de frecare ce apare la contactul dintre douá semicuplaje apásate unul
contra celuilalt cu o anumitá forþá.
Ambreiajele cu fricþiune sunt foarte ráspändite ín construcþiile de maßini ßi ín construcþia
echipamentelor de antrenare, iar o soluþie constructiv-funcþionalá este prezentatá ín fig. 3.15.
Pe suprafaþa frontalá a semicuplajelor (3/) ßi (3//) este
1 3 / 4 3 //
6 5 2 depus material de fricþiune (piesele 4).
Dacá forþa de apásare este nulá, arborele conducátor (1)
se roteßte cu viteza unghiulara ϖ 1 , iar arborele condus (2)
rámäne ín repaus. Comandänd, cu ajutorul sistemului de
acþionare (6), creßterea progresivá a forþei de apásare normalá
F pe suprafaþa frontalá a semicuplajelor, apare progresiv o
forþá de frecare ín zona de contact a celor douá suprafeþe,
respectiv un moment de frecare. Atät timp cät momentul de
frecare este mai mic decät momentul de torsiune rezistent al
Fig. 3.15. Ambreiaj cu fricþiune
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; arborelui condus (2), acesta stá pe loc, nefiind antrenat. Cänd
3/-semicuplaj fix, 3 //-semicuplaj mobil; momentul de frecare a depáßit momentul de torsiune rezistent
4-material de fricþiune; 5-caneluri; al arborelui condus (2), acesta íncepe sá se mißte ßi, dupá un
6-sistem acþionare)
timp, numit timp de ambreiere, ϖ 1 si ϖ 2 devin egale. Cät timp
ϖ 2 < ϖ 1 se produce o patinare, adica o alunecare relativá a celor douá suprafeþe, ceea ce conduce
la uzura prin frecare a suprafeþei de contact (de ambreiere). Din aceste considerente, se urmáreßte
reducerea la minimum a timpului de ambreiere, pentru a se reduce uzura celor douá suprafeþe de
contact ale semicuplajelor.
Pentru ambreiajele cu frecare se impun anumite cerinþe, ßi anume:
a) ambreiere fara ßocuri;
b) contact cät mai uniform íntre suprafeþele de frecare;
c) sá se asigure o coaxialitate cät mai buná a celor douá semicuplaje ßi a celor doi
arbori, pentru ca ambreiajul sá realizeze o funcþionare silenþioasá, fárá vibraþii;
d) construcþie simplá, fiabilá ßi gabarit cät mai redus;
e) posibilitate de acþionare (cuplare/decuplare) rapidá ßi sigurá;
f) costuri de fabricaþie ßi de íntreþinere cät mai mici.
Esenþialá pentru funcþionarea unui astfel de ambreiaj este suprafaþa de frecare, care trebuie
fabricatá din materiale special adaptate funcþionárii. Pentru suprafaþa de frecare se folosesc
materiale de fricþiune, caracterizate de un coeficient de frecare ridicat, buná rezistenþá la uzurá, ußor
prelucrabile, capabile sá-ßi menþiná stabilitatea fizicá ßi chimicá un timp cät mai índelungat la

30
temperatura de funcþionare (uzual aceasta este de 300 ÷400 O C, dar existá ßi cazuri ín care se ating
1000 O C ).
Cele mai utilizate combinaþii de materiale de fricþiune sunt:
a) fontá / fontá;
b) oþel / oþel (combinaþie la care, ín spaþiul de fricþiune, se introduce substanþá de
ungere ín cantitáþi mici, pentru prevenirea gripajului);
c) combinaþii de materiale compozite de tip ferodou / fontá sau oþel;
d) carburi metalice.
Aceleaßi materiale se pot folosi ßi pentru fräne, coeficienþii de frecare obtinuþi avínd valori
ín gama 0,15÷0,75.

Alte soluþii constructive de ambreiaje cu fricþiune

1 3 5 4 2 1 3 5 4 2

Fig. 3.16.a. Ambreiaj cu contur ínchis Fig. 3.16.b. Ambreiaj multilamelar

(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3-flanßá fixá, (1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3-multidisc
solidará cu arborele 1; 4-disc de presiune, culisant fix, solidar cu arborele 1; 4-multidisc de presiune,
pe arborele 2; 5-material de fricþiune) culisant pe arborele 2; 5-material de fricþiune)

1 3 5 4 2 6
5
3 4
1 2

Fig. 3.16.c. Ambreiaj conic Fig. 3.16.d. Ambreiaj cilindric

(1-arbore conducátor; 2-arbore
condus; 3-flanßá fixá, solidará cu
arborele 1; 4-disc de presiune cu
suprafaþá lateralá conicá, culisant pe
arborele 2; 5-material de fricþiune)
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus;
3-flanßá solidará cu arborele 1;
4- flanßá solidará cu arborele 2;
5-material de fricþiune; 6-piesá de
presiune culisantá pe flanßa 4)

1 3/ 6 8 7 4 5 2 3//

Fig.16.e. Ambreiaj centrifugal cu maselote

(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3/, 3//-flanße solidare cu
arborii; 4-maselotá; 5-material de fricþiune depus pe suprafaþa
activá a maselotei; 6-ax de pivotare a maselotei, fixat pe flanßa
arborelui conducátor; 7-braþul maselotei; 8-element elastic-arc)

31
 A. ambreiaj cu contur ínchis – la care angrenarea se face íntre semicuplajul (4)-
mobil pe arborele condus (2) ßi semicuplajul (5)-fix, solidar cu arborele
conducátor (1), contactul fácändu-se íntre piesele de fricþiune (5).
B. ambreiaj multilamelar (multidisc)– format dintr-un multidisc de presiune (4)
solidar cu arborele condus (2) ßi un set de discuri complementare (3) solidare cu
arborele conducátor (1). Avantajul soluþiei constructive rezidá ín posibilitatea
reducerii dimensiunii transversale a ambreiajului, repartizänd forþa de frecare pe
mai multe discuri.
C. ambreiaj conic – íßi datoreazá denumirea faptului cá ambreierea se face pe o
suprafaþá lateralá conicá a celor douá semicuplaje (4) ßi (5);
D. ambreiaj cilindric – Bucßele (piesele de presiune) (6), prevázute pe suprafaþa lor
lateralá cu materiale de fricþiune (5), sunt dirijate pe direcþia radialá päná la
contactul cu semicuplajul (6), solidar cu arborele conducátor (1).
E. ambreiaj centrifugal – se produce ín mai multe variante constructive ßi ar putea
fi considerat chiar un limitator inferior sau superior de turaþie pentru un arbore.
Datoritá mißcárii de rotaþie a arborelui conducátor (1), forþa centrifugá ce
acþioneazá asupra maselotei (4) ínvinge forþa arcului (8) ßi apropie suprafaþa
activá a maselotei prevázutá cu piesa de fricþiune (5) de suprafaþa cilindricá de
fricþiune a flanßei (3//) a arborelui condus. La atingerea turaþiei limitá de
angrenare, ca urmare a contactului maselotá-flanßá se produce angrenarea ßi
antrenarea ín mißcare de rotaþie a arborelui condus.
Ambreiajele cu fricþiune sunt cele mai ráspändite ín construcþia de maßini dar ßi ín
construcþia echipamentelor de bord, acolo unde este cazul ca arborele condus sá nu fie acþionat ín
permanenþá, cänd agregatul cu care este cuplat nu este nevoie sá acþioneze.

3.4.3. AMBREIAJE HIDRODINAMICE

17 3 5 6 4 2 Sunt alcátuite din douá rotoare paletate, aßezate faþá ín
faþá ßi ínchise ín aceeaßi carcasá (v. fig. 3.17). Un rotor este
solidar cu arborele conducátor, iar cel de-al doilea – cu arborele
condus. Practic, rotorul solidar cu arborele conducátor
índeplineßte funcþia de pompá hidraulicá, iar celálalt rotor –
funcþia de turbiná. Íntre cei doi arbori (1) ßi (2), respectiv íntre
cele douá rotoare (4) ßi (5) nu existá contact, iar transmiterea
momentului de torsiune se realizeazá prin intermediul fluidului
Fig. 3.17. Ambreiaj hidrodinamic hidraulic. Practic, íntre cele douá rotoare existá o alunecare,
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; respectiv ω <ω .
2 1
3-rotor pompá, solidar cu arborele 1;
4-rotor turbiná, solidar cu arborele 2; Se íntälnesc douá tipuri de ambreiaje hidrodinamice:
5-carcasá cu fluid; 6-fluid hidraulic; a) turbo-ambreiaje (ambreiaje de tracþiune, sau
7-garnituri etanßare) cu umplere constantá), care nu permit
variaþia turaþiei arborelui condus;
b) turbo-transformatori hidrodinamici (cu umplere variabilá), care permit obþinerea
unei game oarecare de turaþii pentru ω2 .
Ambreiajele hidrodinamice sunt foarte fiabile, silenþioase, dar prezintá inconvenientul cá
depind mult de calitatea lichidului hidraulic, de modul de evacuare a cáldurii ßi, nu ín ultimul ränd,
de etanßári. Sunt mai rar folosite ín echipamentele de bord pentru vehicule aeriene.

3.4.4. AMBREIAJE MAGNETICE

Ambreiajele magnetice prezintá avantajul cá nu realizeazá contact íntre cele douá
semicuplaje (íntre semicuplajul arborelui motor ßi cel al arborelui condus). Ín general, aceste tipuri
de ambreiaje se folosesc la aparate de másurá sau la echipamente la care íntre cele douá
32
 1 3 5 4 2
7
2
8
6
4
5
N S
3
Fig. 3.19. Ambreiaj magnetic cu acþiune lateralá
S N
1 (1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3-magnet permanent, solidar cu
arborele 1; 4-magnet permanent, solidar cu arborele 2; 5-separator)

subansamble aflate ín mißcare se interpune un perete

Fig. 3.18. Ambreiaj magnetic separator.
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; Dacá íntr-un vas se gáseßte un lichid ce trebuie ín
3-magnet permanent, solidar cu permanenþá sá fie uniformizat, iar lichidul respectiv nu poate
arborele 1; 4-magnet permanent, solidar veni ín contact cu mediul exterior ori cu alte subansamble,
cu arborele 2; 5-lagár; 6-palete atunci se recurge la soluþia constructivá a unui ambreiaj
agitatoare; 7-recipient; 8-fluid)
magnetic (aßa cum este prezentat ín fig. 3.18).
Momentul de torsiune nu este transmis prin contact, ci
prin acþiunea forþei cämpului magnetic al magnetului permanent (3) ín interacþiune cu magnetul
permanent (4). Vasul (7) trebuie sá fie din material nemagnetic, pentru a nu influenþa fenomenul.
Acest tip de ambreiaj se numeßte ambreiaj cu acþiune frontalá, dar mai existá cazuri cänd
acþiunea este de tip lateral (aßa cum este reprezentat ín fig. 3.19), principiul fiind absolut similar.
Ambreierea o realizeazá, aßadar, forþa de tip magnetic, neexiständ contact.

3.4.4. AMBREIAJE DE TIP ELECTROMAGNETIC

Aceste ambreiaje se caracterizeazá prin faptul cá forþa pe baza cáreia se face transmiterea
momentului de torsiune este de tip electromagnetic. A nu se confunda cu ambreiajele comandate
electromagnetic.
Aceste ambreiaje pástreazá aceleaßi avantaje ca ßi ambreiajele magnetice, cu precizarea cá,
nici ín acest caz, nu se produce contact íntre semicuplaje. Avantajul suplimentar este posibilitatea
menþinerii constante sau varierii turaþiei arborelui condus, folosindu-se circuite electrice de
comandá fiabile ßi corespunzator proiectate.
A. Ambreiaje cu inducþie
O variantá constructiv-funcþionalá de ambreiaj cu inducþie este reprezentatá ín fig. 3.20.
Arborele motor (1) este solidar cu indusul (3), iar arborele condus (2) este solidar cu inductorul (4),
prevázut cu bobina de excitaþie (5). Cänd se ínchide circuitul de alimentare al bobinei (5), ín
inductor ia naßtere un flux magnetic Φ1.
1 3 4 5 2
Íntre inductor ßi indus existá íntrefierul δ.
Conform legii inducþiei magnetice, ín
indus ia naßtere un alt flux magnetic Φ2.
Interacþiunea lui Φ2 cu Φ1 determiná o
δ

forþá tangenþialá, care antreneazá arborele

(2). Dacá circuitul de alimentare al bobinei
(5) este comandat ín mod corespunzátor,
se poate obþine o turaþie constantá a Fig. 3.20. Ambreiaj electromagnetic cu inducþie
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3-indusul, solidar cu
arborelui condus (2). Totodatá, se poate
arborele 1; 4-inductorul, solidar cu arborele 2; 5-bobina de excitaþie)
asigura fie constanþa cuplului pe arborele
condus, fie constanþa puterii transmise.
B. Ambreiaje electromagnetice cu pulberi
Funcþionarea acestor ambreiaje se bazeazá pe o proprietate a pulberilor care, sub influenþa

33
 1 3 6 5 4 2 unui cämp electromagnetic íßi modificá
anumite caracteristici. Fenomenul se
numeste ticsotropie.
Construcþia unui ambreiaj electro-

δ
magnetic cu pulberi este similará
construcþiei ambreiajului anterior, aßa cum
este reprezentatá ín fig. 3.21. Cele douá
semiam-breiaje sunt tot independente,
Fig. 3.21. Ambreiaj electromagnetic cu pulbere neexiständ legáturi mecanice íntre ele, dar
(1-arbore conducátor; 2-arbore condus; 3-semicuplaj, solidar cu
arborele 1; 4-semicuplaj, solidar cu arborele 2; 5-bobina de inducþie; ín íntrefier existá o pulbere (6) de
6- pulberea activá din íntrefier) compoziþie specialá (realizatá din materiale
feromagnetice ín amestec cu praf de grafit,
pulbere de sticlá sau pulberi de diverßi oxizi de molibden sau de siliciu). Cät timp nu existá
alimentare pe bobina de inducþie (5), cele douá semicuplaje alunecá unul faþá de celálalt ßi prezenþa
pulberii aproape cá nu influenþeazá mißcarea, pulberea jucänd rolul unui element de lubrifiere. Ín
momentul ín care bobina (5) este alimentatá, datoritá fenomenului de ticsotropie, pulberea
realizeazá o punte de legáturá íntre cele douá semicuplaje. Se realizeazá astfel antrenarea
semicuplajului (4), solidar cu arborele condus (2), de cátre semicuplajul (3), solidar cu arborele
conducátor (1), deci se obþine antrenarea arborelui condus. Unul dintre avantaje este cá durata
ambreierii este de 10÷20 ori mai micá decät la un ambreiaj cu fricþiune, comandat electromagnetic.

34
 4
MECANISME PENTRU ECHIPAMENTE DE BORD

4.1. GENERALITÁÞI. STRUCTURA MECANISMELOR

Mecanismul este un sistem ínchis alcátuit din elemente ßi cuple cinematice, dispuse íntr-o
anumitá succesiune, ín vederea realizárii unui anumit tip de mißcare.
Cupla cinematicá este ansamblul de douá elemente aflate ín contact, care íßi limiteazá
reciproc posibilitatea de mißcare.
Se defineßte clasa cuplei, C, ca fiind numárul de grade de libertate pe care le interzice cupla.
Ín aceste condiþii, ín teoria mecanismelor existá 5 (cinci) clase de cuple. Ín general, ín cadrul
mecanismelor utilizate ín construcþia aparatelor, echipamentelor ßi sistemelor de bord, se utilizeazá
cuple de clasá C4, rescpectiv clasá C5 (v. fig. 4.1).

elemente mobile element mobil

b1) b2)
C=6-2=4 (Clasá C4) C=6-1=5 (Clasá C5)
a) b)
Fig. 4.1. Exemple de cuple
(a-Cuplá de clasá C4; b-Cuple de clasá C5; b1-cuplá de rotaþie; b2-cuplá de translaþie)

Ín funcþie de caracteristica legáturii dintre cele douá elemente, cuplele pot fi:
- ínchise (cänd cupla poate fi desfáßuratá doar prin distrugerea ei sau a elementelor);
- deschise (au elementele componente demontabile, astfel íncät cupla se poate desface
ßi reface de un numár foarte mare de ori).
Ín funcþie de natura contactului dintree elemente, existá cuple inferioare ßi cuple superioare.
Lanþul cinematic este un sistem format dintr-o succesiune de elemente ßi de cuple
cinematice. Lanþul cinematic poate avea toate elementele mobile, dar, de obicei, unul este fix (uzual
fiind carcasa aparatului de másurá sau a echipamentului).
Gradul de mobilitate al unui lanþ cinematic reprezintá numárul gradelor de libertate ale
elementelor mobile faþá de elementul fix.
Ín aparatura de bord mecanismele ce se utilizeazá sunt de tip mecanic, electro-mecanic,
electrono-mecanic, electronic. Acestea trebuie sá satisfacá o condiþie esenþialá, ßi anume fiabilitate
maximá ín condiþiile masei cät mai reduse; ín plus, soluþiile lor constructiv-funcþionale trebuie sá
fie cät mai simple. Rolul lor este de :
- transformare ;
- multiplicare /demultiplicare;
- transmitere a mißcárii.
Uneori aceste mecanisme pot fi construite astfel íncät sá simuleze efectuarea unor operaþii
matematice.
35
 Ín studiul acestor mecanisme intereseazá realizarea scopului propus (realizarea dependenþei
dorite íntre márimea de intrare ßi cea de ießire, realizarea raportului corect de transmisie ßi, nu ín
ultimul ränd, verificarea din punct de vedere al rezistenþei mecanice). Ín general, eforturile la care
sunt supuse ín cadrul aparatelor de bord sunt mici.
Studierea unui mecanism cuprinde: analiza, sinteza ßi determinarea preciziei acestui
mecanism. Analiza sistemului presupune determinarea mißcárii elementului condus, a eforturilor ßi
randamentelor, pornindu-se de la mißcarea elementului conducátor.
Sinteza este operaþia mai complexá, ce presupune determinarea mecanismului dupá datele
de intrare ßi de ießire, ín condiþiile respectárii cerinþelor legate de eforturi minime ßi de randamente
maxime.

4.2. MECANISME CU PÄRGHII

Dintre mecanismele cu pärghii, cele mai utilizate ín construcþia echipamentelor, sistemelor ßi
aparaturii de bord sunt:
- mecanismul patrulater articulat;
- mecanismul bielá manivelá;
- mecanismul dublu tangenþial (la limita dintre mecanismul cu pärghii ßi mecanismul cu
camá);
- mecanismul cu manivelá ßi culisá.

4.2.1. MECANISMUL PATRULATER ARTICULAT

Acest tip de mecanism, reprezentat ín fig. 4.2. este format exclusiv din balansiere (pärghii),
legate íntre ele, dar ßi legate la elementul fix. Elementele principale din figurá sunt: 1- elementul
fix; 2- elementul conducátor (manivela AB); 3,4 - elemente conduse (balansierele BC ßi CD).
Márimile care caracterizeazá acest mecanism sunt de
y 3 C tip unghiular, ßi anume:
B
ϕ 4 α - marimea de intrare (unghiul de rotaþie al
2 β elementului conducátor);
α0 α β0 β - marimea de ießire (unghiul de rotaþie al elementului
A x
D condus);
1
α0 , β0 valorile iniþiale ale unghiurilor.
Se considerá lungimile elementelor ca fiind |AB|
Fig. 4.2. Mecanismul patrulater articulat =a; |BC| =b; |CD| =l ; |AD| =c. Ín aceste condiþii, a
(1- element fix; 2- element conducátor (mani-
studia mecanismul ínseamná a determina legea de
velá); 3,4 - elemente conduse)
mißcare β= f(α). Ín funcþie de lungimile elementelor a,
b, c, l se va obþine un anumit tip de mißcare pentru
elementul condus CD, respectiv o anume variaþie β= f(α).
Din ecuaþia vectorialá AD = AB + BC + CD , proiectatá pe cele douá axe ale sistemului de
coordonate, se obþin ecuaþiile:
c = a cos (α 0 − α ) + b cos ϕ − l cos (β 0 − β ) ,
(1)
0 = a sin (α 0 − α ) + b sin ϕ − l sin (β 0 − β ) ,
(2)
unde ϕ este unghiul fácut de BC cu direcþia abscisei.
Se eliminá unghiul ϕ íntre cele douá relaþii, pornindu-se de la observaþiile:
b sin ϕ = b 1 − cos 2 ϕ = b 2 − b 2 cos 2 ϕ , (3)
respectiv termenii b cos ϕ ßi b sin ϕ vor fi exprimaþi din (1) ßi respectiv (2) ca
b cos ϕ = c − a cos(α 0 − α ) + l cos(β 0 − β ) , (4)

36
 b sin ϕ = l sin (β 0 − β ) − a sin (α 0 − α ) , (5)
de unde rezultá ecuaþia
l 2 + a 2 + c 2 − b 2 − 2al cos[(β − α ) − (β 0 − α 0 )] − 2ac cos(α 0 − α ) + 2lc cos(β 0 − β ) = 0 . (6)
Este dificil de definit o relaþie analiticá íntre α ßi β , sub forma β = β (α ) , cu atät mai mult
cu cät ecuaþia (6) nu este liniará.
Aceasta ecuaþie are atät soluþii pozitive, cät ßi soluþii negative; trebuie ínsá acceptatá doar
soluþia ce convine din punct de vedere fizic. Existá ßapte cazuri particulare, cänd ecuaþia poate
admite soluþii simple, dar obþinute ín urma unor aproximári.
De exemplu, dacá lungimile segmentelor⏐BC⏐ ßi ⏐AD⏐ sunt egale, altfel spus b=c, iar, ín
plus, lungimile segmentelor |AB| ßi |CD| sunt mult mai mici decät lungimile celorlalte douá
segmente, altfel spus a ßi l sunt mult mai mici decät b sau c, se obþine soluþia aproximativá
⎛a ⎞
β ≈ arcsin⎜ sin α ⎟ . (7)
⎝l ⎠
Ín plus, pentru valori foarte mici ale unghiurilor α ßi β , iar dacá α0 = β0 ßi aproximativ
egale cu π/2, rezultá o dependenþá cvasiliniará de forma
a
β≈ α. (8)
l

4.2.2. MECANISMUL BIELÁ - MANIVELÁ

Acest mecanism este foarte important, deoarece reprezintá mecanismul care transformá
mißcarea de rotaþie ín mißcare de translaþie ßi invers. Ín cadrul aparatelor de bord, dar ßi ín cazul
motoarelor cu piston, este utilizat ín cea de-a doua ipostazá, adicá pentru a transforma mißcarea de
translaþie ín mißcare de rotaþie.
Ín fig. 4.3. este reprezentatá o variantá constructiv-funcþionalá de mecanism bielá-manivelá,
unde AB este manivela, care se poate roti ín jurul articulaþiei din punctul A, legatá la elementul fix,
iar BC reprezintá biela, al cárei capát B este articulat pe manivelá, iar capátul C culiseazá
(translateazá) rectiliniu. Cele douá direcþii principale, Ox
ßi Oy, din fig. 4.3., sunt y
Ox - direcþia de translaþie, de deplasare a ϕ2
elementului condus (punctul C); r B
Oy - direcþia ce trece prin centrul de rotaþie A al A ϕ1
elementului conducátor (manivela). 3
l
Elementele geometrice ale mecanismului,
e

prezentate ín figurá, sunt: 1 2

- cursa elementului condus S3; x
- excenticitatea e (distanþa |OA|); O S3 C
- lungimea bielei l;
- lungimea manivelei r; Fig. 4.3. Mecanismul bielá - manivelá
(1- element fix; 2- element conducátor
- ϕ1 - unghiul de rotaþie al manivelei;
(manivelá); 3 - element condus (bielá))
- ϕ2 - unghiul de rotaþie al capátului B al
bielei.
Ecuaþia de mißcare, scrisá sub formá vectorialá, este
OA + AB + BC + CO = 0, sau OA + AB + BC = OC , (9)
care, proiectatá pe cele douá direcþii, devine
r cos ϕ 1 + l cos ϕ 2 = S 3 (pe axa Ox), (10)
r sin ϕ1 + l sin ϕ 2 = e (pe axa Oy). (11)
Eliminänd unghiul ϕ2 íntre cele douá ecuaþii de mai sus, se poate obþine o relaþie íntre
márimea de intrare (ϕ1) ßi márimea de ießire (deplasarea S3 a capátului C al bielei). Astfel,

37
 l cos ϕ 2 = l 1 − sin 2 ϕ 2 = S 3 − r sin ϕ1 , (12)
l sin ϕ 2 = e − r sin ϕ1 , (13)
de unde
S 32 − 2rS 3 cos ϕ1 + r 2 cos 2 ϕ1 − (l + e − r sin ϕ1 )(l − e + r sin ϕ1 ) = 0 , (14)
ceea ce reprezintá o ecuaþie de gradul II, ín raport cu S3 ßi care, rezolvatá ín condiþiile
ϕ1 = parametru, va evidenþia ecuaþia de mißcare a mecanismului, sub forma S 3 = S 3 (ϕ1 ) .
Ecuaþia (14) trebuie sá aiba 2 soluþii, ín funcþie de sensul deplasárii, spre stänga sau spre
dreapta, una avänd semnul +, iar cealaltá semnul − . Dacá se rezolvá ecuaþia, se obþine
S 3 = r cos ϕ1 ± l 2 − (e − r sin ϕ1 ) ,
2
(15)
deci o relaþie íntre deplasarea capátului C al bielei ßi unghiul de rotaþie al manivelei.
De obicei, ín cadrul mecanismelor echipamentelor de bord se procedeazá invers, ßi anume se
cupleazá mecanismul cu elementul de translaþie ca element conducátor, iar elementul de rotaþie ca
element condus, obþinändu-se ϕ1 =ϕ1 (S3). Ca exemplu, capátul C al bielei este cuplat cu centrul
rigid al unei membrane, al unei capsule sau al unui silfon, iar manivela acþioneazá direct un ac
indicator sau un alt element dintr-un aparat de másurá. Mecanismul studiat devine, ín acest caz un
amplificator neliniar, pentru cá dependenþa ϕ1 =ϕ1 (S3) este de tip neliniar. Cu toate acestea,
respectiva neliniaritate poate fi un avantaj, atunci cänd ín lanþul cinematic al aparatului de masurá
se introduc ßi alte elemente neliniare, íntre cele douá neliniaritáþi realizändu-se o oarecare
compensare.
Existá ßi situaþii particulare cänd, dacá excentricitatea nu existá (e=0), iar lungimea manivelei
r este mult mai micá decät lungimea bielei ßi mult mai micá decät deplasarea S3, se obþine o ecuaþie
aproximativá a deplasárii capátului condus al bielei
S 3 ≈ r sin(ϕ1 − ϕ10 ) , (16)
unde ϕ10 este valoarea iniþialá a unghiului ϕ1.
Pentru unghiuri ϕ1 mici ultima ecuaþie devine
S 3 ≈ r (ϕ1 − ϕ10 ) , (17)
Ín aparatele de bord se folosesc mecanisme bielá-manivelá a cáror geometrie este
caracterizatá de r ≅ l , r, e << S3, iar unghiurile ϕ1 , ϕ10 <100 . Dacá e=0, se obþine r << l <<S3.
Mecanismul prezentat este foarte important ín condiþiile transmiterii mißcárii ín cazul unor
motoare cu piston, elementul conducátor fiind pistonul, iar elementul condus, prin intermediul
bielei, fiind arborele cotit.

4.2.3. MECANISMUL CU MANIVELÁ §I CULISÁ

Acest mecanism este alcátuit din balansiere (tije) de formá specialá, respectiv o manivelá O1B
de lungime r, articulatá ín punctul O1 la elementul fix ßi prevázutá, la capátul B, cu o culisá,
capabilá sá gliseze pe balansierul articulat ín punctul
O2 la acelaßi element fix, aßa cum este prezentat ín fig.
y 2
4.4. Geometria mecanismului mai este caracterizatá, pe
B längá r (lungimea manivelei) ßi de cele douá márimi
r unghiulare α (unghiul de rotaþie al manivelei), repectiv
3
β (unghiul de rotaþie al balansierului), respectiv
α β distanþa c dintre cle douá articulaþii O1 ßi O2.
O1 O2 x
Márimea de intrare este unghiul α de rotaþie a
manivelei, iar márimea de ießire este unghiul β de
1
c rotaþie al balansierului.
Fig. 4.4. Mecanismul cu manivelá ßi culisá Ín aparatura de bord, acest mecanism se
(1- element fix; 2- element conducátor utilizeazá pentru atenuarea mißcárii, rolul lui fiind de
(manivelá); 3 - element condus (balansier)) a introduce o neliniaritate ín cadrul lanþului cinematic.

38
 r
Din punct de vedere cinematic, ín funcþie de raportul , elementul condus poate efectua fie o
c
mißcare de rotaþie ín jurul punctului O2, fie o mißcare alternativá pe un sector de cerc centrat ín O2.
Ecuaþia de mißcare β = β (α ) pune ín legáturá unghiul balansierului cu unghiul manivelei.
Astfel
AB r sin α
tgβ = = , (18)
AO 2 r cos α − c
ceea ce indicá faptul cá dependenþa β = β (α ) este neliniará.
Sensibilitatea mecanismului este
c
1 − cos α
dβ d ⎛ r sin α ⎞ r
i= ≈ ⎜ ⎟= , (19)
dα dα ⎝ r cos α − c ⎠
2
⎛c⎞ ⎛c⎞
1 + ⎜ ⎟ − 2⎜ ⎟ cos α
⎝r⎠ ⎝r⎠
ceea ce confirmá neliniaritatea.
1
Cazurile particulare sunt: α = 0 , pentru care i = ≥ 1,
c
1−
r
π 1
α = , pentru care i = 2
< 1,
2 ⎛c⎞
1+ ⎜ ⎟
⎝r⎠
(20)
1
α = π , pentru care i = < 1.
c
1+
r
Se poate observa, din rezultatele de mai sus, cá mecanismul studiat are sensibilitatea cea mai
mare pentru unghiuri α mici.
Mecanismul cu manivelá ßi culisá este utilizat ín construcþia aparatelor de bord pentru
aeronave ín lanþul cinematic al variometrelor, iar raportul dintre c ßi r este de aßa naturá ales íncät
culisa sá oscileze ín condiþiile ín care manivela se roteßte.

4.3. MECANISME CU CAMÁ

4.3.1. GENERALITÁÞI. CLASIFICARE
Mecanismul cu camá este un mecanism ce conþine un
element conducátor profilat numit camá, care transmite
elementului condus, prin contact direct, o mißcare a cárei
lege depinde de profilul sáu. Schema unui mecanism cu camá 1
este prezentatá ín fig. 4.5; ín componenþa mecanismului intrá
Cuplá C4 3
un element fix ßi douá elemente mobile (cama – element de
rotaþie, respectiv tachetul – element de translaþie liniará). 2
De obicei, ín componenþa elementului cu camá intrá
cel puþin o cuplá de tip superior. Ín cazul de faþá se poate Cuplá C5
considera contactul camá-tachet ca fiind punctiform. ω
Utilizarea mecanismului cu camá este impusá de
situaþia ín care elementului condus i se cere sá efectueze un
1
anumit tip de mißcare cu atät mai mult cu cät, ín anumite
situaþii, elementul condus trebuie sá ínceteze mißcarea fárá Fig. 4.5. Mecanismul cu camá
ca elementul conducátor sá se opreascá. Acest lucru se (1- element fix; 2- element conducátor
realizeazá cu ajutorul profilárii corespunzátoare a camei. (camá); 3 - element condus (tachet))

39
 Ín situaþia din fig. 4.5. existá douá elemente mobile, deci n = 2, o cuplá de clasá C4 (ín
punctul de contact camá-tachet), respectiv o cuplá de clasá C5 (ín axul de rotaþie a camei). Gradul
de mobilitate al mecanismului este, ín aceste condiþii, egal cu 1 (v. paragr. 4.3.2), ceea ce ínseamná
cá mißcarea tachetului se face doar ín lungul direcþiei stabilite.
Clasificare:
a) dupá traiectoria descrisá de punctul de contact dintre camá ßi tachet:
- mecanisme plane (fig. 4.5.);
- mecanisme spaþiale (unde punctul de con-tact descrie o mißcare spaþialá –
fig.4.6);
b) dupá natura mißcárii camei:
- mecanisme cu came de rotaþie (fig. 4.5.);
- mecanisme cu came de translaþie (fig. 4.7.);
c) dupa forma värfului tachetului :
- tachet ascuþit (v. fig. 4.8.a.);
- tachet cu värf rotunjit (v. fig. 4.8.b.);
- tachet cu värf plan (v. fig. 4.8.c.);
- tachet cu rolá (uneori tachetul este prevázut, ín punctul de contact cu cama, cu o
rolá (v. fig. 4.7., 4.8.d.), al cárei scop este micßorarea frecárii dintre tachet ßi
camá, ínlocuind frecarea de alunecare cu cea de rostogolire);
d) dupá pozitionarea tachetului ßi natura mißcarii sale:
- mecanism cu tachet cu mißcare de translaþie: - cu tachet axial (e = 0);
- cu tachet neaxial (e≠0), aßa cum
aratá fig. 4.8.e.;
- mecanisme cu tachet cu mißcare de rotaþie;
- mecanisme cu tachet cu mißcare planá oarecare.
Mecanismele cu camá prezintá atät avantaje, cät ßi dezavantaje. Dintre avantaje se pot
aminti:
- au grad mare de universalitate (elementul condus poate realiza aproape orice tip de
mißcare, prin profilarea corespunzátoare a
ω
elementului conducátor);
1
- simplitate constructivá (conþine o cuplá de nivel
2
superior ßi are ín componenþá mai puþine
3
4 elemente decät un mecanism ce are numai cuple
Fig. 4.6. Mecanism cu camá spaþialá de nivel inferior);
(1- element fix; 2- camá spaþialá; 3 - - mißcarea tachetului poate fi modificatá oricänd
culisá; 4 - element condus (tachet)) prin ínlocuirea camei;

Cuplá C5
3
Cuplá C4 4
2

e
ω

Fig. 4.7. Mecanism cu camá de translaþie a) b) c) d) e)

(1- element fix; 2- camá planá de translaþie; Fig. 4.8. Tipuri de tacheþi
3 - element condus (tachet); 4 - rolá) a)- cu värf ascuþit; b)- cu värf rotunjit; c)- cu värf plat; d) - cu rolá;
e) - tachet neaxial (dezaxat cu distanþa e)

40
 - realizarea ußoará a funcþiunilor;
- gabarit redus.
Dintre dezavantajele mecanismului cu came se pot enumera:
- apariþia ín timp a uzurii camei ßi a tachetului, datoritá presiunii ín punctul lor de contact;
- prin uzura camei se modificá profilul acesteia, deci se modificá legea de reglare, iar
tachetul nu mai realizeazá mißcarea iniþialá;
- ca efect al uzurii, apare zgomotul ín timpul funcþionárii.
Existá douá tipuri de abordare a studiului mecanismului cu came :
- analiza (se urmareßte determinarea deplasárii tachetului, viteza, acceleraþia, forþele ce iau
naßtere ín timpul funcþionárii etc.);
- sinteza (=proiectarea) (cautá sá stabileascá forma constructivá pentru camá ßi tachet,
astfel íncät sá se realizeze mißcarea impusá tachetului).

4.3.2. GRADUL DE LIBERTATE PENTRU UN MECANISM CU CAME

Mecanismul cu came este un mecanism de tip plan, compus din douá elemente mobile
(cama ßi tachetul), respectiv un element fix, ce nu se ia ín calcul.
Se considerá cá tachetul are anulatá posibilitatea de rotire ín ax, astfel íncät numárul de
elemente ese n=2. Numárul de cuple de clasá C4 este C4 = 1, respectiv numárul de cuple de clasá
C5 este C5=1. Aplicänd formula de calcul al gradului de mobilitate M pentru un mecanism plan,
care este
M = 3n − 2C 5 − C 4 , (21)
se obþine M = 3 × 2 − 2 × 2 − 1 × 1 , ceea ce ínseamná cá existá un singur grad de libertate al íntregului
mecanism, deci este suficientá cunoaßterea mißcárii unui singur element pentru a se putea determina
mißcarea íntregului ansamblu.
Existá, uneori, aßa-numitele „grade de libertate de prisos”, cum este cazul tachetului cu rolá;
acesta induce un grad de libertate suplimentar, pentru cá apar ín plus douá cuple de clasá C5, aßa
íncät n=3, C4=1, C5=3, iar M se modificá ín mod corespunzátor M=3x3-3x2-1x1=2. Gradul de
libertate suplimentar íl reprezintá posibilitatea rotirii rolei din värful tachetului ßi nu influenþeazá
functionarea mecanismului.
Rola nu introduce numai un grad de libertate de prisos, ci modificá ßi profilul camei, pentru
cá punctul de contact s-a mutat din vírful tachetului (ce coincide acum cu centrul rolei) la periferia
rolei. Pentru a se pástra aceeaßi lege de mißcare, respectiv aceeaßi deplasare a tachetului, profilul
camei trebuie redus cu o distanþá egala cu raza rolei (v. fig. 4.9.a.).
Dacá profilul camei prezintá ßi porþiuni concave, este important ca raza rolei r sá fie mai
micá decät raza medie de curburá r<ρmin, ín caz contrar poate apárea interferenþa, cänd tachetul nu
mai „simte” porþiunea cu curbura cea mai micá
(v. fig. 4.9.b.).
Pentru analiza mecanismului cu came
existá mai multe metode, cum ar fi:
- metoda vitezelor ßi acce-
leraþiilor;
- metoda diagramelor cinematice; Profilul iniþial
al camei r
- metoda mecanismelor echiva-
lente (mecanismele cu camá se Profilul real ρmin
ínlocuiesc cu mecanisme care al camei ω ω
índeplinesc aceeaßi funcþie, dar
avänd doar cuple inferioare);
- metoda analiticá (se cunoaßte
profilul camei ßi se determiná a) reducerea profilului; b) interferenþa
legea de mißcare a tachetului).
Fig. 4.9. Mecanism cu camá ßi tachet cu rolá

41
4.4. MECANISME PARTICULARE
Pe längá mecanismele „clasice” prezentate päná ín acest moment, ín construcþia de aparate
ßi echipamente de bord se utilizeazá ßi o serie de mecanisme particulare, care sunt combinaþii íntre
mecanismele cu pärghii (balansiere) ßi cele cu camá.
Mecanismele particulare cele mai importante sunt:
- mecanismul de sinus;
- mecanismul de tangentá;
- mecanismul dublu tangenþial.

4.4.1. MECANISMUL DE SINUS

Acest mecanism este un caz particular de mecanism cu camá, la care tachetul este de tip
plat ßi care, la rändul sáu, acþioneazá asupra unei bare articulate, imprimändu-i o mißcare de rotaþie
(aßa cum aratá fig. 4.10.).
Márimea de intrare o constituie deplasarea w a tachetului, iar márimea de ießire – unghiul α
al balansierului articulat la elementul fix; poziþia tachetului faþá de articulaþia balansierului se
noteazá ca distanþa c, iar lungimea balansierului este r.
Ín aceste condiþii, ecuaþiile mecanismului sunt:
w = c − r sin(α 0 − α ) , (22)
1 c = r sin α 0 , (23)
3 α0 de unde rezultá ecuaþia deplasárii sub forma
4 w = r [sin α 0 − sin(α 0 − α )] . (24)
α
Sensibilitatea mecanismului de sinus este
c

r dw
i= = r cos(α 0 − α ) . (25)
dα
w

Ín cazul particular ín care α0 ≅ 0 rezultá

cá distanþa c ≅ 0 de unde ecuaþia (24) devine
1 w = r sin α , (26)
2 care, scrisá sub forma α = α (w) , devine
⎛ w⎞
α = arcsin⎜ ⎟ . (27)
Fig. 4.10. Mecanismul de sinus ⎝r⎠
1 - elementul fix; 2 - tachet plat; 3 - balansier; 4 - rolá Formele ecuaþiilor (24), (26), (27) explicá
de ce acest mecanism se numeste mecanism de sinus, ßi anume pentru cá deplasarea tachetului este
proporþionala cu sinusul unghiului de rotaþie.
Acest mecanism de sinus este utilizat ín construcþia aparaturii de bord pentru regularizarea
unor scári (pentru liniarizarea scalelor aparatelor indicatoare).

4.4.2. MECANISMUL DE TANGENTÁ

Acest mecanism are rol similar cu cel de sinus, cu precizarea cá proporþionalitatea este de tip
tangentá. Forma tachetului este fie ascutitá, fie rotunjitá, iar dimensiunea transversalá trebuie sá fie
cät mai redusá. Soluþia constructivá a unui astfel de mecanism este prezentatá ín fig. 4.11.
Se noteazá cu r distanþa, masuratá pe orizontalá, dintre axa deplasárii tachetului ßi articulaþia
balansierului, c este deplasarea tachetului másuratá de la orizontala articulaþiei balansierului, α este
unghiul de rotaþie al balansierului, iar α0 este valoarea iniþialá a acestuia.
Cu aceste notaþii se obþine
w = c − rtg (α 0 − α ) , (28)
c = rtgα 0 , (29)
de unde rezultá ecuaþia deplasárii sub forma

42
 w = r [tgα 0 − tg (α 0 − α )] . (30)
Sensibilitatea mecanismului de tangentá
este α0
dw
i= = rtg (α 0 − α ) . (31) α
dα

c
Ín cazul particular ín care α0 ≅ 0 rezultá cá
distanþa c ≅ 0 de unde ecuaþia (30) devine

w
3 1
w = r sin α , (32) 2
care, scrisá sub forma α = α (w) , devine
w = arctg⎛⎜ ⎞⎟ .
w
(33)
⎝r⎠
Ca ßi ín cazul mecanismului de sinus, forma
ecuaþiilor de mai sus explicá de ce acest mecanism Fig. 4.11. Mecanismul de tangentá
se numeste mecanism de tangentá, ßi anume pentru 1 - elementul fix; 2 - tachet cu värf; 3 - balansier
cá deplasarea tachetului este proporþionalá cu
tangenta unghiului de rotaþie al balansierului.

4.4.3. MECANISMUL DUBLU TANGENÞIAL

Acest mecanism se afla la interfaþa dintre
4
mecanismul cu balansiere ßi mecanismul cu 3 2
camá, avänd anumite proprietáþi particulare.
Din fig. 4.12 se observá cá cele douá α β
unghiuri α ßi β sunt proporþionale cu deplasarea
pe verticalá a rolei cu tangenta unghiului, similar x
1 1
cazului anterior. A A
Legátura cinematicá íntre balansiere ßi
rolá se menþine cu ajutorul unor arcuri elicoidale. Fig. 4.12. Mecanismul dublu tangenþial
Rola se poate deplasa pe distanþa x spre 1 - elementul fix; 2, 3 - balansiere; 4 - rolá
elementul condus . Pentru fiecare dintre
balansiere se poate scrie o ecuaþie de forma
( A − x )( tgα 0 − tgα ) = ( A + x )( tgβ 0 − tgβ ) , (34)
unde s-a considerat cá existá unghiurile iniþiale α0 ßi β0. Ín aceste condiþii, unghiul de rotaþie al
elementului condus β este
tgβ = tgβ 0 +
( A − x ) ( tgα − tgα ) . (35)
(A + x) 0

Ín condiþiile ín care deplasarea x a rolei este mult mai micá decät distanþa A, rezultá cá x2 <<
2
A , de unde
⎛ x⎞
tgβ = tgβ 0 + ⎜1 − 2 ⎟( tgα − tgα 0 ) . (36)
⎝ A⎠

Dacá, ín plus, se considerá deplasárile unghiulare iniþiale nule α0 = β0 = 0, atunci

⎛ x⎞
tgβ = ⎜1 − 2 ⎟ tgα , (36)
⎝ A⎠
iar dacá se considerá cá unghiurile α ßi β sunt mici, respectiv α, β <100 ‘12 0, ecuaþia se poate scrie
mult mai simplu, ín forma aproximatá
⎛ x⎞
β ≈ ⎜1 − 2 ⎟α . (36)
⎝ A⎠

43
 Acest tip de mecanism se utilizeazá ca mecanism de introducere a corecþiei altimetrice ín
interiorul vitezometrelor (corecþie realizatá ßi cu ajutorul unei capsule baroaltimetrice).

44
 5
TRANSMISII MECANICE UTILIZATE ÍN
ECHIPAMENTELE DE BORD
Transmisiile au rolul de a prelua o mißcare ßi a o transfera unui alt element din cadrul
ansamblului. Ín general, se utilizeazá urmátoarele tipuri de transmisii:
- transmisii prin roþi cu frictiune;
- transmisii prin curele ßi roþi de curea;
- transmisii prin roþi dinþate;
- transmisii melc - roatá melcatá.
De obicei, tipul de mißcare transmis este de rotaþie ßi se regáseßte sub aceeaßi formá ßi la
elementul condus. Existá anumite pierderi, de care trebuie sá se þiná cont ín proiectare ßi exploatare.

5.1. TRANSMISII PRIN ROÞI CU FRICÞIUNE

5.1.1. CARACTERIZARE GENERALÁ. CLASIFICARE
Mecanismele de transmisie prin roþi cu fricþiune realizeazá transmiterea mißcárii ca urmare a
forþei de frecare ce apare pe
suprafaþa lateralá de contact dintre 1 5 3 4 2 6
cele douá roþi, drept consecinþá a
apásárii uneia cátre cealaltá. Un Ff
d
2

exemplu de soluþie constructiv-

d
funcþionalá de transmisie prin 1
Q Q
fricþiune este prezentat ín fig. 5.1. A
ω1
Roata motoare de fricþiune ω2
(3) este montatá pe arborele motor vA1=vA2
(1) cu ajutorul penei (5) ßi
F
angreneazá cu roata condusá (2),
montatá, la rändul sáu, pe arborele
condus (2), cu ajutorul penei (6).
Cele douá roþi sunt presate
una spre cealaltá cu o forþá de
apásare Q, astfel íncät, ín zona de
contact dintre cele douá roþi, sá ia
b

naßtere o forþá de frecare, cu

ajutorul cáreia sá se poatá
transmite mißcarea.
Consideränd cá F este forþa
perifericá datoritá cáreia se Fig. 5.1. Transmisie prin roþi cu fricþiune
transmite momentul de rotaþie, ín 1-arbore conducátor; 2- arbore condus; 3- roatá conducátoare; 4- roatá
mod obligatoriu trebuie sá fie condusá; 5,6- pene de fixare a roþilor la arbori

45
índeplinitá condiþia ca forþa de frecare sá depáßeascá ín valoare aceastá forþá
Ff > F ,
unde s-a notat cu Ff forþa de frecare, datá de formula
Ff = μQ ,
μ fiind coeficientul de frecare dintre materialele celor douá roþi, iar Q – forþa de apásare normalá la
suprafaþa de contact dintre roþi.
De obicei, se ia ín considerare ßi un coeficient de siguranþá ímpotriva patinárii (kQ ), ale
cárui valori sunt cuprinse ín intervalul (1,25‘3,0), ín funcþie de geometria roþilor ßi a angrenajului,
de momentul de torsiune transmis, de materialul roþilor etc. Ín aceste condiþii, se obþine
k
kQ F = μQ , de unde Q = Q F .
μ
Forþa perifericá F, exprimatá pornind de la momentul de torsiune M t ce trebuie transmis,
1

este
2M t
F= . 1

d1
Momentul de torsiune M t poate fi calculat pornindu-se de la puterea P necesar a fi transmisá ßi de
1

la turaþia n1 a arborelui conducátor (1) ßi a roþii conducátoare (2)

P
Mt = kp ,
1
n1
unde k p este un coeficient de proporþionalitate, care þine cont de unitáþile de másurá folosite ín
exprimarea márimilor care intervin ín formulá. De aici, expresia forþei periferice F este
2k P
F= p ,
d1n1
iar forþa de apásare necesará se calculeazá cu formula
2k k P
Q= p Q .
μ d1n1
Avantajele mecanismului de transmisie prin roþi cu fricþiune:
- simplitate constructivá;
- posibilitatea alunecárii relative (patinárii) ín cazul apariþiei unor suprasarcini asupra
roþii conduse;
- funcþionare silenþioasá;
- printr-o construcþie corespunzátoare se obþin variaþii ale turaþiei.
Dezavantajele mecanismului de transmisie prin roþi cu fricþiune:
- necesitatea existenþei unor dispozitive speciale, care sá realizeze forþa de apásare
relativá a roþilor una cátre cealaltá;
- íncárcare mare ín lagáre, tot din cauza forþei de apásare, cu consecinþa nedoritá a
creßterii uzurii acestora;
- randament mai scázut decät la alte mecanisme (η m = 0,85 ÷ 0,89) ;
- posibilitáþi limitate de utilizare, deoarece o transmisie prin roþi cu fricþiune se poate
folosi doar pentru puteri reduse (de max. 20 kW) ßi pentru turaþii medii, astfel íncät
viteza perifericá sá nu depáßeascá 10 m/s.
Clasificarea transmisiilor prin roþi cu fricþiune:
I) cu raport de transmisie constant:
a) cu roþi cilindrice ßi axe paralele: - roþi cu periferie netedá;
- roþi cu periferie canelatá;

46
 b) cu roþi conice, pentru arbori cu axe concurente;
II) cu raport de transmisie variabil:
a) cu roþi cilindrice ßi plane:- cu o razá variabilá;
- cu mai multe raze variabile;
b) cu roþi conice:- fárá element intermediar;
- cu element intermediar;
c) cu roþi de profil special;
Materialele pentru roþi cu fricþiune trebuie sá índeplineascá anumite cerinþe specifice:
- coeficient de frecare (μ) ridicat;
- rezistenþá la uzurá;
- elasticitate cät mai buná (modul Young E de valoare cät mai mare).
Ín general, se utilizeazá douá tipuri de cupluri de materiale:
a) oþel/ oþel sau fontá/ fontá, ín general de tip metal/ metal;
b) o roatá de cauciuc, cealaltá de metal (fontá, oþel, alt aliaj feros sau neferos).
Roþile confecþionate din oþel se cálesc, iar ín funcþionare folosesc lubrifiant de tip ulei
(pentru evacuarea cáldurii). Atunci cänd ambele roþi sunt metalice, existá posibilitatea ca una dintre
ele sá aibá suprafaþa de contact acoperitá de un material nemetalic (de exemplu: cauciuc, capron,
neopren) cu scopul de a mári valoarea coeficientului de frecare. De obicei se acoperá cu material de
fricþiune suprafaþa de contact a roþii motoare.

5.1.2. TRANSMISII CU FRICÞIUNE CU RAPORT DE TRANSMISIE CONSTANT

A. Transmisii prin roþi cu fricþiune cu periferie netedá, de tip cilindric
Aceste transmisii sunt cele mai simple (v. fig. 5.1.), roþile fiind cilindrice, periferia lor
(suprafaþa lateralá a cilindrilor) fiind netedá, iar contactul realizändu-se, teoretic, pe o generatoare.
Din egalitatea vitezelor periferice (v A1 = v A 2 ) , másurate ín punctul curent A al liniei teoretice
de contact, rezultá
d d
ω1 1 = ω2 2 ,
2 2
ceea ce conduce la concluzia cá íntre turaþii existá o relaþie de tip liniar
d
ω 2 = ω1 1 .
d2
Raportul de transmisie teoretic (i12 ) este, ín aceste condiþii,
t

ω d n
i12t = 1 = 2 = 1 .
ω2 d1 n2
Ín realitate, acest raport este diferit de cel teoretic, pentru cá, ín zona de contact, apar
deformaþii elastice ale celor douá roþi, apáränd practic o suprafaþá de contact ín locul unei linii
teoretice de contact. Acest fenomen se mai numeßte alunecare elasticá ßi este motivul pentru care
este prevázutá o corecþie pentru raportul de transmisie teoretic
ω d n
i12 = ξi12t = ξ 1 = ξ 2 = ξ 1 ,
ω2 d1 n2
unde ξ este un factor de corecþie, cu atät mai mare cu cät materialul roþilor este mai moale. Astfel,
ξ=1,002÷1,005 pentru roþi metalice, respectiv ξ=1,01÷1,03 pentru roþi de tip nemetalic.

B. Transmisii prin roþi nemetalice cu periferie profilatá sau canelatá

O astfel de transmisie, reprezentatá ín fig. 5.2., foloseßte douá roþi profilate complementar,
porþiunea de contact avänd secþiunea de formá trapezoidalá (trapez isoscel, cu unghiul dintre laturile
neparalele 2α ).
Ín aceastá situaþie, angrenarea prin fricþiune este mult mai complexá, pentru cá vitezele
periferice ale celor douá roþi sunt egale numai la diametrele medii (ín punctul de tangenþá al

47
 1 5 3 4 2 6 cercurilor de angrenare,
cercuri care corespund
rostogolirii rela-tive
pure, fárá alunecare
relativá, íntre cele douá

2m
d
d2v roþi), iar ín restul
Q Q suprafeþei de contact
d ω1
d 1b vitezele sunt diferite,
1m ω2 deci ín acele zone apare
d
2b
1v

o alunecare relativá
d

suplimentará, ceea ce
con-duce la o uzurá
accentuatá a celor douá
A Q roþi.
α Qn
Qt Raportul de
transmi-sie se va calcula
cu aceeaßi formulá ca ßi
Q A Q
ín cazul anterior, dar
α valorile care se iau ín
calcul sunt másurate la
diametrul mediu al
fiecárei roþi.
Fig. 5.2. Transmisie prin roþi cu fricþiune cu periferie profilatá Din studierea
1-arbore conducátor; 2- arbore condus; 3- roatá conducátoare; 4- roatá condusá; distri-buþiei forþelor se
5,6- pene de fixare a roþilor la arbori; A- punct de contact pe diametrul mediu
observá cá forþa de
apásare Q nu mai reprezintá ín totalitate cauza apariþiei forþei de frecare, ci numai compo-nenta sa
normalá Qn. Des-compunänd, conform fig.5.2., forþa Q pe cele douá direcþii, una normalá la
suprafaþa de contact, cealaltá ín lungul acestei suprafeþe, se obþine componenta utilá pentru
transmiterea mißcárii sub foma componentei responsabile de apariþia forþei de frecare (ín punctul
curent A de pe diametrele medii - diametrele cercurilor de angrenare ale celor douá roþi), sub forma
Qn = Q sin α .
Ín aceastá situaþie, forþa de frecare
1 3 responsabilá de transmiterea mißcárii este
F f = μQn = μQ sin α = μ / Q ,
unde s-a notat cu μ / coeficientul de frecare aparentá
ω1
(μ / = μ sin α ), care are valoare mai micá decät cea
a coeficientului de frecare real μ , valoare
1
dm

5 δ1 determinatá experimental, care depinde de natura

Σ
A
δ2
materialelor celor douá roþi.
b
4 C. Transmisii prin roþi conice cu axe
d m2

2 concurente
6 Acest tip de transmisii se utilizeazá pentru
transmisiile la care axele celor doi arbori sunt
ω2 concurente, formänd íntre ele un unghi Σ.
Reprezentarea graficá a unei astfel de transmisii se
regáseßte ín fig. 5.3.
Fig. 5.3. Transmisie prin roþi tronconice cu
Cele douá roþi sunt de tip tronconic, conurile
fricþiune, pentru arbori cu axe concurente lor de bazá avänd semiunghiurile secþiunilor
1-arbore conducátor; 2- arbore condus; 3- roatá transversale de valori δ1 ßi δ2 , care índeplinesc
conducátoare; 4- roatá condusá; 5,6- lagáre. condiþia constructiv-funcþionalá (δ1 + δ 2 = Σ ) .
48
 Angrenarea se face pe suprafeþele laterale ale trunchiurilor de con, care sunt netede. §i ín
aceastá situaþie, ínsá, se poate spune cá angrenarea se face la diametrul mediu al roþilor. Lungimea
generatoarei (flancului) este b.
Forþa de apásare Q are, de asemenea, o componentá normalá pe planul de fricþiune,
componentá care va contribui la realizarea forþei de frecare, cea care transmite mißcarea.
Raportul de transmisie i12 se calculeazá cu aceeaßi formulá, respectiv
n ω d
i12 = 1 = 1 = m 2 .
n2 ω2 d m1
Ín acelaßi timp, ínsá, diametrele medii ale roþilor, unde se realizeazá angrenarea fárá alunecare
relativá, se pot exprima ca fiind
d m1
= OA sin δ 1 ,
2
dm2
= OA sin δ 2 ,
2
de unde se obþine expresia raportului de transmisie sub forma
sin δ 1
i12 = .
sin δ 2
Dacá se þine cont ßi de egalitatea datá de condiþia constructiv-funcþionalá δ 1 + δ 2 = Σ , atunci
se obþine pentru raportul de transmisie
sin δ 2 sin(Σ − δ 1 ) sin Σ cos δ 1 − cos Σ sin δ 1
i12 = = = = sin Σctgδ 1 − cos Σ .
sin δ 1 sin δ 1 sin δ 1
Ín situaþia ín care unghiul Σ=900, transmisia se numeßte ortogonalá, caz ín care cei doi arbori
sunt perpendiculari, iar raportul de transmisie are valoarea i12 = ctgδ 1 .

5.1.2. TRANSMISII CU FRICÞIUNE CU RAPORT DE TRANSMISIE VARIABIL

Se mai numesc ßi variatoare de turaþie, pentru cá prin construcþia lor, oferá posibilitatea ca,
prin modificarea poziþiei relative a roþilor, ín timp ce se menþine angrenarea, sá se realizeze variaþia
turaþiei roþii conduse, atunci cänd roata conducátoare íßi pástreazá aceeaßi turaþie.
A) Variatoare cu roþi cilindrice plane cu o razá variabilá
Existá douá soluþii constructiv-funcþionale:
a1) cänd roata mobilá este cea condusá; 1 3
a2) cänd roata mobilá este cea
R1

conducátoare.
a1) Variatorul de turaþie cu roatá condusá mobilá este
prezentat ín fig. 5.4. Cele douá roþi nu angreneazá dupá
suprafeþlele lor laterale, aßa cum se realiza angrenarea la R2
ω1
R1x

transmisiile anterior descrise, ci roata conducátoare (n1)

(motoare) (3) intrá ín angrenare cu suprafaþa frontalá, ín
timp ce roata condusá (4) intrá ín angrenare cu suprafaþa 4 A
lateralá. 2
Roata condusá, de razá R2, se poate deplasa ín
lungul razei roþii conducátoare R1, poziþionändu-se la ω2
(n2)
diverse nivele intermediare R1x, teoretic íntre 0 ßi R1. Roata
conducátoare (motoare) are turaþia (viteza unghiulará) de Fig. 5.4. Variator de turaþie cu roþi cu
valoare constantá ín timp, n1 = const. (ω1 = const.) , ín timp fricþiune ßi roatá condusá mobilá
ce roata condusá va avea viteza unghiulará ω2 variabilá, 1-arbore conducátor; 2- arbore condus;
3- roatá conducátoare; 4- roatá condusá
respectiv turaþia n2 va fi variabilá ín funcþie de poziþia roþii mobilá ín lungul razei roþii conducátoare.
conduse (de-a lungul razei R1, la nivelul R1x la care s-a

49
 n2 fácut angrenarea).
n2max Din egalitatea vitezelor periferice ín punctul de contact
median A, rezultá
n1 ⋅ R1 x = n2 x ⋅ R ,
de unde expresia turaþiei roþii conduse este datá de
R n
n2min n2 x = n1 1x = 1 R1x ,
R1x R2 R2
R1min R1max ceea ce ínseamná cá turaþia n2x a roþii conduse depinde liniar
de raza R1x, deci de poziþionarea sa ín lungul razei roþii
Fig. 5.5. Variaþia turaþiei roþii
conducátoare, aßa cum aratá graficul din fig. 5.5. Teoretic,
conduse ín funcþie de poziþi-
raza R1x poate avea orice valoare ín intervalul maximal dintre
onarea acesteia pe raza roþii
conducátoare
0 ßi R1, dar, ín realitate, cursa roþii conduse este limitatá íntre
douá valori extreme din interiorul intervalului maximal,
respectiv R1min ßi R1max, de unde rezultá intervalul de variaþie a
2 4
turaþiei ca fiind [n2min;n2max]. Din fig. 5.5. se poate observa
R2

proporþionalitatea directá íntre márimea deplasárii roþii

conduse ßi valoarea turaþiei acesteia.
§i ín cazul unei astfel de transmisii existá alunecare
relativá íntre cele douá roþi, ceea ce conduce la uzura
ω2 R1 pronunþatá a suprafþelor care vin ín contact ín timpul
R2x

(n2) funcþionárii.
Se defineßte raportul de variaþie a turaþiei ca fiind
3 A
raportul dintre valorile extreme al raportului de transmisie al
1 variatorului de turaþie
i n
ω1 rv = 12 max = 2 max .
(n1) i12 min n2 min
Pentru variatoarele de turaþie cu o singurá razá variabilá,
raportul de variaþie este cuprins ín intervalul rv ∈ [2,5; 4] .
Fig. 5.6. Variator de turaþie cu roþi cu
fricþiune ßi roatá conducátoare mobilá
1-arbore conducátor; 2- arbore condus;
a2) Variatorul de turaþie cu roatá conducátoare mobilá
3- roatá conducátoare mobilá ín lungul
este prezentat ín fig. 5.6. Faþá de cazul anterior, cele douá roþi
razei roþii conduse; 4- roatá condusá.
íßi schimbá rolul. Roata motoare (conducátoare) (3) are turaþia
constantá n1 = const. (ω1 = const.) , ín timp ce roata condusá (4) va avea ω2 variabil, respectiv turaþia
n2 va fi variabilá.
Nici ín cazul acestei transmisii cele douá roþi nu angreneazá dupá suprafeþlele lor laterale, ci
roata conducátoare (motoare) (2) intrá ín angrenare cu suprafaþa lateralá, ín timp ce roata condusá
(4) intrá ín angrenare cu suprafaþa frontalá. Ín cazul acestui
n2 tip de variator, roata conducátoare, de razá R1, se poate
n2max deplasa ín lungul razei roþii conduse R2, poziþionändu-se la
diverse nivele intermediare R2x, teoretic íntre 0 ßi R2.
Din egalitatea vitezelor periferice ín punctul median
A, aflat la distanþa variabilá R2x másuratá pe raza roþii
conduse, rezultá
n2min n1 R1 = n2 x R2 x ,
R2x de unde expresia turaþiei roþii conduse este datá de
R2min R2max 1
n2 x = n1 ⋅ R1 ,
R2 x
Fig. 5.7. Variaþia turaþiei roþii deci dependenþa turaþiei roþii conduse de razá este de tip
conduse ín funcþie de poziþionarea neliniar, mai precis de tip hiperbolic. ín funcþie de raza R ,
2x
roþii conducátoare
deci de poziþionarea roþii conducátoare ín lungul razei roþii

50
 ⎛ 1 ⎞
conduse, n2 = f ⎜⎜ ⎟⎟ , aßa cum aratá graficul din fig. 5.7, iar variatorul de turaþie este unul de tip
⎝ R2 ⎠
neliniar.
Teoretic, raza R2x poate avea orice valoare ín intervalul maximal dintre 0 ßi R2, dar, ín
realitate, cursa roþii conducátoare este limitatá íntre douá valori extreme din interiorul intervalului
maximal, respectiv R2min ßi R2max, de unde rezultá intervalul de variaþie a turaþiei ca fiind [n2min;n2max].
Din fig. 5.5. se poate observa faptul cá dependenþa este invers proporþionalá, respectiv turaþia
maximá a roþii conduse se obþine pentru poziþionarea roþii conducátoare la raza minimá, iar turaþia
minimá a roþii conduse se obþine pentru poziþionarea roþii conducátoare la raza maximá.

B) Variatoare de turaþie cu douá raze variabile

Astfel de variatoare de turaþie utilizeazá trei roþi cilindrice plane, existänd o roatá
intermediará mobilá, care se deplaseazá de-a lungul celorlalte douá roþi (roata conducátoare,
respectiv roata condusá), de unde
ω2 (n2)
rezultá variaþia a douá raze.
Un exemplu este cel din fig. 5.8, 2
care utilizeazá trei roþi plane cilindrice
(o roatá conducátoare fixá (1), o roatá
R2x
condusá fixá (2), care sunt angrenate
B
íntre ele, conform figurii, cu ajutorul
unei a treia roþi (3), tot cilindricá, R2

R3
3
mobilá ín lungul razelor primelor douá
roþi).
Din condiþia egalitáþii vitezelor R1
ω3 (n3)
roþilor ín punctele A, ßi respectiv B, se
obþin ecuaþiile A
R1x
(A) n1 R1x = n3 R3 ,
(B) n3 R3 = n2 R2 x .
Turaþia roþii mobile (3) este variabilá,
dar poate fi eliminatá íntre cele douá 1
ecuaþii anterioare, rezultänd ω1 (n1)
n1 R1x = n2 R2 x , Fig. 5.8. Variator de turaþie cu 3 roþi cilindrice cu fricþiune
unde turaþia n1 este constantá, iar razele ßi roatá intermediará mobilá
1- roatá conducátoare (fixá); 2- roatá condusá (fixá);
R1x ßi R2 x sunt variabile. Ín aceste 3- roatá intermediará, mobilá ín lungul razelor roþilor
condiþii, turaþia n2 este variabilá ßi poate conducátoare ßi condusá.
fi calculatá cu formula
R1x
n2 = n1 .
R2 x
§i pentru aceste tipuri de variatoare, o foarte importantá márime o constituie raportul de
i n
variaþie rv = 12 max = 2 max . Pentru variatoarele uzuale cu douá raze variabile, valoarea raportului de
i12 min n2 min
variaþie este rv = 6 ÷ 8.

C) Variatoare cu fricþiune cu roþi conice

Un astfel de variator, a cárui schemá constructiv-funcþionalá este reprezentatá grafic ín fig.
5.9., cuprinde o roatá motoare (1) de formá tronconicá ßi o roatá condusá cilindricá (2), care poate
culisa pe o direcþie paralelá cu generatoarea roþii tronconice (1). Aßadar, acesta este un variator fárá
elemente intermediare, angrenarea fácändu-se direct íntre roata condusá ßi cea conducatoare.
Turaþia roþii conducátoare este constantá, iar turaþia roþii conduse este variabilá ca o

51
 consecinþá a variaþiei razei de angrenare R1x .
Din condiþia de egalitate a vitezelor
n 2)

R2
ω 2( periferice ale celor douá roþi ín punctul medial de
contact A, rezultá
A n1 R1x = n2 R2 ,
2 ceea ce conduce la
1 n

Rmax
n2 = 1 R1 x ,
R2
R1x
ω1
Rmin

(n1) aßadar o variaþie liniará a turaþiei roþii conduse ín

funcþie de raza curentá de angrenare R1x , al cárei
interval de variaþie este [R1min ; R1max ] .

Ín aceste condiþii, raportul de variaþie rv

este
n1
Rmax
R2 R
rv = = max ,
n1
Fig. 5.9. Variator de turaþie cu fricþiune cu o roatá Rmin Rmin
tronconicá fixá ßi o roatá cilindricá mobilá R2
1- roatá conducátoare (fixá); 2- roatá condusá mobilá. egal, aßadar, cu raportul valorilor extreme ale razei
de angrenare.

D) Variator cu fricþiune cu roþi conice ßi element intermediar

Acest tip de variator de turaþie este
4 compus din douá roþi tronconice identice,
aßezate antisimetric ßi o roatá cilindricá
mobilá, care angreneazá cu cele douá roþi
R2max

ω2 tronconice. Roata conducátoare (motoare) (1),

R2min

(n2) de turaþie constantá, este identicá cu roata

condusá (2), de turaþie variabilá, iar íntre ele
poate culisa elementul intermediar (3), care
este o roatá cilindricá.
R2x

2 Uneori, pentru a elimina elementul

B inermediar (3) (dar ßi cänd acesta existá,
pentru siguranþá), íntre roata motoare (1) ßi (2)
n 3)
R3

3 ω3( se monteazá ßi o curea de transmisie de

cauciuc (4).
A Din egalitatea vitezelor periferice ín
1
punctele A, respectiv B, se obþine
R1max

n1 R1x = n2 R2 x ,
R1x

ω1
R1min

(n1) de unde
R
n2 = n1 1x .
R2 x
Ín aceste condiþii, raportul de transmisie al
acestui variator de turaþie depinde exclusiv de
cele douá raze curente de angrenare ( R1x ßi
Fig. 5.10. Variator de turaþie cu fricþiune cu roþi R2 x ) ßi este
tronconice fixe ßi o roatá cilindricá intermediará mobilá
n R
1- roatá conducátoare (fixá); 2- roatá condusá (fixá); i12 = 1 = 2 x .
3-roatá intermediará cilindricá mobilá; 4- curea de n2 R1x
transmisie de siguranþá. Raportul de transmisie variazá íntre
52
doua valori extreme, ßi anume:
- cänd roata cilindricá intermediará se aflá la capátul din stänga (la R1max ßi R2 min ):

(i12 )min = n1 = R2 min ;

n2 max R1max
- cänd roata cilindricá intermediará se aflá la capátul din dreapta (la R1 min ßi R2 max ):

(i12 )max = n1 = R2 max .

n2 min R1min
Raportul de variaþie devine, cu aceste observaþii,
2 2
i n ⎛n ⎞ ⎛ n ⎞
rv = 12 max = 2 max = ⎜⎜ 2 max ⎟⎟ = ⎜⎜ 1 ⎟⎟ .
i12 min n2 min ⎝ n1 ⎠ ⎝ n2 min ⎠
Aceastá ultimá variantá constructiv-funcþionalá este complicatá din punct de vedere
tehnologic ßi de exploatare, dar are performanþe mai bune decät cea precedentá.

5.2. TRANSMISII PRIN CURELE

5.2.1. CARACTERIZARE GENERALÁ. CLASIFICARE
Transmisiile prin curele sunt transmisii la distanþá, adicá se folosesc atunci cänd íntre axele
celor doi arbori, cel conducátor ßi cel condus, sunt distanþe mari. Aceste transmisii folosesc un
element intermediar elastic numit curea de transmisie. O soluþie constructiv-funcþionalá de
transmisie prin curea este prezentatá ín fig. 5.11.
1 2 3 4 5 6 7 8

ω1
ω2

Fig. 5.11. Transmisie mecanicá prin curea íntre arbori cu axe depártate
1- arbore conducátor; 2- paná; 3- roatá de curea conducátoare; 4- curea; 5- mecanism de
íntindere a curelei; 6- roatá de curea condusá; 7- paná; 8- arbore condus.

Fenomenul fizic ce stá la baza acestui mod de transmitere a mißcárii este frecarea, care apare
íntre cureaua (4) ßi suprafeþele de contact ale roþilor (3) ßi (6). Din acest motiv, cureaua trebuie sá
fie foarte bine íntinsá, pentru a apása ín mod eficient pe cele douá roþi de curea ßi a se genera forþa
de frecare. De obicei, íntinderea se realizeazá cu un element ajutátor (5) (o rolá care este acþionatá
de un arc ßi care íntinde cureaua).
Avantaje:
- funcþionarea transmisiei este lentá, fárá zgomote ßi vibraþii;
- ín cazul apariþiei suprasarcinii, existá posibilitatea patinárii curelei;
- posibilitatea transmisiei mißcárii la distanþe mari íntre axele arborilor, fárá
elemente intermediare sau fárá a se recurge la alte transmisii costisitoare;
- construcþie simplá ßi ieftiná;
- posibilitate de montare - demontare ßi íntreþinere ußoará;
- uzurá redusá a roþilor, practic íntreaga uzurá suportänd-o cureaua.
Dezavantaje
- imposibilitatea realizárii unui raport de transmisie riguros constant, ca urmare a
53
 1 3 2
2

3
a)
3 2 1
1

a) b) c)
b) c)
Fig. 5.13. Tipuri de curele de transmisie
Fig. 5.12. Tipuri de transmisii prin curele
alunecárii elastice a curelei pe cele douá roþi;
- diametre mari ale roþilor, mai ales ín cazul rapoartelor de transmisie mari;
- slábirea íntinderii curelei ín timp, ca urmare a apariþiei deformaþiilor remanente
(necesitatea íntinzátorului, dar nici acesta nu mai face faþá de la un timp);
- forþa de íntindere, ín cazul de faþá acþionänd asupra arborilor, íncarcá
suplimentar lagárele acestora.

Clasificarea transmisiilor prin curele

A) Dupá poziþia axei arborilor:
- transmisii íntre arbori cu axe paralele:
- transmisii deschise (v. fig. 5.11., 5.12.a);
- transmisii íncrucißate (cureaua íncrucißatá) – fig. 5.12.b;
- transmisii ín trepte – fig. 5.12.c;
- transmisii íntre arbori cu axe neparalele;
B) Dupá materialul curelei:
- material textil cauciucat;
- material plastic;
- bandá de otel;
C) Dupá forma secþiunii curelei:
- secþiune dreptunghiulará – fig.5.13.a;
- secþiune trapezoidalá – fig. 5.13.b;
- secþiune romboidalá – fig. 5.13.c;
Cinematica transmisiei prin curele
Elementele geometrice ale transmisiei prin curea se regásesc ín fig. 5.14, roþile avänd
turaþiile n1, respectiv n2.
Raportul de transmisie se calculeazá pornindu-se de la egalitatea vitezelor periferice ale
⎛ D D ⎞
roþilor, egale cu viteza de deplasare a curelei ⎜ ω1 R1 = ω2 R2 ⇔ ω1 1 = ω2 2 ⎟ . Acest raport se
⎝ 2 2 ⎠
deduce, aßadar, ca fiind
n ω D
i12 = 1 = 1 = 2
n2 ω2 D1
Din punct de vedere matematic, acest raport este similar celui calculat la transmisiile prin
roþi cu fricþiune. Cu toate acestea, el nu este riguros constant, pentru cá existá o alunecare elasticá a
curelei, ceea ce implicá inegalitatea vitezelor periferice ale roþilor, atät íntre ele, cät ßi íntre fiecare
dintre ele ßi viteza curelei.
Se poate calcula lungimea curelei, pornind de la principalele elemente geometrice:
- distanþa íntre axele arborilor;
- unghiurile de ínfáßurare (β1 si β2 - unghiurile la centru fácute de razele roþilor trasate ín

54
 D1 β2
β1 ω2
(n2)
γ O1 ω
1 O2 D
(n1) 2

Fig. 5.14. Cinematica unei transmisii mecanice prin curea

punctele de contact roatá - curea);

- unghiul de deschidere (γ);
Se poate spune cá unghiurile β1 ßi β2 sunt legate de unghiul γ prin formulele
β1 = π − γ ,
β2 = π + γ ,
unde unghiul γ se poate exprima din
γ D − D1
sin = 2 .
2 2a
Lungimea L a curelei se poate determina aproximativ folosind aceste elemente geometrice,
cu ajutorul formulei
L = Lβ + Lβ + 2 L12 ,
2 2

unde cei trei termeni (cele trei lungimi) sunt exprimate cu ajutorul formulelor
D
Lβ = 2 ⋅ β 2 ,
2
2
D1
Lβ = ⋅ β1 ,
1
2
γ
L12 = a cos ,
2
unde unghiurile β1 , β 2 , γ au fost exprimate ín radiani. Ín aceste condiþii, lungimea curelei se
exprimá cu formula aproximativá
γ
L = [D2 ⋅ β 2 + D1 ⋅ β1 ] + 2a cos .
1
2 2
Mai existá ßi alte relaþii de determinare a lungimii curelei, ín funcþie de tipul acesteia ßi de
forma secþiunii.

5.2.2. TRANSMISII PRIN CURELE TRAPEZOIDALE

Aceste tipuri de transmisii sunt cele mai ráspändite; ele folosesc curele de secþiune
trapezoidalá (v. fig. 5.13.b.). Acestea se folosesc pentru arbori paraleli (v. fig. 5.11.), dar ßi pentru
arbori neparaleli. Dacá ín primul caz raportul de transmisie i12 poate ajunge la 10, ín cazul al doilea
el se limiteazá la 2,5.
Existá douá tipuri de curele trapezoidale, dupá elementele lor de rezistenþá:
- de tip R, la care elementul de rezistenþá este o reþea de cord (v. fig. 5.15.a.);
- de tip S, la care elementele de rezistenþá sunt de tip ßnur cablat (v. fig. 5.15.b.).
Forma trapezoidalá a curelei este avantajoasá, pentru cá realizeazá o márire a suprafeþei de
frecare ßi deci o márire a frecárii íntre curea ßi roata de curea.

55
 a Qn
1
2 1
curea neíntinsá

b
curea íntinsá
3 Q Q
a) 2 t

1
P
2
b)
Fig. 5.15. Curele trapezoidale α α

Dp
a) curea de tip R: 1-ínveliß de
bumbac; 2- reþea de cord; 3-bandá
de cauciuc;
Fig. 5.16. Transmisia prin curea trapezoidalá
b) curea de tip S: 1-ínveliß de
1-curea trapezoidalá; 2- roatá de curea; P-centrulde greutate al
bumbac; 2- straturi succesive de
secþiunii curelei, unde se másoará diametrul primitiv Dp.
ßnur cablat

Se defineßte diametrul primitiv (Dp) al curelei ca fiind diametrul ce conþine toate centrele de
greutate P ale secþiunior curelei (v. fig. 5.16). Acesta este, de fapt, diametrul la care se realizeazá
angrenarea propriu-zisá ßi care va fi luat ín considerare ín calcule.
Forþa de frecare Ff ce va ajuta la transmiterea mißcárii este suma celor douá forþe de frecare
Ffp dezvoltate pe fiecare perete de contact roatá-curea (v. fig. 5.16.):
Q
F f = 2 F fp = 2μFu = 2μ = μ /Q ,
α
sin
2
unde α reprezintá unghiul laturilor trapezului (secþiunii transversale a curelei), Q – forþa de
íntindere a curelei (forþa de apásare), μ - coeficient de frecare, μ / - coeficient de frecare aparent,
definit ca
2μ
μ/ = .
α
sin
2
Condiþia ca sá se elimine posibilitatea de ínþepenire a curelei este ca valoarea coeficientului
de frecare aparent sá fie strict subunitará, de unde se obþine condiþia pentru valoarea unghiului α al
trapezului
μ'
α > 2 arcsin .
2
Transmisiile prin curele sunt destul de ráspändite ín aplicaþiile tehnice, de la aparatele
electrocasnice, päná la echipamentele de bord (acolo unde, ínsá, trebuie sá índeplineascá anumite
condiþii de fiabilitate).
Uneori, pentru a se evita acea alunecare elasticá specificá a curelei, se realizeazá curele
dinþate, profilul dinþilor fiind complementar profilului canelurilor practicate ín roþile de curea.

5.2.3. TRANSMISII PRIN CURELE DINÞATE

Transmisia se face, ín acest caz, íntre doi sau sau mai mulþi arbori, pe care sunt montate fulii
dinþate. Elementul intermediar este cureaua dinþatá, care transmite mißcarea prin angrenarea
dinþilor ei cu dinþii fuliilor.
Avantajul este funcþionarea fárá alunecare a transmisiei; de asemenea, deoarece se eliminá
aceastá alunecare, randamentul transmisiei este mai ridicat. Transmisia este mai silenþioasá ßi mai
ieftiná, putänd fi utilizatá la turaþii mai mari decät transmisiile cu curele obißnuite, cu suprafeþe
plane, fiind comparabile cu transmisiile cu lanþ.
Curelele dinþate se executá din cauciucuri uzuale sau speciale, sau din materiale plastice,
avänd, acolo unde este cazul, inserþii dintr-un alt material, cu modulul de elasticitate ridicat.
Materialul ßi forma inserþiei pot fi: cabluri de oþel sau din fibrá de sticlá, fire poliesterice, respectiv
fire poliamidice.

56
 a)
ω1
ω3 ω2

b)
Fig. 5.17. Tipuri de curele dinþate
a) curea cu danturá pe o singurá parte; Fig. 5.18. Transmisie cu curea dinþatá pe ambele párþi, cu
b) curea cu danturá pe ambele párþi. o roatá conducátoare ßi douá roþi conduse

La curelele de cauciuc dantura este protejatá printr-o þesáturá de nylon, ín timp ce, dinþii
celor din materiale plastice, au compoziþia identicá restului curelei.
Rezultatele cele mai bune ín transmisii se obþin prin folosirea curelelor din poliuretan, cu
inserþii de oþel. Profilul curelei poate fi:
- simplu, care are o singurá parte danturatá (v. fig. 5.17.a.);
- dublu, cu dinþi pe ambele
párþi (v. fig. 5.17.b.). Curele-
le cu profil dublu se folosesc 2 3
ín transmisii cu roþi multiple,
aßa cum se vede ín fig. 5.18. 1

r1
r2
Pentru dimensionarea

hr
unei roþi de curea (fig. 5.19.), γr
trebuie definit profilul danturii γr
R

v
R
prin: ínálþimea dintelui (hr),
R
láþimea golului dintre dinþi (kr), b

unghiul dintelui/golului (γr), ca ßi Rf

razele de racordare de la capul
(r1) ßi de la piciorul dintelui (r2).
Totodatá, trebuie definite razele
(diametrele) de värf (Rv), de
picior (Rf), de angrenare (Ra),
precum ßi raza (sau diametrul) Fig. 5.19. Roatá de curea dinþatá cu bordurare
bordurárii (Rb). Ín general, roþile 1- roatá; 2 - dinþi; 3- bordurá
de curea pentru transmisiile cu curele dinþate se executá 1 2
bordurate, pentru a evita alunecarea lateralá a curelei
(alunecarea ín lungul dinþilor).
Aceastá variantá constructiv funcþionalá, la care ín
timpul angrenárii dintele curelei atinge fundul golului roþii
dinþate (v. fig. 5.20.a.), este folositá pentru roþi ce au päná la 20
de dinþi; dacá roata are peste 20 de dinþi, se foloseßte cealaltá ω
a)
variantá prezentatá (v. fig. 5.20.b.), la care dintele curelei nu 1 2
atinge fundul roþii dinþate.
Ín oricare dintre cazurile de angrenare descrise, forþa F
pe care o suportá cureaua este datá de formula
2M t
F= ,
Dm ω
b)
unde M t este momentul de torsiune transmis arborelui (sau
Fig. 5.20. Variante de angrenare a
transmis de cátre arbore), iar Dm – diametrul de angrenare curelei dinþate cu roata de curea
D a) roatá cu numár de dinþi < 20;
(diametrul mediu al roþii de curea m = R ). b) roatá cu numár de dinþi >20.
2
57
 p
α1
p
ω ω ω

a) b) c)
Fig. 5.21. Distribuþia de presiuni pe sectorul circular de angrenare
la o transmisie prin curea dinþatá
Sarcina care poate fi transmisá de roata dinþatá este limitatá de presiunea dintre dinþii
acesteia ßi dinþii roþii de curea. Distribuþia teoreticá a forþelor de presiune este consideratá ca fiind
uniformá (fig. 5.21.a.), dar distributia realá realá a forþelor de presiune ín curea este clar
neuniformá, aßa cum se aratá ín fig. 5.21.b.
Din condiþia de rezistenþá a curelei, se poate determina geometria acesteia. Astfel, presiunea
pe care o suportá cureaua este
F
p= ,
Sr
unde F se determiná cu formula anterioará, iar Sr este aria suprafeþei de angrenare, determinabilá cu
formula
S r = bhd Z a ,
unde b este látimea curelei, hd – ínálþimea dintelui curelei, iar Za – numárul de dinþi aflaþi ín
angrenare (determinabil pornind de la numárul total de dinþi Z ai curelei ßi din márimea sectorului
Zα
unghiular α1 de angrenare- v. fig. 5.21.c, cu formula Z a = 1 1o ).
360
Condiþia de rezistenþá este p < pa , unde pa este presiunea admisibilá la contactul dintre
flancul dintelui curelei ßi flancul dintelui rotii de curea, condiþie care se mai poate scrie
p
p= a ,
c
unde c este un coeficient de siguranþá, care depinde de mai mulþi facori, cum ar fi materialul curelei,
geometria acesteia, márimea cuplului ce trebuie transmis etc.
Ín aceste condiþii, ínlocuind expresiile forþei F, a ariei suprafeþei Sr ßi a presiunii p, se obþine
2M t
pa Dm
= ,
c Z α1
bhd
360 o
de unde láþimea curelei (ßi a roþii) se calculeazá cu relaþia
720 cM t
b= ,
hd Z α 1 Dm pa
unde unghiul α1 se exprimá ín grade.

5.3. TRANSMISII PRIN ROÞI DINÞATE

5.3.1. CARACTERIZARE GENERALÁ. CLASIFICAREA ROÞILOR DINÞATE §I
A ANGRENAJELOR CU ROÞI DINÞATE
Angrenajul reprezintá un mecanism elementar, format din cel puþin douá elemente (douá
roþi dinþate), fiecare avänd posibilitatea rotirii ín jurul axei proprii, cu poziþia relativá fixá sau
58
 AIR AGR AIR
AGR AGR
AIR
O
roatá
cilindricá roatá
roatá
conicá
elicoidalá

roatá
hipoidá

a) b) c)

Fig. 5.22. Tipuri de roþi dinþate ( a) cilindrice; b) conice; c) hiperboloidale )

mobilá, unul din elemente fiind cel conducátor, iar celálalt fiind cel condus. Angrenarea ínseamná
antrenarea elementului condus ín mißcare de rotaþie prin intermediul dinþilor aflaþi succesiv ín
contact.
Avantaje:
- durabilitate ridicatá ßi siguranþá ín funcþionare;
- gabarit redus ßi randament ridicat;
Dezavantaje:
- tehnologie pretenþioasá de obþinere;
- cost ridicat;
- zgomote ßi vibraþii ín timpul funcþionárii;
Se pot defini douá elemente ale unei roþi:
- axa instantanee de rotaþie (AIR);
- axa geometricá de rotaþie (AGR);
Ín funcþie de poziþia relativá a celor douá axe, se pot defini trei tipuri de roþi dinþate, aßa cum
se observá ín fig. 5.22:
a) roatá dinþatá cilindricá (la care AIR || AGR) (fig. 5.22.a.);
b) roatá dinþatá conicá (la care AGR ∩ AIR={pct. O}) (fig. 5.22.b.);
c) roatá dinþatá hiperboloidalá (care reprezintá o porþiune dintr-un hiperboloid de
rotatie, AGR ∩ AIR= ∅; AGR ßi AIR neparalele; AGR si AIR nu sunt
coplanare). Se obþin douá tipuri de roþi dinþate hiperboloidale (fig. 5.22.c.):
- roþi dinþate hipoide (1) → nesimetrice;
- roþi dinþate elicoidale (2) → simetrice.

a) b) c) d) e) .

Fig. 5.23. Tipuri de dinþi pentru roþi dinþate: a) dinþi drepþi; b) dinþi ínclinaþi; c) dinþi curbi; d) dinþi ín V; e) dinþi ín W
Clasificarea angrenajelor
A) Dupá poziþia relativá a axelor arborilor
A1) Pentru arbori paraleli – se folosesc roþi dinþate pentru angrenaje cilindrice (vor

59
 avea urmátoarele tipuri de dinþi (v. fig. 5.23.) - dinþi drepþi;
- dinþi ínclinaþi;
- dinþi curbi;
- dinþi ín V sau ín W;
A2) Pentru arbori concurenþi – se folosesc angrenaje conice, care utilizeazá roþi
dinþate conice:- cu dinþi drepþi;
- cu dinþi ínclinaþi;
- cu dinþi curbi;
A3) Pentru arbori neparaleli ßi neconcurenþi – se folosesc angrenaje hiperboloidale,
care utilizeazá roþi- hipoide;
- elicoidale;
B) Dupá poziþia relativá a centrelor de rotaþie:
B1) angrenare exterioará, dacá distanþa dintre centre este suma razelor roþilor - roþile
sunt tangente exterior;
B2) angrenare interioará, dacá distanþa dintre centre este diferenþa razelor roþi
tangente interior. Danturarea roþii mari este pe interior ßi nu pe exterior.

5.3.2. ROÞI DINÞATE CILINDRICE

Pentru transmiterea mißcárii se folosesc acele proeminenþe de formá specialá numite dinþi, a
cáror formá a flancurilor (suprafaþa dinþilor aflatá ín contact) trebuie aleasá astfel íncät, ín timpul
angrenárii, dinþii sá se antreneze prin rostogolirea flancurilor fárá a se produce frecare (alunecare
relativá). Aßadar, ín cazul ideal, flancurile dinþilor celor douá roþi aflaþi ín contact trebuie sá se
rostogoleascá unul peste celálalt fárá sá alunece unul faþá de celálalt. Ín realitate, datoritá unor
imperfecþiuni inerente, existá o micá alunecare íntre dinþi, ce are drept efect apariþia uzurii ßi
apariþia unor zgomote specifice. Determinarea formei dinþilor este o operaþiune complexá, curbele
ce reprezintá flancurile, numite curbe generatoare, fiind obþinute prin diverse procedee.
De obicei, se folosesc familii de curbe, care sá satisfacá urmátoarele cerinþe:
- condiþia de bazá, cea a angrenárii fárá alunecare;
- profilul ales al dintelui (porþiunea de curbá astfel rezultatá) sá poatá fi realizat cät mai precis ßi
cät mai ußor pe maßinile-unelte uzuale actuale;
- profilul ales sá fie cät mai insensibil la erorile de execuþie ßi de montaj.
Drept curbe generatoare se utilizeazá curbele ciclice (curbe care se obþin prin rostogolirea
unui cerc, numit ruletá, pe un suport oarecare, numit curba de bazá). Se utilizeazá trei tipuri
principale de astfel de curbe ciclice, ßi anume:
- cicloida;
- variante ale cicloidei: epicicloida, hipocicloida sau pericicloida;
R<< r
R R
R
8
r<

8 R<< r
a) b)
8
c)
r<
r

r 8
R
R>> r
r

d) e)

Fig. 5.24. Tipuri de curbe ciclice pentru dinþii roþilor dinþate:

a) cicloida; b) epicicloida; c) hipocicloida; d) pericicloida; e) evolventica

60
 - evolventica.
Se noteazá cu R- raza ruletei (raza cercului ce se rostogoleßte) ßi cu r- raza curbei suport. Ín
funcþie de combinaþia íntre valorile celor douá raze, se obþin urmátoarele curbe generatoare (fig.
5.24):
a) cicloida (R- de valoare finitá; r- de valoare foarte mare, practic infinitá)- este o curbá ce se
obþine prin rostogolirea unui cerc pe o dreaptá ;
b) epicicloida (R ßi r de valori finite, dar R<< r);
c) hipocicloida (curbá similará epicicloidei, dar cercurile sunt tangente interior);
d) pericicloida (R > r);
e) evolventica (R→∞)- este un caz particular al pericicloidei, la care R are valori foarte mari,
practic devine infinitá, iar ruleta se transformá ín dreaptá.
Cele mai utilizate profile de dinþi sunt profilele evolventice.
Geometria dintelui
Din punct de vedere geometric, dintele este caracterizat de forma flancului, de dimensiunile
sale proprii, ca ßi de poziþionarea relativá faþá de ceilalþi dinti de pe periferia roþii dinþate.
Forma uzualá a flancului dintelui este cea evolventicá, al cárei mod de generare, ca ßi
geometria acesteia sunt prezentate ín fig. 5.25.a.
Pentru determinarea geometriei evolventice a flancului, se considerá o rotaþie infinit micá a
dreptei generatoare (ruletei). Practic, centrul instantaneu de rotaþie al acestei drepte este T, deci
centrul de curburá al evolventei ín jurul punctului X, iar distanþa de la centrul O al cercului de bazá
la punctul curent X este Rx - raza vectoare a evolventei. Ín aceste condiþii, segmentul curent TX
este raza instantanee (raza de curburá a evolventei ín punctul X), notatá cu ρ x , unghiul α x dintre
raza de curburá a evolventei ín puctul X ßi normala la evolventá ín acelaßi punct se numeßte unghi
de presiune, iar unghiul θ x se numeßte unghiul evolventei.
Din egalitatea lungimii arcului AT, másuratá pe cercul de bazá ßi a segmentului XT, másurat
pe ruletá (dreapta generatoare), se obþine
r (θ x + α x ) = lAT = lXT = rtgα x ,
de unde rezultá, pentru unghiul evolventei,
θ x = tgα x − α x ,
funcþie care se numeßte ßi involutá inv(α x ) sau evolventá ev(α x ) , care, aláturi de relaþia dintre raza
cercului de bazá ßi raza vectoare a evolventei
r
rx = , sau rx cos α x = r = const. ,
cos α x

axa de simetrie
a dintelui
poziþia finalá a ruletei X curba evolventicá curba evolventicá cilindrul de cap
90o
a flancului stäng a flancului drept
curba evolventicá
ρx roata de bazá
cilindrul de bazá
poziþia iniþialá a ruletei A
T
θx αx
90o flancuri

O O

r
cercul de bazá

a) b) c)
Fig. 5.25. Forma dinþilor roþilor dinþate
a) generarea ßi geometria evolventei; b) profilul teoretic al dintelui; c) profilul real al dintelui

61
reprezintá ecuaþiile paramerice, ín coordonate polare, ale evolventei.
Diferitele puncte ale dreptei generatoare (ruletei) determiná curbe similare dar decalate;
dacá se pástrezá decalajul, se obþin curbe ciclice pe circumferinþa lui R. Aceastá evolventá este,
practic, curba ce dá flancul dintelui. Celálalt flanc (v. fig. 5.25.b) se obþine fie ruländ dreapta
generatoare ín sens invers, fie prin simetrie faþá de flancul iniþial. Profilul teoretic al dintelui este cel
din fig. 5.25.b., dar, din considerente funcþionale ßi de rezistenþá, värful ascuþit al dintelui este
retezat (v. fig. 5.25.c).
Ín spaþiu, dintele este márginit astfel - lateral - de flancuri;
- superior - de cilindrul de cap;
- inferior - de cilindrul de bazá (de picior, de fund);
Cele douá flancuri au forma generatoarei evolventice. Capul dintelui, ca ßi baza, teoretic
sunt cilindri (porþiuni de cilindru) dar, fiind desfáßurate pe suprafeþe mici, pot fi considerate plane.
Dacá se realizeazá o secþiune planá prin dinte, de-a lungul acestuia, profilul obþinut este
caracterizat de urmátoarele diametre: dc (diametrul cercului de cap), df (diametrul cercului de
picior), d (diametrul cercului de divizare), aßa cum este reprezentat ín fig. 5.26.a.
Cercul de divizare este un cerc fictiv, situat ín zona medianá a ínálþimii dintelui ßi reprezintá
cercul dupá care douá roþi dinþate angreneazá, rostogolindu-se fará alunecare relativá. Cercul de
divizare se transformá, ín spaþiu, íntr-un cilindru de divizare. Cilindrii de divizare a douá roþi ce
angreneazá sunt tangenþi dupá generatoare.
Ínálþimea dintelui este ímpárþitá de suprafaþa de divizare ín douá párþi:
- capul dintelui (porþiunea dintre diametrul de divizare ßi diametrul de
cap), care are o ínálþime hc = (d c − d ) ;
1
2
- piciorul dintelui (porþiunea dintre diametrul de divizare ßi diametrul de
fund), care are o ínálþime h f = (d − d f ) ;
1
2
Ín aceste condiþii, ínálþimea dintelui este h = hc + h f = (d c − d f ) .
1
2
La íncastrarea dintelui ín corpul roþii se realizeazá o racordare íntre flancurile dintelui ßi
roata (cilindrul) de bazá cu o razá ρ f , ín scopul máririi rezistenþei la íncovoiere ßi pentru
prevenirea apariþiei, ín zona íncastrárii, a fisurilor ca urmare a oboselii ín urma solicitárilor ciclice
din timpul funcþionárii. Ín aceste condiþii, diametrul de la care íncepe profilul evolventic propriu-zis
al dintelui este dl , iar ín timpul angrenárii capul dintelui roþii omoloage nu va atinge cilindrul de
picior al dintelui cu care este ín contact, existínd un joc c íntre cilindrul de cap al unei roþi ßi
cilindrul de picior al celeilalte, numit joc la capul, respectiv la piciorul dintelui. Flancurile dintelui
se pot racorda, opþional, ßi cu cilindrul de cap, cu o razá de racordare ρ a , unde ρ a < ρ f .
Íntre doi dinþi consecutivi se poate másura pasul danturii, notat cu px. Másurarea se face pe

p
px tx s
sx t
ρc
h

ha

cercul de cap
(cilindrul de cap)
h

ρf
hf

dx
c

dl
cercul de fund df
(cilindrul de fund) df
cercul de divizare
(cilindrul de divizare) d b)
dc
a)

Fig. 5.26. Geometria roþii dinþate (a) ßi a dintelui (b)

62
un cerc de diametru oarecare dx, íntre douá puncte omoloage a doi dinþi consecutivi, conform fig.
5.26.a, unde px = sx + t x . S-a notat cu s x lungimea pasului pe dinte, iar cu t x lungimea pasului ín
golul dintre dinþi. De obicei, másurarea se face pe cercul de diviziune, unde pasul se noteazá cu p
p
iar cele douá componente ale sale devin egale, s = t = .
2
Standardizarea dinþilor este necesará pentru a se putea identifica íntotdeauna roþile
omoloage ce pot angrena una cu cealaltá. Prin standardizare se urmáreßte obþinerea unui dinte
convenþional”, care sá poatá fi reprodus fizic pe douá sau mai multe roþi ce vor intra ín angrenare.
Standardizarea se face dupá cremaliera de referinþá” (v. fig. 5.27).
Cremaliera este o roatá dinþatá de diametru infinit, la care suprafaþa cilindricá s-a
transformat íntr-o suprafaþá planá, iar numárul de dinti ai roþii este infinit; o porþiune dintr-o roatá
de razá foarte mare este asimilatá, aßadar, unui segment de dreaptá. La cremalierá, geometria este
diferitá, pentru cá suprafeþele curbe se transformá ín suprafeþe plane (dinþii devin trapezoidali), aßa
cum aratá fig. 5.27. Aceastá cremalierá nu existá fizic, dar conjugata ei este tocmai cuþitul-
pieptene” ce va fi folosit pentru pentru obþinerea roþii dinþate (prin operaþiunea de prelucrare prin
aßchiere numitá mortezare).
Cremaliera de referinþá este caracterizatá de urmátoarele elemente geometrice, reprezentate
ín fig. 5.27, ßi anume:
- linia de cap, linia de picior ßi linia de referinþá;
- α0 - unghiul de referinþá al cremalierei (unghiul flancului);
- p0 - pasul cremalierei, definit ca distanþa dintre douá flancuri omoloage consecutive ale
cremalierei, másurat la nivelul liniei de referinþá, este compus din pasul pe dinte (s0), respectiv
pasul pe golul dintre doi dinþi succesivi (t0). Aceste elemente sunt determinabile cu ajutorul
p
formulelor p0 = s0 + t 0 ; s0 = t 0 = 0 ;
2
- h0 = h0a +h0f - ínálþimea dintelui, avänd cele douá componente, ínálþimea capului h0a, respectiv
ínálþimea piciorul dintelui h0f;
- ρ 0 f , raza de racordare. Pentru a ußura prelucrarea ßi pentru a se elimina tensiunile interne,
flancurile, atät la cremalierá cät ßi la roatá, se racordeazá cu linia (diametrul) de picior. Aceastá

cremaliera generatoare

cremaliera
p0 linie de referinþá
de referinþá
s0 t0 linie de cap
linie de fund
h0a

α
h0

0
=h0a
h0f

0f
0f
ρ
c0

Fig. 5.27. Geometria cremalierei de referinþá ßi a cremalierei generatoare

63
 razá de racordare este, de asemenea, standardizatá din considerente tehnologice;
- c0 jocul de referinþá la capul (respectiv la piciorul) dintelui. Se observá cá ínálþimea porþiunii
rectilinii a flancului dintelui cremalierei are valoarea 2h0 a , respectiv h0 f > h0 a , iar de aici
c0 = h0 f − h0 a .
Cel mai important element al roþii dinþate ßi, evident, al cremalierei de referinþá, este
modulul (modulul roþii dinþate), notat cu m ßi care este standardizat. Toate elementele geometrice
sunt legate de acest modul, ín sensul cá pot fi determinate prin ínmulþirea modulului cu un
coeficient. Astfel, prin ínmulþiri cu valoarea modulului a coeficienþilor standardizaþi, se obþin
elementele geometrice ale rotii, respectiv ale cremalierei. Astfel, pentru o roatá dinþatá de modul m,
la care Z= numárul de dinþi al roþii, p- pasul (másurat pe diametrul de divizare d), iar α0 - unghiul
de referinþá al cremalierei, elementele geometrice sunt
d = Z m; p = π m;
hoa = ha = ha* m ; hof = h f = h*f m ;
ρ f = ρ of = ρ *f m ;
c = c0 = c * m = (h*f − ha* )m ,
unde coeficienþii din formule sunt standardizaþi ßi au valorile ha* = 1; h*f = 1,25; ρ *f = 0,38; c *f = 0,25 ,
iar unghiul flancului α 0 = 200 .
Modulele roþilor dinþate de mecanicá finá pot fi alese din ßirul de dimensiuni: m∈{0,05;
0,06; 0,08; 0,1; 0,12; 0,15; 0,2; 0,25; 0,3; 0,4; 0,5; 0,6; 0,8; 1; 1,25; 1,5; 2}.
Ín anumite situaþii, cänd jocurile la capul dintelui nu sunt corespunzátor alese, se produce
fenomenul de interferenþá, respectiv de pátrundere a capului dintelui unei roþi ín piciorul dintelui
roþii cu care aceasta angreneazá. Consecinþa este apariþia unei scobituri ín zona piciorului dintelui,
care subþiazá baza acestuia ßi micßoreazá rezistenþa sa la íncovoiere, putänd chiar apárea ruperea
dintelui sub sarciná. Fenomenul interferenþei poate apárea ßi ca urmare a unei prelucrári defectuoase
cu scula-pieptene, caz ín care se numeßte subtáiere.
Ín timpul prelucrárii unei roþi, din necesitáþi de evitare a subtáierii, sau ín scopul ußurárii
angrenárii ulterioare, se realizeazá aßa-numita deplasare a danturii (v. fig. 5.28). Dacá la prelucrare
scula-pieptene se aßeazá cu linia de referinþá tangentá la cercul de divizare al roþii prelucrate, se
obþine dantura zero” (dantura nedeplasatá). Ín acest caz, la nivelul cercului de divizare se
reproduce pasul cremalierei de referinþá.
Dacá linia de referinþá a sculei este exterioará cercului de divizare al roþii, se obþine dantura
deplasatá pozitiv, caracterizatá de íngroßarea bazei dintelui ßi de subþierea värfului dintelui, ceea ce
uneori poate constitui un avantaj, íntrucät se obþine un spor de rezistenþá mecanicá la íncovoiere
prin márirea zonei de íncastrare a dintelui.

+
x<0 x>0

0
ha

_
h
hf

s- t-
s+ t+
s t

Fig. 5.28. Modificarea geometriei prin deplasarea danturii

64
 Dacá linia de referinþá a sculei pieptene este secantá centrului de divizare, se obþine dantura
deplasatá negativ, cu subþierea bazei ßi íngroßarea värfului dintelui. Dacá ín primul caz, dintele
rezistá mai bine la íncovoiere, ín acest al doilea caz dintele este mai elastic, dar mai puþin rezistent
la íncovoiere.
Ín cazul folosirii danturii deplasate, la formarea unui angrenaj trebuie þinut cont de semnul
deplasárii pentru cele douá (sau mai multe) roþi.

5.3.3. ANGRENAJE CU ROÞI DINÞATE CILINDRICE

Pentru asamblarea ßi funcþionarea corectá a unui angrenaj format din douá sau mai multe
roþi dinþate, este important ca roþile sá aibá acelaßi modul ßi sá fie índeplinite anumite condiþii
geometrice.
Ín cadrul unui angrenaj, aßa cum este cel din fig. 5.29, douá roþi dinþate ce angreneazá,
trebuie sá aibá diametrele de divizare tangente.
Practic, cercurile (cilindrii) de divizare se rostogolesc roatá condusá
fárá alunecare, unul peste celálalt, ín timpul
angrenárii. df2
Un alt element important pentru un angrenaj d2 da2
este distanþa a dintre axe a = (d1 + d 2 ) .
1
2
Ín interiorul unui angrenaj existá, pentru O2
siguranþa funcþionárii, un joc la capátul dintelui. Acest ω2
joc are un rol foarte precis, pentru a evita blocarea
angrenajului ín condiþiile ín care, din diverse motive,
cele douá roþi dintate se apropie mai mult decät este
a

tehnologic permis. Jocul la capul dintelui este notat cu

c ßi este standardizat (se obþine tot ín funcþie de
modulul m). Ín aceste condiþii, dinþii nu mai vin ín
ω1 df1
contact pe toatá ínálþimea lor, ci pe cea numitá
ínálþime activá (hw ), de unde rezultá cá, íntre O1
ínálþimea dintelui ßi ínálþimea sa activá, existá relaþia d1
h = hw + e . da1
Pentru fiecare roatá dinþatá ín parte, se poate
scrie relaþia
p roatá conducátoare
d = Z , sau pZ = π d ,
π
Fig. 5.29. Angrenaj cu roþi dinþate cilindrice
unde p este pasul másurat pe diametrul de referinþá, Z-
numárul de dinþi, d- diametrul de referinþá (de
divizare), de unde
⎧d 1 = m Z 1 ω n z d
⎨ , iar i12 = 2 = 2 = 1 = 1 , ω2
⎩d 2 = m Z 2 ω1 n1 z 2 d 2
formulá ín care s-a notat cu i12 valoarea raportului de
transmisie al angrenajului cu roþi dinþate. A
C
P
Pentru buna funcþionare a unui angrenaj sunt B
cäteva condiþii importante, care se cer a fi índeplinite,
cum ar fi legea lui Willis (cunoscutá ßi ca legea ω1
fundamentalá a angrenárii), care afirmá cá, pentru a
avea o transmitere uniformá a mißcárii, ín cazul
angrenárii a douá roþi dinþate, profilele dinþilor trebuie
Fig. 5.30. Linia de angrenare ßi polul unui
astfel construite íncät normala comuná ín orice punct
angrenaj cu roþi dinþate cilindrice
de contact sá treacá printr-un punct fix P de pe linia

65
centrelor, punct ce se numeste polul angrenárii.
Se numeßte linie de angrenare locul geometric al punctelor de contact dintre doi dinþi. Se
poate afirma cá angrenarea a doi dinþi íncepe cänd baza dintelui roþii conducátoare vine ín contact
cu värful roþii conduse, asa cum aratá fig. 5.30, terminarea angrenárii fiind atunci cänd värful
centrului roþii conducátoare vine ín contact cu baza roþii conduse (ACB- linia de angrenare). Íntre
aceastá linie ßi polul angrenárii existá o legáturá, pentru cá normala comuná la profilele dinþilor
aflaþi ín contact este dreapta care uneßte punctele de contact cu polul angrenárii.
Se poate defini gradul de acoperire ca raportul dintre lungimea liniei de angrenare (arcul
l
ACB) ßi pasul másurat pe cercul de divizare (p), sub forma ε = ACB . Roþile cilindrice au grade de
p
acoperire mai mici decät roþile cu dinþi ínclinaþi sau decät roþile de tip hipoid.
Ín mecanica finá se utilizeazá diverse tipuri de angrenaje, iar ín construcþia mecanismelor de
mecanicá finá cu roþi dinþate se utilizeazá ßi roþi dinþate cu numár mic de dinþi (<10), care nu mai
seamáná cu roþile dinþate clasice, dar angrenarea lor cu roata conjugatá se face dupá aceleaßi
principii.

5.3.4. ALTE TIPURI DE ANGRENAJE CU ROÞI DINÞATE

Un altfel de angrenaj este cel pentru arbori cu axe concurente, care foloseßte roþi dinþate
conice (tronconice, de fapt), aßa cum aratá fig. 5.31. Cele douá roþi sunt porþiuni tronconice din
conuri cu unghiul la värf 2δ 1 , respectiv 2δ 2 . Unghiurile δ 1 ßi δ 2 ínsumate dau unghiul Σ, fácut de
arborii celor douá roþi.
Constructiv, trebuie respectate condiþiile referitoare la asigurarea aceluiaßi modul pentru
roti, respectiv de tangenþa diametrelor de rostogolire. Construcþia dinþilor acestor roþi este diferitá
decät a dinþilor roþilor cilindrice, pentru cá nu au secþiunea constantá, avänd grosimea mai mare
spre baza roþii ßi mai micá spre värf. Se folosesc de obicei roþi cu dinþi drepþi, dar forma dinþilor
poate fi diferitá (dinþi ínclinaþi sau curbi).
Raportul de transmisie i12 se calculeazá cu aceeaßi formulá ca ßi la angrenajele cu roþi
cilindrice, respectiv
3 1 n ω Z d
i12 = 1 = 1 = 2 = 2 ,
n2 ω2 Z1 d1
unde diametrele de divizare d2 ßi d1 sunt
másurate ín zona medianá.
ω1 O1 Ín acelaßi timp, ínsá, aceste diametre
d1=|O1C|, respectiv d2=|O2C|, unde se
d1

5 δ1 O realizeazá angrenarea fárá alunecare relativá,

Σ se pot exprima cu formulele
C
δ2 d1
= OC sin δ 1 ,
2
2 d2
= OC sin δ 2 ,
O2 2
4 de unde se obþine expresia raportului de
transmisie sub forma
d2

6 sin δ 1
ω2 i12 = .
sin δ 2
Dacá se þine cont ßi de egalitatea datá
Fig. 5.31. Angrenaj conic (cu roþi dinþate tronconice, de condiþia constructiv-funcþionalá
pentru arbori cu axe concurente) δ1 + δ 2 = Σ , atunci se obþine, pentru raportul
1- roatá conducátoare; 2- roatá condusá; 3-arbore
de transmisie, expresia
conducátor; 4- arbore condus; 5,6- lagáre.

66
 sin δ 2 sin(Σ − δ 1 ) sin Σ cos δ 1 − cos Σ sin δ 1
i12 = = = = sin Σctgδ 1 − cos Σ .
sin δ 1 sin δ 1 sin δ 1
Ín situaþia cea mai uzualá, ín care unghiul Σ=900, transmisia se numeßte ortogonalá, caz ín
care cei doi arbori sunt perpendiculari, iar raportul de transmisie are valoarea i12 = ctgδ 1 .
Funcþionarea unui angrenaj conic este corespunzátoare pentru rapoarte de transmisie i12 ≤ 5
ßi viteze periferice ≤ 2,5÷3 m⁄s.
Alte tipuri de angrenaje folosesc roþi de tip hiperboloidal, roþi elicoidale sau hipoide. Ele se
utilizeazá pentru arbori la care axele nu se íntälnesc ín spaþiu. Aceste tipuri de roþi sunt greu de
obþinut din punct de vedere constructiv, de aceea se preferá, acolo unde unghiurile dintre axe nu
sunt mari, ca soluþie alternativá, sá se utilizeze roþi dinþate cilindrice cu dinþi ínclinaþi, combinate cu
roþi de tip conic.

5.3.5. MECANISME CU ROÞI DINÞATE

Ín practicá se utilizeazá douá tipuri de mecanisme cu roþi dinþate, ßi anume:
- mecanisme cu axe fixe (axele roþilor íßi pástreazá poziþia);
- mecanisme cu axe mobile (mecanisme epiciclice, la care axele unora dintre
roþile mecanismului executá mißcári de rotaþie).

5.3.5.1. Mecanisme cu axe fixe

A. Mecanisme simple
Aceste mecanisme au ín componenþá numárul minim de roþi, avänd douá roþi dintate
cilindrice sau conice (v. fig. 5.29, respectiv fig. 5.31). Pentru mecanisme cu roþi cilindrice, raportul
de transmisie se calculeazá cu una din formulele
ω n d Z
i12 = 1 = 1 = ± 1 = ± 2 ,
ω2 n2 d2 Z1
unde se considerá semnul +” ín cazul cänd cele douá turaþii au acelasi sens, deci la angrenarea
interioará, respectiv se considerá semnul -” ín cazul cänd cele douá turaþii au sensuri contrare,
deci la angrenarea exterioará. Pentru mecanisme cu roþi dinþate conice, ín mod similar, raportul de
transmisie este
ω n Z sin δ 2
i12 = 1 = 1 = ± 2 = .
ω2 n2 Z1 sin δ 1
B. Trenuri de roþi dintate
Un astfel de mecanism conþine un numár mare de roþi dinþate, montate fiecare pe cäte un
arbore, sau montate cäte douá pe un arbore. Existá douá tipuri de trenuri de roþi dinþate:
- mecanisme (trenuri) cu roþi parazite;
- mecanisme (trenuri) cu roþi ín cascadá;
B1. Trenuri cu roti parazite, (aßa cum este prezentat ín fig. 5.32.), la care prima ßi ultima roatá
sunt importante (roþile 1 ßi 6 ín fig. 5.32.), cele intermediare (roþile 2, 3, 4 ßi 5) numindu-se roþi
parazite, pentru cá au rol doar de
multiplicare sau de demultiplicare a 3(Z3) 4(Z4) 5(Z5) 6(Z6)
2(Z2)
turaþiei. 1(Z1) ω6
Raportul de transmisie se
calculeazá cu formula ω4
ω2 ω5
ω ω ω ω ω1
i1k = 1 ⋅ 2 ⋅ ... ⋅ k −1 = 1 , ω3
ω 2 ω3 ωk ωk
sau, altfel scris,
i1k = i12 ⋅ i23 ⋅ ... ⋅ ik −1,k ,
Fig. 5.32. Tren de roþi dinþate cu roþi parazite
unde k este numárul de roþi care intrá ín
67
angrenare. Ín cazul ín care se dispune de numárul de dinþi Zk ai fiecáreia dintre cele k roþi care intrá
ín componenþa angrenajului, se poate calcula fiecare raport de transmisie, iar raportul de transmisie
total va avea formula
i1k = (− 1) k ,
1 k Z

Z1
unde k1 reprezintá numárul de angrenári exterioare.
Pentru mecanismul din fig. 5.32 raportul de transmisie se determiná, ín consecinþá, cu
formula
⎛ Z ⎞ ⎛ Z ⎞ ⎛ Z ⎞ ⎛ Z ⎞ ⎛ Z ⎞ Z
i16 = ⎜⎜ − 2 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ − 3 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ − 4 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ − 5 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ − 6 ⎟⎟ = − 6 ,
⎝ Z1 ⎠ ⎝ Z 2 ⎠ ⎝ Z 3 ⎠ ⎝ Z 4 ⎠ ⎝ Z 5 ⎠ Z1
deci roata 6 se va ínvärti ín sens invers roþii 1, iar raportul de transmisie nu depinde decät de
numárul de dinþi ai roþilor extreme 1 ßi 6.
B2. Mecanisme cu roþi ín cascadá, care sunt caracterizate de faptul cá douá sau mai multe roþi
dinþate au axele de rotaþie comune. Ín aceastá situaþie, raportul de transmisie se calculeazá dupá o
formulá mai complicatá, care sá þiná cont de faptul cá
4(Z4) roþile care au aceeaßi axá de rotaþie au aceeaßi turaþie.
2(Z2) ω4 Ín fig. 5.33 este reprezentat un astfel de
mecanism, al carui raport de transmisie se calculeazá
ω2 ω2' cu aceeaßi formulá
ω1
i14 = ,
ω1 ω4
ω3 ω3' care, pentru cá roþile 2,2/, respectiv 3,3/ au aceeaßi
vitezá unghiulará, se expliciteazá ßi se calculeazá mai
3(Z3) 3' (Z 3'
) simplu. Nu intervin aici schimbárile de la 2 la 2/,
practic cele douá roþi avänd aceeaßi vitezá de rotaþie,
Fig. 5.33. Tren de roþi dinþate cu roþi ín cascadá dar transmisia íntre 1 ßi 3 se face la alt raport decät ín
cazul prezenþei roþilor parazite. Ín aceste condiþii,
pentru mecanismul reprezentat ín fig. 5.33., raportul de transmisie este
⎛ Z ⎞ ⎛ Z ⎞ ⎛ Z ⎞
i14 = i12 ⋅ i2 '3 ⋅ i3' 4 = ⎜⎜ − 2 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ − 3 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ − 4 ⎟⎟ ,
⎝ Z1 ⎠ ⎝ Z 2 ' ⎠ ⎝ Z 3 ' ⎠
sau, altfel scris,
Z ZZ
i14 = − 2 3 4 .
Z1 Z 2 ' Z 3'

5.3.5.2. Mecanisme epiciclice

Sunt mecanismele care au ín componenþá urmátoarele elemente:
- roþi dinþate cu axe fixe (se mai numesc roþi centrale, sau roþi solare);
- roþi cu axe de rotaþie mobile (roþi planetare, numite ßi sateliþi);
- braþe port-satelit, care susþin axele de rotaþie ale roþilor de tip satelit.
Existá trei tipuri de mecanisme cu roþi dinþate care se íncadreazá ín categoria mecanismelor
de tip epiciclic, ßi anume:
a) mecanisme diferenþiale;
b) mecanisme planetare;
c) mecanisme diferenþiale cu lanþ de ínchidere.
a) Mecanismul diferenþial
Acest tip de mecanism este foarte ráspändit, pentru cá asigurá rapoarte mari de transmisie
íntr-un volum relativ mic, aßa cum realizeazá majoritatea mecanismelor de tip epiciclic.
Reprezentarea unui mecanism planetar este cea din fig. 5.34. Toate roþile acestui mecanism prezintá

68
mißcári de rotaþie ßi nu existá roþi fixe, dupá cum urmeazá: 1-roatá motoare; 2 ßi 2/-roþi satelit; 3-
roatá condusá; H-braþ port-satelit mobil.
Acest mecanism are un grad de mobilitate ín plus, aßa cum aratá formula
M=3n-2C5 -C4 =2;
cum existá douá grade de mobilitate, sunt necesare douá roþi 3(Z3)
motoare sau, la o singurá mißcare a elementului conducátor, 2' (Z2')
douá elemente conduse se vor mißca (roata 3 ßi braþul port-
2(Z2)
satelit H).
Analiza acestui mecanism, ca ßi a mecanismelor
ω2 ω2'
1(Z )
epiciclice ín general, se face consideränd braþul port-satelit 1 ω3
ca fiind fix (adicá se considerá cá el primeßte o mißcare de
rotaþie ín sens invers cu aceeaßi vitezá unghiulará, deci va ω1
avea viteza unghiulará finalá ωH -ωH =0). De fapt, ín aceste ωΗ ωΗ
condiþii, tot mecanismul primeßte o vitezá unghiulará
suplimentará de sens contrar, aßa íncät elementele
componente vor avea turaþiile:
- roata 1: viteza iniþialá ω1 , viteza finalá ω1 − ωH ;
- roata 2: viteza iniþialá ω2 , viteza finalá ω2 − ωH ; H
- roata 3: viteza iniþialá ω3 , viteza finalá ω3 − ωH ;
- braþul port-satelit H: viteza iniþialá ωH , viteza Fig. 5.34. Mecanismul diferenþial
finalá ωH − ωH = 0 .
Ín aceste condiþii, rapoartele de transmisie importante i13 ßi i12 devin
ω − ωH ⎛ Z 2 ⎞ ⎛ Z 3 ⎞ Z Z
i13Hfix = 1 = ⎜⎜ − ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ = − 2 3 ,
ω3 − ω H ⎝ Z 1 ⎠ ⎝ Z 2 ' ⎠ Z1 Z 2 '
ω1 − ω H Z
i12Hfix = =− 2 ,
ω2 − ω H Z1
acestea fiind formulele lui Willis pentru mecanisme
diferenþiale. 3(Z3)
2' (Z2')
b) Mecanismul planetar
2(Z2)
Din punct de vedere constructiv, un astfel de
mecanism (v. fig. 5.35.) este identic cu mecanismul
ω2 ω2'
diferenþial, cu precizarea cá roata 3 este fixá ßi singurul 1(Z1)
element condus rámäne braþul port-satelit.
Gradul de mobilitate se calculeazá cu formula ω1
M=3n-2C5 C4 =1, ωΗ ωΗ
de unde rezultá cá singurul element condus va fi braþul port-
satelit H.
Procedänd ca ßi ín cazul anterior, pentru analizá se
considerá braþul port-satelit H fix, deci se dá o mißcare cu
− ωH íntregului mecanism, rezultänd, pentru fiecare
H
element ín parte:
- roata 1: viteza iniþialá ω1 , viteza finalá ω1 − ωH ;
- roata 2: viteza iniþialá ω2 , viteza finalá ω2 − ωH ; Fig. 5.35. Mecanismul planetar
- roata 3: viteza iniþialá ω3 = 0 , viteza finalá − ωH ;
- braþul port-satelit H: viteza iniþialá ωH , viteza finalá ωH − ωH = 0 .
Raportul de transmisie i13 se calculeazá cu formula
ω − ωH ω ⎛ Z ⎞ ⎛Z ⎞ Z Z
i13Hfix = 1 = 1 − 1 = ⎜⎜ − 2 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ 3 ⎟⎟ = − 2 3 ,
− ωH ω H ⎝ Z1 ⎠ ⎝ Z 2 ' ⎠ Z1 Z 2 '
69
formulá similará celei de la mecanismul diferenþial.
Din aceastá formulá se poate exprima
ω1 Z Z
= 1+ 2 3 ,
ωH Z1 Z 2 '
ω1
acest raport fiind tocmai raportul de transmisie de la roata conducátoare 1 la braþul port-satelit
ωH
H.
c) Mecanismul diferenþial cu lanþ de ínchidere
Acest mecanism, reprezentat ín fig. 5.36, este o variantá ímbunátáþitá de mecanism
diferenþial, la care íntre roata 1 ßi roata 3 se mai adaugá un lanþ cinematic cu roþi ín cascadá, numit
lanþ cinematic de ínchidere.
Lanþul de ínchidere anuleazá un grad de mobilitate dintre cele douá ale mecanismului
diferenþial iniþial, aßa cum rezultá ßi din formula
M = 3n − 2C5 − C4 = 1 ,
mißcarea roþii 3 fiind direct legatá, prin intermediul acestui nou lanþ cinematic, de mißcarea roþii 1;
ín aceste condiþii singurul element condus, deci singurul element ín mißcare comandatá direct de
roata conducátoare 1, va fi braþul port-satelit H.
Pentru a analiza mißcarea mecanismului se procedeazá, ca ßi ín cazul anterior, impunänd o
mißcare íntregului mecanism cu viteza − ω H , rezultänd:
- roata 1: viteza iniþialá ω1 , viteza finalá ω1 − ωH ;
- roata 2: viteza iniþialá ω2 , viteza finalá ω2 − ωH ;
- roata 3: viteza iniþialá ω3 , viteza finalá ω3 − ωH ;
- roata 4: viteza iniþialá ω4 , viteza finalá ω4 − ωH ;
- braþul port-satelit H: viteza iniþialá ωH , viteza finalá ωH − ωH = 0 .
De interes pentru studiul mecanismului este raportul
ω1 − ω4
3(Z ) i Hfix
= ,
2(Z2)
2' (Z2')
3 13
ω 3 − ω H

1' (Z1')
dar, ín acelaßi timp, pe lanþul de ínchidere, se
3' (Z3') obþine
ω3 '
1(Z1) ω2 ω2' i3'1' = , de unde ω3' = i3'1' ⋅ ω1' .
ω3 ω3' ω1'
Vitezele ω3/ ßi ω1/ sunt aceleaßi cu
ω1' ω1 ω3 , respectiv ω1 , observaþie pe baza cáreia
ωΗ ωΗ se poate scrie, pornind de la ultimele douá
4 (Z4) formule,
ω − ωH
i13Hfix = 1 .
4' (Z4') i3'1'ω1 − ωH
Dacá se ímparte relaþia de mai sus cu ωH ßi
H
ω4 ω1
se þine cont de faptul cá i1H = , se obþine
ωH
ω4' ω1
−1
ωH i −1
i13Hfix = = 1H ,
ω1 i i − 1
i3'1' −1 3 '1' 1 H

ωH
de unde
Fig. 5.36. Mecanismul diferenþial
cu lanþ cinematic de ínchidere

70
 ω1 i13Hfix − 1
i1H = = .
ωH i3'1'i13Hfix − 1

Existá, aßadar, un singur element condus, intrarea ín lanþul cinematic fácändu-se prin roata 1
ßi ießirea prin braþul H. Raportul de transmisie i1H se calculeazá cu formula anterioará, unde
rapoartele de transmisie care intervin sunt
ZZ
i13Hfix = − 2 3 ,
Z1 Z 2 '
⎛ Z ⎞⎛ Z ⎞ Z Z
i3'1' = ⎜⎜ − 1 ⎟⎟⎜⎜ − 1' ⎟⎟ = 1 1' ,
⎝ Z 3 ⎠⎝ Z 4 ' ⎠ Z 3 Z 4 '
aßa íncät se obþine
Z2Z3
1+
Z1 Z 2 '
i1H = .
Z 2 Z1'
1+
Z 2' Z 4'
Mecanismele epiciclice se utilizeazá pe scará largá pentru transmisii de forþá, dar ßi pentru
transmisii din echipamentele de bord. De exemplu, pentru supape acþionate electric, sau pentru
mecanisme de deschidere a trapelor etc, unde motoarele electrice de curent continuu au turaþii
relativ ridicate, iar elementele efectoare trebuie mißcate cu viteze reduse.

5.3.6. MATERIALE PENTRU ROÞI DINÞATE

Roþile dinþate ale mecanismelor sunt supuse unor solicitári complexe, datoritá formei lor
specifice (prezenþei danturii) ßi datoritá cuplurilor relativ ridicate pe care trebuie sá le transmitá.
Principalele solicitári la care este supusá dantura unei roþi sunt:
- íncovoierea dintelui (la piciorul dintelui, considerat ca o bará íncastratá);
- solicitári la obosealá superficialá pe suprafaþa de contact íntre dinþi;
- solicitári la uzurá ßi gripaj pe flancuri.
Pentru a raspunde bine la aceste solicitári materialul pentru roþi dinþate trebuie sá respecte
anumite reguli:
- rezistenþá la rupere ridicatá, rezilienþá buná (pentru a se putea deforma, fárá ruperi
fragile, la ßoc);
- duritate ridicatá a stratului superficial, pentru a rezista la uzurá ßi la coroziune sub
sarciná (pitting);
Cel mai frecvent utilizate materiale sunt:
A- fontele - materiale ieftine, permit o prelucrare ußoará (prin turnare, eventual ßi prin
aßchiere), dar au dezavantajul cá sunt casante, au rezistenþa mai micá decät oþelurile ßi
sunt foarte sensibile la tensiuni concentrate. Se folosesc pentru roþi mai puþin
importante, unde solicitárile dinamice nu existá sau sunt foarte reduse. Fontele cu
grafit nodular eliminá o parte din aceste neajunsuri, dar ßi utilizarea lor este limitatá;
B- bronzurile - se utilizeazá, de obicei, bronzurile fosforoase pentru executarea roþilor
(pinioanelor) ce se uzeazá cel mai rapid. Au o buná rezistenþá la uzurá ßi la frecare, dar
sunt materiale scumpe;
C- oþelurile – sunt cele mai utilizatemateriale, íntr-o gamá foarte largá (oþeluri-carbon
OL; oþeluri de calitate OLC; oþeluri aliate; oþeluri turnate).
C1 - oþelurile turnate, de preferinþá oþelurile de rezistenþá mare, OT-60, pentru roþile
de dimensiuni mari. Se utilizeazá ßi pentru roþi puþin importante ce lucreazá la
viteze mici pentru cá, dacá se foloseßte un procedeu de turnare de precizie (ex:
sub presiune), roþile pot fi folosite aßa cum provin din turnare (cel mult se
executá un rodaj prealabil);

71
 C2- oþelurile de ímbunátáþire. Existá diverse tipuri de oþeluri supuse tratamentului.
Au rezistenþá mare, dar flancul rámäne, totußi, destul de moale, fiind sensibil la
uzurá ca ßi la pitting;
C3- oþelurile durificate se folosesc ín douá variante: durificate ín íntreaga masá, sau
durificate superficial. Se obþine o buná rezistenþá la uzurá ßi la coroziune.
Soluþiile moderne cele mai indicate sunt de pástrare a miezului tenace (prin
tratament de ímbunátáþire) ßi de durificare a flancurilor dinþilor, adicá a zonelor
expuse uzurii ßi coroziunii. Se folosesc tratamente termice sau termo-chimice,
prelucrarea mecanicá fácändu-se ínainte de tratament, dupá tratamentul propriu-
zis rámänänd cel mult loc pentru rectificári;
D- materialele plastice se folosesc de obicei poliamide, dar ßi materiale de tip compozit
(matrice de ráßini, durificate prin fibre sau despersie). Dezavantajul lor este cá sunt
puþin rezistente, dar pot fi folosite la mecanisme unde solicitárile sunt reduse. Ele sunt
silenþioase ßi nu necesitá lubrifiere. Se executá direct prin turnare sau injectare, dar pot
fi folosite ßi procedee asemánátoare prelucrárii roþilor mecanice.

5.4. MECANISME MELC-ROATÁ MELCATÁ (ANGRENAJE MELCATE)

Mecanismul melc-roatá melcatá (cunoscut ßi ca angrenaj melcat) este un mecanism de tip
elicoidal (un caz particular de mecanism cu roþi dintate cu axe perpendiculare). Are ín componenþá
douá elemente esenþiale:
b1 a)- melcul (roata melc, fig. 5.37.a.)- cilindric, de
p1
diametru mic, de lungime mare. Melcul seamáná
h1a

t1 s1
h1
h1f

mult cu un ßurub, dar poate fi asimilat cu o roatá

γ1 dinþatá de diametru mic ßi láþime mare, cu dinþi
β1 ínfáßuraþi dupá o elice cu pas mic. Diametrul de
cap al melcului d1a este mult mai mic decät
d1
d1f

d1a

láþimea sa b1. Unghiul de ínfáßurare a dintelui

elicoidal este γ 1 , de valoare redusá. Numárul de
dinþi pentru melc este foarte mic (íntre 1 ßi 4),
a) putänd fi asimilat cu numárul de ínceputuri al
unui ßurub.
b)- roata melcatá (fig. 5.37.b.) - de diametru d2a
mare ßi láþime b2 micá, dinþii ínfáßurändu-se dupá
o elice cu pas mare. Spre deosebire de melc,
β2
roata melcatá are un numár foarte mare de dinþi,
a
d2

cu un ordin de márime, chiar douá, mai mare

decät numárul de dinþi ai melcului. Ín aceste
s2
p2

condiþii, raportul de transmisie al unui astfel de

t2

d2
f
Z
mecanism este i12 = 2 = 10 ÷ 50 .
Z1
d2

Ín practicá, se íntälnesc ínsá ßi angrenaje

b2 melcate cu rapoarte íntre 100 ßi 400, ceea ce
ínseamná cá la un dinte al melcului corespund
100‘400 dinþi pe roata melcatá.
Din punct de vedere al geometriei, íntre
b) unghiurile melcului ßi roþii melcate existá relaþia
similará angrenajelor ortogonale cu roþi dinþate
Fig. 5.37. Componentele mecanismului
conice, respectiv
melc (a) -roatá melcatá (b) ßi geometria lor
β1 + β 2 = Σ = 90 o ,
unde unghiurile sunt cele din fig. 5.37 ßi 5.38. Se poate observa faptul cá unghiul β 2 al roþii

72
 b2 melcate trebuie sá fie egal cu unghiul γ 1 de
roatá melcatá
ínclinare al elicei danturii melcului.
Ca ßi pentru oricare altá roatá dinþatá,
ω2
β2 pentru determinarea geometriei roþilor melc se

d2
melc utilizeazá melcul cilindric de referinþá
(roatá melc)
standardizat (caracterizat de un modul m,
determinat de modulele axial, normal ßi frontal),
γ1
ω1 echivalentul cremalierei de referinþá de la roþile
β1

d1
dinþate cilindrice. Ín mod similar se poate
determina ßi melcul generator, cel care
b1
reprezintá, de fapt, freza-melc cu care se
Fig. 5.38. Geometria mecanismului melc-roatá melcatá prelucreazá roþile-melc, frezá a cárei geometrie
trebuie sá þiná cont ßi de necesitatea asigurárii
jocului dintre flancuri ín cadrul angrenajului, de aceea grosimea dinþilor acestei freze este ceva mai
micá, respectiv de necesitatea jocului la capul dintelui, de aceea diametrul de cap este ceva mai
mare.
Variante constructive posibile sunt, aßa cum se prezintá ín fig. 5.39:
a)- angrenajul cilindric-íncrucißat, fig. 5.39.a, la care atät roata cät ßi melcul sunt de
formá cilindricá. Angrenarea se realizeazá dupá un punct (contact punctiform íntre
melc ßi roata melcatá), de aceea angrenajul are o portanþá foarte scazutá, local
frecarea este foarte intensá ßi solicitárile sunt foarte mari;
b)- angrenajul melcat cu roatá globoidalá, fig. 5.39.b. Pentru a se ínlátura
neajunsurile angrenajului cilindric, se utilizeazá un melc cilindric, dar cu roata
melcatá globoidalá, la care portanþa este mai mare, randamentul este mai bun pentru
cá, íntre melc ßi roatá, contactul se face pe o suprafaþá;
c)- angrenajul cu melc globoidal, fig. 5.39.c, (angrenajul la care melcul ßi roata
melcatá sunt de tip globoidal, gradul de acoperire fiind cel mai ridicat, contactul
fácändu-se pe o suprafaþá mai mare decät ín cazul b). Aceastá variantá este
costisitoare, pentru cá necesitá prelucrári speciale atät ale melcului, cät ßi ale roþii
melcate.
Angrenajul melcat prezintá o serie de avantaje, ßi anume: angrenarea linißtitá, fárá ßocuri ßi
vibraþii, pentru cá este un proces continuu de angrenare íntre ßurubul melcului ßi dinþii roþii melcate,
respectiv gabarite relativ reduse, ín condiþiile unor rapoarte de transmisie foarte mari.
Dezavantajele mecanismului melc-roatá melcatá sunt legate de efortul de frecare foarte
ridicat, de randamentul scázut al angrenajului, de necesitatea evacuárii cáldurii degajate ca urmare a

A A-A A A-A

2 2 2

1
1 1

A
A
a) b) c)

Fig. 5.39. Variante constructive de mecanisme (angrenaje) melc (1) - roatá melcatá (2)
a) angrenaj cilindric íncrucißat; b) angrenaj cu melc cilindric; c) angrenaj cu melc globoidal

73
frecárii intense, precum ßi de necesitatea folosirii unui cuplu de materiale antifricþiune al cáror cost
este relativ ridicat. Ín plus, angrenajele melcate se executá dupá tehnologii complicate ßi
costisitoare, iar folosirea lor este restränsá, limitändu-se doar la aplicaþiile unde sunt strict necesare.
Angrenajele melcate sunt foarte solicitate, pentru cá dintele (spirala melcului) este continuu
supusá eforturilor, iar dinþii roþii melcate, cu cät raportul de transmisie este mai mare, sunt cu atät
mai puþin solicitaþi . Foarte important este sá se asigure o lubrifiere corespunzátoare, pentru a se
evita uzura dar ßi pentru a se putea evacua cáldura degajatá prin frecare.

5.4. TRANSMISII ARMONICE

Acest tip de transmisii pot fi realizate cu fricþiune sau cu roþi dinþate ßi au avantajul cá sunt
compacte, au randamente ridicate ßi raporte de transmisie mari.
O astfel de transmisie, aßa cum este reprezentatá ín fig. 5.40, se compune din douá sau mai
multe role sau bile (roþi satelit 6), care se aflá ín contact cu un inel elastic (3), deformabil, cu
suprafaþa netedá sau dinþatá. Roata dinþatá (2) ín interiorul cáreia se aflá inelul deformat (danturat)
(3) este fixá. Inelul elastic este presat cu suprafaþa exterioará pe dantura roþii fixe (2) de rolele sau
bilele sateliþi, legate printr-un braþ purtátor (5) de arborele de intrare (arborele conducátor) (1).
Coroana dinþatá interioará a roþii (2) are un numár de dinþi ceva mai mare decät inelul elastic
deformabil (3), cel care este legat de arborele condus (4).
2 6 3 5 1 2 5 6 3 4

ω4 ω1 ω4
ω1

Fig. 5.40. Transmisie armonicá avänd douá roþi-satelit

1-arbore conducátor; 2-roatá fixá cu danturá interioará; 3-inel elastic danturat;
4-arbore condus, solidar cu inelul elastic; 5-braþ port-satelit; 6-roþi satelit
1 2 3 3/ 4 Ín reprezentarea din fig. 5.40. este prezentatá varianta cu
doi sateliþi, dar pot exista variante constructiv-funcþionale cu un
singur satelit ßi cu un singur braþ port-satelit.
Raportul de transmisie poate ajunge la valori ín intervalul
ω1 80÷320, iar pentru varianta din figura de mai sus este dat de
ω4
formula
Z3
i132 fix = − ,
Z2 − Z3
unde cu Zn s-a notat numárul de dinþi ai elementului n.
O transmisie armonicá se poate realiza ßi ín varianta dublá,
pentru ca raportul de transmisie sá fie mai mare, caz ín care
Fig. 5.41. Transmisie armonicá schema este cea din fig. 5.41.
avänd element flexibil dublu Pe arborele de intrare se aflá o rolá dublá, ce se angreneazá
ín modul din figurá. Ín acest caz, raportul de transmisie este

74
 inel elastic
Z3Z4 rolá presoare
i142 = braþ port-satelit
Z 3 Z 4 − Z 2 Z 3' coroaná dinþatá

Pentru a asigura o distribuþie mai avantajoasá ín inelul

elastic, ín locul unei singure role presoare se folosesc mai multe
role presoare, montate fiecare pe cäte o ramificaþie (braþ port-
satelit) a arborelui conducátor. Dacá se noteaza cu k” numárul Fig. 5.42. Funcþionarea angrenajului
de role presoare, aceste role se plaseazá echidistant, la unghiul
2π
braþe elastice
α= . Ín acest caz, se spune cá transmisia are generator cu
k arbore
multe braþe. danturá

Ín timpul angrenárii, axele dinþilor flexibili trebuie sá

coincidá cu axele braþelor. Din acest motiv, íntre numárul de dinþi
ai elementului rigid Z1 ßi ai elementului flexibil Z2 existá relaþia
Z1 − Z 2 = k ⋅ N ,
unde N este numár natural nenul, iar k- numárul de brate al Fig. 5.43. Arbore cu braþe elastice
arborelui conducátor (generatorului). Deoarece raza generatorului
este mare, la un moment dat se aflá ín contact mai multe perechi de dinþi, ceea ce face ca acest tip
de transmisie sá aibá o mare capacitate de íncárcare.
Procesul de angrenare al reductorului armonic este caracterizat prin:
- alunecári specifice mult mai mici decät ín cazul angrenárii clasice;
- dantura elementelor transmisiei armonice trebuie sá asigure un raport de transmisie
constant ßi suprafaþá mare de contact a dinþilor ín angrenare ßi, din acest motiv, cel
mai folosit profil pentru dantura transmisiei armonice este profilul triunghiular (aßa
cum aratá fig. 5.42). Dacá dantura ar fi evolventicá, suprafaþa de contact dintre dinþi
ar fi mai micá;
Elementul flexibil are, uzual, forma cilindricá ßi, pentru o mai buná repartizare a íncárcárii
pe dinþi, este necesar ca soluþia de legáturá a acestuia cu arborele de turaþie joasá sá permitá
deformarea radialá uniformá ín zona danturatá (v. fig. 5.43.).
Ín cazul íncastrárii, pentru a diminua neuniformitatea deformaþiei, lungimea tubului flexibil
se ia de 3÷4 ori mai mare decät porþiunea roþii dinþate sau, ín altá variantá, se folosesc elemente
flexibile cu generatoare curbate (braþe elastice), aßa cum aratá figura anterioará.
Din punct de vedere al elasticitáþii ßi rezistenþei la obosealá (v. fig. 5.44.), pentru realizarea
elementului flexibil sunt avantajoase materialele plastice, care au rezistenþá mare la obosealá
raportat la modulul de elasticitate.
Plasticul se foloseßte la transmisiile de micá
σ
putere, iar la puteri mari se foloseßte oþel aliat de
ímbunátáþire, ín care elementele de aliere sunt de obicei σ1
Cr, Ni sau Mo.
Elementul dinþat rigid se executá din oþeluri de
ímbunátáþire, dacá elementul flexibil este realizat din oþel
sau din aliaje de Al sau Zn, ín cazul ín care elementul
flexibil este realizat din material plastic. σ2
Astfel de transmisii armonice se folosesc acolo N
unde arborele de ießire trebuie sá aibá o turaþie foarte N1 N2
micá ßi unul din exemple este platforma mobilá a Fig. 5.44. Relaþia dintre rezistenþa la
observatoarelor astronomice. obosealá ßi numárul de solicitári

75
76
 6
SUBANSAMBLE DE SPRIJINIRE
PENTRU MI§CAREA DE ROTAÞIE

6.1. ELEMENTE MOBILE CU AXÁ GEOMETRICÁ LONGITUDINALÁ

Sprijinirea sistemelor reprezintá o problemá foarte importantá ín proiectarea aparaturii de
bord. Subansamblele constructive care au rol de a asigura posibilitatea mißcárii de rotaþie a
elementelor mobile faþá de párþile fixe sunt de mai multe feluri. Asfel, suporþii efectivi ai
echipamentelor care este necesar sá se roteascá (ce au ßi
rol de legáturá) sunt arborii ßi osiile. Acestea sunt
prevázute cu porþiuni speciale (numite fusuri ßi pivoþi) cu
ajutorul cárora sá se sprijine pe elementele fixe. Rolul lor a)
este de a susþine piesele aflate ín mißcare. Ín general, se face
deosebirea clará íntre osii ßi arbori. Astfel, osiile au numai
rol de suport ßi sunt solicitate doar la incovoiere, iar
arborii au ßi rol de transmisie, fiind solicitaþi, pe längá
íncovoiere, ßi la torsiune.
La rändul lor, elementele fixe (carcasele aparatelor, b)
batiurile etc) sunt prevázute cu subansamble specifice ín
care osiile ßi arborii sá fie sprijiniþi, generic numite lagáre. fus maneton

Prin definiþie, arborele este un element rotitor, iar

osia poate fi fixá sau rotitoare. Din punct de vedere
constructiv, arborii ßi osiile pot avea secþiune pliná sau
inelará, iar din punct de vedere funcþional pot avea axele
orizontale, verticale sau ínclinate.
Se poate realiza o clasificare a acestor subansamble, fus palier
dupá diverse criterii, dupá cum urmeazá: braþe
A. dupá forma geometricá a axei:
- A.1 - axá dreaptá c)
- arbori netezi (fig. Fig. 6.1. Tipuri de arbori
6.1.a.); a) arbore neted; b) arbore ín trepte; c) arbore cotit

77
 a) reazem (lagár)
arbore

b)
a) b)
Fig. 6.3. Modalitáþi de rezemare a arborilor
Fig. 6.2. Forma secþiunii arborilor
a) static determinat; b) static nedeterminat
a) secþiune pliná; b) secþiune inelará

- arbori ín trepte (fig. 6.1.b.);

- A.2 - axá cotitá - arbori cotiþi (fig. 6.1.c.);
- A.3 - axá flexibilá - arbori flexibili pentru transmisii unghiulare;
B. dupá forma secþiunii: - cu secþiune pliná (fig. 6.2.a.);
- cu secþiune inelará (fig. 6.2.b.);
C. dupá tipul rezemárii: - static determinaþi (fig. 6.3.a.);
- static nedeterminaþi (fig. 6.3.b.);
D. dupá tipul solicitárii: - íncovoiere (osie sau osie rotitoare);
- torsiune ßi íncovoiere - arbori de transmisie flexibili;
- arbori netezi;
- arbori ín trepte;
- arbori ficßi;
- arbori speciali -(arbori cotiþi, arbori cu
came etc);
E. dupá comportare, ín funcþie de turaþie: - arbori rigizi (turaþia de lucru este sub turaþia criticá);
- arbori elastici (turaþia de lucru este peste turaþia criticá).
Clasificarea de mai sus este relativá, deoarece criteriile se pot íntrepátrunde”.

Materiale utilizate pentru arbori ßi osii

a) - oþeluri - carbon (OL - 50, OL - 60 );
b) bare trase din oþeluri - carbon de calitate (OLC - 35, OLC - 45). Ín mod obligatoriu produsele obþinute
se supun unor tratamente termice specifice, pentru a putea fi utilizate ín conditii de solicitári medii;
c) oþeluri aliate (produsele obþinute sunt supuse tratamentului termic de ímbunátáþire, pentru a putea fi
folosite la solicitári mari). Ex: 30 - Mo - Cr -Ni; 41 - C r - N i - 1 2 ; 41 - Mo-Cr-11.
La proiectarea formei unui arbore trebuie avute in vedere urmátoarele aspecte:
1- locul ßi rolul funcþional al arborelui ín ansamblu;
2- posibilitatea de execuþie tehnologicá;
3- necesitatea asigurárii dimensiunilor standardizate ( diametrele fusurilor, lungimile fusurilor etc.);
4- asigurarea posibilitáþii sprijinirii ín lagáre sau rulmenþi standardizaþi;
5- respectarea calculelor de rezolvare ßi a gabaritelor impuse.

6.2. ARBORI FLEXIBILI

Arborii ßi osiile sunt subansamble folosite pentru construcþiile de masini, iar pentru echipamentele ßi
aparatura de mecanicá finá (aparate de control, subansamble pentru másurarea anumitor parametri, aparaturá
pentru mijloace de transport etc.) se folosesc arborii flexibili. Arborii flexibili servesc la transmiterea mißcárii de
rotaþie pe distanþe ßi
la unghiuri íntre axe foarte mari, sau la transmiterea mißcárii íntre douá mecanisme care, ín timpul funcþionárii, íßi
modificá poziþia.
Un arbore flexibil este alcátuit, aßa cum se observá ín fig. 6.4, din urmátoarele elemente componente: 1)-

78
arborele propriu-zis, reprezentat de tija flexibilá interioará, care transmite
mißcarea de rotaþie, subansamblu numit ßi inimá; 2)- teaca (mantaua, 4
blindajul, sau tubul de protecþie), al cárei rol este de a proteja arborele 3
elastic; 3)- armáturile, sau piesele de capát, cu care arborele flexibil se 2
cupleazá la cele douá mecanisme íntre care face legátura; 4)- piesele de 1
transmisie special profilate, al cáror rol este de a prelua mißcarea de
3
rotaþie de la elementul conducátor ßi a o transmite arborelui flexibil
propriu-zis, respectiv a transmite mißcarea de rotaþie de la arborele
flexibil la elementul condus.
Utilizarea acestor arbori prezintá urmátoarele avantaje:
- axele dispozitivelor sau echipamentelor cuplate se pot Fig. 6.4. Arbore flexibil
1- arborele propriu-zis; 2-teaca (blindajul
mißca una faþá de alta mult mai ußor; de protecþie); 3-armáturá (piese de legáturá
- construcþia, montajul ßi íntreþinerea sunt relativ cu alte subasamble) ; 4-piesá de antrenare.
ieftine ßi simplu de realizat;
- ín unele situaþii, se oferá posibilitatea unor mißcári combinate ale elementului condus, atät
de rotaþie, cät ßi de avans;
- grad ínalt de interschimbabilitate;
- posibilitatea folosirii acestora drept cuplaje elastice ín locul unor cuplaje de diametru
mult mai mare ßi care exclud posibilitatea deplasárilor relative ale axelor.
Dezavantajele majore sunt legate de:
- frecarea intensá íntre elementele constructive (uzura accentuatá ínsoþitá de íncálzire localá);
- turaþia elementului condus nu mai este constantá, ín special ín cazul vitezelor mici ßi
puterilor transmise mari;
- posibilitatea apariþiei ßi íntreþinerii vibraþiilor puternice;
- greutate mare ín raport cu puterea sau cuplul ce trebuie transmis.
Ín practicá se utilizeaza arbori flexibili cu lungimea maximá ín jurul valorii lmax = 7,5 m, iar
diametrele transversale cuprinse ín intervalul 3 ... 12 mm . Unghiurile dintre axe sunt foarte diverse ßi se
pot atinge chiar 180o.
Razele de curburá trebuie corelate cu diametrele arborilor, formula empiricá de calcul fiind r = (15
... 20)d, unde d = diametrul arborelui flexibil.
Puterea transmisá este cuprinsá ín intervalul 0,003‘0,5 kW, la turaþii de päná la 3000 rotaþii pe minut
ßi avänd randamentele íntre 0,85 ßi 0,95.
Ín funcþie de domeniul de utilizare, se pot identifica 3 grupe de transmisii cu arbori flexibili:
I - este caracterizatá de arbori de diametre reduse ßi care transmit momente de torsiune reduse.
Este grupa din care fac parte arborii pentru vitezometre, tahometre, ín general pentru
aparatele indicatoare de bord;
II - se referá la arbori flexibili pentru cupluri de torsiune medii, cu lungimi medii ßi mari.
Se utilizeazá pentru transmisii la distanþá, ca, de exemplu, pentru acþionarea
ventilelor, a obturatoarelor, a mecanismelor de pornire etc;
III - arbori pentru transmisii de forþá - pentru momente de torsiune mari, pentru
acþionarea chiar a unor micromaßini-unelte (cum ar fi maßini de gáurit, polizoare cu ax
flexibil sau strunguri de ceasornicárie). Se mai folosesc pentru acþionarea unor
pompe de mici dimensiuni, care nu pot fi angrenate direct, prin intermediul altor
tipuri de transmisii mecanice.
Arborele flexibil are o inimá (partea centralá, sub formá de särmá). Ea este fie dintr-o
singurá bucatá, fie multifilamentará, respectiv mai multe särme ímpletite, cu orientári cátre stänga sau

79
cátre dreapta, pentru a putea prelua momentele de torsiune ín ambele sensuri. Mantaua este alcatuita tot
dintr-o retea de sarme al caror diametru creste de la interior spre exterior. Ca materiale pentru inima se
folosesc sarme de oteluri cu continut mediu de carbon cu diametrul intre 0,3 si 3 mm; sarme de oteluri
pentru arcuri; sarme de brcnz folosite pentru transmisii unde temperatura e ridicata si unde e necesar
sa nu existe frictiune, coriziune si / sau material feromagnetic.
Mantaua (tubul de protecþie) are rolul de a izola arborele propriu-zis de exterior, asiguränd ßi
ungerea, prin asigurarea spaþiului interior ín care sá fie prezent un lubrifiant. Mantaua izoleazá arborele de
acþiunea corozivá a atmosferei ßi asigurá ßi o formá corespunzátoare a ansamblului. Mantaua este realizatá
din diverse materiale cu proprietáþi elastice.
Interstiþiul dintre manta ßi inimá poate avea diverse dimensiuni (uzual fiind cuprins íntre 0,5 si 3
mm).
Arborii scurþi nu necesitá prezenþa obligatorie a mantalei, doar atunci cänd este necesará protecþia
ímpotriva acþiunii chimice/corozive a atmosferei.
Ín proiectarea arborilor, ín general, este necesar sá se þiná cont de:
- asigurarea rezistenþei corespunzátoare solicitárilor;
- posibilitatea asigurárii íncovoierilor;
- asigurarea stabilitáþii ín funcþionare;
- asigurarea unei bune ímbinári íntre elementele componente ale arborelui ßi, respectiv, a
arborelui cu celelalte subansamble ;

6.3. LAGÁRE
6.3.1. ROL FUNCÞIONAL. CLASIFICARE

Lagárele sunt subansamble specifice, ín care osiile ßi arborii sá fie sprijiniþi.

Lagárele se clasificá dupá mai multe criterii, cel mai important fiind criteriul frecárii, care
þine cont de modul ín care subansamblele de mißcare se mißcá ín raport cu subansamblele fixe, ín zona lor
de contact.
a) Lagáre cu alunecare, la care alunecarea poate fi: - ín regim uscat;
- ín regim mixt;
a.l) dupá direcþia sarcinii principale:
- sarciná radialá;
- sarciná axialá;
- sarciná radial-axialá;
a.2) dupá forma suprafeþei:
- suprafaþá cilindricá;
- suprafaþá conicá;
- combinaþie íntre un värf sferic ßi o calotá sfericá pe care acesta se
sprijiná.
b) Lagáre cu alunecare - rostogolire ín regim uscat sau mixt;
- axiale (de translaþie, avänd formá prismaticá);
- radial - axialá.
c) Lagáre cu rostogolire, rostogolirea avänd direcþia sarcinii principale: - radialá;
- axialá.
d) Lagáre cu frecare fluidá, direcþia sarcinii principale fiind radialá, axialá, radial-axialá, iar
formele constructive sunt aceleaßi ca ßi la punctul a). Din punct de vedere constructiv ßi funcþional
se íntälnesc:
- lagáre hidro sau gazo-dinamice;
80
 - lagáre hidro sau gazo-statice.
e) Lagáre de tip elastic (prevázute cu elemente elastice de íncovoiere);
f) Lagáre cu frecare interná ßi de alunecare. Lagarele au formá specificá (sfericá sau inelará) ßi pot
fi prevázute cu elemente auxiliare (ex: lagáre cu mercur).
g) Lagáre ín camp magnetic (lagáre magnetice de diverse forme).

6.3.2. LAGÁRE CU ALUNECARE

Lagárele sunt subansamble ce asigurá sprijinirea arborilor aflaþi ín mißcare de rotaþie. Ín general,
se utilizeazá douá categorii de lagare, ßi anume: lagáre hidraulice ßi lagáre pneumatice.
Lagárele hidraulice folosesc ín interstiþiul lor intern, drept mediu portant, un lichid de tip
special, ín timp ce lagárele pneumatice folosesc gaze.

6.3.2.1. Lagáre hidrostatice

Aceste tipuri de lagáre folosesc, ín interstiþiul dintre lagár ßi fus, uleiuri sau lichide speciale
hidraulice. Partea lagárului ce vine ín contact direct cu fusul arborelui se numeste cuzinet. Din punct
de vedere constructiv, cuzineþii pot fi ficßi sau detaßabili. Cuzineþii ficßi sunt din acelaßi material ca ßi
restul lagárului, in timp ce cuzineþii detaßabili se confectioneazá
din materiale mai moi decät materialul fusului, pentru a preveni
uzura acestuia ßi a transfera uzura asupra materialului
cuzinetului, cel care poate fi ínlocuit mai ußor.
Lagárele hidrostatice (v. fig. 6.5) íßi bazeazá capacitatea fus (arbore)

portantá pe faptul cá lubrifiantul lichid pátrunde sub presiune ín n

interstiþiul dintre fus ßi cuzinet. Lubrifiantul e trimis ín degajarea interstiþiu
practicatá ín lagár, numitá buzunar, cu ajutorul unei pompe, dupá
care páráseßte interstiþiul dintre cele douá piese.

h
La funcþionarea ín gol (sau la sarciná minimá), jocul
interstiþial este h0. Creßterea sarcinii conduce la micßorarea
jocului, crescänd rezistenþa hidraulicá, deci producänd o
creßtere a presiunii fluidului ín interstiþiu. Echilibrul se realizeazá buzunare
atunci cänd presiunea lichidului hidraulic este egalá cu forþa de
apásare a fusului raportatá la aria suprafeþei de contact. capilare

Lagárele hidrostatice sunt avantajoase numai cänd

lagár
portanþele realizate sunt ridicate, de aceea nu se folosesc foarte
fluid hidraulic
des ín mecanismele de mecanicá finá, dar sunt destul de folosite
ín cazul unor instalaþii specifice sistemelor de combustibil ori Fig. 6.5. Lagár hidrostatic
sistemelor hidraulice.
Funcþionarea ßi performanþele unui astfel de lagár se analizeazá pornindu-se de la ipotezele urmátoare:
- curgerea fluidului ín interstiþiu este laminará;
- forþele de inerþie sunt neglijabile;
- influenþa vitezei relative dintre fus ßi cuzinet este Q
neglijabilá; pi pe
- regimul termic este foarte redus ßi nu influenþeazá
fenomenul;
- se considerá regimul cvasistatic (se neglijeazá
variaþiile, re-zultänd regimuri stationare).
lc

Qc
Din punct de vedere practic, intereseazá debitul dc
volumic de fluid ce traverseazá interstiþiul. Se defineßte
dF pa
rigiditatea lagárului, ßi se noteazá cu K, raportul K = .
dh Fig. 6.6. Capilarul unui lagár hidrostatic

81
 Sursa de alimentare trebuie sá asigure debitul de fluid ßi presiunea corespunzátoare, astfel íncät
lagárul sá funcþioneze stabil. Astfel, forþa F este datá de formula
F = k AΔp ,
p

unde kp - coeficient de portanþá, A - aria suprafeþei de contact, respectiv aria totalá de alunecare a lagárului, iar
Δp este variaþia de presiune, datá de
Δp = pi − pe ,
unde pi este presiunea din interstiþiu, iar pe -presiunea exterioará, de evacuare.
Debitul volumic necesar se calculeazá cu ajutorul unei formule empirice, respectiv
η3
Q = k g Δp ,
2h
unde kg este coeficientul de debit, iar η - väscozitatea dinamicá.
Presiunea pi este rezultatul unui proces de echilibru dintre debitul injectat prin cele douá sau mai multe
capilare ßi debitul evacuat prin interstiþiu. Qc - debit volumic de fluid prin capilar, se calculeazá cu formula
Qc = g c Δp = g c ( pa − pi ) ,
unde pa este presiunea de alimentare a fluidului hidraulic, gc este rezistenþa fluidicá, a cárei valoare se
πd c4
calculeaza cu formula g c = , iar dimensiunile d c , l c reprezintá diametrul ßi lungimea capilarului.
128lc
Existá ßi un debit de pierderi, care se estimeazá cu ajutorul relaþiilor cunoscute, cum ar fi
2
Qp = gc ( pi − pe ) ,
ρ
unde ρ este densitatea, consideratá constantá, a fluidului.
Performanþele lagárelor hidrostatice depind de calitatea fluidului de lucru ßi de calitatea suprafeþelor,
respectiv a perfecþiunii constructive a orificilor capilare.

6.3.2.2. Lagáre gazostatice

Funcþionarea lagárelor gazostatice este similará cu cea a lagárelor hidrostatice, cu deosebirea cá
fluidul de lucru este aer sau este un alt gaz, iar pompa hidraulicá este ínlocuitá cu un compresor. Gazul de
lucru este trimis sub presiune ín interstiþiul dintre fus ßi cuzinet, iar apoi el nu mai revine, nu mai este
recirculat, ci se pierde ín mediul ambiant.
Ín mod similar, la echilibru, grosimea h a interstiþiului determiná o presiune pi ín interstiþiu,
capabilá sá asigure portanþa lagárului, deci sá echilibreze sarcina F din partea fusului. Faþá de lagarele
hidrostatice, väscozitatea fluidului este mai micá ßi, ín plus, apare ßi fenomenul de compresibilitate.
Consecinþa acestui fapt este cá, deßi frecarea e mai micá, apariþia regimului turbulent este favorizatá,
iar stratul de fluid lubrifiant este mai putin rigid.
Existá unele regimuri de functionare (regimuri critice), cänd viteza aerului, datoritá presiunii
ridicate, se apropie de viteza sunetului, caz ín care pot apárea vibraþii ale fusului (oscilaþii pe verticalá).
Lagárele gazostatice se folosesc la mecanisme de turaþie mare.
Pentru caracterizare ßi studiu se urmáresc trei elemente, ßi anume: portanþa, rigiditatea ßi debitul, care se
calculeazá dupá formule asemánátoare celor de la lagáre hidrostatice ßi care depind de forma ßi de
dimensiunile lagárului, buzunarului, orificiilor, ca ßi de valoarea presiunii de alimentare. Se presupune cá
gazul evolueazá izoterm ín interiorul interstiþiului, väscozitatea rámäne constantá, iar vitezele de ießire ßi
de párásire a interstiþiului sunt scázute.

6.3.2.3. Lagáre hidrodinamice

Aceste tipuri de lagáre, v. fig. 6.7, pot fi alimentate cu lichid hidraulic sub presiune ßi íßi
creeazá portanþa prin fenomene dinamice (viteza relativá dintre fus ßi cuzinet).
Fusul se monteazá cu joc ín lagár, ceea ce conduce la formarea unui interstitiu variabil. Fusul este
ín contact cu cuzinetul la ínceputul mißcárii (ín repaus), dupá care, pe masura antrenárii ín mißcare de

82
 3 3 3
2 2 2

n n

1 1 1

a) b) c)
Fig. 6.7. Lagár hidrodinamic (1 - fus; 2 - cuzinet/lagár; 3 - lubrifiant)
a) - ín repaus; b) - ín regim de pornire-accelerare; c) - la regim nominal
rotaþie, el se deplaseazá iniþial pe o micá porþiune a cuzinetului, astfel íncät fluidul lubrifiant íncepe sá
circule ín interstiþiu. Se creeazá presiunea hidrodinamicá ßi, odatá cu creßterea turaþiei, creßte valoarea
acesteia. Se formeazá o peliculá de lubrifiant ín formá de paná, care ajutá la creearea portanþei ín
interiorul acestui lagár.
Se pot íntälni trei tipuri de regimuri de funcþionare, ßi anume:
- regimul de frecare uscatá, ín absenþa lubrifiantului, sau dacá acesta este prezent ín cantitáþi
foarte mici. Frecarea uscatá se íntalneßte, parþial, ßi ín momentele imediat consecutive
pornirii, cänd fusul se afla ín contact cu cuzinetul;
- regimul de frecare mixtá, caracterizat de prezenþa unor porþiuni de frecare fluidá
alternänd cu porþiuni de frecare uscatá, cänd repartizarea lubrifiantului nu este
corespunzátoare (neuniformá). Acest regim se íntälneßte ín perioada de accelerare a
rotaþiei fusului;
- regimul de frecare fluidá este caracterizat de prezenþa fluidului lubrifiant ín tot interstiþiul
ßi de absenþa contactului fus-cuzinet.
Dimensionarea fusului se face din considerente legate de uzura minimá ín corelaþie cu jocul fus-
cuzinet ßi de asigurarea unei temperaturi admisibile ßi cät mai stabile de funcþionare a ansamblului.

6.3.2.4. Lagáre gazodinamice

Aceste lagáre au funcþionarea similará celor hidrodinamice, dar exista douá mari deosebiri, ßi anume:
- väscozitatea gazelor e mult mai micá, ceea ce reduce frecárile ßi pierderile de putere;
- portanþa lagárului e mai micá, o explicaþie fiind faptul cá gazele lubrifiante sunt
compresibile.
Astfel, la ungerea hidrodinamicá existá o dependenþá liniará íntre viteza relativá a suprafeþelor
mobile ßi presiunea lubrifiantului; ín cazul fluidului de tip gaz, dependenþa se aplatiseazá, deci
portanþa rámäne constantá oricät ar creßte viteza relativá.
Un mare dezavantaj al acestor lagáre este cá nu funcþioneazá ín vid, iar pornirile ßi opririle
repetate produc uzuri foarte mari, din cauza apariþiei frecárii uscate.
Dintre avantaje se pot enumera: funcþionarea linißtitá la turaþii mari ßi faptul cá pot utiliza
aernl atmosferic drept agent lubrifiant.
Ín afara aerului, cel mai ráspändit ßi cel mai ecologic mediu fluid pentru lagárlele
gazostatice ßi pentru cele gazodinamice, ee mai pot folosi ßi alte gaze, cum ar fi Ne, N2, H2.

6.3.3. LAGÁRE CU ROSTOGOLIRE

6.3.3.1. Caracterizare, rol funcþional, clasificare
Lagárele cu rostogolire, numite ßi rulmenþi, sunt un tip special de lagáre, de construcþie complexá,
care íncorporeazá íntre fus ßi corpul lagárului corpuri suplimentare de rostogolire. Corpurile
suplimentare de rostogolire se deplaseazá pe cáile de rulare ale celor douá inele, interior ßi exterior, special
practicate, aßa cum se poate observa ín fig. 6.8.

83
 L Avantajele folosirii cestui tip de lagáre sunt:
- pornire ußoará;
1
2/
- portanþá mai mare pe unitatea de lungime;
- cantitate foarte micá de caldurá dezvoltatá;

D
2// - absenþa uzurii fusului;
- se eliminá materialele antifricþiune din construcþia
4
3 lagárelor;
- eliminarea sistemului de control al lubrifierii,
d datoritá consumului redus de lubrifiant;
Fig. 6.8. Componenþa unui rulment
/ //
(1-carcasá externá; 2 ,2 - cale de - joc radial foarte redus;
rulare; 3-carcasá interná; 4-corp de - nu necesitá rodaj.
rostogolire / sferá, rolá/) Dintre dezavantaje se pot enumera:
- nu pot funcþiona la turaþii foarte mari;
- sensibilitate mare la ßocuri ßi la sarcini dinamice;
- rigiditate mai mare, din cauza lipsei efectului amortizor al peliculei de
lubrifiant;
- condiþii stricte de obþinere, prelucrare ßi montaj;
- gabarit diametral mai mare decät al lagárelor cu alunecare.
Ín mod uzual, aßa cum se prezintá ín fig. 6.8, un rulment se compune din: 1) - inel exterior (carcasa
externá); 2/) - cale de rulare a carcasei externe; 2//) - cale de rulare a carcasei interne; 3) - carcasa
externá; 4) - corp de rulare. Mai pot exista ßi dispozitive speciale de menþinere a corpurilor de rulare, care se
numesc colivii.
Clasificarea rulmenþilor se face dupa mai multe criterii, ßi anume:
A) Dupá direcþia de acþiune a sarcinii:
- rulmenþi radiali (preiau doar solicitári radiale, sau cel mult o micá solicitare
axialá);
- rulmenþi radial-axiali (pe längá solicitári radiale, pot prelua ßi solicitari axiale);
- rulmenþi axial-radiali (similari cu cei anteriori, dar efectele axiale sunt mai mari);
- axiali (solicitárile preluate sunt pur axiale).
B) Dupá forma corpurilor de rulare:
- cu bile (fig. 6.8.);
- cu role cilindrice - scurte (fig. 6.9.a., 6.10.a.);
- lungi (fig. 6.10.b).;
- ace (role ac) (fig. 6.10.c.);
- cu role tronconice (fig. 6.9.b., 6.10.d.);
- cu role butoiaß - simetrice (fig. 6.9.c., 6.10.f.);
- asimetrice (fig. 6.10.g.);
- cu role ínfáßurate din bandá (fig. 6.10.e.);
C) Dupá numárul de ränduri de corpuri de rulare:
- cu corpuri de rulare pe un singur ränd;

a) b) c)

d) e) f) g)

a) b) c) Fig. 6.10. Tipuri de role

Fig. 6.9. Rulmenþi cu role a) role cilindrice; b) role cilindrice lungi; c) role-ac; d)
a) role cilindrice; b) role tronconice; c) role-butoiaß. role tronconice; e) role cilindrice ínfáßurate din bandá; f)
role-butoiaß simetrice; g) role-butoiaß nesimetrice.

84
 - cu corpuri de rulare pe douá ränduri;
D) Dupá existenþa sau nu a coliviei:
- cu colivie;
- fárá colivie;
Simbolizarea rulmenþilor se face cu ajutorul unui grup de cifre, urmate, dupá caz, de litere.
Eventualele litere ce pot apárea se referá la particularitáþi constructive.
Rulmenþii se confecþioneazá avänd diametrele interioare di doar multipli de 5, de aceea, fusurile
pentru rulmenþi vor avea diametrele, de asemenea, multipli de 5.
6.3.3.2. Materiale ßi tehnologii de obþinere a rulmenþilor
Corpurile de rulare ßi inelele sunt puternic solicitate ßi, de aceea, se confecþioneazá din oþeluri
speciale, de compoziþie circa 1% carbon, 0,5‘1,5 % Cr, Mn , Si. Manganul Mn are rol de facilitare
a cálirii, prin márirea vitezei ßi adäncimii de cálire.
Simbolizarea acestora este RUL 1,2, ...ßamd.(RUL l se foloseste pentru rulmenþi mici, RUL 2 -
pentru rulmenþi mari ßi are mai mult Mn ín compoziþie). Pentru rulmenþi pentru condiþii speciale se
folosesc oþeluri RUL 1B ßi RUL 2B.
Cáile de rulare ßi corpurile sunt obligatoriu tratate termic, obþinändu-se duritáþi de 60-65 HRC.
Fárá protecþie, se asigurá functionarea päná la 120o C. Peste aceastá valoare, tratamentele termice trebuie sá
fie fácute astfel íncät sá previná schimbárile dimensionale, adicá trebuie aplicat tratamentul termic de
stabilizare. Dezavantajul acestei metode este cá scade duritatea ßi, implicit, ßi durabilitatea rulmenþilor.
Inelele de diametre mici (sub 20 mm) se obþin prin strunjire ßi rectificare. Inelele de diametre
mari (de peste 20 mm), dar rareori si cele de diametre mici, se obþin prin forjare pe maßini automate de
forjare (procedeu automatizat). Inelele forjate se supun recoacerii de globulizare (cálire, urmatá de íncálzire la
800o C ßi de rácire lentá). Inelele strunjite se durificá (printr-un tratament de cálire + revenire cu rácire ín
ulei), apoi se rectificá. Dupá rectificare, se supun unor operaþiuni de demagnetizare, curáþire ßi sortare dupá
dimensiuni (ín gama de toleranþá).
Corpurile de rulare se realizeazá prin aßchiere, sau prin deformare plasticá (presare). Sunt iniþial
rectificate pentru degroßare, apoi cálite (la HRC = 60-65 unitáþi), apoi prelucrate prin aßchiere de
finisare. De obicei, rectificarea finá si lepuirea se fac cu soluþii abrazive pe bazá de A12O3 sau alte
particule dure, ín suspensie.
Coliviile se pot realiza din :
- tablá ambutisatá de oþel OL37 ( colivii de dimensiuni mici);
- tablá, ín 2 bucáþi, ßi apoi nituite ímpreuná;
- turnare (din alama sau bronz) , pentru colivii mari;
- ambutisare (din tablá groasá de oþel), pentru colivii mici.
Se pot folosi uneori ßi colivii din materiale plastice injectate.
6.3.3.3. Principalele tipuri de rulmenþi
A ) Rulmenþi radiali cu bile
Aceßti rulmenþi sunt destinaþi sá preia sarcini radiale. Uneori, pot prelua ßi mici sarcini axiale, forþa
axialá fiind cauzatá de deplsári longitudinale ale arborelui.
Geometria unui astfel de rulment este L
prezentatá ín fig. 6.11. Elementele geometrice esenþiale a
sD

sunt: D - diametrul exterior al rulmentului; d - diametrul C1

rc

C1
interior al rulmentului; db - diametrul bilei; di , de - d
b
diametrele interior, respectiv exterior ale carcasei
D

C2 C2
corpurilor de rulare; rc - raza de curburá a cáii de rulare Fr α
(r c =(l,02‘l,05)r b ); SD - jocul de rulment (pe
de

diametru), calculabil cu formula SD = de - di - 2d b. α

di

Dacá, ín timpul funcþionárii, iniþial contactul

d

Fa
se fácea íntre punctele C1 ßi C2, care erau pe axa de
Fig. 6.11. Rulment radial (radial-axial) cu bile
simetrie a rulmentului, ín cazul apariþiei forþei
85
axiale contactul se realizeazá dupá o dreaptá ínclinatá. Aßadar, apariþia unei forþe axiale asupra unei
carcase, implicit asupra bilei, face ca solicitarea sá fie dirijatá dupa axa ínclinatá C1C2, altfel spus
aceasta are drept consecinþá apariþia íncá a unei componente pe direcþie radialá.
Se noteazá cu α unghiul format de direcþia dreptei C1C2 cu direcþia radialá, de unde rezultá cá
F
tgα = r . Se poate observa faptul cá elementele geometrice s-au redistribuit, dupá cum urmeazá:
Fa
- s-a fácut o deplasare "a" a punctelor C1 ßi C2 pe direcþia axialá, de unde se poate
scrie
a
cos α = ;
rc − rb
- se observá cá la scáderea jocului din rulment (scáderea diferenþei rc - rb ) valoarea lui
cosα creßte, de unde rezultá faptul cá unghiul α scade, deci tgα scade, deci forþa
axialá fiind aceeaßi se obþine o íncárcare radialá Fr mai micá. S-a dovedit cá sarcina
axialá ce poate fi preluatá este de 70% din sarcina neutilizatá.
Rulmenþii cu bile necesitá montarea pe arbori rigizi, pentru cá, ín cazul ín care arborii prezintá
unghiuri de ínclinare, existá pericolul ínþepenirii rulmentului. Din acest motiv, se folosesc la arbori la
care raportul dintre lungime ßi diametrul este mai mic, cel mult egal cu 10. De asemenea, o foarte mare
importanþá o are adäncimea cáii de rulare, pentru cá ea influenþeazá puternic márimea sarcinii axiale
capabile sá fie preluate de cátre rulment.
B ) Rulmenþi cu role cilindrice
Existá mai multe tipuri constructive de atfel de rulmenþi, o parte dintre aceßtia fiind reprezentaþi ín
fig. 6.12:
Bl) rulmenþi ce preiau doar sarcini radiale;
B2) rulmenþi ce preiau sarcini axiale unisens;
B3) rulmenþi ce preiau sarcini axiale ín ambele sensuri;
La rulmentul radial cu bile, contactul teoretic este
punctiform, in timp ce, la rulmenþii cu role, contactul este
liniar, de aceea rulmenþii cu role pot prelua sarcini cu
70% mai mari decät rulmenþii cu bile avänd aceleaßi
dimensiuni.
a) b) c) Dacá se realizeazá calea de rulare perfect
Fig. 6.12. Rulmenþi cu role cilindrice
a) radiali; b) radiali ßi axiali unisens; c) radiali-axiali cilindricá, la o sarciná radialá presiunea este uniformá la
contact. Ín cazul apariþiei unei ínclinári accidentale,
presiunea creßte brusc íntr-o anumitá zoná. Pentru evitarea acestui neajuns, se recurge la
bombarea cáii.
B4) rulmenþi cu role ínfaßurate din bandá;
Sunt foarte ieftini, deoarece corpurile de rulare se obþin ußor dintr-o platbandá
ínfaßuratá spiral pe un suport cilindric, urmatá de táierea la dimensiunile
corespunzátoare. Avantajul rolelor din bandá este cá sunt foarte elastice ßi pot prelua
ßocuri, ceea ce alþi rulmenþi nu pot realiza. Utilizarea lor este mai redusá, pentru cá pot
prelua sarcini mici, cel mult medii.
B5) rulmenþi cu role lungi;
Rolele acestor rulmenþi sunt cilindrice, dar cu diametre longitudinale mai mari
decät cele transversale. Se utilizeazá pentru arbori de turaþii joase ßi sarcini reduse.
De multe ori se utilizeazá rulmenþi fárá inele exterioare de fixare a rolelor, rolele
fiind montate ín locaßul unuia dintre inele (carcase), locaßul trebuind foarte bine
prelucrat, pentru a putea permite rolelor rularea corespunzatoare. Ín plus, calea de rulare din
carcasá trebuie durificatá.
B6) rulmenþi cu ace;
Rulmenþii cu ace reprezintá un caz particular al rulmenþilor cu role, la care
diametrul d al rolei este foarte redus, sub 5 mm, iar lungimea acesteia este (6 ...12)d. Se
86
 numesc impropriu rulmenþi, ín ínþelesul de päná acum, pentru cá inelul interior al lor este
absent, rolul acestuia fiind jucat tocmai de fusul arborelui. Din acest motiv, necesitá o
buná precizie a execuþiei, altfel existá pericolul ínþepenirii sau chiar al alunecárii fárá
rostogolire.
C) Rulmenþi cu role butoiaß
La aceßti rulmenþi inelul interior are ín secþiune exact forma profilului generator al rolei
astfel íncät contactul este liniar; inelul exterior are calea de rulare sub forma unei zone sferice de razá
foarte mare, iar contactul cu rola e punctiform. Acest fapt este un avantaj, pentru cá arborele se poate ínclina
cu 2‘3o fárá ca rulmentul sa aibá de suferit, de aceea, se mai numesc ßi rulmenþi oscilanþi. Sunt preferaþi
pentru sarcini mari, caz ín care se pot utiliza ßi douá ränduri de role.
D) Rulmenþi cu role tronconice
Aceßti rulmenþi se caracterizaeazá prin faptul cá rolele au formá de trunchi de con. Contactul
teoretic este liniar, atät dupá inelul interior, cät ßi dupá cel exterior, deci sarcina posibil a fi preluatá este
mare.
Destinaþia acestor rulmenþi este preluarea unor sarcini radiale dar, printr-o montare
corespunzátoare pot prelua ßi sarcini axiale
importante.
δ1 d1
E) Rulmenþi axiali d1
δ
Aceßti rulmenþi (v. fig. 6.13) sunt destinaþi
preluárii sarcinilor axiale íntr-un singur sens, sau
ín ambele sensuri ßi pot avea drept corpuri de d3
rulare bile sau role. Uneori, din motive constructiv- d2
δ2 d2
funcþionale, íntre diametrele interioare ale inelelor
poate exista o diferenþá δ. a) b)
Fig. 6.13. Rulmenþi axiali
6.3.3.4. Etanßárile rulmenþilor
a) cu simplu efect; b) cu dublu efect
Etanßárile rulmenþilor sunt executate pentru a índeplini urmátoarele roluri:
- pástreazá lubrifiantul ín zona cáii de rulare, la contactul dintre corpuri ßi cale,
ímpiedicänd ießirea sa din rulment ca urmare a efectului de centrifugare;
- ímpiedicá o prea mare cantitate de lubrifiant sá pátrundá ín rulment;
- ímpiedicá pátrunderea impuritáþilor din exterior (unele pot
fi dure ßi uzeazá prematur rulmentul). 2
Ín exploatare se utilizeaza mai multe tipuri de etanßári, care prezintá
3
atät avantaje, cät ßi dezavantaje, ín funcþie de soluþia lor constructivá:
A) Etanßári cu contact direct 1
Al) etanßári cu inele (v.fig. 6.14)
Inelul de etanßare poate fi confecþionat din: Fig. 6.14. Etanßare cu inele
- cauciuc; 1- arbore (fus); 2- capac;
- päslá (se impregneazá ínainte de montare cu 3-inel de etanßare
ulei, la temperaturi de 80o C).
Pentru cá existá contact permanent íntre arborele ín mißcarea
de rotaþie ßi inelul fix, din cauza frecárii inelul se uzeazá 2
accentuat ßi, de aceea, astfel de etanßári se pot folosi doar 5
pentru viteze periferice sub 5m/s. Este necesar, ín plus, 4
rectificarea corespunzátoare a fusului arborelui ín zona de 3
contact cu inelul. La viteze mari, dacá strängerea inelului este 1
prea mare, apare efectul nedorit de íncálzire a arborelui,
ceea ce poate conduce la un "tratament termic" nedorit ín Fig. 6.15. Etanßare cu simering
respectiva zoná. Ín cazuri complicate se pot folosi ßi douá 1- arbore (fus); 2- capac;
ränduri de inele. 3- simering; 4- arc toroidal;
5- inserþie metalicá rigidizoare.

87
 A2) cu simeringuri (inele sau manßete de rotaþie) (v.fig. 6.15)
Simeringul este confecþionat din cauciuc sau din plastic. Se utilizeazá pentru viteze
periferice de päná la 25m/ s, iar lubrifiantul care se foloseßte poate fi ulei sau unsoare.
B) Etanßári fárá contact
Sunt un tip special de etanßári, deoarece nu existá frecare íntre arbore ßi
sistemul de etanßare. Etanßarea se bazeazá pe efectele centrifuge (centrifugarea
lubrifiantului) sau pe diminuarea energiei cinetice a lubrifiantului ín zonele ín care acesta
cautá sá páráseascá lagárul.

3 3
2 2

δ
1 2
1 1

a) b) Fig. 6.18. Etanßare cu labirinþi

Fig. 6.16. Etanßare centrifugalá Fig. 6.17. Etanßare cu renuri 1- arbore (fus); 2- disc profilat
a) schema etanßárii:1- arbore (fus); 2- disc 1- arbore (fus); 2- capac solidar cu arborele; 3- disc profilat
profilat; 3-capace; b) tipuri de discuri prevázut cu renuri. complementar, solidar cu carcasa

Bl) etanßári centrifugale (v. fig. 6.16)

Se realizeazá cu ajutorul unor discuri de forme specifice.
B2) etanßári bazate pe diminuarea energiei fluidului
Acestea sunt de douá feluri, ßi anume: - renuri (v.fig. 6.17);
- labirinþi (v.fig. 6.18).
Aceastá etanßare se foloseßte ín cazul ín care lubrifiantul este unsoare. Interstiþiul (de
dimensiune δ = 0,5 4- 0,75 mm) se umple de unsoare ßi, datoritá mißcárii relative ßi a
coeficienþilor de tensiune superficialá, se produce o disipare a energiei, iar lubrifiantul
nu páráseßte zona rulmentului, sauchiar dacá se íntämplá, debitul de scápári este foarte
redus.
C) Etanßári mixte
Se referá la posibilitatea combinárii a douá tipuri de etanßári, cum este cazul
labirinþi + simering, sau renuri + inele. Se folosesc ín condiþii speciale, de exemplu, dacá
lubrifierea se face sub presiune, cu toate cá acestea ímbiná avantajele ßi dezavantajele
celor douá metode precizate anterior.
D) Etanßári directe
Se realizeazá direct ín rulment, cu ajutorul unor capace de tablá sau de masá
plasticá, solidare cu unul dintre inele. Acest capac poate fi ín contact cu cel de-al doilea
inel, sau sá lase un interstiþiu prin care scápárile sá fie reduse. Íntre capace ßi inele se
introduce vaseliná, soluþia fiind cunoscutá sub numele de rulment capsulat.

88